Flacăra Iaşului, martie 1957 (Anul 13, nr. 3271-3297)

1957-03-01 / nr. 3271

Pag. 2-a **ICOLAE TATOMIR MĂRŢIŞORUL Nu-i talisman, in care Dorm magice puteri, Ci semn şi încrustare A noii primăveri. Corniţe sub zăpadă Scot albii ghiocei, Iubita mea să-i vadă Cum cresc de dragul e In mărţişor aşteaptă Un porumbel de nea. Iubita-mi înţeleaptă Să-l vadă şi să-l ia. Pe sînu-i mic palpită Un înfrățit simbol: Viața logodită Cu-al primăverii sol. i­ ANDI ANDRIEŞ Romanţă mărţişor ŢIE, E.T.A.C. SCUMP In van mă mistuie urîtul, zădarnic îmi ascut auzul, degeaba mi se-ntinde gîtul... căci nu mai vine-autobuzul. Ală arde soarele amiezii, de undeva miorase,a ciorbă, trei ţinci se zbenguie ca iezii. .. De­-autobuzul meu, nici vorbă. Acuma-s cald, acuma-s rece. Aştept de-o oră şi mai bine, şi poate alte ore-or trece... şi-autobuzul nu mai vine. Aş spune vorbe de ocară, dar luna î ncet pe cer se suie. Aş vrea să plec căci vremea zboară, dar nu-i autobuzul, nu e. Prin fata mea, cu duioşie, se plimbă un băiat şi-o fată. Oftez cu dînşii, ca să fie... şi-autobuzul nu se-arată, îmi pişcă pielea vîntul serii. Filozofez ca Diomede şi număr stelele puzderii... şi-autobuzul nu se vede. Dar dintr-odată se zăreşte: coboară-alene povîrnişul. Reacţionez copilăreşte şi-mi număr iute mărunţişul. Iar cînd se­ opreşte (ce emoţii!) şoferul grav, cu voce plină, arată cauciucul roţii şi strigă: „Mergem la uzină !". !fc, «EIfIEAvatarurile unei dedicII Am şi eu o prietenă. Şi o apreciez pentru că de cîte ori merg cu ea la cinema schiţează nobila intenţie —­­nerealizată însă niciodată — de a-şi plăti biletul. In fiecare an, de 1 mar­tie, pentru a preîntîmpina eventualele ei reproşuri îi trimiteam acel produs de tinichea al fanteziei comerciale, care se numeşte mărţişor. In plicul alb, cu marginile dante­late, adăugam pe lîngă inimioară, tri­foi, praz, conopidă (depinde de rela­ţiile în care eram) şi cîteva rînduri în care filozofam asupra modului cum natura participă la starea noastră sufletească. Ţin minte că acum­ doi ani, de exem­plu, i-am scris o dedicaţie cam în felul următor: „Fie ca zefirul care înfioară petalele acestui trifoi să poarte gîndul meu spre tine“. Nu e mare lucru, dar pentru orgoliul unei fete, aceasta constituie literatura pre­ferată. Mai ales că e foarte roman­tică. Şi în special visătoare.­­ Are nişte visuri groaznice: o bluză de perion, o poşetă din piele de şarpe, pantofi „lui chenz“, etc. Anul acesta i-am cumpărat marţi, soţul acum o săptămînă — un drăci­­şor. Inspirat de soarele care apăruse cu precocitate în acele zile de sfîrşit de februar, i-am scris următoarele: „Aş vrea ca proaspăta rază de soare să-ţi lumineze drăcuşorul, oglindind chipul meu“. Am­ pornit-o agale spre cutia poş­tală, urmărit de un nevinovat^­nouraş care apăruse înadins să scoată în re­lief albăstrimea cerului. Cînd să­ pun plicul la cutie, ridic într-o doară pri­virea: un cer vînăt, nori ameninţători, pic de soare. M-am retras speriat. Ce va zice ea, dacă primind mărţişo­rul, cerul va contrazice dedicaţia? Şi iute, intru în primul debit, hotărît să schimb cele scrise. înspre seară, dedicaţia se schimbă: „Aş vrea ca proaspătul nouraş, să nu întristeze drăcuşorul, udînd chipul meu“. Mă liniştisem. Mai rămăsese o zi pînă îa 1 mar­tie. Pe drum mă gîndeam să trimit plicul „recomandat“. Pînă să­ mă ho­tărăsc, din cer porniră pieziş stropi mari de ploaie. Udat pînă la piele intru