Flacăra Iaşului, martie 1957 (Anul 13, nr. 3271-3297)

1957-03-01 / nr. 3271

Conducerea de către partid a sfaturilor populare Conducerea de către partid a sfaturilor popu­lare este o problemă de fmaire importantă. Rezol- Ivarea ei cu succes ţine de înţelegerea profundă a ceea ce înseamnă con­ducere de către partid, care nu poate fi confun­dată c­u substituirea în muncă. La sate se observă, mai ales în timpul campaniilor agricole, ci unele orga­ne de partid, văzînd slăbiciunile diferitelor sfaturi populare trasează sarcini activiștilor de partid să re­zolve ei problemele urgente peste capul comitetelor executive. Aseme­nea practici dăunătoare duc la în­cătuşarea iniţiativei sfaturilor popu­lare, la micşorarea spiritului de răs­­pundere al acestora. Partidul nostru a combătut şi combate asemenea „metode“ care nu pot să ducă la în­tărirea activităţii organelor de stat. Una din problemele principale care stă în permanență în fața organelor de partid, atunci cînd e vorba de conducerea de către acestea a sfa­turilor populare, constă în a îndruma organele de stat să realizeze o strîn­­să legătură cu masele largi populare. La noi în regiune se întîmplă, de multe ori, ca organele de stat să dea directive, ordonanţe, circulari, etc., valabile prin conţinutul lor, dar se ocupă mai puţin, unele chiar de­­loc, de munca cu masele, fără de care nu se poate concepe traducerea în viaţă a directivelor date. In oraşul Iaşi, de pildă, s-au obţinut, în vara trecută rezultate bune în privinţa curăţeniei oraşului, pentru că la a­­ceastă acţiune au participat masele de cetăţeni. In ultimul timp însă, problema curăţeniei este iarăşi pri­vită de undeva de „sus“ şi lucru­rile au început să şchioapete. Asistăm cu toţii la o situaţie destul de neplă­cută, concretizată sub ochii noştri, prin noroiul care a ajuns chiar pe străzile asfaltate din centrul oraşu­lui. Problema curăţeniei este o pro­blemă de viaţă pentru oraşul nos­tru, şi, deşi s-ar părea că răspun­zător este numai sfatul popular, nu putem să nu atragem atenţia şi co­mitetului orăşenesc de partid. De multă vreme comitetul orăşenesc de partid n-a analizat felul în care sfatul popular realizează legătură sa cu masele. S-au discutat în biroul comitetului orăşenesc alte probleme, importante şi ele pentru sfatul popu­lar dar care aveau un caracter mai mult sau mai puţin administrativ. Considerăm că prin aceasta s-a cam alunecat pe panta unui practicism în­gust, în dauna perspectivei politice. Sfatul popular ar cîştiga mai mult dacă ar fî ajutat să stabilească o legătură mai strînsă cu comitetele de cetăţeni create în primăvara anului trecut, cu deputaţii, din care unii şi-au cam uitat misiunea. Un rol im­portant în această acţiune le re­vine şi organizaţiilor de bază din cartiere, care trebuie îndrumate să sprijine cu tărie măsurile sfatului popular. O altă problemă cu caracter per­manenţ, căreia partidul nostru îi a­­cordă o mare importanţă este res­pectarea de către organele de stat a legalităţii populare­. Nu este per­mis nimănui să se sustragă con­trolului de partid, indiferent ce fun­cţie ocupă în aparatul administrativ sau financiar, sau să nu respecte indicaţiile date de organele de par­tid. Aceasta presupune însă ca orga­nele de partid să cunoască temeinic legile statului nostru, să înţeleagă profund condiţiile istorice în care se aplică aceste legi. Rigiditatea, conformismul, ca