Flacăra Iaşului, aprilie 1956 (Anul 12, nr. 2986-3010)
1956-04-01 / nr. 2986
PROAN AL COMITETULUI REGIONAL P M.R. IAȘI ȘI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL Cadrele calificate măresc productivitatea muncii Dezvoltarea impetuoasă a economiei naţionale în anii primului cincinal, precum şi perspectivele de dezvoltare deschise de cel de al doilea plan cincinal, pun cu deosebită tărie problema pregătirii a cut mai numeroase cadre calificate. Succesul luptei pentru mărirea continuă a producţiei şi productivităţii muncii, pentru un regim sever de economii şi reducerea preţului de cost depinde intr-o mare măsură de felul în caresunt pregătite din punct de vedere tehnic şi profesional, cadrele de finuncitori şi tehnicieni. De aceea,este necesar ca întreaga atenţie a conducătorilor de întreprinderi, organizaţiilor de partid şi organelor sindicale să fie îndreptată spreajutorarea muncitorilor şi în special a celor mai tineri,in ridicarea necontenită a Calificării lor. Practica a dovedit că cele mai importante realizări în producţie au fost dobîndite de către întreprinderile care au acordat toată atenţia acestei probleme. Faptul că Fabrica de ţigarete realizează zi de zi noi şi importante succese în producţie, situîndu-se fruntaşă pe ţară pe ramura de producţie, se datoreşte în cea mai mare măsură atenţiei acordată creşterii nivelului profesional al cadrelor. In anii primului cincinal întreprinderea a organizat mai multe cursuri de calificare de gradul I şi II, care au fost frecventate de numeroşi muncitori. Urmînd aceste cursuri ei şi-au îmbunătăţit nivelul tehnic şi profesional, aducind apoi o importantă contribuţie la creşterea productivităţii muncii. Muncitoarea Ana Oniceanu, de pildă, după ce a urmat o şcoală de alfabetizare, s-a înscris la primul curs de calificare de gradul I şi a fost calificată în meseria de manipulantă. Astăzi, ea este muncitoare fruntaşă aducind un aport preţios în lupta pentru îndeplinirea planului. Un altexemplu il constituie comunista AnaScheianu, care, urmînd o şcoala de calificare şi-a însuşit în cele mai bune condiţii tehnica de conducere a maşinii. Acest lucru i-a permis să îmbunătăţească gradul de folosire a maşinilor la care lucrează. Mai mult, ea a conceput şi pus în practică două raţionalizări, care au permis mărirea gradului de folosire a utilajului. Faptul că în cadrul Direcţiei Regionale C.F.R. Iaşi s-au făcut in cursul anului 1955 aproape 400 propuneri de inovaţii şi raţionalizări, din care 176 au fost puse în practică, aducind întreprinderii economii în valoare de 244.300 lei, se datoreşte tocmai atenţiei acordate creşterii nivelului tehnic şi profesional al cadrelor. O metodă care a dat rezultate deosebit de preţioase în muncă de ridicare a cadrelor s-a dovedit a fi metoda Cotlear, de calificare la locul de muncă. Aplicarea acestei metode avansate, însoţită de organizarea de cursuri de calificare, a dat rezultate bune în numeroase întreprinderi, printre care fabrica Ţesătura“, „Victoria”, fabrica de tricotaje „Moldova“ şi altele. In munca de ridicare a cadrelor un rol deosebit de important revine maistrului. Exercitîndu-şi rolul de organizator al producţiei in secţia pe care o conduce, maistrul trebuie să se preocupe şi de creşterea cadrelor.Muncitorii fruntaşi în producţie trebuie îndrumaţi să sprijine pe acei care nu-şi pot realiza normele de producţie, datorită slabei calificări, să-i înveţe, să le împărtăşească din experienţa lor, pentru ca in felul acesta avîntul în muncă să devină general. Sunt numeroase exemple de maiştri care au acordat un sprijin efectiv creşterii nivelului