Flacăra Iaşului, iulie 1966 (Anul 22, nr. 6160-6186)
1966-07-22 / nr. 6178
A a 4 A . A is" C f PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VA ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL P.C.R. IAŞI ŞI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANDI XXII, Nr. 6118 VINERI 22 IULIE 1966 4 PAGINI 25 DANI O sarcina urgenta: TERMINAREA SECERIŞULUI De ce întîrzie treierişul ? Atenţie sporită executării arăturilor de vară! Numărul unităţilor agricole de stat şi cooperatiste care termină recoltatul griului creşte în fiecare ii. In multe locuri, mecanizatorii şi ţăranii cooperatori string acum recolta de pe ultimele suprafeţe. Cele mai importante succese în această campanie au fost înregistrate pînă acum de Trustul Gostar Bîrlad (grîul este cules în proporţie de aproape 89 la sută). Aceleaşi aprecieri se pot face şi la adresa cooperativelor agricole din raioanele Huşi (87,4 la sută), Bîrlad (85,5 la sută) şi Hîrlău (85,5 la sută). In numeroase unităţi ritmul campaniei agricole s-a înviorat mult în ultimele zile. Bilanţul săptămînii in curs demonstrează, însă, că hotărîrea de a scurta cît mai mult drumul recoltei din lanuri în hambare nu este caracteristică peste tot in regiune. Iată un exemplu: în raionul Negreşti s-au făcut simţite serioase defecţiuni organizatorice chiar de la sosirea momentului optim pentru seceriş. De existenţa lor consiliul agricol şi uniunea cooperatistă raională şi-au dat seama încă înainte de a se trece din plin la recoltat. Era de aşteptat, deci, ca pentru îndreptarea lucrurilor să se ia de urgenţă măsuri corespunzătoare. Nu s-a întîmplat însă aşa. Dacă la începutul acestei săptămîni, raionul Negreşti mai avea în urmă comunele din raza oraşului Iaşi şi raionul Paşcani, acum el se situează pe penultimul loc din regiune. La fel au dat înapoi cooperativele agricole subordonate oraşului Iaşi, care, cu cele 50,8 procente realizate din planul de recoltare a griului, sunt astăzi cele mai intîrziate la seceriş. In această perioadă, sarcina principală în agricultură este încheierea grabnică a secerişului. Concomitent, trebuie urgentat şi treieratul recoltei. Grîul a fost de-acum strîns de pe 76,1 la sută din suprafaţa deţinută de cooperativele agricole din regiune. Cu toate acestea, nu e treierată decît abia o treime din recoltă. Nu mai vorbim de tărăgă (Continuare în pag. a 2-a) Situaţia recoltării griului la data de 21 iulie a.c. Alte cooperative agricole au terminat recoltatul în raionul Hîrlău Ţăranii cooperatori şi mecanizatorii din raionul Hirlău, mobilizaţi de organizaţiile de partid, folosesc din plin mijloacele existente şi fiecare oră bună de lucru pentru a strînge grabnic recolta de păioase. Primele unităţi au şi anunţat terminarea secerişului. Este vorba de cooperativele agricole din Balş, Româneşti, Chişcăreni şi Prăjeni. Pînă aseară, în raionul Hîrlău a fost recoltată suprafaţa de 20.960 de hectare, adică 85,5 la sută din suprafaţa existentă, în raionul Iaşi La cooperativa agricolă din Prisecani s-a încheiat secerişul încă de pe data de 20 iulie. In fruntea acestei lucrări s-au situat ţăranii cooperatori din brigăzile conduse de Emil Drăgan şi S. Ciobanu. Paralel cu secerişul, mijloacele de transport au fost mobilizate la căratul snopilor la aici, astfel că cele trei batoze treieră din plin. Pînă acum a fost treierată recolta de pe 250 de hectare din totalul de 510 hectare cîte au fost ocupate cu grîu. * In raionul Iaşi au mai terminat secerişul şi cooperativele agricole din AmMeşeni Epureni şi Movileni. C. Călăraşii activist de partid AGENDA Noi maşini şi utilaje Secţiile Atelierelor „Nicolina" continuă să fie dotate cu noi maşini şi