şi nepăsarea faţă de modul în care se aplică legile de stat sunt străine spiritului de partid. Lupta de clasă este o trăsătură ca­racteristică dezvoltării ţării noastre în perioada actuală. Poziţia de apă­rare a intereselor clasei muncitoare, a intereselor poporului muncitor tre­buie să caracterizeze interpretarea şi aplicarea legilor statului. Nici o în­găduinţă faţă de acei lucrători din aparatul de stat care favorizează într-un fel sau altul pe duşmanul de clasă, pe hoţi, sabotori, delapi­datori, speculanţi, pe acei care dete­riorează sau înstrăinează avutul ob­ştesc. Printre multe alte sarcini, de o mare­­mp­t­a­lă pentru dezvoltarea politică şi economică a statului nos­tru, organizaţiile de partid conduc opera de transformare socialistă a agriculturii îndrumînd sfaturile popu­lare să-şi îndeplinească tot mai bine sarcinile în acest domeniu. De pildă, în comuna Găgeşti, raionul Mur­­geni, sub conducerea comitetului co­munal de partid, sfatul popular şi-a întărit continuu legăturile cu depu­taţii, cu ţăranii muncitori, cu intelec­tualii din comună, reuşind astfel să răspîndească larg în mase cuvîntul partidului. Cea mai bună dovadă o constituie faptul că în comuna Gă­geşti, circa 90 la sută din ţăranii muncitori îşi lucrează pămîntul în comun în cadrul întovărăşirilor agri­cole sau gospodăriilor colective pe care şi le-au întemeiat pe baza li­berului consimţămînt. In unele locuri se întîmplă însă ca de problema transformării socia­liste a agriculturii să se ocupe nu­mai organizaţiile de partid, ceea ce este greşit şi dăunător. Lenin ne îmvaţă că revoluţiile nu sunt înfăp­tuite de revoluţionari, ci de masele largi ale poporului : revoluţionarilor Ie revine sarcina de a conduce ma­sele la revoluţie. Prin importanţa ei, transformarea socialistă a agri­culturii este o adevărată revoluţie. De aceea organizaţiilor de partid le revine sarcina de a mobiliza sfatu­rile populare, care nu mai îndepli­nesc funcţiile vechilor primării, ci sunt organe alese de popor, cu po­sibilităţi nelimitate de a antrena mase tot mai largi la opera de în­făptuire a politicii partidului. Fără îndoială ,că în aplicarea în practică a directivelor partidului, un rol principal îl are exemplul per­sonal al comuniştilor, prezenţa lor în sectoarele principale ale activi­tăţii de stat. După rezoluţia plenarei CC al PMR din decembrie 1956, sfaturilor populare le revin sarcini mai com­plexe a căror îndeplinire cere multă iniţiativă, pricepere şi simţ de răs­pundere. De aici rezultă că organele de partid trebuie să întărească munca de conducere, să fie mai operative, să acţioneze cu multă siguranţă şi pricepere. C7-I r « f y -V«- && ‘ «r ,._ ... * f. J -1 & % * X* ** *n ff fWÖLETARl DIN TOATE TARILE ÜN1TLVJ1 ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL P.M.R. IASI SI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XII, Nr. 3271 VINERI 1 MARTIE 1957 4 PAGINI 20 BANI Sînteţi, vreau să sper, cu toţii de acord că noţiunea de simpa­tie — atunci cînd ea se referă la raporturile dintre oameni — im­plică nemijlocit o a­­numită comportare. Cu prietenii, de pildă, sin­tem­ întotdeauna bine­voitori, generoşi, tan­dri , e inutil să mai insistăm asupra mani­erelor străbătute de multă fineţe şi gingă­şie, care caracteri­zează pe îndrăgostiţi. Simpatia fiind, aşa­dar, o expresie a afec­ţiunii sufleteşti, e fi­resc ca ea să aibă că­utare