Flacăra Iaşului, septembrie 1956 (Anul 12, nr. 3116-3141)

1956-09-01 / nr. 3116

pag. 2-a CHIRURG A. LAPCINSKI medic emerit al R.S.S.A Udmurt. In multe cazuri de maladii, răniri sau traumatism, unele or­gane ale omului rămîn astfel mutilate încît nu mai sînt spe­ranţe de a fi refăcute. Chirurgii au învăţat să le re­constituie artificial, începînd de la ţesuturile organismului, une­le părţi ale corpului ca de e­­xemplu nasul, pavilionul urechii, esofagul, băşica urinară, articu­laţia. Insă unele organe indis­pensabile vieţii cum sînt ini­ma, rinichii, ficatul, glandele de secreţie internă, mîinile sau pi­cioarele nu pot fi reconstituite pe această cale. Oare nu se poa­te înlocui or­ganul lezat ? Doar transplan­tarea ţesuturilor simple ale orga­nismului ca sân­gele, corneea, cartilagele şi parţial oasele şi pielea sunt mult folosite în­ chi­rurgie. Expe­rienţele efectua­te pe câini dau rezultate promi­ţătoare. Pentru ca or­ganul să se prin­dă bine de în­tregul organism este necesar să se restabilească în el circulaţia sîngelui. Chirurgii re­zolvă această problemă cosind vasele de cir­culaţie a sînge­lui ale organu­lui transplantat cu vasele orga­­n­­ului. Savanţii din diferite ţări au efictuat de multe ori experien­ţa de a ramplasa un picior tă­iat unui cîine şi au transplan­tat­ şi alte organe întregi. Totuşi trebuie remarcat că o transplantare bine prinsă de organisme nu a fost obţinută decît în cazurile de autoplastie, adică atunci cînd organele pro­vin din acelaşi organism. Or­ganele şi ţesuturile complexe transplantate de pe un orga­nism pe altul, sau cum se spu­ne homoplastie, nu rămîn mult în viaţă şi în experienţele e­­fectuate deocamdată pe anima­le superioare ele trăiesc­­ două, trei sau patru săptămâni, iar apoi se distrug şi pier. S-a sta­bilit că acest fenomen­ se în­­tîmplă datorită reacţiei­­ imuni­­zante de apărare a organismului împotriva albuminelor care sunt introduse în­ componenţa orga­nului transplantat. Savanţii din lumea întreagă caută metode pentru a învinge această imcompatibilitate a ţe­suturilor din diferite organisme, care împiedică succesul trans­plantării. Transplantările autoplastice care sînt bine prinse şi stabile pot avea o mare­ importanţă practică. Intr-adevăr cît de bine ar fi dacă s-ar putea pune­­u­­nui om un picior sau o mînă care au fost complet rupte de corp într-o împrejurare nenoro­cită. Minunatele aparate chirurgi­cale create la Institutul de a­­paratură şi instrumente chirur­gicale experimentale al Ministe­rului Sănătăţii din U.R.S.S. au deschis în faţa noastră posibil­ităţi noi. Au fost efectuate ex­perienţe de transplantare a Dij­dorului nu e numai imediat după ce a fost tăiat de la un cîine, cum au făcut alţi cercetători, dar si duna un interval de timp _ pînă la 24 ore si mai mult l­a acest interval de­ timp pi­ciorul este păstrat în răcitor. Dar experienţa a arătat că transplantarea nu era fără de pericol. In organul lipsit de circula­ţia sîngelui apar substanţe care pot otrăvi organismul. Numai Calarea atentă a piciorului con­servat cu solu­ţii speciale, care sînt introduse în artere şi scoase prin ve­ne, a permis să se obţină succese. Vom relata un caz. Cîinelui Sla­va î s-a ampu­tat piciorul sting din spate pînă la mijlo­cul coapsei; pe urmă piciorul a fost pus în ră­­citor. După 25 ore şi 11 mi­nute piciorul a fost cusut din nou la acelaşi cîine. Osul a fost