Flacăra Iaşului, septembrie 1956 (Anul 12, nr. 3116-3141)
1956-09-01 / nr. 3116
pag. 2-a CHIRURG A. LAPCINSKI medic emerit al R.S.S.A Udmurt. In multe cazuri de maladii, răniri sau traumatism, unele organe ale omului rămîn astfel mutilate încît nu mai sînt speranţe de a fi refăcute. Chirurgii au învăţat să le reconstituie artificial, începînd de la ţesuturile organismului, unele părţi ale corpului ca de exemplu nasul, pavilionul urechii, esofagul, băşica urinară, articulaţia. Insă unele organe indispensabile vieţii cum sînt inima, rinichii, ficatul, glandele de secreţie internă, mîinile sau picioarele nu pot fi reconstituite pe această cale. Oare nu se poate înlocui organul lezat ? Doar transplantarea ţesuturilor simple ale organismului ca sângele, corneea, cartilagele şi parţial oasele şi pielea sunt mult folosite în chirurgie. Experienţele efectuate pe câini dau rezultate promiţătoare. Pentru ca organul să se prindă bine de întregul organism este necesar să se restabilească în el circulaţia sîngelui. Chirurgii rezolvă această problemă cosind vasele de circulaţie a sîngelui ale organului transplantat cu vasele organului. Savanţii din diferite ţări au efictuat de multe ori experienţa de a ramplasa un picior tăiat unui cîine şi au transplantat şi alte organe întregi. Totuşi trebuie remarcat că o transplantare bine prinsă de organisme nu a fost obţinută decît în cazurile de autoplastie, adică atunci cînd organele provin din acelaşi organism. Organele şi ţesuturile complexe transplantate de pe un organism pe altul, sau cum se spune homoplastie, nu rămîn mult în viaţă şi în experienţele efectuate deocamdată pe animale superioare ele trăiesc două, trei sau patru săptămâni, iar apoi se distrug şi pier. S-a stabilit că acest fenomen se întîmplă datorită reacţiei imunizante de apărare a organismului împotriva albuminelor care sunt introduse în componenţa organului transplantat. Savanţii din lumea întreagă caută metode pentru a învinge această imcompatibilitate a ţesuturilor din diferite organisme, care împiedică succesul transplantării. Transplantările autoplastice care sînt bine prinse şi stabile pot avea o mare importanţă practică. Intr-adevăr cît de bine ar fi dacă s-ar putea puneunui om un picior sau o mînă care au fost complet rupte de corp într-o împrejurare nenorocită. Minunatele aparate chirurgicale create la Institutul de aparatură şi instrumente chirurgicale experimentale al Ministerului Sănătăţii din U.R.S.S. au deschis în faţa noastră posibilităţi noi. Au fost efectuate experienţe de transplantare a Dijdorului nu e numai imediat după ce a fost tăiat de la un cîine, cum au făcut alţi cercetători, dar si duna un interval de timp _ pînă la 24 ore si mai mult la acest interval de timp piciorul este păstrat în răcitor. Dar experienţa a arătat că transplantarea nu era fără de pericol. In organul lipsit de circulaţia sîngelui apar substanţe care pot otrăvi organismul. Numai Calarea atentă a piciorului conservat cu soluţii speciale, care sînt introduse în artere şi scoase prin vene, a permis să se obţină succese. Vom relata un caz. Cîinelui Slava î s-a amputat piciorul sting din spate pînă la mijlocul coapsei; pe urmă piciorul a fost pus în răcitor. După 25 ore şi 11 minute piciorul a fost cusut din nou la acelaşi cîine. Osul a fost unit , cu un ştift tubular din oţel inoxidabil. In afara vaselor de circulaţia sîngelui a fost cusut nervul sciatic şi cel al coapsei, a fost cusut fiecare muşchi. După jumătate an s-a restabilit sensibilitatea piciorului transplantat. In prezent, după doi ani şi jumătate, cîinele aleargă şi sare ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic, se ridică pe labele din spate sprijinindu-se şi pe piciorul care a fost atîta timp despărţit de corp. Au fost efectuate experienţe analoage cu organele interne. Pe gîtul unor dini li s-a transplantat unul din rinichi, după ce a fost păstrat mai mult de 24 ore separat de corp. Cînd acest rinichi se prindea de gît, al doilea rinichi — cel normalera extras din corp. Aceasta nu împiedica funcţia de secreţie a urinei din organism. Ciinii pe care s-au efectuat experienţele trăiesc la institut de aproape doi ani. Pentru păstrarea mai bună a organelor destinate transplantării la institut a fost construită o instalaţie cu circulaţie artificială a sîngelui de tipul inimei şi plămînilor. In prezent acest aparat este experimentat cu succes pe animale. Se poate trage concluzia de pe