chiar şi în lumea politică. In apus, în cercurile guvernante, ea operează pe două planuri — în relaţiile dintre cînjunitori­ şi popoare şi în raportu­rile directe dintre cer­curile conducătoare din felurite ţări. Studenţii din Madrid, spre e­­xemplu, nutresc o a­­semenea simpatie fier­binte pentru falangă, incit au ieşit în stra­dă şi au strigat fur­tunos : „Moarte lui Franco”, iar în mica colonie Uganda, băşti­naşii înamoraţi peste măsură de cnutul colo­nial s-au adunat ieri cu miile în faţa clădi­rii guvernatorului en­glez cerînd energic in­dependenţa. La fel, în ţara tuturor fabricate­lor de „democraţie", Cuba. Batista—şeful su­prem — se bucură de o largă „simpatie“ în masă, corespondentul lui „New York Times“, remarcă chiar isphit că la 15 februarie au explodat 15 bombe în oraşul Santiago, puse de populaţie în faţa sediilor autorităţilor Tot din „simpatie“ pen­tru Batista... Prin politica lor, gu­vernanţii apuseni cîş­­tigă uneori sufragiul unanim al... monopo­­liştilor. Adesea, însă, chiar şi între aceste categorii există o sim­patie originală. „Se au ca fraţii“, cum se spune. N-a declarat, oare, chiar Dulles că, dacă ar sosi în O­­rientul mijlociu „mili­tarii americani n-ar trebui să fie flancaţi de militarii englezi şi francezi’’. Laburiştii, din „simpatie’’ i-au răs­puns prompt că e „un măgar consacrat”. E limpede care-i sursa tuturor acestor „drăgă­lăşenii” : prăpastia — în ce priveşte intere­sele — care-i desparte pe capitalişti de popor şi, pe de altă parte contradicţiile dintre monopolişti. Un ocean de „„simpatii”... Avea multă dreptate B. Schaw atunci cînd a trebuit să fie­.. prudent cu Churchill. înaintea unei premiere, acum 8 ani, marele dramaturg i-a oferit şefului de pe atunci al guvernului englez două bilete, în­soţite de următoarea scrisorică : «Vă invit la piesa mea și vă tri­mit două bilete : unul pentru Dvs., iar celă­lalt pentru un prieten — dacă­­ mai aveţi...’' I. STIRU Despre simpatie... Citiți îji pagina il-a : S A Ti R Ă r«*******#*£**^ UM O R ********************* Pagină specială pentru 1 MARTIE Folosirea raţională a timpului — o importantă rezervă de creştere a producţiei Rezultatele introducerii noii reţete La apretoria uni­tăţii B. a fabricii „Ţe­sătura“ s-a introdus de curînd o nouă re­ţetă pentru prepara­rea pastei de apretare a urzelii. Printr-o­­scindare a amidonu­lui cu cloramină B. s-a obţinut o pastă de încleiere superioa­ră celei folosite ante­rior. Apretarea urzelii cu soluţia preparată du­pă noua reţetă, face ca odată cu obţinerea unei urzeli de cali­tate superioară, să scadă cu peste 50 la sută frecvenţa rupe­rii firelor în timpul o­­peraţiunii de ţesut. Prin aceasta, se evită oprirea repetată a maşinilor, realizîndu­­se o mai bună folo­sire a timpului de lu­cru în sectorul ţesă­­torie. Lucrînd cu suluri de urzeală apretate cu pastă preparată după noua reţetă, fapt care a dus şi la o mai bună folosire a timpu­lui de lucru, numai secţia II-a B. a reuşit ca în primele două decade ale lunii fe­bruarie să producă cu 500 metri pătraţi ţe­sături mai mult decît prevedeau sarcinile de producţie pe peri­oada respectivă. In perioada 1—20 februarie întreg sec­torul ţesătorie al u­­nităţii B. a fabricii „Ţesătura“ şi-a înde­plinit sarcinile de pro­ducţie în procent de 102 la sută depăşind totodată şi indicele de productivitate a mun­cii cu 1,5 