Flacăra Iaşului, aprilie 1970 (Anul 26, nr. 7322-7347)

1970-04-01 / nr. 7322

p hácáwá mmm pacin­a 5* L­a Petersburg 1893 -1898 de N. K. Krupskaia Vladimir Hftl ö tfsrtlt la Pet*r»burjj Ir toamna anului 1893, dar eu l-am cunoscut ceva mai tîrziu. Auzisem de la tovarăși că dintr-un oraș de pe Volga sosise un marxist foarte bine pregătit; apoi, intr-o zi mi se aduse un caiet, care se vedea că trecuse prin multe mîini, intitulat :Des­pre pieţe", un caiet erau expuse, pe de o parte, concepţiile lui Gherman Krasin, teh­nolog, unul dintre marxiştii noştri din Pe­tersburg, pe de altă parte concepţiile ti­­nărului nou venit de pe Volga. Filele ca­ietului erau împărţite în două, pe o ju­mătate de pagină, cu un scris nu prea ordonat, cu ştersături şi intercalări, işi expusese ideile G. B. Krasin, pe cealaltă jumătate, în mod îngrijit, fără ştersături, îşi scrisese observaţiile şi obiecţiile noul venit. Problema pieţelor ne interesa pe a­­tunci mult pe noi toţi, tinerii marxişti. ... Am vrut să-l cunosc mai înde­aproape pe acest nou venit, să-i cunosc mai îndeaproape concepţiile. L-am văzut pe Vladimir Ilici tocmai in „săptămîna albă". Se hotărîse să se or­ganizeze la Ohta, la inginerul Kiasson - unul dintre marxiştii de seamă din Pe­tersburg, care, cam cu vreo doi ani în urmă, fusese în acelaşi cerc marxist cu mine - o consfătuire a cîtorva marxişti din Petersburg împreună cu noul venit de pe Volga. ... La întilnirea de la inginerul Kiasson nu s-a ajuns, fireşte, la nici o înţelegere. Vladimir Ilici a vorbit puţin, el s-a mul­ţumit mai mult să studieze asistenţa. Şi aceşti oameni, care se intitulau marxişti, nu prea se simţeau la îndemînă sub pri­virile scrutătoare ale lui Vladimir llici. ... In toamna anului 1894, Vladimir llici citi în cercul nostru lucrarea sa .Prietenii poporului". Imi amintesc că această carte ne-a captivat pe toţi. In ea era arătat cu o neobişnuită limpezime ţelul luptei. Mai tîrziu, o ediţie şapirografiată a Prie­tenilor poporului" a circulat din mină în mînă sub denumirea de­­caiete galbene". Aceste caiete erau nesemnate. Ele au fost citite de un număr destul de mare de persoane şi nu există nici o îndoială că au exercitat o puternică influenţă asu­pra tineretului marxist de atunci. Pe cînd mă aflam la Poltava, în 1896, P. P. Ru­­meanţev, pe atunci social-democrat activ, care tocmai ieşise din închisoare, a ca­racterizat .Prietenii poporului" ca fiind cea mai bună, cea mai viguroasă şi cea mai completă formulare a punctului de vedere al social-democraţiei revoluţionare. In iarna anului 1894 - 1895 am ajuns să-l cunosc destul de bine pe Vladimir Ilici. El conducea cercurile muncitoreşti de dincolo de bariera Nevski, iar eu lucram de peste trei ani ca învăţătoare în acelaşi cartier, la şcoala serală duminicală Smo­lenskaia, aşa că cunoşteam destul de bine viaţa de pe calea Schlusselburg. ... Eu locuiam pe atunci într-un pa­saj pe Staro-Nevski ; duminicile, cînd se întorcea de la cursurile cercului, Vladimir Ilici venea de obicei la mine şi începeam nişte discuţii fără sfîrşit. Eram îndrăgos­tită de şcoala mea şi nu aveam nevoie nici de mîncare dacă puteam vorbi des­pre şcoală, despre elevi, despre uzinele Semeannikov, Thornton, Maxwell şi des­pre alte fabrici şi uzine de pe calea Schlusselburg. Vladimir Ilici se interesa de orice amănunt privitor la traiul mun­citorilor, căuta să cunoască prin aceste amănunte viaţa muncitorimii în întregi­me, să