în primul debit pentru alt plic. Schimb doar două cuvinte şi gata, altă dedicaţie: „Aş vrea ca pr­­­speţii stropi de ploaie să nu umezească drăcuşorul, runinind chipul meu“. Am început să schimb batistele,­­ginise puţin. Mîine e 1 martie Gata. Trimi, plicul „recomandat expres“. La un timp, ploaia se opri. Şi as­­cultind parcă de o magică baghetă tă­bliile desprinse ale acoperişurilor Înce­puseră uvertura la „Seceră vîntul sălba­tic“ Iar debit. Cer cinci plicuri. De astă dată dedicaţia o scriu la 39 de grade. Mă oxidasem de­ a binelea. Aveam gripă: „Aş vrea ca prin aripa vîntului proaspăt, să nu te sufle drăcuşorul, alungind chipul meu“. ★ E 1 martie... Pendula a bătut de opt ori... Şi-afară ninge liniştit şi-n casă arde focul. Arde-o-ar focul de ninsoare! Intre două injecţii cu peni­cilină, înconjurat de cele trei genera­ţii ale familiei, mai am încă puterea să scriu: „Aş vrea ca fulgii de proaspătă nea, să nu îngheţe drăcuşorul, dege­­rînd chipul meu“. (De astă dată îmi uram şi mie). E ora 10.00. II rog pe frăţiorul meu să trimită plicul „par avion“. O vecină vine să mă vadă. O întreb cum mai e pe afară. Aud: „A stat puţin ninsoarea. Suflă şi parcă se înseninează“. Strig disperat: „Rapu­­cu, Răducu !“. De-afară Răducu se-n­­toarce. Mama blestemă mărţişoarele. Am 40 de grade. Tata a trimis după „Salvare“.­­Vlai am puterea să dictez frăţiorului: „Aş vrea ca prin proaspătul vînt cu... paranteză.. .. nin.. . închide paranteza... soare, să nu te ia drăcuşorul, înlăcrimînd chipul meu“. Incep să aiurez îl mai rog însă pe Răducu: „Dedicaţia o trimiţi prin radio, mărţişorul cu TU-104“. Valabilă pentru soare, vînt, ploaie, nea, pentru orice s-ar întîmpla. S. H. I­n­o­v­a­t­i­e­ i-a trimis un trifoi șapte foi — Cine ? – Un micturinist Mărţişorul pierdut Orice s-ar spune, Costă­chescu ăsta-i un om in­grat. Auzi vorbă ? Toţi cei de la registratură am hotărît, la propunerea lui Sălcioară, să-i cumpărăm Şefului­ un mărţişor; nu­mai Costăchescu s-a opus: — Mai bine să-i luăm un mărţişor Elenei. E doar singura tovarăşă din biroul nostru. Auzi vorbă ? Să-i luăm un mărţişor Elenei !­­Cum de i-a trecut prin cap aşa ceva ? — Păi ce — zicea Săl­cioară — Elena o să a­­jungă vreodată şefă de birou ? N-are stofă pentru asta. Un şef de birou tre­buie să aibă orizont larg, nu glumă. Elena nu ştie decit să muncească toată ziua. Ba face şi lucrările noastre, calomniindu-ne că ne ţinem tot timpul de şuete şi că nu lucrăm ni­mic. Asta-i tovarăşă bună? Pînă la urmă ""tot Săl­cioară a avut dreptate, am pus cu toţii mînă de la mină şi i-am luat Şefu­lui un mărţişor de aur de toată frumuseţea. Un hoi­­nar care suie pe o scară. Sălcioară a fost cu ideea: — Homarul aduce no­roc, iar scara, scara în­seamnă mărire. O să-i placă şefului aşa ceva. Şi la drept vorbind me­rită Şeful nostru un ase­menea mărţişor, că-i om cumsecade. Ne lasă pe fiecare să ne scăldăm î­n apele noastre. Numai că franjurii de la mărţişor erau cam bo­ţiţi, cum îi ţinuse Sălci­oară în buzunar. Dar tot el — băiat deştept, — li punem­tr-un re­­gistru să se preseze. Zis şi făcut. Dar a doua zi, în dimi­neaţa de 1 martie, ia re­gistrul de unde nu-i. Fără să ştie de mărţişor, Elena se apucase să facă ordine printre registre­, le puse pe toate la locul lor şi Sălcioară nu mai ştia ca­­re-i cel cu mărţişorul. Caută, de poţi, în atîtea hîrţoage prăfuite! — Am spus eu că tre­buie desfiinţată birocraţia, tuna