Flacăra Iaşului, aprilie 1957 (Anul 13, nr. 3298-3322)

1957-04-02 / nr. 3298

IOEGAN AL COMITETULUI REGIONAL P.M.R. IASI SI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL Un început bun Nu departe de marginea satului Cotic, raionul Negreşti, ard cîteva luminiţe. Sînt la „casa din cîmp“ la vagonul dormitor al tractoriştilor de la SAVI Negreşti. 11 oameni are brigada 11-a, condusă de Vasile Deicu. Şi fiecare dintre ei abia aşteaptă să-şi stăpînească „calul de oţel“ pe cîmpurile fără haturi. Învăluită în ceaţa dimineţii tarlaua colectiviştilor din Cotic se întinde largă, tăcută. Pe cîmp nici ţipenie de om. Numai tractoriştii din brigada ll-a, treziţi înaintea revărsării zorilor dau viaţă motoarelor cu mişcări repezi şi sigure. Duduituri înfundate tulbură liniştea dimineţii. In acest timp, şeful brigăzii, împreună cu pontatorul alimentator jalonează terenul şi dau semnalul pornirii cu următorul sfat: — Tractoarele abia au ieşit din reparaţii. Trebuie cruţate. Astăzi să lucrăm cu multă grijă şi numai cu viteza I-a. In mintea fiecăruia parcă suna şi îndemnul conducerii staţiunii. „Lucru de calitate şi grijă deosebită faţă de tractoare". Tinerii se urcă pe tractoare şi se pornesc la treabă. După cinci ore de lucru tractoarele sunt oprite pentru verificare. Toate funcţionează minunat de bine. Feţele tinerilor Emil Tiron, Vasile Lucache şi Adam Damaschin se luminează de bucuria unui început bun. Bucuria cea mare însă o trăiesc seara, cînd şeful de brigadă vesteşte cu glas tare: „Cu toate că tractoarele au mers astăzi doar cu viteza întîia, întreaga brigadă a arat şi grăpat 30 hectare“. Cele cîteva hectare lucrate mai mult peste planul din ziua aceea au dat brigăzii entuziasmul unei munci şi mai avîntate. De atunci, pe graficul brigăzii se înscriu noi şi noi izbînzi în muncă. Şi odată cu acestea, tractoriştii din brigada II-a înscriu în calendarul întrecerii și economisirea celor 200 litri motorină. -i'1 "| C. SANDI coresp. Lucrări agricole pe lotul zootehnic Acum in campanie, sfaturile populare comunale care deţin loturi zootehnice pentru hrana reproducătorilor, se preocupă şi de însămînţarea acestora cu furajele respective. Ele au făcut contracte de lucrări cu SMT, pentru a le lucra mecanizat, readucînd astfel foarte mult cheltuielile de regiei IN CLIŞEU. Pe lotul zootehnic al comunei Golăieşti din raionul Iaşi, în suprafaţă de 34 ha, tractoriştii de la SMT Holboca, lucrează pămîntul în vederea însămînţării lui cu plante furajere pentru masă verde şi porumb de siloz. mf Tum ■■ In fiecare sat, sector agricol socialist puternic şi înfloritor De la teorie la practică Pînă nu de mult activitatea cursului seral de partid din satul Telejna-Vale, raionul Vaslui, se desfăşura ca întotdeauna: odată la două săptămîni oamenii se adunau, propagandistul conducea discuţiile, expunea apoi lecţiile şi indica cursanţilor materialul bibliografic. De la o vreme, însă, în activitatea cursului s-a produs o schimbare. Cei 12 ţărani muncitori au început să se întîlnească din ce în ce mai des. Ba, în ultima vreme, chiar seară de seară. Şi, din mijlocul lor nu lipsea niciodată propagandistul Vasile Aniţei. Ce se întimplase ? Rămăseseră în urmă cu lecţiile faţă de program ? Asta, nu. Atunci?... — Ne-am obişnuit aşa şi-acum ne vine cam peste mină să nu dăm mai des pe-aici — îşi răspundeau ei între ei cursanţii. Şi-apoi, dacă am început să discutăm despre înfiinţarea unei întovărăşiri agricole, apoi să ducem treaba pină la capăt... Ideea constituirii unei întovărăşiri agricole în satul Telejna-Vale s-a născut încă de la participarea cursanţilor la primele expuneri şi convorbiri. Această pentru că propagandistul Aniţei Vasile nu scăpă nici un prilej în care să nu aducă vorba despre importanţa lucrării