unit , cu un ştift tubular din oţel inoxi­dabil. In afara vaselor de cir­culaţia sîngelui a fost cusut ner­vul sciatic şi cel al coapsei, a fost cusut fiecare muşchi. După jumătate an s-a restabilit sensibilitatea piciorului transplantat. In pre­zent, după doi ani şi jumătate, cîinele aleargă şi sare ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic, se ridică pe labele din spate spri­­jinindu-se şi pe piciorul care a fost atîta timp despărţit de corp. Au fost efectuate experienţe analoage cu organele interne. Pe gîtul unor dini li s-a trans­plantat unul din rinichi, după ce a fost păstrat mai mult de 24 ore separat de corp. Cînd acest rinichi se prindea de gît, al doilea rinichi — cel normal­­era extras din corp. Aceasta nu împiedica funcţia de secreţie a urinei din organism. Ciinii pe care s-au efectuat experien­ţele trăiesc la institut de a­­proape doi ani. Pentru păstrarea mai bună a organelor destinate transplantării la institut a fos­t construită o in­stalaţie cu circulaţie artificială a sîngelui de tipul inimei şi plămînilor. In prezent acest a­parat este experimentat cu suc­ces pe animale. Se poate trage concluzia de pe acum că picioa­rele conservate timp îndelungat în aceste condiţii, la transplan­tare nu prezintă fenomene de otrăvire care trebuiau combătu­te altă dată. Care este importanţa conser­vării îndelungate a organismului înainte de transplantare ? Ea este foarte mare. Din cauză că pentru a transporta pe acciden­tat de la locul accidentului la spital, pentru acordarea primului ajutor şi a putea să iasă din starea generală gravă şi în sfîrşit, pentru pregătirea ope­raţiei care este complicată se cere un timp destul de îndelun­gat. Mai mult, refixarea articula­ţiilor du­pă accidente erau pe­riculoase din cauza infecţiilor. Descoperirea antibioticelor a dat mijloc puternic de luptă împo­triva microbilor pyogenici. Astfel şi acest obstacol a fost învins Experienţele de transplantare a organelor conservate efectuate pe animale pot ajuta la intro­ducerea acestei metode şi la oameni. I EXPERIMENTEAZĂ un clişee n. 1. Chirurgul A. O. Lapeinak­ urmă­reşte funcţionarea instalaţiei de răcire pentru conservarea organelor care tre­­buiesc transplan­­tate. 2. Conservarea.­­Pe marginile rănii pielea este strîns lipită de capacul de sticlă sterilizat. Prin orificiile exis­tente inel trec nişte tuburi care sunt u­­nite cu vasele de circulaţie a singe* lui. In organul izo* lat se realizează cir* culaţia sîngelui cu ajutorul inimii ar­tificiale. 3. Laba cîinelui a fost amputată pînă la mijlocul coapsei. După conservare ea a fost din nou cu» sută la loc. 4. Ciinele „Slava" Au trecut doi ani de cînd după am* putarea traumatică a piciorului i s-a transplantat picio­­rul din spate. PIACARA 1 A S­U­I­UI ! E­xistă aşa numite „plai cu singe“ ? Fiecare dintre noi a văzut cum plouă liniştit sau to­renţial, dar puţini au văzut ploi colorate. Oamenii ignoranţi consideră ploaia roşie drept o prevestire. Legenda spune că o ploaie ro­şie a căzut în urmă cu 1.000 de ani pe ţărmurile Mării Ne­gre, în preajma mari bătălii dintre armatele bizantină şi bulgară. Acest caz nu este unic. In în­semnările unui om de ştiinţă se spune că în 1813 a căzut o „ploaie cu singe“ deasupra ora­şului Calabria din sudul Italiei. Aceste ploi au provocat groază în rîndul oamenilor. Ploile colorate sunt însă pro­vocate de nişte vietăţi şi plante mici