găsească calea pe care propa­ganda revoluţionară să devină mai acce­sibilă muncitorilor. Majoritatea intelectua­lilor din acel timp nu-i cunoşteau bine pe muncitori. Venind în cercuri, ei le ţi­neau muncitorilor un fel de prelegeri. Vre­me îndelungată în cercuri „s-a studiat" traducerea cărţii lui Engels „Originea fa­milei, a proprietăţii private şi a statului", care circula în manuscris. Vladimir Ilici citea împreună cu muncitorii „Capitalul" lui Marx, le explica textul, iar a doua par­te a lecţiei o consacra discuţiilor cu muncitorii, le punea întrebări cu privire la munca lor, la condiţiile în care lu­crează, le arăta legătura dintre viaţa lor şi întreaga structură a societăţii şi le explica pe ce cale poate fi transformată orînduirea existentă, îmbinarea teoriei cu practica - iată care era semnul dis­tinctiv al muncii lui Vladimir Ilici în cercuri. .. . Vladimir Ilici nu a dat uitării nici­odată celelalte forme de muncă. In 1895 el a scris broșura „Explicarea legii a­­menzilor aplicabile muncitorilor din fa-^ brici și uzine". Această broșură a lui Vladimir llici ne-a oferit un model stră­lucit de felul cum trebuia să ne apro­piem de muncitorul de rînd din acea vreme şi, pornind de la nevoile lui, să-l împingem pas cu pas spre înţelegerea necesităţii luptei politice. Multor intelec­tuali această broşură li s-a părut plic­tisitoare şi prea lungă, dar muncitorii o citeau cu mult interes: ea trata proble­me care îi preocupau­, direct şi era scrisă pe înţelesul lor (broşura fusese tipărită intr-o tipografie a narodovolţilor şi răs­­pindită printre muncitori). In timpul acela Vladimir Ilici studia cu atenţie legile pen­tru reglementarea muncii în fabricii so­cotind că prin explicarea acestor legi se poate foarte uşor lămuri muncitorilor le­gătura dintre situaţia lor şi orînduirea de stat. Rezultatele acestui studiu se văd în­­tr-o serie întreagă de articole şi broşuri scrise pe atunci de l­ici pentru muncitori şi în broşura „Noua lege pentru regle­mentarea muncii în fabrici", în articolele „Despre greve", „Despre tribunalele in­dustriale" etc. ... Vladimir Ilici a petrecut vara anu­lui 1895 în străinătate, parte la Berlin, un­de a frecventat întrunirile muncitoreşti, parte în Elveţia, unde s-a întîlnit pentru prima oară cu Plehanov, Akselrod şi Zasu­lich El s-a întors în ţară cu impresii noi, aducînd într-un geamantan cu fund dublu o mulţime de cărţi ilegale. Imediat Vladimir Ilici începu să fie ur­mărit cu furie : se căuta omul, se căuta geamantanul. O verişoară de-a mea lu­cra pe atunci la biroul de evidenţă a populaţiei. La cîteva zile după sosirea lui Ilici, ea îmi povesti că în noaptea prece­dentă, pe cînd era de serviciu, venise un c­ont care răvăşise arcurile din fişier (a­­d­resele se aranjau în ordine alfabetică pe nişte sîrme îndoite în formă de arc) şi se lăudase: „Am dat de urma unui periculos criminal de stat, Ulianov; fra­tele lui a fost spînzurat mai de mult. Ăstălalt s-a întors de curînd din străină­tate, acum nu ne mai scapă !". Știind că eu îl cunosc pe Vladimir Ilid, verișoara mea se grăbi să-mi­ comunice toate aces­tea. Firește, l-am prevenit imediat pe Vla­dimir Ilid. Trebuia să fim cu ochii în patru. Pe de altă parte, nu aveam timp de pierdut. Activitatea noastră lua o am­ploare tot mai mare. ... Ziarul nostru „Rabocee Delo" n-a ajuns să vadă lumina tiparului. La 8 de­cembrie a avut loc la mine acasă o şe­dință în care s-a citit în