pămîntului in comun, despre roadele bogate dobîndite de colectiviştii şi întovărăşiţii din satele vecine. Intr-una din zilele lui februarie însă, cei prezenţi la expunerea „Gospodăriile agricole colective pn calea bunei stări a ţărănimii muncitoare“ au aflat multe lucruri încă necunoscute de ei. Expunînd lecţia, propagandistul Vasile Aniţei a venit cu exemple concrete, convingătoare care vorbeau limpede despre superioritatea agriculturii socialiste. Atunci, pe lingă faptele din viaţa colectiviştilor şi întovărăşiţilor din satele vecine, propagandistul a amintit cursanţilor despre chemarea colectiviştilor şi întovărăşiţilor din raionul Murgeni, citind cifre care demonstrau că ţăranii muncitori pot să-şi făurească o viaţă tot mai îmbelşugată numai păşind pe calea cooperativizării agriculturii. De atunci nu era seară in care cei 12 cursanţi să nu discute tot mai „aprins“ cu propagandistul Vasile Aniţei. * — Cum se munceşte in întovărăşire ? Dar împărţirea produselor cum se face? Ce primeşte SMT-ul dacă efectuează lucrările de arături şi insămînţări ? La asemenea întrebări şi la multe altele a răspuns Vasile Aniţei. Cu statutul întovărăşirilor în faţă el lămurea cu răbdare şi pe înţelesul fiecăruia paragraf cuparagraf. Mai toţi cei din cursul seral erau acum convinşi ca in întovărăşirea agricolă munca e mai uşoară, că pămîntul lucrat cu maşinile statului le poate aduce mai mul belşug. Totuşi, nici unul nu se hotărise să facă cerere. Comuniştii, printre care se afla şi Vasile Aniţei, nu s-au lăsat insă. Membrii biroului organizaţiei de bază au început să vină mai des în mijlocul cursanţilor, ajutind pe propagandist in lămurirea şi convingerea acestora. Intr-o seară după ce cursanţii au plecat spre casele lor, secretarul organizaţiei de bază a rămas să se mai sfătuiască cu propagandistul. Din vorbă în vorbă cei doi comunişti au început să înţeleagă care este cauza că oamenii mai șovăiau. — Poate că ei se gîndesc la noi, la cei care vorbim mereu despre crearea întovărăşirii dar care încă singuri n-am dovedit-o prin fapte. — Cred că ai dreptate. Sigur că asta-i mai reţine. Noi trebuie să ne înscriem primii în întovărăşire şi atunci abia cuvintul nostru va fi cu adevărat, convingător. Şi aşa e şi firesc să fie. In ce mă priveşte să ştii că mîine seara vin cu cererea scrisă — spuse la plecare secretarul organizaţiei de bază. Vasile Aniţei, pe gînduri, nu răspunse imediat. Abia după ce făcu cîțiva paşi pe ulița satului se opri locului și-i strigă tovarăşului: — Să știi, secretare, că eu mi-o scriu chiar acum. Cum ajung acasă... Exemplul personal al celor doi comuniști a avut un rol hotărîtor. In locul discuțiilor de altădată, acum unii dintre cursanţi puteau fi văzuţi în serile acelea aplecaţi asupra unei foi de hirtie. Comuniştii Ion Stratulat, Elena Botez şi Scutaru Elena, îşi scriau cererile. Şi aşa, vreo cîteva seri la rind, pină cînd toţi cei 12 cursanţi îşi puseseră semnăturile pe cerere. . . Munca politică nu s-a oprit însă aici. Ea s-a îndreptat apoi şi către ceilalţi ţărani muncitori din sat. Cursanţii toţi, în frunte cu propagandistul, au devenit agitatori de nădejde. Şi, cu fiecare zi ce trecea, numărul celor care cereau să fie primiţi în întovărăşirea agricolă creştea. ■ Chiar în ziua inaugurării,, adunarea generală a mai aprobat primirea în mijlocul întovărăşiţilor a încă cîtorva familii de ţărani muncitori. De-acum încolo, în cadrul convorbirilor de la cursul seral discuţiile pentru constituirea unităţii agricole socialiste au fost înlocuite cu altele. Preocuparea cursanţilor pentru întărirea continuă a noii întovărăşiri agricole... Asta pentru , că şi în viaţa cursului seral a intervenit ceva nou. In evidenţa raionului privind situaţia învăţămintului de partid s-a făcut următoarea