profesional şi tehnic al cadrelor. In această privinţă putem cita ca exemplu pe tov. Csoc Moscu, de la fa-brica „Ţesătura“, A. Davidovici, de la Centrul Mecanic şi alţii. Dacă acolo unde s-a acordat atenţie problemei creşterii cadrelor s-au obţinut rezultate bune privind realizarea sarcinilor de plan, nu este mai puţin adevărat că neglijarea acestei probleme a dus la rezultate negative. La cooperativa de producţie „Ile Pintilie“ — de pildă, problema creşerii cadrelor nu stă in centrul atenţiei atît a preşedintelui cooperativei (tov. Izu Rozen), cît şi a organizaţiei de bază (secretar tov. Constantin Nistor)' 'care au neglijat în mod condamnabil această importantă problemă. Organizaţia de bază n-a îndrumat consiliul de conducere al cooperativei sa acorde o mai mare atenţie crederii cadrelor de muncitori calificaţi. De aceea nu este de mirare că nici planul de producţie nu se realizează in întregime. Lipsuri serioase privind creşterea cadrelor calificate pot fi văzute şi la întreprinderile de construcţii 146 (responsabil cadre Popescu), I.C.C.F. şi T.R.C.L. care n-au asigurat încă muncitorii necesari începerii lucrărilor prevăzute în acest an. Partidul pune în faţa oamenilor muncii sarcini deosebit de importante. Ei trebuie să lupte pentru ridicarea nivelului tehnic în toate ramurile economiei naţionale pentru obţinerea unei creşteri considerabile a productivităţii muncii. In acest scop, este necesară folosirea completă a capacităţilor de producţie existente, perfecţionarea utilajelor, maşinilor şi agregatelor în funcţiune. Ori acest lucru nu se poate face fără creşterea de cadre capabile, cu o înaltă calificare profesională şi tehnică. In această privinţă sarcini deosebit de importante revin organizaţiilor de partid din întreprinderi Ele trebuie să se preocupe în permanenţă de creşterea a cît mai multe cadre, de crearea de condiţii pentru continua lor dezvoltare. Ridicarea calificării cadrelor nu trebuie să fie o acţiune de campanie. Ea presupune din partea conducătorilor de intreprinderi, a fiecărui şef de secţie sau sector şi, în primul rînd, a comuniştilor, o muncă sistematică, permanentă. Cadrele tehnice din întreprinderi au de asemenea un rol important în îmbunătăţirea continuă a pregătirii profesionale a muncitorilor. Ele trebuie să fie in permanenţă în mijlocul lor, să-i îndrume, să le dea indicaţii asupra posibilităţilor de îmbunătăţire a muncii, să le împărtăşească din experienţa pe care au acumulat-o. In acelaşi timp, trebuie acordată o atenţie deosebită răspândirii sistematice a experienţei înaintate a muncitorilor fruntaşi, generalizării metodelor de înaltă productivitate. In acest sens, cercurile ASIT şi cabinetele tehnice din întreprinderi au un cuvînt greu de spus. Colaborînd, ele au datoria să organizeze conferinţe cu caracter tehnic, să organizeze cit mai multe schimburi de experienţă şi să pună la dispoziţia muncitorilor lucrări cu caracter tehnic. Sarcinide aceeaşi importanţă revin comitetelor de întreprindere şi organizaţiilor U.T.M. care trebuie să se preocupe îndeaproape de crearea de condiţii favorabile creşterii nivelului cadrelor de muncitori, în special a celor tinere. Numai în măsura in care se va acorda atenţie problemei creşterii cadrelor, se va putea lupta cu succes pentru traducerea în viaţă a sarcinilor măreţe pe care partidul le pune în faţa oamenilor muncii, pentru creşterea nivelului de trai al întregului popor, pentru construirea socialismului. Să facem totul pentru creșterea de noi cadre de care are nevoie industria noastră în plină dezvoltare ! Deschiderea celei de a IV-a conferinţe a cercurilor ştiinţifice