Sălcioară. La ora 10, ca d­eobicei, vine Şeful şi noi nu găsim mărţişorul. Ne-am apucat şi-am sco­tocit toate registrele. Se adunase un morman în mijlocul biroului, dar de găsit mărțișorul tot nu l-am găsit. — Să-l căutăm în re­gistrul de cereri rezolvate, îi spuse careva lui Sălci­oară. Poate l-ai pus în el. — Nu se poate, răspun­se acesta enervat. De luni de zile n-am mai pus o hîrtie în registre­ de ce­reri rezolvate. — Dar în registrul de intrări ? — Nu-i. — In registrul de ie­şiri ? — Nu-i. — In registrul... — Nu-i, nu-i, nu-i, tu­na mereu Sălcioară în cul­mea disperării. Mărţişorul nu-i nicăieri şi vine Şeful la ora 10. Cine a pus-o pe Elena asta să umble cu registrele ? Am spus eu întotdeauna că nu-i ca­pabilă de nimic. — Totuşi, ce ne facem? — Ce ne facem ? — Ce? De data aceasta nici Sălcioară nu mai avea vreo idee. — Păi­ n-avem ce face, că la 10 vine Şeful. Ştiţi doar că-i om punctual: nu întîrzie niciodată mai mult de două ore. Acuşi intră pe uşă. Intr-adevăr, uşa se des­chise, dar pe ea nu intră Şeful ci Costăchescu, care ne aduse o veste: — Nu vă mai zbuciu­maţi că Şeful nu mai vir­— De ce ? — Nu mai e Şef. — Pentru ce ? —­ Pentru neglijenţă în serviciu. Sălcioară zimbi prelung şi apoi întrebă prevăză­tor: — Şi cine-i acum şef in locul lui ? — Elena. Toţi fură tulburaţi în a­­fară de Sălcioară. — Am spus eu întot­deauna că Elena e cea mai capabilă dintre noi. Faţa lui se ilumină. Ii veni o nouă idee: — Trebuie neapărat să găsim mărţişorul. II dăm Elenei. Dar in ce registru o fi ? Costăchescu o făcu pe răutăcioşii­: — Oriunde ar fi, puteţi să-l treceţi de pe acum în registrul de pierderi. — De ce ? — Acum nu maî are nici un rost să i-l dăm E­­lenei. Auzi vorbă ? Să nu-i dăm mărţişorul Elenei, cînd ea e singura tovară­şă din biroul nostru! Am zis eu de la bun început că, orice s-ar spune, Co­stăchescu ăsta-i un om in­grat. SANDU FAUR Soluţie Caricatură fără „poantă" dar care oferă o soluţie practică ne­cesară în capul unor vînzători necinstiţi: cînd vînzătorul trîn­­teşte marfa în cîntar pentru a fura la greutate, cumpărătorul trînteşte pumnul în talerul ce­lălalt al cîntarului pentru a a­­sigura balanţa justă, FI­ACARA JASÜIÜ? BBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBfflwmmffl WBBBBBBBBBBBBBBB­BBBBB­B­ B­ffl Dedicaţie fără adresă Tovarăşă dragă! Sărbăto­rim azi împreună măreţul act al renaşterii naturii şi salu­tăm în mijlocul nostru pre­zenţa primăverii, care merită a fi evidenţiată pentru depă­şirea iernii. Nu-ţi trimit mărţişor, pentru a-ţi arăta că n-am menta­litatea retrogradă a celor care mai ţin încă la obiceiuri în­vechite, cu atît mai mult cu cît ele se fac din deşeuri. Acel care te aşteaptă după şedinţă. p. conf. H. PETRESCU In geneza scrie ceva, pare-mi-se, cam în felul acesta . Şi i-a zis ei Iehova : In dureri vei naşte (Luca versetul X Y 2—5 opere complete). Totdeauna am avut îndoieli în privinţa corectitudinii celor care au stenografiat convorbirea amintită cu ocazia delictului de furt constatat săvîrşit de Eva care a dus la expul­zarea din grădina raiului a ei şi a soţului ei. De atunci încoace s-au înregistrat progrese simţitoare în privinţa pro­cedurii judiciare introducîndu-se în grădinile publice tăbliţe care prevăd avertismente şi amenzi pentru cei ce rîvnesc fructe sau flori : „Nu ru­­peţi florile şi nu călcaţi iarba“ ceea ce, trebuie să recunoaştem, e mult mai inteligent şi civilizat