formă defini­tivă numărul pregătit pentru tipar. Existau două exemplare ale ziarului. Un exemplar îl luă Vaneev pentru că-i da o ultimă citire, celălalt rămase la mine. In dimi- AMINTIRI DESPRE LENIN neața următoare m-am dus la Vaneev pentru a lua exemplarul cu eventualele corecturi, dar slujnica îmi spuse că se mutase în ajun. Ne înţelesesem dinainte cu Vladimir Ilici ca în caz că va interveni ceva neprevăzut să mă interesez la un cunoscut al său, Cebotarev, coleg cu mine la direcţia principală a căilor ferate, unde aveam pe atunci serviciu. Vladimir Ilici lua masa la el şi deci venea în casa lui în fiecare zi. Pe Cebotarev nu l-am găsit la slujbă. M-am dus la el acasă. Vladimir Ilici nu venise la masă în ziua aceea: era limpede că fusese arestat. Spre seară se lămuri că fuseseră arestaţi foarte mulţi din grupul nostru. ... Această perioadă a activităţii lui Vladimir Ilici la Petersburg a fost o pe­rioadă de muncă foarte importantă, dar măruntă şi care trecea oarecum neobser­vată. El însuşi a caracterizat-o în felul acesta. Ea nu avea nimic spectaculos. Nu ni se cereau pe atunci fapte eroice, ci se punea sarcina să stabilim legături strînse cu masele, să ne apropiem de ele, să în­văţăm să fim exponenţii celor mai bune năzuinţe ale lor, să facem în aşa fel incit să devenim accesibili maselor, să ne facem înţeleşi de ele şi să învăţăm să la conducem. Tocmai în această perioadă a muncii din Petersburg, Vladimir Ilici s-a format ca conducător al maselor de mun­citori. ... El coresponda cu foarte mulţi dintre tovarăşii închişi şi această corespondenţă avea pentru ei o însemnătate uriaşă. Scri­sorile lui Vladimir Ilici inspirau curaj, vor­beau despre muncă. Citindu-le, omul uita că se află la închisoare şi se apuca el însuşi de lucru. Imi amintesc ce impresie făceau aceste scrisori (în august 1896 am fost şi eu arestată). Scrisorile scrise cu fapte ne parveneau de la tovarăşii din libertate sîmbăta, în ziua în care primeam cărţi. După un semn convenţional îţi dă­deai seama că in carte se află o scri­soare. La ora şase se împărţea apă fiartă pentru ceai, apoi gardiana le conducea pe deţinutele de drept comun la biserică. Tăiam scrisoarea în fîşii lungi, pregăteam ceaiul şi, îndată ce pleca gardiana, bă­găm fîşiile cite una în ceaiul fierbinte, ca să apară cele scrise (în închisoare era incomod să foloseşti luminarea şi în acest scop Vladimir llici inventase proce­deul cu apă fierbinte). Scrisorile lui Vla­dimir llici ne dădeau mult curaj şi se ci­teau cu un interes excepţional. După cum în libertate Vladimir llici stătea în cen­trul întregii munci, aşa şi în închisoare el era centrul legăturilor cu tovarăşii li­beri. In afară de aceasta, el lucra foarte mult în închisoare. Acolo a pregătit „Dez­voltarea capitalismului în Rusia". Vladimir Ilici comanda în scrisorile legale mate­rialele care îi erau necesare, culegeri tii date statistice. „Păcat că am fost eliberat prea repede, trebuia să mai pun puţin la punct lucrarea; în Siberia e greu să-ţi procuri cărţile necesare" - spunea în glu­mă Vladimir Ilici, după ieşirea din închi­soare. In afară de „Dezvoltarea capitalis­mului", Vladimir Ilici a scris în închisoare manifeste, , broşuri ilegale, proiectul de program pentru primul congres (care a avut loc abia în 1898, dar care trebuia să se ţină mai înainte), s-a pronunţat asu­pra problemelor discutate în organizaţie. Ca să nu fie prins în timp ce scria cu lapte, Vladimir