utilaje. Recent, echipele de ajustori şi electricieni conduse de Vasile Blaga şi, respectiv, V. Simionescu au montat şi dat în funcţiune, în secţia fierărie, un ciocan electric de 500 kg. De asemenea, au mai sosit 5 grupuri electrice pentru sudură, de 500 amperi fiecare, şi două strunguri transferate de la uzinele „Progresul" Brăila. Pentru îmbunătăţirea operaţiilor de manevră în incinta întreprinderii, se foloseşte în prezent o locomotivă Diesel de 120 G.P., sosită de curînd în întreprindere. Noile utilaje contribuie la îmbunătăţirea înzestrării tehnice a Atelierelor, la realizarea în mai bune condiţii a sarcinilor de plan in secţiile respective. VASILE DODU coresp. in tabăra de pionieri de la Muncel PAŞCANI (de la subredacţia ziarului „Flacăra Iaşului"). Aşezată într-un decor plăcut, în mijlocul pădurii Muncelul din raionul Paşcani, tabăra de pionieri şi şcolari de la Muncelul de sus şi-a primit noii oaspeţi. Este vorba de cea de a treia serie de pionieri din şcolile regiunii Iaşi, care-şi petrec aici o parte din vacanţă. Ca şi înseriile precedente, cei 186 de copii vor participa la activităţi instructiveducative din cele mai variate programe cultural-artistice, concursuri pe diferite teme, jocuri distractive, drumeţii prin împrejurimi, vizitarea Casei memoriale „Vasile Alecsandri" de la Mirceşti, jocuri sportive la care se adaugă programe la televizor, audiţii la radio etc. Viitoarea stagiune teatrală la Bîrlad In stagiunea viitoare, Teatrulde stat din Bîrlad va prezenta în deschidere: „Harap Alb" — dramatizare de G. Vasilescu după I. Creangă. Tot în această stagiune vor mai putea fi vizionate spectacolele: „Simple coincidenţe" de Paul Everac, „3 crai de la Răsărit" de B. P. Haşdeu, „O mişcare greşită" de Virgil Stoenescu, „Naufragiaţii" de Şt. Berciu, iar din repertoriul universal „Evantaiul doamnei Windermmeer" de Oscar Wilde şi „Jupiter se amuză" de Gronin. Sport Mîine şi duminică. Incepînd de la ora 17, Teatrul de vară din Iaşi va găzdui o etapă interregiuni la box. Vor participa cei mai buni pugilişti din regiunile Bacău, Suceava şi Iaşi. CONSTANŢA 21 (Agerpres) Ieri, la Constanţa, s-a disputat cel de-al doilea meci al finalei cupei balcanice" la fotbal intre echipele Farul şi Rapid București. Intîlnirea s-a terminat cu scorul de 2—0 (0—0) în favoarea fotbaliştilor bucureşteni, care astfel cîştigă „Gupa balcanică" ediţia 1965-1966. Recent, am avut ocazia să vizităm şantiere de construcţie (ale grupurilor 2 Bîrlad şi 3 Iaşi) dispersate în diverse puncte ale regiunii şi să stăm de vorbă cu ingineri, maiştri, şefi de brigăzi. Printre altele, am căutat să vedem cum este organizat controlul de calitate, periodicitatea şi efectele acestuia. Constatările ne-au dus la concluzia că, în această direcţie, situaţia nu este de natură să satisfacă cerinţele. In principal, se acuză lipsa unor suficiente cadre tehnice care să asigure asistenţa, îndrumarea, supravegherea şi, bineînţeles, controlul producţiei. „Ca să existe o organizare riguroasă a producţiei şi a muncii, un control permanent al calităţii — ne spunea ing. Aurel Alexa, şeful de lot la lucrarea de modernizare a drumului Iaşi — Răducăneni — am avea nevoie de un tehnician I sau II, un ataşamentist, un normator şi mai ales de 3 maiştri, cîte unul la statia de asfalt, la poduri şi pentru lucrările de modernizare. Cu aceste cadre am putea asigura un plus de organizare, supraveghere şi control, dar nu le am pe toate. Ne lipsesc îndeosebi maiştri, pe întregul şantier neexistînd decît unul singur care se ocupă de toate. Punctele de lucru sunt dispersate la distanţe relativ mari, 10— 15 km. şi chiar mai mult şi, este de la sine înţeles, singurul maistru pe