studenţeşti din cadrul Institutului de Medicină Ieri după-amiază a avut loc în Amfiteatrul Rectorat, deschiderea celei de a IV a conferinţe a cercurilor ştiinţifice studenţeşti din cadrul Institutului de Medicină. Şedinţa a fost deschisă prin cuvîntul tov. Olimpia Popescu, preşedinta Asociaţiei Ştiinţifice a studenţilor medicinişti, care după ce a salutat prezenţa in sală a delegaţiei studenţilor de la Institutul Medico-Farmaceutic din Tg. Mureş, a făcut o dare de seamă asupra activităţii Asociaţiei cercurilor ştiinţifice studenţeşti pe anul 1955—1956. Cu acelaşi prilej tov. prof. dr. O. Franke, rectorul institutului, a arătat rolul important al cercurilor ştiinţifice în ridicarea nivelului profesional al viitorilor medici. Preluînd conducerea şedinţei de lucru, tov conf. dr. Th. Economu, a prezentat apoi, conform programului stabilit, pe tinerii cercetători medicinişti, care prin referatele susţinute în prima zi a conferinţei au dovedit că merg pe drumul bun al unei tehnicităţi demne de subliniat, îmbinate cu modestia, pasiunea şi probitatea ce trebuie să fie prezentă în munca de fiecare clipă a adevăratului om de ştiinţă Lucrările conferinţei continuă ,a se deshinra şi în cursul dimitiei de azi,, Pentru un strict regila de economii la fiecare loc de producţie 40.000 de maşini gresate cu ulei economisit In lupta pentru realizarea de economii la fiecare loc de producţie merită a fi scoasă în evidenţă realizarea mecanicilor Iosif Gheorghe, Spittel Emil şi Ile Aanei de la fabrica „Ţesătura“. Folosindu-se de un aparat de filtrare, confecţionat de ei, uleiul ars poate fi întrebuinţat acum de mai multe ori cu rezultate bune. Datorită sistemului de recondiţionare, mecanicii Iosif Spitter şi Aaneiaueconomisit în primele două luni ale acestui an cantitatea de 823 leg. ulei cu care pot fi gresate 40.000 mașini de ţesut. N. TOPOR corespondent Folosesc iniţiativa grupei a 19-a sindicale Printre secţiile fruntaşe ale Atelierelor CFR Paşcani, se situează şi secţia I-a vagoane de călătorie. Una din preocupările colectivului acestei secţii este şi aceea a creşterii producţiei şi productivităţii muncii prin ridicarea muncitorilor rămaşi in urma la nivelul celor fruntaşi. In acest scop este folosită iniţiativa grupei a 19-a sindicate de la Uzinele „21 Decembrie“ din Capitală. Muncitori fruntaşi în producţie cum sînt Constantin Platon, Vasile Săvuţă, Nicolae Grigorescu şi alţii, împărtăşesc deseori cunoştinţele lor tovarăşilor lor de muncă. Ca urmare a acestui fapt sarcinile de producţie sunt realizate şi chiar depăşite, iar productivitatea muncii pe secţii a crescut, în ultima vreme, aproape 28 la sută. Exemplul colectivului secţiei la vagoane de călători care aplică iniţiativa grupei a 19-a sindicale a fost urmat apoi şi de către colectivele secţiilor I-a mecanică, a II-a vagoane marfă şi K. D. . C. BEJAN corespondent Pe întinsul regiunii noastre Munca în comun — Mult şi bun Echipa pe care o conduce comunistul Vasile Socea lucrează la una dintre maşinile de confecţionat ţigarete. Mai în fiecare săptămînă echipa ţine o scurtă consfătuire, analizînd munca din perioada care a trecut şi sarcinile pentru zilele următoare. Intr-una din aceste consfătuiri Socea le-a spus tovarăşelor sale: — Avem încă multe posibilităţi ca să îmbunătăţim calitatea ţigaretelor. Bunăoară, dacă ne-am îngriji mai intens de curăţirea valurilor care împrăştie tutunul, dacă am supraveghea mai îndeaproape piesele care asigură lipirea forţei, calitatea s-ar îmbunătăţi şi mai mult. Şi le arată că oamenii muncii care cumpără produsele de tutun au acum, în mod justificat, pretenţii mai mari