llici făcea din pîine mici călimări cu lapte pe care, deindată ce auzea zgomot la vizetă, le­ băga repede în gură. „Astăzi am mîncat șase călimări" - scria în glumă Vladimir llici într-o scri­soare. ... In timp ce Vladimir llici a stat în­chis, activitatea în libertate a luat am­ploare, mișcarea muncitorească , a crescut în mod spontan. ... Cînd Vladimir Ilici ieși din închi­soare, eu mai eram închisă. Cu toată în­frigurarea ce-l cuprinde pe om atunci cînd iese din închisoare, Vladimir Ilici găsi timp să-mi scrie o scrisoare despre muncă. Eu am fost eliberată curînd după „ca­zul Vetrovei" (o deţinută din fortăreaţa Petropavlosk, care şi-a dat singură foc). Jandarmii eliberară o serie întreagă de femei închise, îmi dădură drumul şi mie şi mă lăsară la Petersburg pînă la sftr­­şitul instrucţiei, punînd vreo doi agenţi să mă urmărească pas cu pas. Am găsit organizaţia într-o stare de plîns. ... Ii scriam lui Vladimir Ilici în depor­tare despre tot ce mi se întîmpla să văd şi să aud. Despre munca organizaţiei aveam însă foarte puţin de scris. In timpul Congresului I, organizaţia număra numai patru oameni : S. I. Radcenko, soţia lui, Liubov Nikolaevna, Sammer şi cu mine. Delegatul nostru a fost Stepan Ivano­­vici. Intorcîndu-se de la congres, aproape că nu ne povesti nimic despre cele ce se petrecuseră acolo, scoase din cotorul unei cărţi „Manifestul” bine cunoscut de noi, scris de Struve şi adoptat de congres, şi izbucni în plîns; aproape toţi participanţii la congres - nu erau decit ciţiva oameni - fuseseră arestaţi. Am fost condamnată la trei ani depor­tare în gubernia Ufa. Am obţinut să fiu trimisă în satul Şuşenskoe, judeţul Mi­nusinsk, unde se afla Vladimir Ilici. Pen­tru aceasta a trebuit să declar că sînt „logodnica” lui. (Fragmente din „Amintiri despre Lenin", cuprinzînd articole de evo­care a lui Vladimir Ilici scrise de soţia acestuia). V. I. Lenin vorbeşte de la balconul Sovietului din Moscova. El salută pe ostaşii comuniști care plecau să lupte împotriva lui Henikin. (10 octombrie, 1919). Consfătuire cu cititorii Zilele trecute, redacţia re­vistei „Probleme ale consiliilor populare, ale economiei şi ad­ministraţiei de stat" a orga­nizat la Iaşi o consfătuire cu cititorii. La consfătuire au participat tovarăşii Gh. Brehuescu, prim­­­vicepreşedinte al Comitetului e­­xecutiv al Consiliului popu­lar judeţean, Mihai Airinel, redactorul şef al revistei, C. Matei, inspector general al Direcţiei generale pentru con­siliile populare de pe lingă Consiliul de Stat. Au luat parte, de asemenea, preşedinţi ai comisiilor per­manente şi­ alţi deputaţi ai consiliilor populare judeţean şi municipal, preşedinţi ai co­mitetelor de cetăţeni şi ai a­­sociaţiilor de locatari, activişti ai consiliilor populare jude­ţean şi municipal. Cu acest prilej, a avut loc un rodnic schimb de păreri, participanţii la discuţii ve­nind cu numeroase propuneri privind tematica și conținutul revistei. La datorie de două decenii (urmare din pag. 1) inovarea Elisabetei Breah­­nă, de astă dată în rîndul inspectorilor din cadrul municipiului Iaşi, nu au fost numai bucurii sincere ci, oricit ar părea de pa­radoxal, şi regretele ade­vărate ale despărţirii. Nu­mai că aceasta nu avea să fie de fapt nici măcar o despărţire fiindcă iată au trecut două decenii de a­­tunci şi inspectoarea noas­tră, la fel de tînără su­fleteşte, deşi este astăzi şi ea bunicuţă, revine mereu în rîndul altor şi altor