procente. —-------------------------------------------- * --------------------------— -R ;——­­­--------------­ Printr-o atentă supraveghere a maşinilor Multe dintre muncitoarele de la fabrica „Textila Roşie“ obţin în ultimul timp succese deosebite în muncă. Zilnic ele reuşesc să pro­ducă un număr tot mai mare de kilograme de fire peste normă con­tribuind astfel din plin la îndepli­nirea şi chiar depăşirea planului de producţie. Un exemplu: In perioada 1—20 februarie a.c. muncitoarele sectorului filatură au produs, faţă de sarcina prevăzută, cu 3.500 kg. mai multe fire. Pentru a dobîndi această depăşire a sar­cinii de plan ele au muncit sîrgu­­incios, au ştiut, în primul rînd, să folosească cu multă pricepere fie­care minut şi oră productivă. Bu­năoară, filatoarele Maria Costache şi Ana Cohn, pentru a putea rea­liza o cantitate cît mai mare de fire supraveghează fără întreru­pere maşinile. Ingrijindu-se de buna funcţionare a maşinilor, a­­nunţînd maistrului la timp defec­ţiunile ivite, ele au scurtat simţi­tor timpul de staţionare al aces­tora. Astfel, Ana Cohn şi-a între­cut norma cu 23 procente, iar Ma­ria Costache cu aproape 30 la sută. Realizările acestora au consti­tuit pildă de urmat şi pentru alte muncitoare. Maria Marin a pro­dus faţă de sarcina revenită ei pe cele două decade ale lunii februarie cu 18 la sută mai multe fire iar Lucia Petac cu 15 la sută. Succesul muncitorilor viticultori Ultimele zile au fost destul de călduroase, fapt care a permis muncitorilor secţiei Visarii a gos­podăriei agricole de stat Bucium, să se apuce de lucru în livezi şi vii. Un tractor „Stalineţ“ a con­tinuat să facă arături, în livada pe rod, pe care le-a început din toam­nă, ajungînd ca zilele acestea să se poată constata că s-a arat o su­prafaţă de 40 ha. Tov. Pascu Gheorghe, directorul gospodăriei, care tocmai ‘transmi­sese operativa la Trustul regional Gostat, ne informează că pe lingă aceste succese muncitorii viticul­tori au desfundat pînă acum 17 ha. cte teren pe care vor planta viţă din soiuri raionate cum sîrti: Fe­tească, Riesling şi Pinot De ase­menea, au mai desfundat alte 2 ha. unde vor amenaja în primăvara aceasta o şcoală de viţă şi au as­cuţit peste 3.000.000 araci. Paralel cu lucrările în vii s-au curăţit, tăiat, omizit şi stropit peste 20.000 pomi fructiferi din li­vada bătrînă. Zilele trecute a în­ceput stropitul şi în livada tînără. S-au mai împrăştiat pe 9 ha. li­vadă îngrăşăminte chimice şi s-a administrat gunoi de grajd la ră­dăcina a 1 000 pomi. In fruntea a­­cestor lucrări s-au situat brigadie­rii Iftode Gheorghe, Maftei Nico­­lae şi alţii. C. MIHAILESCU Mai mult spirit de iniţiativă şi bunăvoinţă Tîmplarii atelierului de mo­bilă al întreprinderii „Proletarul“ sunt cunoscuţi îndeobşte ca oa­meni harnici, chibzuiţi. Prin fo­losirea raţională a timpului de producţie ei îşi realizează inte­gral sarcinle de plan. Mai mult chiar, în prima lună a anului ei au depăşit cu 72 la sută sarcina prevăzută, iar acum, între 1—20 februarie, cu aproximativ 20 la sută. După părerea muncitorilor tîmplari, pînă la sfîrşitul lunii acesteia ei vor întrece simţitor sarcina privind confecţionarea şomierelor şi studiourilor. In a­­cest sens lucrători ca : S. Marcu, Gh. Bîrlădeanu, Gh. Ciufu şi alţii se străduiesc ca, prin uti­lizarea la maximum a timpului, să realizeze pînă la sfîrşitul ore­lor de lucru o cît mai însem­nată depăşire a normei. Zilele acestea