în privinţa calităţii. Această problemă nu-i frămintă însă numai pe membrii echipei lui Socea. Ioan Parascovei, Popa Cornelia şi ceilalţi maşinişti şi mecanici hotăriseră de asemenea să nu-şi precupeţească eforturile în vederea îmbunătăţirii calităţii produselor. In secţie a început o adevărată întrecere pentru cea mai bună notă de calitate. Zilele treceau. Celelalte secţii au hotărît să sprijine iniţiativa celor de la maşinile de confecţionat ţigarete. La preparare s-a început o mai atentă manipulare a materiei prime căutînd să se evite fărîmiţarea frunzelor. La fel Alexandru Drăgoi, Ana Romanescu, Cristea Gabriela şi ceilalţi muncitori din secţia de împachetat se străduiau să execute în mod conştiincios operaţiunile de împachetare. In acest timp, in secţia de confecţii rezultatele erau strînse, Vasile Socea, Cornelia Popa şi Ioan Parascovei obţineau zilnic la produsele lor notă de calitate mai mare ca 9 şi în acelaşi timp şi depăşiri alenormelor de lucru cu M—15 la sută, întrecerea muncitorilor a mai cădit şi alte rezultate îmbucurătoare. In primul rind datorită manipulării atente a materiei prime, cit şi îngrijirii atente a maşinilor de confecţionat s-a redus cu 5 la sută consumul specific de tutun faţă de cel planificat şi s-a reuşit ca 75—00 la sută din produse să fie de calitate superioară, procent ce întrece cu mult pe cel planificat. Iar un alt rezultat al întrecerii îl constituie faptul că numai în primele două decade din martie s-au confecţionat peste plan 5.100.000 ţigarete. ION CALIN Exemplu de ispitta. In adunările generale ale organizaţiei U.T.M. din satul Sărăţeni, raionul Murgeni, utemiştii şi-au propus să ducă o intensă muncă de lămurire în„ rîndul ţăranilor muncitori pentru a-i convinge să păşească cu încredere pe drumul transformării socialiste a agriculturii. Pentru ca munca lor de lămurire să înregistreze succese, utemiştii Constantin Cornozel şi Gheorghe Ţicău şi-au convins în primul rind părinţii să facă cereri de Înscriere în întovărăşire. chezăşia recoltelor bogate Asociaţie pentru cultivarea soiei Corespondentul Constantin Tincă ne scrie ca ţăranii muncitori Constantin Fronea, Vasile Constantin, Ion Vizir C-tin Suciu şi alţii din comuna Corneşti raionul Iaşi au constituit o asociaţie de lucrare şî cultivare în comun a pămîntului. In această asociaţie s-au înscris 10 formilii de ţărani muncitori care vor lucra in comun suprafaţa de 5 hectare ren arabil. Pe tarlaua commasată ei vor cultiva soia* In satul Munjeşti din comuna Mogoşeşti, ne scrie corespondentul nostru, ţarănii muncitori Alex. Chioriac, Neculai Roşu, Vasile Gh. Prodan şi alţii au de-’ pus cereri pentru înfiinţarea unei întovărăşiri agricole. Bine pregătiţi aşteaptă să pornească munca Zilele acestea 150 de ţărani muncitori din comuna Gropniţa raionul Vlădeni s-au unit în trei asociaţii pentru cultivarea în comun a sfeclei de zahăr. Cea mai mare asociaţie este cea din satul 1 ’bucani cu o suprafaţă de 45,85 hectare. Preşedintele asociaţiei Gh Bădic împreună cu ceilalţi ţărani muncitori asociaţi printre care Alexandru Goldan, Gh Nemţeanu, Mihai Iiongu şi alţii au şi început pregătirile pentru însăminţările de primăvară. Lucrări pregătitoare faci şi asociaţii din satul Si neni care vor lucra anul acesta împreună o suprafaţă de 24,70 hectare precum şi asociaţii din '•'aiul’ Singer. MĂRGĂRIT : lANGANU corespondent Deputatul Inginerul Petru Dragan este şeful sectorului de filatură a fabricii „Ţesătura“. In munca sa profesională el s-a arătat un bun gospodar. Aşa se explică şi faptul că a fost ales deputat în sfătul popular orăşenesc. Zi de zi el desfăşoară