modificare: cursul seral din satul Telejna-Vale a fost trecut la rubrica formelor de învățământ din sectorul socialist al agriculturii. G. LAURENŢIU Nimeni, n-are să te întîmpine cu pîine şi sare, nici cu urale şi flori” — acesta este motto-ul cu care Cezar Petrescu îşi începe minunata sa carte, „Apostol”, care „cuprinde dramatica strădanie a unui om de rînd, cinstit şi bine intenţionat, de a şi apăra în faţa societăţii idealul lui închinat luminării celor mulţi şi necăjiţi”... Mi-am amintit de această carte in zile de sărbătoare, într-o emoţionantă împrejurare; sîmbătă şi duminică a avut loc la Iaşi „Ziua învăţătorului”. Pe Nicolaie Apostol nu l-a întîmpinat nimeni cu urale şi flori, ba dimpotrivă, cărarea i-a fost presărată cu ghimpi şi duşmănii. De atunci n-a trecut decit o jumătate de veac. Şi iată că azi urmaşii lui Nicolaie Apostol se bucură de înalta preţuire a poporului, a conducătorilor partidului şi statului. Dovada cea mai concludentă este organizarea de către Comitetul Sindical raional al Muncitorilor din învăţămînt şi Secţia de învăţămînt a raionului şi oraşului Iaşi a „Zilei învăţătorului”, ca un semn de recunoştinţă şi mulţumire pentru munca neobosită depusă la catedră, pentru creşterea şi educarea generaţiei tinere. Au fost prezenţi in sala Teatrului Naţional printre sutele de învăţători, membri ai comitetului raional de partid, ai comitetului executiv al sfatului popular raional, cadre didactice universitare, delegaţi ai C.C. al SMI, de asemenea a participat şi o delegaţie din partea învăţătorimii din RSS Moldovenească. Calde salutări şi felicitări pentru , nepreţuita muncă a lucrătorilor din învăţămînt au adus tov. Vasile Azoiţei, secretar al comitetului raional de partid Iaşi, tov. Octav Iliescu, preşedintele comitetului executiv al sfatului popular orăşenesc, tov. N. Pascu, preşedintele CC al SMI şi tov. Mihai Luca profesor şi director al şcolii medii nr. 1 din Chişinău, conducătorul delegaţiei sovietice. Vorbitorii au subliniat succesele obţinute în ţara noastră, în regiunea ŞI în raionul nostru, pe linia dezvoltării continue a procesului de învăţămînt şi a condiţiilor de viaţă şi muncă mereu crescînde ale cadrelor didactice. Valoroasă şi plină de învăţăminte, constituind şi un însemnat schimb de experienţă între cadrele noastre didactice şi cele din RSS Moldovenească, a fost cuvîntarea rostită de tov. Mihai Luca, care a împărtăşit o parte din realizările şcolii sovietice în problema politehnizării învăţămintului. In timpul şedinţei festive au adus salutul şi mulţumirile lor o delegaţie de părinţi şi şcolari şi o delegaţie a viitorilor învăţători, studenţii Institutului pedagogic din Iaşi. După ce discuţiile fructuoase cu privire la activitatea cadrelor didactice la catedră şi în mijlocul ţărănimii muncitoare pentru culturalizare şi transformarea socialistă a agriculturii s-au terminat, formaţia corală a sindicatului muncitorilor din învăţămînt sub conducerea muzicală a tov. prof. Constantin Popescu, a prezentat un bogat program. In după amiaza aceleiaşi zile Opera de Stat din Iaşi a oferit cadrelor didactice un spectacol cu „Bărbierul din Sevilla” de Rossini, iar seara s-au întîlnit toţi să petreacă în cadrul unei reuniuni tovărăşeşti. A doua zi discuţiile privitoare la acţiunea de politehnizare a învăţămîntului au fost continuate şi aprofundate. Tov. prof. I Avădanei, directorul şcolii medii Nr. 3 din Iaşi şi tov. Mihai Luca, directorul şcolii medii Nr. 1 din Chişinău, au împărtăşit celor de faţă experienţa şcolilor lor în această importantă sarcină a şcolii de cultură generală. Duminică după amiază acest important eveniment a luat sfîrşit Mulţumite de atenţia deosebită pe care le-o acordă partidul şi guvernul, cadrele didactice s-au întors în mijlocul