care-l avem nu poate fi pretutindeni, în acelaşi timp. Dacă reţin că nu toţi şefii de echipă sînt de strictă specialitate, că, în general, nu se poate conta pe sută la sută conştiinciozitate, concluzia e clară. Echipele de lucru sunt slab îndrumate şi urmărite , organizarea producţiei staţiei de asfalt, lipsită de asistenţă tehnică, este defectuoasă. Un prim efect se observă asupra creşterii duratei de execuţie pe şantier. In plus, eu sunt suprasolicitat mai ales că deţin funcţii multiple şi răspund de şantiere situate la mare distanţă unele de altele: sunt inginerul şef al şantierului 34 (din grupul 3), şef de lot la modernizarea drumului Iaşi — Răducăneni, conduc lucrările de asfaltare a drumurilor in cvartalele de locuinţe din Iaşi şi construcţia altui drum la punctul Ghirita, mai răspund de statia de asfalt de la Holboca, dispensarul veterinar în construcţie la Isoi, de şantierul centrului de vinificaţie din Răducăneni etc. In fiecare seară mă întrebi unde să mă duc mai întîi mîine dimineaţă?". Pe şantierul S.M.T. Băceşti, am putut vedea, la placa peste acoperişul remizei, că barele de oţel de la armătura superioară a grinzilor erau alipite, adică fără distanţa prescrisă între ele, ceea ce face ca să nu fie înglobate bine în beton. Şeful şantierului, maistrul G. Dragomir, şi-a notat „aspectul" şi a spus că va lua măsuri, preîntîmpinînd astfel o cauză care ar fi putut duce la o reducere a aderenţei dintre beton şi armătură, şi, intr-o anumită măsură, a rezistentei. Nu suntem siguri că el ar fi observat singur defectul şi acum nu garantăm că acesta a fost înlăturat, ulterior. Ne întrebăm însă: cine controlează calitatea, cînd, de cîte ori, cine constată lipsurile, cum se procedează pentru preîntîmpinarea lor ?. Cadre tehnice sunt puţine pe şantierele din regiune. Grupurile şi şantierele subordonate lor n-au servicii de control tehnic al calităţii. Pe şantierul S.M.T. Băceşti un singur maistru — şeful de şantiere— răspunde de toate problemele şi e greu să sesizeze totul, mai ales în condiţiile în care au fost atacate simultan toate obiectele viitorului S.M.T. Atunci cine urmăreşte, cine răspunde de calitate ?. Tov. ing. Ioan Ghiţă, directorul T.R.C., ne-a spus cam aşa: există un serviciu C.T.C. pe Trust, care dislocă 1— 2 ingineri sau tehnicieni, cu sarcini per manente în acest sens, pe şantierele cu pondere mare. La grupuri nu sunt asemenea servicii, însă, pe baza unor programări preci-H. IONESCU (Continuare in pag. 3-a) CONTROLUL CALITĂŢII PE ŞANTIERE C. T. C.-işti numai la Trust? ÎN INTERIORUL ZIARULUI Viaţa culturală ■ Din „culisele“ C. M. de fotbal pag. 3 pag. 2 Rulmenţi peste plan In cele două decade cîte au trecut din luna iulie a.c., metalurgiştii bîrlădeni au desfăşurat cu multă energie întrecerea socialistă. Pe lîngă îndeplinirea integrală a tuturor indicatorilor de plan pe această perioadă, ei au dat, suplimentar planului, 780 bucăţi de rulmenţi de diferite tipuri. Bilanţul producţiei obţinute peste prevederile planului, de la începutul anului şi pînă acum, oglindeşte realizarea unui număr de aproape 13.000 bucăţi de rulmenţi — succes la care au contribuit, îndeosebi, colectivele secţiilor forjă şi rectificare. Linie de țevi sudate de la Uzina metalurgică din Iași. Gospodăria agricolă de stet Strunga. După recoltarea grîului se execută arături în miriște. Peter G. Paul / Iniţiativă lăudabilă Din iniţiativa unor deputati din comuna Cozia, raionul Iaşi, aici au început, recent, prin muncă patriotică, lucrările de amenajare a unui parc situat în apropierea sediului Sfatului popular. Au fost amenajate alei cu nisip şi pietriş, rondouri de flori, garduri vii. In prezent, se lucrează la un