decit eva­cuarea. Dar nimic nu s-a făcut pentru res­tabilirea adevărului, a textului inte­gral şi mai ales a celui care cu­prindea prima sentinţă judecătorească S-a omis ceva. Intenţionat. Tenden­ţios. Şi ştiţi de ce ? Dintr-un repro­babil spirit de sex. După cum sun­­teţi informaţi, toţi evangheliştii au fost de sex masculin. Bărbaţi din e­­poca patriarhatului. Ori, in ultimul timp, o ultimă se­rie de întîmplări, destul de ciudate — dacă vreţi neapărat cu epitete — mi-au dat posibilitatea să descopăr a­­devărul şi să fac completarea cuve­nită textului din geneza. El ar suna: în sudoarea frunţii îţi vei agonisi pîinea (sau cam aşa ceva, nefiind sigur dacă pe atunci existau brutării) şi în cumplite torturi dublate de sa­tanice sîcîieli te vei lepăda într-una şi niciodată de părul feţii. La care Adam i-a replicat — O doamne, de ce mă năpăstu­­ieşti mai mult decit pre ea care-i adevărata delicvenţă? — Din a ta coastă am făcut-o. Tu eşti în ea şi ca eşti tu. Am zis! Căraţi-vă ! Mai tîrziu, Adam, descoperind si­metria şi aplicînd-o la corpul său a constatat că a fost indus în eroare, întrucît avea acelaşi număr de coas­te pe ambele părţi. Drept care a că­zut pe gînduri şi s-a întrebat: dacă pe Eva a făcut-o dintr-o coastă a mea, unde-i cealaltă coastă — pere­che ? Şi dacă a procedat cu cealaltă­­ coastă la fel atunci, hm !... Şi s-a uitat chiorîş la cer. După asta, din gelozie, s-a gîndit să-i tragă chiulul lui Iehova. Şi nu s-a mai bărbierit. De atunci­ bărbile, ciocurile şi favo­riţii. Cît despre Eva, îndoindu-se Adam de provenienţa materialului din I Coafezele de la unitatea cooperativei „Igie­­na“ din strada Ştefan cel Mare (lîngă Palat) au o atitudine condamnabilă faţă de clienţi. CLIENTA : Aştept de o jumătate de oră să fiu servită ! COAFEZELE : Ei şi ce ? CARICATURISTUL : Ce ? Deocamdată acest mărţişor de 1 martie! I nui vîsisătoa* necinstit Să se simtă primăvara La „Alimentare" Intîi mari să-ţi dăruiască Două... lănţişoare. Unui şed!micim®sm »Scurt voi fi acum, tovarăşi“ — Tot aşa începe el — Dac-ajung să iau cuvîntul Ii ofer un... lăcăţel. Unui înfumurat Ca să-l scap de-a sale fumuri Pentru el mi-a mai rămas Un coşar cu scară lungă Să-i ajungă pîn-la... nas, I. S. Vînzătorul de la chioşcul de răcoritoare „Narciza" (de bilga Palat) servește nefugienic cli­enții. •— Nu ai cumva de vînzare săpun ? — Nu. De ce ? — Ca să ţi-1 ofer ca mărţişor. Să-ţi speli mîinile. f De la mine. * Eu aş da mărţişoare numai celor distraţi. Pentru că ele în­seamnă­: atenţie. * De un mărţişor te leagă totdeauna ceva. In special, lan­ţul. * El trimite mărţişor la 20 martie. Are părerile lui despre începutul primăverii, căci lucrea­ză la Institutul Meteorologic.­­ * Există mărţişoare între mar­­ţişoare. Mai recomandabile sunt cele care se primesc. Din toate r ,—p. T­r­s—­ A p. p trimisă de Son Neutron, o tîtiară speranţă a ta­\( ) \( J / \ K n cultăţii de chimie, odată cu mărţişorul, iubitei sale J V -1\ J J V_M / \ J\ L plecată la odihnă, tine. Dar, vai, miel îmi lipsesc arginţii. Şi atunci care e soluţia ? Poate mă crezi un proston, atras în orbita ta, care poate suporta depărtarea faţă de tine, suavă mole­culă. O ! ITaş! Nu mai pot suporta situaţia de oxidril. Nici alcoolii nu mai pot stinge inodorul meu. Sufletul îm­i sîngerează şi picăturile ce se scurg din orbite ar putea înroşi şi o hîrtie de turnesol. M-am întîlnit ieri cu Valenţa. Ei îi scrii. Mie