elevilor şi al ţăranilor muncitori, să-şi înceapă cu noi forţe munca lor nepreţuit de importantă. Şi-acum cînd termin de scris, îmi apare din nou în minte imaginea satului Ponoare şi reconstitui viaţa lui Nicolaie Apostol. Cîtă deosebire ! Şi n-a trecut decit o jumătate de veac de atunci! F OPRIS Un semn de înaltă preţuire Ziua învăţătorului ■ ANDLXIMNr, S2985m aprillie 1967 4 pagini 20 [Eni [marți 2 --------- In pagină 4-a ---------Vizita în Bulgaria a delegaţiei guvernamentale şi de partid a R. P. Romme Muncă spornică la fabrica de antibiotice Nu de mult pe poarta fabricii chimice nr. 2 au ieşit primele cantităţi de penicilină livrate sectorului zootehnic, care se ridică la cifra de peste 100 miliarde unităţi. In cursul lunii trecute s-a început construcţia blocurilor sterile, necesare fabricării penicilinei retard şi depozit, şi a fost întocmită documentaţia necesară în vederea modificării instalaţiilor de penicilină pentru fabricarea aureomicinei româneşti. Pe baza studiilor făcute la Institutul de cercetări antibiotice, la staţia Pilot a fabricii au început şi operaţiunile pentru fabricarea penicilinei V.— sub formă de tablete. IN CLIŞEU : Un aspect din munca operatoarelor chimiste din secţia dozare, care, cu ajutorul aparatelor introduc penicilina în flacoane, iar apoi se capsulează. Odată operaţia terminată flacoanele sunt introduse în casete metalice și transportate în secția sterilizare. Duminică cu „D r um e f ii ” Duminică dimineaţa, sala Teatrului Evreiesc de Stat devenise cu totul neîncăpătoare pentru marele număr al celor ce au ţinut să participe la călătoriile drumeţilor veseli. Trebuie să spunem însă de la bun început că cele două călătorii imprimate duminică pe benzile de magnetofon din către reporterii şi tehnicienii de la Radio Bucureşti au fost precedate de temeinicele pregătiri ale concurenţilor. Pentru a putea răspunde temelor concursurilor („O plimbare prin Iaşi’’ şi „Viaţa şi opera lui Ion Creangă’’) elevii celor patru şcoli participante au studiat temeinic un vast material documentar şi de viaţă. Ei nu s-au limitat doar la manualele şcolare, ci au citit studii şi documente, au vizitat întreprinderi, instituţii culturale şi monumente, s-au interesat de cele mai variate manifestări ale vieţii economice şi culturale a oraşului. Totuşi, duminică dimineaţa emoţiile n-au lipsit nici în rîndurile participanţilor direcţi şi nici în cele ale susţinătorilor. Călătoria cu tema „O plimbare prin Iaşi’’ a atras în concurs pe elevii din clasa X-a a şcolii medii nr. 5 „Ilie Pintilie’’ şi din clasa X-a a şcolii medii nr. 3 „Constantin Negriurel’’, iar la întrebările în legătură cu „Viaţa şi opera lui Ion Creangă’’ au răspuns elevii din clasa IX-a a şcolii medii nr. 1 „Mihail Sadoveanu’’ şi clasa IX-a a şcolii medii nr. 4. Toţi elevii participanţi la concurs au dovedit o bună pregătire, evidenţiindu-se în mod cu totul deosebit elevul Dumitru Cozmiţă, de la şcoala medie nr. 5 „Ilie Pintilie’’, care a răspuns la toate întrebările, primind capremiu o bicicletă, precum şi eleva Gabriela Zlăvog de la şcoala medie nr. 4. Pe teme externe O propunere constructivă care nu poate fi ignorată O problemă arzătoare, pregnantă frămîntă astăzi opinia publică de la un capăt la celălalt al pămîntului: necesitatea încetării experienţelor cu arma atomică. Este şi explicabil: aceste experienţe reprezintă o gravă primejdie pentru viaţa omului, prin mărirea radioactivităţii atmosferice. Pretutindeni, din Japonia pînă în Anglia glasul opiniei publice este unanim. Este timpul să se pună capăt acestui joc periculos. Fireşte, în rezolvarea acestei probleme un rol deosebit, chiar hotărîtor revine marilor puteri. Care este deci poziţia lor ? După cum se ştie, Uniunea Sovietică este o adeptă a interzicerii