foișor și la o scenă în aer liber. In curînd, se vor instala bănci. In parcul din Cozia se vor organiza, pe timp de vară, toate manifestările cultural-sportive din comună. PE flERIDIANElE ii citii ii ■ SOLIDARITATE CU VIETNAMUL EROIC Varşovia Sesiunea extraordinară a Seimului polonez Vizita la Bonn a preşedintelui de Gaulle Grave incidente rasiale la Cleveland Caniculă. Fotó: Aurian ÎNSEMNĂRI La orice , în orice direcţie... Ora 22.30. In sala telegrafului liniştea e perforată de ţăcănitul sacadat al teleimprimatoarelor. Elena Ghervan, lingă un telex, face situaţia telegramelor recepţionate şi transmise. In medie, se transmit sau se recepţionează cîte 60 de telegrame pe oră, adică una în fiecare minut. Uneori şi mai mult. E telegrafistă de 15 ani. Pînă acum cîţiva ani lucra cu un aparat Morse. O muncă mult mai obositoare. Situaţia e încheiată. Elena Ghervan se pregăteşte să predea serviciul şi se gîndeşte* la odihnă. In locul ei rămîne Silvia Hîrţan : — La opt zile avem „o noapte mare”, li spunem „mare” pentru că trece mai greu. Dar e de lucru destul ca să nu bagi de seamă fiecare ceas care trece. Numai cînd vezi că afară se luminează, abia atunci simţi oboseală. Banda teleimprimatorului „curge” continuu. Pentru telegramele urgente, banda de hîrtie este tăiată în grabă, lipită de formular şi curierul de servici se pregăteşte să-i ducă imediat telegrama destinatarului, în plina noapte. Uneori o veste buna, alteori. . . Ora 23.30. In sala telegrafului liniştea e perforată continuu de ţăcănitul teleimprimatoarelor. Ora 23.45. Aici, în această sală a telefoanelor, în care ziua e un adevărat turn Babei, cînd fiecare telefonistă vorbeşte cu altcineva şi uneori chiar cu mai mulţi deodată, acum au rămas numai cîteva femei. Cu Zonia Ionescu e dificil să stai de vorbă. Te ascultă şi-ţi răspunde numai intre două legături telefonice pe care Ie efectuează s — Da, da. Trebuie să ai multă răbdare, sâ fii calmă. Bucureştiule, ale Bucureştîule. 2 Intr-o noapte cam 30 de convorbiri şi pînă la 100 de avize primite şi transmise. . . Ora 0,15. în sala centralei telefonice automate, printre cei care supraveghează maişinile sunt şi Constantin Gheorghiu şi Nicolae Pascaru, şefi de tură. „ Baza funcţionarii normale a centralei automate este serviciul de noapte, amintea N. Pascaru. După un anumit program riguros respectat, se fac verificările la toate maşinile şi instalaţiile, se restabilesc deranjamentele urgente. In noaptea aceasta, amîndoi vor verifica pînă dimineaţă 600 de maşini. Ora 0.45. Toate legăturile interurbane, telefonice, telegrafice, telex şi telefoto se adună în sala de înaltă frecvenţă şi sunt supravegheate de un singur om în aceasta noapte : electromecanicul Gheorghe Mereghea. In gesturile lui se simte o grija deosebită faţă de aceste instalaţii complicate. Operatoarea de serviciu ÎI cere restabilirea unui circuit. Sprinten, Gheorghe Mereghea se urcă pe o scară, desface un capac, îndepărtează o lamă blocată. Şi* pînă dimineaţa, omul acesta se invîrte* stapîn pe el, prin labirintul de circuite* relee, cabluri şi fire. Ora 1.15. Oraşul, noaptea nu adoarme în întregime niciodată vegheat de stelele care suferă de o insomnie cosmică. Ajuns acasă* tîrziu, mai răsfoiesc cartea de telefon cu gîndul la cei printre care am petrecut o parte din noapte. Mă opresc la un anunţ 2 îiLa orice oră d in orice direcţie* puteţi transmite prin telefonul dv. î Tonul nu e încă domesticit cum trebuie şi de multe ori telefoanele ne rezervă surprize, uneori neplăcute. Dar nu poţi sâ nu încerci un sentiment de recunoştinţă faţă de cel care veghează noaptea aşteptînd un apel telefonic* la orice oră* în orice direcţie.' N, AlOEfl ii