acum că picioarele conservate timp îndelungat în aceste condiţii, la transplantare nu prezintă fenomene de otrăvire care trebuiau combătute altă dată. Care este importanţa conservării îndelungate a organismului înainte de transplantare ? Ea este foarte mare. Din cauză că pentru a transporta pe accidentat de la locul accidentului la spital, pentru acordarea primului ajutor şi a putea să iasă din starea generală gravă şi în sfîrşit, pentru pregătirea operaţiei care este complicată se cere un timp destul de îndelungat. Mai mult, refixarea articulaţiilor după accidente erau periculoase din cauza infecţiilor. Descoperirea antibioticelor a dat mijloc puternic de luptă împotriva microbilor pyogenici. Astfel şi acest obstacol a fost învins Experienţele de transplantare a organelor conservate efectuate pe animale pot ajuta la introducerea acestei metode şi la oameni. I EXPERIMENTEAZĂ un clişee n. 1. Chirurgul A. O. Lapeinak urmăreşte funcţionarea instalaţiei de răcire pentru conservarea organelor care trebuiesc transplantate. 2. Conservarea.Pe marginile rănii pielea este strîns lipită de capacul de sticlă sterilizat. Prin orificiile existente inel trec nişte tuburi care sunt unite cu vasele de circulaţie a singe* lui. In organul izo* lat se realizează cir* culaţia sîngelui cu ajutorul inimii artificiale. 3. Laba cîinelui a fost amputată pînă la mijlocul coapsei. După conservare ea a fost din nou cu» sută la loc. 4. Ciinele „Slava" Au trecut doi ani de cînd după am* putarea traumatică a piciorului i s-a transplantat piciorul din spate. PIACARA 1 A SUIUI ! Există aşa numite „plai cu singe“ ? Fiecare dintre noi a văzut cum plouă liniştit sau torenţial, dar puţini au văzut ploi colorate. Oamenii ignoranţi consideră ploaia roşie drept o prevestire. Legenda spune că o ploaie roşie a căzut în urmă cu 1.000 de ani pe ţărmurile Mării Negre, în preajma mari bătălii dintre armatele bizantină şi bulgară. Acest caz nu este unic. In însemnările unui om de ştiinţă se spune că în 1813 a căzut o „ploaie cu singe“ deasupra oraşului Calabria din sudul Italiei. Aceste ploi au provocat groază în rîndul oamenilor. Ploile colorate sunt însă provocate de nişte vietăţi şi plante mici care se înmulţesc extrem de rapid. Ele trăiesc în ape stătătoare cu suprafaţa liniştită şi au culoarea roşie. Uneori, ele se înmulţesc atît de mult încît deasupra apei se formează un strat acoperitor ruginiu. Cinci suflă vintul, acest strat colorat este ridicat pînă la nori, aceştia se colorează şi dacă începe să plouă, picăturile capătă culoarea sîngelui. Uneori cade şi „ninsoare cu singe“. Acest fenomen s-a semnalat în 1929, în oraşul Ruse. Aceste „minuni“ se explică în mod ştiinţific. In timpul nopţii vîntul a ridicat algele microscopice roşii de specia „sverela nivalis“, care s-au împrăştiat pe zăpadă, colorînd-o în roşu. Alga este atît de mică, încît nu poate fi văzută cu ochiul liber. Dar nu totdeauna ninsoarea roşie este provocată de aceste alge microscopice. Uneori ninsoarea roşie se datorește unor fire invizibile de praf aduse de vînt din pustiu. Aşa s-a întîmplat în decembrie 1941, cînd la Sofia a căzut zăpadă cărămizie. La ninsoare, ca și la ploaie, un rol important îl are vîntul puternic (trombă sau taifuni) care ridică uneori mari cantități de apă din fundul mării sau lacurilor mai puţin adinei. Vîntul ridică cu putere uriaşă masă de apă la mare înălţime, purtînd-o sub formă de nori întunecaţi, saturaţi de vapori de apă. In felul acesta, pot fi transportate insecte, păsări şi alte animale dintr-un loc într-altul. In 1919 vîntul a adus în împrejumul Sofiei cete nemimărate de lăcuste, care au distrus in mare parte recolta de pe cîmpia Sofiei. .Uneori pot îii transportate prin aer tot felul de animale — șerpi, viermi, omizi, iepuri, chiar vite, ba uneori si oameni. In timpul verii, lacurile naturale şi artificiale, golfurile fluviale, în care apa se mişcă încet, capătă uneori o culoare verde, albăstruie sau cafenie. Aceasta se datoreşte numeroaselor alge microscopice care trăiesc şi se înmulţesc aici cu repeziciune. In ultimul timp, în diferite ţări aceste alge sunt înmulţite artificial în bazine speciale, mai ales algele verzi, cunoscute sub numele de clorela şi scendesmus, cu conţinut ridicat de proteine. Griul conţine 26,3 la sută proteine, secara — 17 la sută, clorela — 85 la sută, iar scenedesmus — 40 a sută. Ele conţin o cantitate de vitamina C egală cu aceea din lămîi.Povestea