o activitate rodnică de îndrumare a muncitorilor din sectorul pe care îl conduce, îi ajută să îmbunătăţească mereu cantitatea firelor. Iată-l în clişeul nostru din îndrumări filatoarei Puxanda GolŞpar, de la secţia colide. lăstar de viaţă noua la Secuia Odată cu zorii, coborită pe drumul din Secuia, spre şoseaua Vasluiului, Ioan Albu, secretarul organizaţiei de bază din sat, Gheorghe Măceanca, directorul şcolii şi Gheorghe Iancu, tehnicianul cadastral de la secţia agricolă a sfatului popular raional. Cu toate că abia se luminase de ziuă, totuşi, pe la case se simţea mişcare. Erau unii care aveau de plecat la tîrg, la Vaslui, alţii, care primiseră ban, pentru lemne de la pădure, iar alţii — şi aceştia erau cei mai mulţi — se arătau curioşi, tare curioşi să afle tot ceea ce-o să facă tehnicianul cadastral. Pe Ioan Albu şi pe Gheorghe Măceanca ii ştiau ei bine, şi le cunoşteau şi gînduile, că nu odată le trecuseră aceştia pragul casei, vorbindu-le de întovărăşirea agricolă. Vroiau însă oamenii să afle şi gindurile lui Gheorghe Iancu. — E tînăr aista, moş Ştefane ! Nu se lasă el cu una cu două ! Moş Ştefan Ungureanu nu luă seama la Împunsătura lui Gheorghe Grigore, mijlocaşul care făcuse ce-i drept cerere de intrare în întovărăşire, dar numai pentru două hectare şi jumătate. Ii cunoştea bine moş Ştefan Ungureanu frămîntarea. Simţea mijlocaşul şi imbold spre întovărăşire, dar îl trăgea înapoi şi gindul că poate-i tot mai bine să-şi lucreze singur pămintul. — Vezi tu, măi Gheorghe, cu toate că am făcut amîndoi cerere de intrare in întovărăşire, noi nu gîndim la fel. — Da’ cum aşa, moş Ştefane? — Uite, bine. Tu ai făcut cerere pentru două hectare jumătate din cele opt, eu intru cu tot pămintul. Şi nu intru singur: merg cu mine şi feciorul, şi ginerii. Zece braţe de muncă zdravene măi Gheorghe! — Da's tineri, moş Ştefane. Is cruzi, ca şi tehnicianul! — Iar băgase împunsătura Gh l | Grigore. Ştia şi Iţ el ceva din gindurile lui moş Ştefan Ungureanu. Dară- ăcesta îi zise repezit: — hlu-i mii să fii tinăr, Gheorghe. Rău e să fii slab de minte, măi! Iar băieţii ăştia au minte cu carul, zău aşa! Şi-o să facă hredba bună şi tehnicianul aista de la sfat, chiar dacă de-abia i-o mijit mustaţa! Ştefan Ungureanul tăcu. Gh. Grigore nu-i răspunse. Rămase fiecare cu gindurile lui. Dar amîndoi continuară să-i urmăreai că atent cu privirile pe cei trei care porniseră de la şcoală şi coborau repejor spre şoseaua Vasluiului. O SOCOTEALA FĂCUTĂ CU CAP Mai avem puţin şi ajungem! zise Gheorghe Măceanca, învățătorul. — Ei, că şi mult a mai fost! răsuflă uşurat loan Albu. Apoi adăugă: — Vorbesc de drumul iste pînă la ziua de azi, cînd ne fixăm tarlaua! loan Albu e în puterea vîrste A fost întotdeauna om hotărit. la, de cînd a intrat în partid, lupta şi mai cu străşnicie pentru viaţa nouă. Din 1952 se frămintă la Secuia crearea unei întovărăşiri agricole. Atunci a făcut şi loan Albu _ _ _ ii 1 _• 1 T 7 • /'A . şcoala de partid la huşi. Cina s-a întors la Secuia frămîntarea crescuse. Erau însă mulţi care se îndoiau. — Să vezi cum se dădeau şi seretrăgeau cererile! Azi se lămurea, mîine se retrăgea! zise Ioan Albu. — Aşa a făcut Costică Olteanu. Aşa a făcut şi Gheorghe Ciocan. Au fost însă şi din cei care au rămas statornici, ca Ion Iordache, Gheorghe Lungu, Neculai Ropotă ori Rariţa Ailendi. Ei, dar erau cereri puţine şi med dies din locuri diferite: nu erau condiţii de înfiinţare... Atunci a sosit in sat şi tovarăşul director de ne-a ajutat in munca de lămurire! (Continuare în pag. 2 a). « Moş Gheorghe Modoran primeşte cu bucurie noile cereri de intrare in întovărăşire,