ge­neraţii de copii, nu numai din această grădiniţă, ci din toate căminele şi cre­­şele de pe cuprinsul jude­ţului nostru. — Ataşamentul meu faţă de cele mai fragede mlădi­­ţe ale patriei — ne spunea mai dăunăzi — porneşte din conştiinţa că întotdeauna torentul captat de timpu­riu poate fi dirijat cit mai rodnic. Şi asta m-a ajutat în toate împrejurările să înving orice obstacol. Grădiniţe pe atunci insu­ficient amenajate şi lipsite de orice bază materială, puţine cadre calificate, pu­ţini părinţi conştienţi de necesitatea de a-şi încre­dinţa copiii educatoarelor, iată tabloul acestui sector mărunt la propriu şi la fi­gurat, dar de fapt numai în aparenţă, în anii imediat premergători celui de-al doilea război mondial. Şi printre făclierii care în a­­c­eşti ani au străbătut sate­le purtînd sus cuvîntul, lumina şi fapta partidului, printre miile de anonimi care, cu deplină modestie, au scris epopeea ultimilor 20 de ani, se numără şi inspectoarea Elisabeta Breahnă neobosită la post de tot atâtea decenii. Astăzi, pe reţeaua uni­tăţilor preşcolare din ju­deţul nostru se înscriu prin grija partidului circa 270 de astfel de puncte lumi­noase, în care cei mai mici dintre fiii patriei învaţă în­tr-un univers liliputan pri­mii paşi pe căile cunoaş­terii spre o lume giganti­că, pe care n-o întrevăd nici măcar pe aripile în­chipuirii. Printre luminaţii educatori ce-i călăuzesc pe aceste căi însorite se nu­mără şi inspectoarea Eli­­sabeta Breahnă, prezentă şi activă — alături de colegii ei din inspectorat , în instruirea cadrelor, în o­­rientarea pe baze noi, mo­derne, a unităţilor preşco­lare. Preţuirea partidului pen­tru toate cadrele didacti­ce, omagiul colegilor şi zimbetul candid al copiilor sunt tot atâtea binemeritate recompense. PE ECRANE „Explozie în munţi“ Am mai avut prilejul să re­marc preocuparea constantă a cineaştilor iugoslavi pentru re­constituirea cinematografică a unor momente dramatice din eroica luptă a poporului îm­potriva fascismului, în timpul ultimului război mondial. „Ex­plozie în munţi" este — cum se poate uşor Înţelege — un nou episod din această luptă, înainte insă de a ne opri a­­supra Ulmului lui Hajrudin Krvavaci, li vom informa pe cititori — şi pe spectatorii iubitori al acestei categorii de filme — că In curînd vom a­­vea prilejul să vizionăm unul din cele mai mari Ulme iu­goslave pe această temă — „Bătălia de pe Neretva", re­alizat de regizorul Bulajici. Bătălia aceasta, de fapt o e­­popee modernă scrisă de că­tre poporul iugoslav în cel de-al doilea război mondial este — cum o caracteriza re­cent un critic — expresia deo­potrivă a sentimentului patrio­tic, a unui deosebit spirit de jertfă şi a eroismului popu­lar. Istoria a reţinut aceas­tă bătălie ca pe un moment de depăşire de sine a fiecărui participant la această probă a locului şi a Încercării supre­me a destinului naţional. Fil­mul este grandios atit prin dimensiunile faptelor despre care vorbeşte, cit şi prin rea­lizarea sa artistică. Dacă n-am aminti decit distribuţia din ca­re fac parte, alături de actori de frunte ai cinematografiei iugoslave, mari vedete inter­naţionale ca Orson Welles, Yul Brynner, Serghei Bondar­­ciuk, Hardy Krilger, Curt Jur­gens, Anthonny Dawson, Syl­­va Koscina, Ralph Persson, Franco Nero — ar fi suficient ca să ne dăm seama de a­­ceste dimensiuni. Dar, pînă la vizionarea „Bă­tăliei de pe Neretva“, să ne Întoarcem la „Explozie în munfi“ pe care s-o