de ce nu? Un lucru să ştii: dragostea e fenomenul de combi­nare a moleculelor a două corpuri avînd la polurile cele mai apropiate ton de sex contrar. Draga mea Cataliza, După evaporarea ta de Itiîgă mine, am rămas draga mea, atît de precipitat, îneît viaţa mi se pare incoloră şi insipidă. Mi-aduc aminte de radiaţiile ochilor tăi fluorescenţi, de buzele tale pline de reacţii în lanţ, de zîmbetul tău electromagnetic, de acele degete ale minu­telor tale, ca nişte eprubete gingaşe, de tine, laboratorul vieţii mele. Inima îmi este ca o retortă, peste care dacă ţi-ai aple­ca urechiuşele tale cristaline, ai simţi toate reacţiile mele sufleteşti şi nici o analiză psihologieă n-ar putea găsi elementele componente ale zbuciumului meu. Mă simt lipsit de orice bază, nopţile-mi sunt acide, vi­sele pline de spectrul tău, dimineţile amorfe, iar tu dra­ga mea, acolo departe, în aerul plin de ozonul munţilor, poate te gîndeşti la alte combinaţii. Deseori îmi vine să iau autoclava şi să zbor spre Pînă la stabilirea unei legături duble cu tine Rămîn constant Al tău Ion P.H. (post hrisov). Ai alăturat două vederi microsco­pice a 55 bani fiecare, pentru reacţie. Pr. conf. S. HOLBAN care a fost creată, a declarat-o co­lonie din considerente umanitare şi cu scopuri civilizatorii. Asta-i adevărul reintegrat în drepturi. lată şi evenimentele care m-au condus la descoperirea lui. Intr-o seară îmi ispăşeam bles­temul divin cu obiectul acela mic şi diabolic numit maşină de ras. Are un singur avantaj față de brici:­te o masă fără cuie și descleiată. — A, da, am șoptit resemnat. (Mi-am adus aminte că masa o lua­sem de la magazinul „Mobila"). — Ei, bine, fiindcă tot aţi venit Nst mi pentru tine... punctele de vedere. U. SIGMUND ) M­otiv — Dragă, ştii că am primit mărţişorul cu întîrziere ? — Da ? Şi te-ai supărat ? — Sigur. Fiindcă nu era de aur­ ie şi joc de mărţişor Studentului N. Iile (privind o bancă din Copou). Aici a învăţat IUe Cu Nuţa la Economie. Dar locul ăsta-i blestemat. Căci amîndouă l-au lăsat. MARIN ŞT. SORESCU O şedinţă de spiritism sau restabilirea unui adevăr istoric 22K MKSgygBB;, lÂâHKaSVSHBMBS&BBP’*' SlSttBîifâ! poate jupui de viu d­ar nu-ţi oferă senzaţii tari. Briciul e extremist: ori scapi teafăr, ori te faci harachin. Reuşisem cu jertfe relativ puţine să-mi eliberez de invazia ţepilor de păr jumătate de obraz, aşa cam pînă unde începe partea cărnoasă a băr­biei. Tocmai mă gîndeam cu un ochi închis la bădia Mucius Scaevola, prezentîndu-i înţelegător condoleanţe, în timp ce-mi operam partea de sub nas cînd... Beznă ! Ah ! Uluit am măsurat cu aproxi­maţie, pe întuneric, suprafaţa dezas­trului , circa un centimetru pătrat. In asemenea cazuri vă rog să mă credeţi singura soluţie pentru înăl­ţarea sufletească este invocarea şop­­tită dar apăsată a celebrităţilor calen­­daristice. Aşa incit am început ri­tualul după ierarhie: —...Grebla! Cheia! Sfinţii evan­­ghelişti Luca, Matei. . — ’Zent 1 — ’Zent 1 — ? 