armei atomice şi cu hidrogen, prezentînd, nu odată, propuneri concrete în această direcţie. Chiar la ultima sesiune a ONU, URSS a propus încetarea imediată a experienţelor cu arma atomică iar de curind, în cadrul lucrărilor subcomitetul comisiei ONU pentru dezarmare, delegaţia sovietică a declarat că este gata să încheie un acord cu privire la suspendarea, adică încetarea vremelnică a acestor experienţe. Poziţia Uniunii Sovietice corespunde — e clar pentru oricine — năzuinţelor fierbinţi de pace ale tuturor popoarelor. Puterile occidentale, în schimb, merg pe altă cale. Să luăm un exemplu: Anglia. Acum un an, Eden declarase că „guvernul englez este gata să examineze problema limitării experienţelor nucleare, separat de un acord cu privire la dezarmare“, pentru ca acum să asistăm la a) respingerea de 4 ori de către Anglia, a cererii guvernului japonez de a nu se efectua experienţe nucleare,în Pacific b) publicarea comunicatului anglo-american de la Bermude în care se arată că vor continua experienţele cu arma atomică. N-are dreptate ziarul ,Jimes”, cînd referindu-se la poziţia Angliei conchide că, această politică a fost întoarsă , cu capul în jos “. Problema suspendării experienţelor nucleare nu mai poate fi mereu amînata sine die. In fiecare zi,se măreşte numărul acelora care protestează împotriva tertipurilor diplomaţiei occidentale: savantul atomist vest german Wurtcburg din Mainz, certuri largi ale opiniei publice japoneze, ziarul englez „News Chronicle“ ş.a. Cu toţii aşteptăm acum ca, în locul nesfîrşitelor discuţii sterile subcomitetul comisei ONU pentru dezarmare să treacă la acţiuni practice, ia o hotărîre corespunzătoare. In această privinţă, împărtăşim părerea ziarului englez „Tribune“ care, în legătură cu ultima iniţiativă a URSS remarcă: „In numele umanităţii, această propunere nu poate fi ignorată“. R. NARU Pentru o recoltă bogată Pe fiecare ogor, pe fiecare tarla, ci mai mult gunoi de grajd Numeroase sunt exemplele care ne dovedesc că folosirea gunoiului de grajd bine putrezit ca îngrășămînt pentru plante, aduce sporuri de recoltă intre 3-400 kg. boabe la hectar. Sínt gospodării agricole de stat şi colective care au obţinut producţii cu mult sporite faţă de cele obişnuite, prin folosirea îngrăşamîntului organic (gunoi de grajd). Exemplu G.A.C. Romîneşti, Lungani, Zmeu, Frumuşica, Banca şi altele au obţinut peste 1.500 kg. orz la hectar şi peste 2.000 kg. porumb la hectar. Rezultatele obţinute de către unităţile agricole socialiste fruntaşe şi de către unii ţărani cu gospodării individuale în urma aplicării gunoiului de grajd ca îngrăşămînt, au determinat un număr tot mai mare de oameni ai muncii din agricultură să folosească acest preţios îngrăşămînt. Numai în cursul acestui an au fost cărate pe cîmp pentru a fi îngropate sub brazdă odată cu arătura 397.312 tone gunoi de grajd. In fruntea acestei acţiuni sunt raioanele Tg. Frumos care a cărat peste 84.000 tone, Paşcani 66.000 tone şi Negreşti 56.000 tone. Se constată totuşi că faţă de numărul de animale existente Q în regiunea noastră, cantitatea de gunoi ce se foloseşte este 0 cu mult prea mică. In raioanele Hîrlău, Bîrlad şi Vaslui se mai practică obiceiul de a se căra gunoiul la marginea satului şi a i se da foc. Exemplu în această privinţă poate fi dat raionul Vaslui, unde chiar la marginea oraşului, in văzul tuturor organelor raionale ard zilnic însemnate cantităţi de gunoi. Aceste practici dăunătoare trebuie combătute cu toate tăria desfăşurind o largă muncă de lămurire a ţărănimii muncitoare explicîndu-i-se că prin arderea la rîpă a gunoiului contribuie, în mod int direct, la arderea unor Însemnaţi cantităţi de produse. In toate satele şi comunele regiunii noastre sint însemnate cantităţi de gunoi putrezit