conside­răm ca o treaptă, ca o eta­pă pregătitoare spre Ulmul lui Bulajic­, aşa cum a fost şi „Rozata* sau „încercuirea". Pelicula „Explozie în munţi“ e şi ea un fragment din epo­peea cinematografică de care vorbeam mai sus. Ea evocă un fapt real din timpul celui de-al doilea război mondial— aruncarea In aer a unui pod strategic, acfiune hotărîtoare pentru destinul unei lupte și, poate, pentru destinul unui popor. Personajele au figuri de legendă, iar laptele Iar, dacă n-au intrat încă In epo­sul popular, e numai pentru că nu a trecut suficient timp de la săvîrșirea lor și poate pentru că mijloacele moder­ne — literatura, cinematogra­ful — tratează aceste subiec­te înainte ca ele să devină legendă în sensul propriu al cuvlntului. Deci, era vorba de arunca­rea în aer a unui pod strate­gic. Lucrurile par simple, dar nu sunt, pentru că podul era păzit de un întreg regiment german. Înconjurat de mine, de artilerie antiaeriană şi de alte mijloace de pază ultra­moderne. In plus, grupul de partizani care primise această dificilă misiune fusese depis­tat de nemţi şi urmărit pas cu pas, atras In capcane, hăr­ţuit In lupte scurte in care unii Îşi pierd viata. Mai mult, In grup se află un agent ger­man. Experienţa acumulată In asemenea acţiuni de principa­lii membri ai grupului (Tigrul, Zavattoni, Tăcutul) li Învaţă cum să iasă din toate Incer­cările şi să Întoarcă lucrurile In favoarea lor. După aceste clteva date asupra subiectu­lui s-ar putea crede că avem a face cu o povestire linia­ră a unei fapte vitejeşti. Dar nu-i aşa. Acţiunea este gra­dată cu un real simţ al creş­terii dramatice, unele momen­te au o forţă emoţională deo­sebită (moartea Puştiului), iar altele sunt create pe autenti­ce şi grave suspensuri. Aşa incit deşi rezultatul final îl bănuim de la Început, urmă­rim cu sulietul la gură expe­diţia grupului şi peripeţiile prin care trec. În plus, Ulmul are şi un uşor „condiment“ sentimental. La distrugerea podului participă şi inginerul care l-a construit şi care fi­nea la el ca orice artist la propria-i operă. Evoluţia aces­tuia de la o atitudine retrac­tară pînă la convingerea de a manevra el Însuşi mecanis­mul exploziei, sacrificindu-şi nu numai opera, ci şi viaţa, se face pe o partitură psiho­logică discretă, construită mai mult din tăceri, din pri­viri şi străluminări lăuntri­ce. Regizorul a avut alături un operator de imagine inspirat (O. Milicevici), care a pus excelent în valoare cadrul na­tural, frumuseţea peisajului montan, dar a ştiut şi să ca­racterizeze personaje, prin prim-planuri sugestive, creînd, totodată, senzaţia acută a în­cleştării dintre ele. Interpreţii sunt de o onestitate perfectă, răspunzind exact solicitărilor partiturii şi indicaţiilor regi­zorale. In rolurile principale: Bata Zivnjinovici („Kozm­a“, „Doctor în filozofie“, „Bărba­ţii“, „Porumbelul de argilă"), Slobodan Perovici („Inspecto­rul“, „înainte de război"), Bo­ris Dvornik ş.a. „Anchetatorul din umbră“ Plecînd de la un roman po­liţist („Criminalul care a fu­rat crima“), regizorul polonez Janusz Majewski nu a avut curajul simplificărilor şi de aceea filmul său este stufos şi greoi în ciuda datelor ex­celente pe care Ie are. Filmul debutează promiţător, cu o splendidă imagine de generic, cu o atmosferă specifică şi cu un accident (sau crimă sau sinucidere ?) care îl pun pe spectator „în priză". Apoi a­­bandonează această pistă şi trece pe alta aparent fără legătură (furtul unei