ei au ajuns să înfăptu­iască acest lucru, obţinînd în medie depăşiri de normă variind între 60—70 procente. Explicaţia constă în aceea că organizîndu-şi sistematic munca la maşini fie­care muncitor are prilejul de a utiliza la maximum agregatele Dacă despre colectivul atelie­rului de tîmplărie se spun nu­mai cuvinte de laudă, despre cel al secţiei de preparare a făinii de oase, tăbăcirea pieilor şi al­tele conducerea întreprinderii are oarecare rezerve critice... Este adevărat că această secţie îşi realizează totuşi sarcinile de plan, dar... Aşa după cum afir­mă unii membri din conduce­rea întreprinderii colectivul sec­ţiei amintite ar putea să-şi de­păşească planul. In primul rînd, printr-o mai bună întrebuinţare a timpului de lucru, o mai se­rioasă organizare a muncii. De pildă, ar fi bine ca să se pună un accent mai mare pe tăbăcirea stocului de piei, rămas încă din luna ianuarie a.c., decît pe ope­raţia de finisare a tălpii. In a­­ceastă privinţă conducătorul teh­nic al secţiei, tov. S. Rusan tre­buie, în scopul utilizării mai bune a timpului să organizeze un schimb de lucru care să li­chideze stocul creat şi să se în­grijească în viitor, să nu se mai întîmple acest lucru. Numai ast­fel colectivul secţiei nu numai că-şi va realiza la timp sarcinile de plan, ci le şi va întrece. Pen­tru aceasta e însă nevoie de mai mult spirit de iniţiativă şi, bineînţeles, de bunăvoinţă.- ***** ******************* O nouă cooperativă de credit şi economii La Bogdăneşti, raionul Bîrlad, a luat fiinţă nu de mult o coo­perativă de credit şi economii. Printre cei 155 de membri pe care îi numără cooperativa se află şi C. Pletea, N. Codreanu, Alecu Burghelea, Gh. Cozma şi alţii, care s-au înscris printre primii. Adunarea generală a de­cis ca, cooperativa să fie denu­mită „Stejarul“ iar din consiliul de conducere să facă parte C. Pletea, V. Tudose, N. Cristiniuc, şi alţii. Chiar în timpul adunării au mai dat cereri de înscriere în cooperativă ţăranii muncitori Popa I. Vasile, Toader Cernat, Moluş I. Vasile şi alţii. I V. TAMAŞANU corespondent Bojdeuca lui Creangă 9 In fiecare sat — sector agricol socialist puternic şi înfloritor NOI CERERI • VASLUI—In luna februarie în cuprinsul raionului Vaslui s-au înfiinţat 10 noi întovărăşiri agricole, în care au intrat 270 familii cu 242 ha. • In cele două întovărăşiri din comuna Al­beşti - satele Gura Albeşti şi Albeşti au intrat 65 familii. • Convingîndu-se asupra recoltelor bogate pe care le-au obţinut întovăriiire în anii trecuţi, un număr de 162 de ţărani Muncitori au intrat în întovărăşirile existente mărind suprafaţa acestora cu 194 ha. • 61 este cifra ce reprezintă numărul fami­liilor intrate în întovărăşirea din Deleni. 48 de­ noi membri cu suprafaţa de 55 ha. au fost pri-­ miţi în mijlocul întovărăşirilor din Pungeşti.­­ Şi ţăranii muncitori din comuna Munteni au citit cu interes chemarea colectiviştilor din Murgeni. 