care constituie o importantă sursă de ingrăşăminte pentru toate plantele de cultură. Această sursă trebuie folosită în întregime spre a asigura sporirea producţiei agricole la hectar. ing. Agronom VLASOV VICTOR I Peste 3.000 de tone... Aceasta este cantitatea de gunoi de grajd pe care ţăranii muncitori din comuna Costuleni au transportat-o pe ogoare. In ultimul timp ei s-au convins pe deplinde importanţa acestui îngrăşămînt şi au început să-l folosească din plin. :— De cînd folosesc gunoiul de grajd, spune adesea ţăranul muncitor Vasile Mazdrag, casa mi-e mai plină de bucate. Şi la fel spun şi ţăranii muncitori Aurel Rusu, Iorgui Popa şi mulţialţii din comună. Dar trebuie să arătăm că daca s-a reuşit sa se transporte o asemenea cantitate de gunoi pe cîmp, aceasta se datoreşte în mare măsură şi muncii desfăşurate de către organele agricole şi organizaţia de partid. CLEMENT ARNAUTU corespondent Cuvîntul agronomului a fost ascultat In afară de lecţiile pe care Ie-a predat în cadrul cursului agrotehnic, tehniciana agronom Maria Chitic, împreună cu învăţătorii Mihai Luca şi Corneliu Ionescu, precum şi alţi agitatori din Buneştii Huşilor, au dus o susţinută muncă de lămurire în mijlocul ţăranilor muncitori asupra importanţei folosirii gunoiului de grajd. Ei au arătat cu exemple concrete, că ogorul îngrăşat dă o producţie sporită cu pînă la 500 kg. boabe la ha. Şi cuvîntul lor nu s-a risipit în vînt. Numărul celor care au început să folosească gunoiul de grajd ca îngrăşămînt a devenit tot mai mare. Pînă zilele trecute de pildă, s-au transportat pe cîmp peste 2.600 tone gunoi, cu care s-a îngrăşat suprafaţa de aproximativ 130 ha. Fruntaşii în această acţiune sunt ţăranii muncitori Vasile M. Rusu, Ion Gh. Stan, Const. Fraton, Vasile Matasă, Sl alflL AVRAM TUDORA^ corespondent1 Unde lipseşte îndrumarea Nu s-ar putea spune că ţăranii muncitori din Tomeşti nu sunt oameni harnici. Dimpotrivă, faptele ne demonstrează că sunt. In actuala campanie de insămînţări de exemplu, ei se situează printre fruntaşi deoarece au terminat toate plantele din urgenţa I-aşi însemnate suprafeţe din urgenţa II-a. Din păcate însă, numeroşii Cetăţeni din această comună mai practică şi acum în lucrarea pămîntului unele obiceiuri vechi printre care şi acela de a arunca gunoiul de grajd, în loc să-l folosească pentru îngrăşarea terenului. Ca dovadă este şi faptul că pînă în prezent s-au transportat la cîmp abia 281 tone gunoi, ceea ce este o cantitate infimă laţi de posibilităţi. Cu acestea se pot îngrăşa doar circa 30-35 ha. Care să fie cauza că acest îngrăşămînt atît de bogat nu este folosit cum trebuie în comuna Tomeşti ? Răspunsul este unul singur. Oamenii n-au fost lămuriţi de importanţa lui. Ing. Clementina Vornicu, de la punctul agricol, Const. Ionescu agentul agricol, comitetul executiv al sfatului popular, cit şi organizaţiile de bază au dovedit o foarte slabă preocupare în această direcţie. A lipsit deci îndrumarea din partea acelora care trebuiau s-o facă. Țăranii muncitori din comună n-au putut să vadă un exemplu în folosirea gunoiului de grajd nici la sfatul popular. Alături de grajdul comunal se află o mare cantitate r de gunoi care nici pînă acum nu s-a transportat la lotul zootehnic, deşi acesta a şi fost însămînţat cu plantele furajere din epoca I-a. Cum ar vrea atunci tov. Gh Radu, preşedintele comitetului executiv, ca ţăranii muncitori „să înţeleagă“ importanţa folosirii guinoiului de grajd ca îngrăşămînt ? Ştiind că în raionul Iaşi mai sunt şi alte comune în care gunoiul de grajd nu se foloseşte cum trebuie, credem că n-ar fi rău (ba chiar este foarte necesar) ca pe lîngă măsurile care vor fi luate de organele locale, să se preocupe mai serios de această, importantă problemă şi organele raionate.