serviete cu bani). Adunarea într-o sin­gură sumă a celor două ele­mente întârzie multă vreme prin exagerate labirinturi. Tensiunea cerută de gen e a­­desea în suferință. Reținem­ figura cunoscută a frumoasei Barbara Brylska („Faraonul“, „Bumerangul“, „Lupii albi“), şi promiţătorul joc al tînărului Krzysztof Zurek (Kerner). Şt. O. MUGUR Erată : In cronica de miercurea trecută : Jean Le­febre. Cadru din filmul „Explozie în munţi"1 Manifestări în judeţ Simpozionul organizat de Comitetul judeţean pentru cul­tură şi artă in colaborare cu filialele din Iaşi ale Societă­ţii de ştiinţe filologice şi So­cietăţii de ştiinţe istorice la Universitatea „Al. I. Cuza" s-a bucurat de un numeros audi­toriu. Au fost susţinute expune­rile : „Lenin şi problemele de Istorie" — cercetător princi­pal Al. Andronic; „Lenin şi problemele literaturii şi artei" — lector univ. I. Tiba; „Le­nin şi problema capitalismului In agricultură" — cercetător principal Ecaterina Negruţi —­­Munteanu; „Chipul lui Lenin in literatură" — lector univ. Şt. Popa. Casa de cultură din cartie­rul Tătăraşi a găzduit mani­festarea organizată de Casa prieteniei româno-sovietice dedicată centenarului naşterii lui V.I. Lenin. A vorbit, cu a­­cest prilej, prof. Valentin Cră­­escu despre „Lenin şi proble­mele tineretului". A urmat un film artistic. -­• In cadrul manifestărilor pri­lejuite de aniversarea unui secol de la naşterea lui V.I. Lenin, Casa de cultură Hirlău, în colaborare cu întreprinde­rea cinematografică interjude­ţeană Iaşi, a organizat zilele trecute simpozionul „Lenin şi tineretul". La simpozionul organizat in sala cinematografului „1 Mai" au participat peste 350 de ti­neri şi tinere, salariaţi ai di­feritelor instituţii, cadre didac­tice şi elevi ai liceului din localitate. După ce au fost expuse temele „Lenin — genial con­ducător al proletariatului", „Lenin şi tineretul" şi „Figura lui Lenin oglindită In cinema­tografie" a fost prezentat fil­mul „Lenin in Polonia". In sala Casei orăşeneşti de cultură Tg. Frumos a avut loc o manifestare consacrată centenarului lui V. I. Lenin. Des­pre viaţa şi activitatea ma­relui gînditor a vorbit prof. Ioan Chichirău, locţiitorul se­cretarului Comitetului orăşe­nesc P.C.R. Tg. Frumos. Auditoriul a vizionat apoi filmul „Lenin In Polonia". I I I I I I O orchestră tînără cu promiţătoare succese Orchestra de cameră „Mu­­­­sica Viva" a Conservatorului ■ de muzică „George Enescu“ ■ — Iaşi desfăşoară o frumoa­să activitate, îmbogăţindu-şi permanent repertoriul. In pre­zent se pregătesc piesele „Simfonia de cameră" de Geor­ge Enescu, „Antiphon melos" de Sabin Pautza, „Eterofonii*I de George Draga și „Păsările exotice" de Messiaen. Aces­tea, împreună cu alte lucrări,­ vor fi prezentate în luna mai în cadrul serilor de muzică ale Conservatorului ieșean. Ansamblul instrumental, ca­re nu are decit 3 ani de exis­tentă, a fost nu de mult într-un­ turneu in R.F. a Germaniei, re­­purtind succese deosebite la Tü­bingen unde a fost primit cu o deosebită căldură de public, la Stuttgart şi Frankfurt pe Main unde a concertat la A-I­cademiile de muzică respec­tive şi la Lahr unde a avut cinstea să deschidă tradiţio­­nalul Festival naţional al ti­neretului din localitate. Sub conducerea muzicală a lui Vi­chentie Ţuşcă, au fost inter­­pretate acolo lucrări de Stra­winski, Schönberg, Varese şi de compozitorii ieşeni Achim Stoia şi Sabin Pautza. In pre­zent orchestra se pregăteşte pentru