15 dintre ei s-au şi hotărît să rupă cu felul vechi de a lucra pămîntul și au făcut cereri pentru a închega o gospodărie agricolă colec­tivă. Lor li se adaugă zi de zi alți gospodari. V/i itt luoma vi* viv — --­ te descurci intr-un oraş străin cînd ai un copil mic ce te necăjeşte şi care mereu vrea altceva, tot altceva. Dacă se întîmplă bunăoară să vii cu el pentru că e bolnav şi în oraş n-ai o rudă şi nici o cunoştinţă unde să poţi rămîne de la un tren la altul, situaţia e chiar foarte dificilă. In ajutorul acestor persoane vine casa mamei şi a copilului care se gă­seşte pe peronul gării Iaşi. O cameră bine încălzită, mare şi luminoasă. Cîteva paturi şi scăunele pentru copii, o toaletă şi chiar un dulap cu jucării pentru cei mici for­mează mobilierul încăperii. Covoarele de pe parchetul bine lustruit şi ta­blourile care reprezintă fragmente din diferite poveşti completează cadrul adecvat. Atît ziua, cît şi noaptea casa ma­mei şi a copilului îşi aşteaptă vizi­tatorii, găzduindu-i citeva ore în şir. îngrijitoarea Isac Aglaia, ca o bunicuţă blîndă şi bună e veşnic preocupată să aducă şi să îngrijească oaspeţii care îi sînt întotdeauna dragi. Pe tov. Aglaia am găsit-o citind foarte atent­ o carte. La casa mamei şi a copilului s-a întîmpinat şi apoi repede, aşa ca din obişnuinţă s.a uitat în jurul meu căutînd copilaşul care trebuia să mă însoţească. Am zîmbit şi i-am explicat pe dată scopul vizitei mele. Cum se întîmpla să nu fie prea ocu­pată am stat cîteva minute de vorbă. — La ora aceasta, după cum ve­deţi nu am prea multă treabă. Oas­peţii nu mi-au sosit încă, dar... peste o oră soseşte trenul din Hîrlău şi atunci să vezi. Camera se umple de ciripitul lor vesel... alţii mai puţin cuminţi îmi dau de lucru. .. totuşi îmi sunt dragi şi fac tot ce se poate ca în aceste ore să se sim­­tă ca la ei acasă. Ieri de exemplu am găzduit 12 mame cu copiii lor, alaltăieri 18, iar săptămîna trecută. . le-am şi uitat­ numărul. Cînd se întîmplă să nu fie nimeni, stau şi citesc. Trebuie să ştiţi că nu de mult am absolvit cursurile de al­fabetizare şi acum n-aş mai făua cartea din mînă, ne spune tov, Isaci Dar eu sint mai bucuroasă — com­pletează ea — cînd aici vin copiii cu mamele lor să le pot da In cas de nevoie, o mînă de ajutor, o cameră curată și caldă. PAULA AURIAN ?1120 de ani de la naşterea lui Ion Creatigă EVOCARE E tare mult de-atunci! Peste bandele plaiuri humuleştene de odinioară, peste cristalul Oza­­nei celei prea frumos curgă­toare şi peste brîul negru-verde al codrilor dintre Moţca şi Paşcani,­­• peste toate satele şi cătunele de pe valea Bistri­ţei, au trecut de-o sută două­zeci de ori stolurile anilor şi cîrdurile albe ale cocostîrcilor! De-o sută douăzeci de ori, fe­tele şi flăcăii şi-or fi prins, la gît şi cheutoare, mărţişoarele lor gingaş împletite în două subţiri viţe, — un fir alb şi unul roşu, nu care cumva să-i piilească arşiţa soarelui peste vară. De sute de ori ne-am des­fătat şi noi cu sfintele lui a­­duceri aminte şi cu poveştile! Şi totuşi, şi mic şi mare, în fiece zi întîi împrimăvărată de martie, îi pomenim cu toţii nu­mele. E numele celui care, as­­cultînd de mititel, cu luare-a­­minte, graiul inimii truditorilor din ţara Moldovei de sus, ne-a dăruit, hăt cînd a crescut mare, pentru noi cei de azi şi pentru cei care vor să vină, filmul mol­dovenesc al copilăriei sale du­ioase şi sotelnice şi neîntrecute băsmuiri incrustate cu şiraguri de rare, nestemate, măiestru ţe­sute cu daurite alesuri de lu­mină. Acum, oi face şi eu ca dînsul: nu ştiu alţii cum sint, dar eu unu’ parcă-l văd aevea ION ISTMATI pe Nicu a lui Ştefan a Petrii stind ghemuieţ, ca un pui de bogdaproste, in căruţa lui moş Luca-harabagiul, cel cu două dubaie de căişori la oişte. Ve­nea hai-hai cu zdrînga-zdringa, la Iaşi, la fabrica de popi de dincolo de piscul Socolei, cu gînd să pună piciorul