1 1 — Prezent. Am venit... — Ei, spune de ce ne-ai chemat? — Ce-i asta ? Nu v-am chemat ! — Cum nu ? E o şedinţă spiritistă după toate regulile. Cu invocări, la aş vrea să vă-ntreb : de ce s-a stins lumina ? — De ce s-a stins lumina nu ştim, pentru că nu ne pricepem la motoare. — Bine, o să-i întrebe pe cei de la uzină ? Domniile voastre însă n-ar vrea să-mi spună ce s-a petrecut în oraş din cauza întreruperii curen­tului ? — Au rămas 16 oameni bărbieriţi pe jumătate cu tăieturi de gradul II şi III; 25 — pe trei sferturi ; un copil în baie cu săpun în ochi; 7 profită de eveniment atentînd prin bufete la integritatea borcanelor cu dulceaţă şi (­ acum !) la tort. Un numai de oameni în baie, alţii. A cu­m ! — Ce „Chm“ ?... A ! vă înţeleg. Ei bine, mă interesează de mult o problemă... • — S-auzim ! S-auzim ! — Ce aţi omis din blestemul di­vin ? Dar, vă rog! cinstit. Că acum tot nu vă mai costă nimic. — Blestemul bărbii .. .. şi-n cum­plite torturi dublate de — ptiu ! — satanice sîcîieli îţi vei lepăda într-una şi niciodată barba. Aşa e sfinte Luca? Ia vezi stenograma. — Am­ bănuit eu ! Ce vrea să zică „cumplite torturi şi satanice sîcîieli"? — Adic-lea , lama „Bucureşti", us­turimea feţii, tăieturile. La frizer, chinuirea nasului luat drept crimă, minier, ghidon, voiau, mirosurile suspecte emanate de mîinile lui pe care ţi le plimbă pe sub nas, eterna propunere a unui „şampon"... as­­tea-s torturi. Stingerea luminii. Iri­­taţia pielii şi coşurile, observaţiile estetico-medicale ale nevestei şi cunoscuţilor, glume de pe timpul întîii zile a genezei cu privire la mă­rimea bărbii pe care toţi deştepţii proaspăt bărbieriţi se cred obligaţi să le facă, bacşişurile la frizer... Cam astea-s satanicile sîcîieli. Da, da, am murmurat pe gînduri. Aşa e. Şi mîngîindu-mi cu aproxi­maţie locul curăţat de piele, oricum stingerea luminii e cea mai satanică dintre toate. Sfinţilor evanghelişti, am reluat a­­nimat de o pornire obscură, ancestra­lă, am o dorinţă. De data ce tot aţi tras chiulul cu bărbile, măcar răzbu­­naţi-ne pe noi, ăştia pe care civiliza­ţia ne-a readus sub blestemul întîi. Sexul cu aproximaţie frumos ne scoa­te întotdeauna ochii cu durerile de naştere. A apărut profilaxia lor însă. O tînără îndrăgostită (nu de mine, doamne păzeşte !) îmi mărturisea că totul e frumos în căsătorie cu condi­ţia ca viitorul ei bărbat să-şi asume naşterea. Ei bine, sfinţilor evanghe­lişti, daţi-i ei şi tuturor nepoatelor Evei care gîndesc la fel o frumuseţe de barbă cu firul tare ca sîrma, iute la crescut ca răchita, sensibilă ca mi­moza, mofturoasă ca un copil teribil, ascuţită ca acul de viespe, şi dure­­­roasă ca spirtul medicinal pentru băr­­berit. Şi mai daţi-le pentru bărbierit numai lame „Bucureşti“ şi numai seara timp liber pentru ras. Şi mai daţi-le... — Căi-le-veî... — Ba ! Şi mai daţi-le... adică ştiu eu, m-am oprit simţind o nelinişte nedesluşită. Te pomeneşti că ăştia iar au să răstălmăcească şi au să trun­chieze textul. Mai bine îmi făceam rost de un magnetofon. — Sfinţilor prooroci, ce-or fi să mă aşteptaţi un pic ? Consider că e mai bine să înregistrăm planul de muncă pe bandă de magnetofon. —Uhuuu I _. Trosnete, pocnituri, vîjîituri și apoi o liniște de mormînt. Adică mai mare — de cavou. Ii alungasem. Era evi­dent. Cu ultima propunere. Și te po­menești că au luat-o în serios. M-am culcat bărbierit pe jumătate, iar clăbucul uscat l-am risipit cu o singură mişcare a mîinii ca­­ pasta pulverizată de pe o perie de dinţi. A doua zi mi-am terminat operaţia, nu­mai după ce a răsărit soarele. Şi am întîrziat la servici. De-atunci privesc cu teamă orice fi­gură de femeie N-au apărut semne­le blestemate ale bărbii? Doamne, de nu m-ar fi luat în serios. Altfel, mai ştii ? Adio poezie! Adio amor ! Şi-n romanţe: „iubita mea cu cioc bălai“. Uh ! Mă cutremur. *T. MIROS V»'/. V 4 1 i

Next