despre ţara unde oamenii şi animalele locuiesc laolaltă fără teamă şi duşmănie nu este lipsită de un temei real. Oare animalele sălbatice care trăiesc în prezent în păduri, cîmpii şi pe litoral nu se ascund ochiul omului. Există oare o ţară atît de minunată fără animale fricoase ? Da ! Există un mic grup de insule de origină vulcanică care îşi înalţă stîncile negre în mijlocul Oceanului Pacific, intr-o regiune foarte rar vizitată. Se numesc insulele Galapagos şi sînt situate chiar pe ecuator, la 900 km. vest de statul Ecuador. Ele au o suprafaţă de 7.884 km2 şi o populaţie de... 600 locuitori care trăiesc în special pe insula San Cristobal. Aceste insule minunate prin flora şi fauna lor neobişnuită au fost descoperite de spanioli, în anul 1535 şi din 1832 se află în posesia statului Ecuador. Cîrdurile de albatroşi, pescăruşi, bîtlani nu se tem de prezenţa oamenilor. Pe litoral, fiecare călător nou sosit este înconjurat de pinguini şi cormorani, care îl examinează cu cea mai mare curiozitate. Se întîmplă uneori ca un pinguin să urmeze pe om ca un căţel. Vulturii stau cocoţaţi pe pălăriile oamenilor şi îi însoţesc kilometri întregi. Cititorul se va întreba cum por trăi pinguinii la ecuator. Aceste păsări albe cu negru din regiunile Polului Sud au fost aduse cu mulţi ani în urmă de curentul cald Humboldt.roblema p folosirii algelor ca hrană a fost studiată în Germania, U.R.S.S., S.U.A., Japonia, Anglia şi alte ţări, unde algele sunt cultivate pentru obţinerea de substanţe nutritive şi tehnice. Fiind bogate în proteine şi grăsimi, algele microscopice constituie un nutreţ preţios pentru animale şi peşti. Cultivarea lor se va extinde considerabil în viitor. DICŢIONAR ENCICLOPEDIC Beteag, infirmitate care de multe ori te pune în situaţii critice. Astfel, la cinematografe, dacă a început filmul, cauţi pe întuneric un scaun. In sfîrşit, după multe dibuiri, găseşti unul liber. Te aşezi comod, lăsîndu-te pe speteaza scaunului, dar spre stupoarea ta, te trezeşti în braţele unei spectatoare din spate, care ţipă indignată : — Vai! tovarăşe, de ce nu eşti atent ? Nu vezi că scaunul e beteag ? n-are spetează... La restaurante, chiar şi la unele restaurante din centru sînt scaune valide aparent, pe care, dacă faci imprudenţa să te aşezi, te vezi sub masă. Aceste beteşuguri, probabil, sunt găsite necesare de către respectivii responsabili, în vederea descreţirii frunţilor celorlalţi consumatori. Biruitor , este omul care-şi atinge scopurile în viaţă, trecînd peste piedici şi mai ales peste prejudecăţi. Un prototip de biruitor se poate observa din următoarea scenă. Tramvaiul se opreşte destul de aglomerat în staţie. Lumea caută să se urce. Un bărbat, avînd o conformaţie atletică, cu un sac inluminos în spate, svîrle ghimuri în dreapta şi în stânga, mnfiturînd pe toţi din calea sa. Un copil ţipă : — Mama, mo striveşte / — Stai tovarăşe, că îmi omori copilul. Cete-ai urcat cu sacul ăsta cînd e aglomeraţie ? Călătorii vociferează, taxatorul îi face morală, biruitorul însă împinge înainte, spunînd imperturbabil: — Dacă are r .ff, sâ ţină acasă, nu in calei oamenilor... Vip LEANU k6aa>i!<’9S‘::;38it^:mM':.'ab;,<:Bii!!iai^iiiiii:ninnaai!!Mas^;aininwRiKS!i!;am!miuraaHiiniiBSiz ífr. 3116 î/?ina cuCaricaturi Automat Hocus, pocus, preparatus mic mm !|[iail!!B!!!W!:H!llH!!!B!!!iaillV Aritmetică literară A B Versuri ascunse De la A la B — Mare gînditor democrat revoluţionar ucrainean, talentat scriitor, poet şi pictor, autorul volumului de versuri „Gobzar“. De la G la D — Cel mai frumos poem din volumul „Cobzar“, înlocuind cifrele cu litere veţi găsi încă şapte cunoscuţi scriitori ucrainenicalului de pe tabla de şah, veţi reconstitui o strofă dintr-o poezie a marelui poet ucrainean Taras Şevcenko. Indicaţi titlul poeziei. mm- CURS SCURT DE DESEN ! Dăndănică prezintă cititorilor 20 lecţii practice de desen. Dar, spremarea sa părere de rău, ele nu pot fi folositoare decit pentru două categorii de cetăţeni. Cititorii care vor să facă portretul celor cu patima citatelor, unind printr-o linie, în ordine numerică, punctele din desenul 1, II vor realiza destul de uşor. Şi în sfîrşit, pentru cei ale căror principii de bază în viaţă sunt: nu te arăta deştept; nu-ţi crea duşmănii criticînd; închide ochii cînd vezi matrapazlîcuri; pune-te bine cu şefii— Dăndănică te oferă desenul nr. 2 Albioaca şi dă matin 2 muiat Controlul poziţiei • Alb : Re7, Dh4, Ne5 Negru : Rh3, Tf8, Pf7, g7, h6