turnee în Cehoslovacia și Polonia. I de ore Radio Iaşi PROGRAMUL DE SEARA (1 APRILIE): 17.00 Buletin de ştiri» 17.05 Estrada zilei» 17.30 Actua­litatea economică» 17.45 Solişti şi orchestre de muzică popu­lară» 18.00 In universul ştiinţei. Ce sunt quart-uri­le ? » 18.20 La portativul undelor, melodia pre­ferată» 19.00 Radiojurnal; 19.15 Romanţe interpretate de Elena Pohrib şi Constantin Cocriş » 19.30 Săptămîna muzicală; 20.05 Melo­­dii-club (reluare)» 21 00 Buletin de ştiri» 21.05 Piese instrumen­tale; 21.20 Canţonete de Emil Skeletti, interpretate de Ion Pisa» 21.30 Cărţi, scriitori, opinii» Vir­tuţile limbajului critic» 21.45 Val­suri şi tangouri celebre. PROGRAMUL DE DIMINEAŢA (2 APRILIE): 6.00 Buletin de ştiri» 6.05 Matineu muzical; 6.30 Ac­­tualit­atea în agricultură ; 6.40 Bucurie, mîndră floare» 7.00 Im­formaţii şi muzică. Televiziune 18.00 Ex-Terra 70' — emi­siune-concurs pentru şcolari; 18.25 Actualitatea muzicală» 18.50 De­sene animate: „In grădină" —pro­ducţie a studiourilor bulgare » 19.00 Telejurnalul de seară; 19.20 Acţiunea ,..“ — Legumicultura » 19.30 „Oraşul nu doarme nici­odată" — reportaj-anchetă» 20.00 Şarje de 1 aprilie; 20.15 Tele­­cinemateca : „Vin ploile" — ecra­nizare după romanul lui Louis Bromfield; 21.50 Anunţuri­ publi­­citate; 21.55 Un zîmbet de fetiţă» 22.10 Telejurnalul de noapte; 22.20 Salonul literar al televiziunii. Cinematografe VICTORIA: „Explozie în munţi", orele: 9, 11.10» 14.30» 16.40» 18.50» 21. REPUBLICA: „Ancheta­torul din umbră“, orele: 9.15 » 11.15» 15» -11» 19.05» 21. COPOU : „Visul domnului Gentil", orele: 9» II» 15» 17, 19, 21. ARTA: „My fair Lady“, orele : 8.45 » 11.45 , 14.45 » 17.45 , 20.45. TA­TARASI: „Beru şi comisarul San Antonio", orele: 16; 18, 20. NI­­COL­INA: „Maraton", orele: 16; 18, 20. PAȘCANI: „Păpuşa“, ambele serii. TG. FRUMOS: „Străin în casă". HIRLAU : „Asasinatul s-a comis luni". PODU­ ILOAIEI : „Riscurile meseriei". Opera de Stat La ora 19.30 va avea loc un spectacol cu opereta „Silvia“. Sunt valabile biletele cu seria 36.­ Casa de cultură a tineretului şi studenţilor La ora 20.00, la Clubul arte­lor de la Casa de cultură a tine­retului şi studenţilor, în cadrul club-cinematecii, criticul de ar­tă Ştefan Oprea va vorbi des­pre Fr. Felini. In continuare va rula filmul artistic „La dolce vita". Noul orar al curselor aeriene TAROM De astăzi, cursele aeriene TAROM circulă după un nou orar. Avionul de pe ruta Bucu­reşti — Iaşi are următorul pro­gram de zbor : aterizarea la Iaşi — ora 9.05, decolarea din Iaşi ora 9.35, sosirea la Bucu­reşti — ora 10.40. Avionul poat­­te transporta şi colete. Peste puţin timp, dacă vor fi solicitanţi, duminicile vor fi organizate zboruri de agrement.­ Sport LISABONA 31 (Agerpres).­­Cea de-a treia ediţie a com­petiţiei internaţionale de hand­bal masculin „Cupa ţărilor la­tine“ (rezervată echipelor de ti­neret) s-a încheiat la Lisabona cu victoria selecţionatei Româ­niei. Tinerii handbalişti români au terminat neînvinşi acest tur­neu obţinînd şase victorii. In ultima zi a competiţiei echipa României a învins cu scorul de 36—12 (17—5) formaţia Portuga­liei. Timpul probabil Vreme călduroasă cu cerul mai mult noros. Vor cădea ploi tem­porare şi locale mai ales în nor­dul Moldovei. Vint slab pînă la potrivit din sectorul sud-vestic. Temperatura aerului în creştere uşoară, minimele vor oscila în­tre 2 şi 6 grade, iar maximele între 14 grade şi 11 grade. ­ I t A 1

Next