care se înmulţesc extrem de rapid. Ele trăiesc în ape stă­tătoare cu suprafaţa liniştită şi au culoarea roşie. Uneori, ele se înmulţesc atît de mult încît deasupra apei se formează un strat acoperitor ruginiu. Cinci suflă vintul, acest strat­­ colorat este ridicat pînă la nori, aceş­tia se colorează şi dacă începe să plouă, picăturile capătă cu­loarea sîngelui. Uneori cade şi „ninsoare cu singe“. Acest fenomen s-a sem­nalat în 1929, în oraşul Ruse. Aceste „minuni“ se explică în mod ştiinţific. In timpul nopţii vîntul a ridicat algele microsco­pice roşii de specia „sverela ni­valis“, care s-au împrăştiat pe zăpadă, colorînd-o în roşu. Alga este atît de mică, încît nu poate fi văzută cu ochiul liber. Dar nu totdeauna ninsoarea roşie este provocată de aceste alge microscopice. Uneori ninsoarea roşie se datorește unor fire in­vizibile de praf aduse de vînt din pustiu. Aşa s-a întîmplat în decembrie 1941, cînd la Sofia a căzut zăpadă cărămizie. La ninsoare, ca și la ploaie, un rol important îl are vîntul puternic (trombă sau taifuni) care ridică uneori mari cantități de apă din fundul mării sau lacurilor mai puţin adinei. Vîn­­tul ridică cu putere uriaşă masă de apă la mare înălţime, pur­­tînd-o sub formă de nori întu­necaţi, saturaţi de vapori de apă. In felul acesta, pot fi trans­portate insecte, păsări şi alte animale dintr-un loc într-altul. In 1919 vîntul a adus în îm­­pr­eju­mul Sofiei cete nemi­mă­rate de lăcuste, care au distrus in mare parte recolta de pe cîm­­pia Sofiei. .Uneori pot îii trans­portate prin aer tot felul de animale — șerpi, viermi, omizi,­­ iepuri, chiar vite, ba uneori si oameni. In timpul verii, lacurile naturale şi artificiale, golfurile fluviale, în care apa se mişcă încet, capătă uneori o culoare verde, albăstruie sau cafenie. Aceasta se datoreşte numeroase­lor alge microscopice care trăiesc şi se înmulţesc aici cu repezi­ciune. In ultimul timp, în diferite ţări aceste alge sunt înmulţite artificial în bazine speciale, mai ales algele verzi, cunoscute sub numele de clorela şi scendesmus, cu conţinut ridicat de proteine. Griul conţine 26,3 la sută pro­teine, secara — 17 la sută, clo­rela — 85 la sută, iar scenedes­­mus — 40 a sută. Ele conţin o cantitate de vitamina C egală cu aceea din lămîi.­P­ovestea despre ţara unde oamenii şi animalele locuiesc laolaltă fără teamă şi duşmănie nu este lipsită de un temei real. Oare animalele sălbatice care trăiesc în prezent în păduri, cîmpii şi pe litoral nu se as­cund ochiul omului. Există oare o ţară atît de minunată fără a­­nimale fricoase ? Da ! Există un mic grup de insule de origină vulcanică care îşi înalţă stîncile negre în mijlocul Oceanului Pa­cific, intr-o regiune foarte rar vizitată. Se numesc insulele Ga­lapagos şi sînt situate chiar pe ecuator, la 900 km. vest de sta­tul Ecuador. Ele au o suprafaţă de 7.884 km2 şi o populaţie de... 600 locuitori care trăiesc în spe­cial pe insula San Cristobal. Aceste insule minunate prin flora şi fauna lor neobişnuită au fost de­scoperite de spanioli, în anul 1535 şi din 1832 se află în posesia statului Ecuador. Cîrdurile de albatroşi, pescă­ruşi, bîtlani nu se tem de prezen­ţa oamenilor. Pe litoral, fiecare călător nou sosit este înconjurat de pinguini şi cormorani, care îl examinea­ză cu cea mai mare curiozitate. Se întîmplă uneori ca un pin­guin să urmeze pe om ca un căţel. Vulturii stau cocoţaţi pe pălăriile oamenilor şi îi înso­ţesc kilometri întregi. Cititorul se va întreba cum por trăi pinguinii la ecuator. Aceste păsări albe cu negru din regiunile Polului Sud au fost a­­duse cu mulţi ani în urmă de curentul cald Humboldt.