în pragul soartei. Aici însă, în cea de-a doua capitală a ţării, în inima îndeobşte, caldă a Moldovei, nu mai aibă nimeni parte de ceea ce a avut el, fiindcă, este­ o vorbă, uneori e mai bine să ai de-a face cu dumnezeu decît cu sfinţii lui de pe pămint! De asta, bietul Creangă, de voie, de nevoie, a procedat ca-n zicala care spune că, la urma urmei, iepurelui cînd i-e foame, îi plac şi smochinele. Apoi la scofeturi de-acestea nu mai jinduiască nimeni, fiind­că iar este o bătrinească vorbă care grăieşte aşa: nu-i pe lume mai grea boală, decît cînd ţi-i punga goală! Dinspre partea asta, se poate spune fără greş că autorul „Amintirilor din co­­pila ne- a suferit pînă a închis ochii, căci soarta nu i-a rîs ca lu feciorii de împărat. închipui cîn­­tind, fudul nevoie mare, înge­rul a strigat“, în biserica ’’plină de feţişoare zîmbit­oare din Hu­dnS­­A,lteori’ Parcă-l aud citind, pentru doi-trei greiţari poaoiii şi axioame la leturghie la biserica 40 de sfinţi, la Pan­­telimon şi la Bărboi şi-l văd mai mar-ales, apoi despopindu-se singur, infigind potcapul, fără a pune mina pe el, în tepuşii văddicăta de la Golia‘ Şi­ apoi’11 vad batind cucuri cu şederii lui de la Trei-Ierarhi şi din Păcu­rari şi ochii mi se-nlăcrimează pnvindu-l cum vinde muşterii­lor la debit cutii cu bectimis şi cu mahorcă, în vreme ce toată cioclovimea din „dulce tîrgul leşilor" trăia tot aşa de uşor pe cît le era de lesne cracaleţilor să lash­ească bastoanele, plim­­bîndu-se pe Lăcuşneanu. Din pricini ca acestea cum nu era sărmanul om să fie uneori tot aşa de rău precît era de bun altă dată, cînd numai el ştie cît brătărea prin glodurile Tiedului, ridicînd dealul pe la şcoala evre­iască de pe Sărăria laşilor ce­lor cuprinşi de holeră boierească şi fără leac de mîntuire, pentru o pîine prea puţin răsplătită, plină de necaz şi de amar?! Dar vorba lui: de sărăcie, — zice, — nu m-am temut nicio­dată, căci totdeauna a fost cu mine. Dovadă că era aşa, se istori­seşte cum cică, într-un rînd, noaptea, pe hîtrul nostru humu­­leştean l-ar fi călcat, în boj­deuca lui din Ţicău, hoţii. Creangă tocmai se-ntorcea tru­dit acasă, venind de prin oraş şi cînd a deschis uşa şi-a văzut pe răufăcători cotrobăind pe-n­­tuneric, îi întrebă nedumerit: — Ce căutaţi voi acolo, măi? — Banii! strigară tiharii. — Măi, dar proşti mai sin­­teţi! Eu îi caut ziua mare şi nu-i găsesc, d-apoi voi, noap­tea, cum o să daţi de dînşii ? O fi fost aşa, nu s-o fi întîm­­plat astfel, cine ştie ? Atita doar că, pe semne, îşi mai alunga şi el necazul c-o glumă. Alte­ori, se mai răcorea, des­­tăinuindu-şi amarurile la cite un bun prieten. In privinţa a­­ceasta, cel mai credincios to­varăş de suferinţă i-a fost, de­ bună seamă, Eminescu. * ..*„ S-ar fi cunoscut întîiaşi dată la şcoala primară din Păcurari unde Creangă era pe-al unei institutor şi unde Eminescu, re­vizor şcolar, o fi venit să-l vadă după ce îi citise şi îi recoman­dase ministerului cartea lui „Povăţuitorul“. Desigur, dăscălindu-şi elevii cum numai el se pricepea, Creangă le-o fi istorisit cu sau povestea lui Harap Alb, iar E­minescu o fi ascultat-o. Pe urmă se vedea lucru că or fi cutreerat amindoi, de cu seară pină în zoţi, pe sub dealurile cu podgo­rii ale Socolei, poate c-or fi fă­cut popas şi la vestita „La trei sarmale“, sau „Bolta rece“ şi tot impărtăşindu-şi frăţeşte . !Continuare în pag 3 a) Catastiful meu

Next