­roblema p folosirii algelor ca hrană a fost studiată în Ger­mania, U.R.S.S., S.U.A., Japonia, Anglia şi alte ţări, unde algele sunt cultivate pentru obţinerea de substanţe nutritive şi tehnice. Fiind bogate în proteine şi gră­simi, algele microscopice consti­tuie un nutreţ preţios pentru animale şi peşti. Cultivarea lor se va extinde considerabil în viitor. DICŢIONAR ENCICLOPEDIC Beteag, infirmitate care de multe ori te pune în situaţii critice. Astfel, la cinematografe, dacă a început fil­mul, cauţi pe întuneric un scaun. In sfîrşit, după multe dibuiri, găseşti unul liber. Te aşezi comod, lăsîndu-te pe speteaza scaunului, dar spre stupoarea ta, te trezeşti în braţele unei spectatoare din spate, care ţipă indignată : — Vai! tovarăşe, de ce nu eşti atent ? Nu vezi că scaunul e beteag ? n-are spetează... La restaurante, chiar şi la unele restaurante din centru sîn­t scaune valide aparent, pe care, dacă faci imprudenţa să te aşezi, te vezi sub masă. Aceste beteşuguri, probabil, sunt găsite ne­­cesare de către respectivii responsabili, în ve­derea descreţirii frunţilor celorlalţi consuma­tori. Biruitor , este omul care-şi atinge scopurile în viaţă, t­recînd peste piedici şi mai ales pes­te prejudecăţi. Un prototip de biruitor se poate observa din următoarea scenă. Tramvaiul se opreşte destul de aglomerat în staţie. Lumea caută să se urce. Un bărbat, avînd o conformaţie atletică, cu un sac i­nlumi­­nos în spate, svîrle ghim­uri în dreapta şi în stânga, mnfiturînd pe toţi din calea sa. Un copil ţipă : — Mama, mo striveşte / — Stai tovarăşe, că îmi omori copilul. Ce­­te-ai urcat cu sacul ăsta cînd e aglomeraţie ? Călătorii vociferează, taxatorul îi face mo­rală, biruitorul însă împinge înainte, spunînd imperturbabil: — Dacă are r .ff, sâ­­ ţină acasă, nu in ca­lei oamenilor... Vip LEANU k6aa>i!<’9S‘::;38it^:mM':.'ab;,<:Bii!!iai^iiiiii:ninnaai!!Mas^;aininwRiKS!i!;am!miuraaHiiniiBSiz ífr. 3116 î/?­ina cu­­Caricaturi A­utomat Hocus, pocus, preparatus mic mm !|[i­ail!!B!!!W!:H!l­lH!!!B!!!iaillV Aritmetică literară A B Versuri ascunse De la A la B — Mare gînditor democrat revo­luţionar ucrainean, talentat scriitor, poet şi pictor, autorul volumului de versuri „Gobzar“. De la G la D — Cel mai frumos poem din volumul „Cob­zar“, înlocuind cifrele cu litere veţi găsi încă şap­te cunoscuţi scriitori ucraineni­calului de pe tabla de şah, veţi reconstitui o strofă dintr-o poezie a marelui poet ucrainean Taras Şevcenko. Indicaţi titlul poeziei. mm- CURS SCURT DE DESEN ! Dăndănică prezintă cititorilor 2­0 lecţii practice de desen. Dar, spre­­marea sa părere de rău, ele nu pot fi folositoare decit pentru două ca­tegorii de cetăţeni. Cititorii care vor să facă portretul celor cu patima citatelor, unind printr-o linie, în ordine numerică, punctele din desenul 1, II vor rea­liza destul de uşor. Şi în sfîrşit, pentru cei ale căror principii de bază în viaţă sunt: nu te arăta deştept; nu-ţi crea duşmă­nii criticînd; închide ochii cînd­ vezi matrapazlîcuri; pune-te bine cu şefii— Dăndănică te oferă desenul nr. 2 Albioaca şi dă mat­in 2 muiat Control­ul poziţiei • Alb : Re7, Dh4, Ne5 Negru : Rh3, Tf8, Pf7, g7, h6

Next