Flacăra Iaşului, mai 1971 (Anul 27, nr. 7656-7681)
1971-05-01 / nr. 7656
JL PAGINA AII-A 1 Mai, altădată de vorbă cu George Lesnea, Georgeta Niculi şi Gostache Hârftu Organizată pentru prima oară In ţara noastră în urmă cu 81 de ani, cînd muncitorii din România au proclamat solidaritatea lor cu cei ce muncesc din lumea întreagă, demonstraţia de 1 Mai s-a Înscris astfel timp de peste '•'»ci decenii printre formele de luptă revoluţionară ale proletariatului român, desfăşurată mereu sub alte lozinci şi chemări care exprimau creşterea conştiinţei de clasă a muncitorimii, a gradului său de combativitate Împotriva exploatării capitaliste. Mai uniţi, mai bine organizaţi — dovedind forţa lor invincibilă de stegari ai istoriei — au fost muncitorii şi ceilalţi oameni ai muncii în perioada ce a urmat creării Partidului Comunist Român, ei continuând cu acelaşi patos, şi în anii ilegalităţii partidului, să manifesteze şi la fiecare Iuni Mai pentru eliberarea socială şi naţională a poporului, pentru victoria idealurilor socialismului. In atmosfera democratică şi progresistă ce a caracterizat dintotdeauna Iaşii, sărbătorirea Zilei Muncii s-a înscris de fiecare dată printre acţiunile principale ale clasei muncitoare care, în condiţiile de teroare ale regimului burghezo-moşieresc, înfruntînd interdicţiile poliţiei, nu înceta de a se aduna şi manifesta pentru sporirea salariilor, ziua de muncă de opt ore, egalitatea în drepturi a femeii, vot universal etc. Atmosfera febrilă a Intțiului Mal de altădată ne-a fost evocată, zilele acestea, de unii vechi militanţi ai mişcării muncitoreşti, de oameni de cultură şi artă ale căror convingeri şi idealuri s-au contopit cu aspiraţiile întregului popor. Relatăm, în cele ce urmează, cuvîntul cîtorva dintre interlocutori. Poetul GEORGE LESNEA • îmi amintesc de demonstraţia oamenilor muncii organizată în Iaşi, la 1 Mai 1920, pe vremea cind eram lucrător tipograf. Era în perioada campaniei electorale şi muncitorii tipografi, care se aflau printre cei peste 15.000 de demonstranţi, se încadraseră în coloană cu un car alegoric pe care se afla o casetă cu litere şi o maşină de tipărit .Boston*, acţionată manual, Demonstram de-a lungul străzilor oraşului, tipărind şi difuzînd manifestele electorate cu lista candidaţilor Secţiei Iaşi a Partidului Socialist. Demonstranţii scandau lozinci şi intonau cîntece revoluţionare. In fruntea coloanei, doi muncitori purtau tabloul „Fax* al lui Octav Băncilă, el însuşi aflindu-se in primele rînduri ale demonstranţilor, alături de Gh. Tanase, dr. L. Ghelerter şi alţi militanţi de frunte ai mişcării muncitoreşti din ţara noastră. GEORGETA NICULI, cu stagiul de partid din ilegalitate : Participarea la manifestările de 1 Mai, în condiţiile ilegalităţii partidului, constituia un adevărat act de curaj deoarece represaliile guvernelor burgheze erau deosebit de violente. In 1929, am participat, la 1 Mai, la o adunare convocată, din indicaţia Partidului Comunist Român, de către Comisia locală a sindicatelor, într-o curte din strada Socola. După adunare, urma să" facem o demonstraţie pe străzile oraşului, dar n-a mai fost timp pentru aceasta deoarece, nu, timpul adunării, au tăbărît asupra noastră jandarmii şi agenţii siguranţei cu bitele şi vinele de bou, lovind pe cine Ie ieşea în cale, trinjindu-ne jos şi călcîndu-ne în picioare, aruncindu-ne în camioane, dinainte pregătite, şi ducîndu-ne la chestura poliţiei. Pe unii dintre noi i-au dus la închisoarea Galata. Mie şi altor două tovarăşe, care am fost oprite la chestura poliţiei, ne-au fost adresate de către un ofiţer de jandarmi cuvinte de cumplită jignire. Am răspuns la fel. Un comisar de la brigada de urmărire i-a spus atunci ofiţerului: ,v-am avertizat să nu discutaţi cu ea ; dumneavoastră n-aţi ascultat şi iată rezultatul". COSTACHE NAIAŢU, cu stagiul de partid din ilegalitate : Celula de partid de la Atelierele C.F.R. Paşcani, printre ai cărei membri mă număram, in anii grei ai ilegalităţii partidului, acorda o mare grijă organizării sărbătoririi zilei de 1 Mai, îndrumînd şi dînd în acest sens tot sprijinul comitetului sindical. In perioada 1932—1935, manifestările păşcănenilor, prilejuite de Ziua Muncii, aveau loc, de obicei, în sala şi grădina de tip din localitate. In prezenţa mulţimii, adunată aici, se vorbea despre Însemnătatea solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, insistîndu-se îndeosebi pe necesitatea intensificării luptei clasei muncitoare şi atragerea maselor largi populare din ţara noastră la lupta împotriva fascismului, pentru drepturi şi libertăţi democratice. După-amiaza se organizau, în aceeaşi grădină, serbări ce se prelungeau pină în noapte tîrziu. In pofida ameninţărilor poliţiei, organizatorii manifestărilor acordau toată atenţia ornării sărbătoreşti a sălii şi grădinii, arborînd steguleţe roşii, montînd ghirlande de brad şi flori, precum şi becuri multicolore. La intrarea în grădină, fiecărui participant la demonstraţie i se prindea la piept o funduliţii de culoare roşie. Pentru a nu permite intrarea in grădină a unor elemente străine, ostile intereselor clasei muncitoare, şi care s-ar fi putut deda la provocări, de fiecare dată organizam echipe de pază şi ordine cu muncitori din activul de bază al sindicatului, care vegheau la poartă pină la terminarea manifestărilor. In acest fel înţelegeau muncitorii păşcăneni, la fel ca şi cei ieşeni, şi ca întreaga noastră clasă muncitoare, să-şi exprime solidaritatea cu cei ce muncesc de pretutindeni, să comunice intre ei, manifestîndu-şi deplina încredere în cauza dreaptă a poporului, în forţa ei de a învinge. ★ De 26 de ani oamenii muncii din ţara noastră, strîns uniţi în jurul partidului, a conducerii sale, sărbătoresc unuii Mai liber. In această zi, sub faldurile steagurilor roşii şi tricolore, demonstranţii raportează marile victorii obţinute in construirea societăţii noastre socialiste, manifestînd pentru prietenia şi colaborarea frăţească dintre poporul român şi popoarele tuturor ţărilor socialiste, pentru unitatea clasei muncitoare din lumea întreagă în lupta pentru pace, democraţie şi socialism, pentru unitatea tuturor forţelor care luptă împotriva imperialismului. Sub steagurile tricolore şi roşii, astăzi, de annii Mai, cu puţin înaintea sărbătoririi semicentenarului ,Partidului Comunist Român, oamenii muncii din Iaşi, ca şi dinîntreaga ţară, demonstrează inaintind ferm pe drumul progresului material şi spiritual* al societăţii noastre româneşti. Alice OUATU laţi, 1145. Primul Intîi Mai liber. Ştiinţa înalţă punţi între popoare Ziua de 1 Mai e sărbătoarea solidarităţii universale a oamenilor muncii, prilej de rememorare a strădaniilor, a sacrificiilor şi a succeselor repurtate în lupta lor pentru reaşezarea societăţilor omeneşti pe baze mai drepte, pentru asigurarea unor condiţii de viaţă mai rodnică, mai fericită. Pentru oamenii de ştiinţă, ca de altfel pentru întreaga omenire, această sărbătoare capătă, în condiţiile vieţii actuale, o semnificaţie sporită. Revoluţia socială în plină desfăşurare se găseşte acum strîns legată de revoluţia tehnico-ştiinţifică. Ştiinţa a devenit o puternică forţă de producţie directă, un factor esenţial şi hotărltor pentru perspectivele viitoare ale omenirii. Astăzi cînd oamenilor de ştiinţă le revine un rol de prim ordin şi totodată o responsabilitate mai mare ca oricrînd, creaţia ştiinţifică se realizează tot mai mult şi mai necesar prin cooperarea strînsă a cercetătorilor din toate colţurile lumii. Dar de fapt cercetarea ştiinţifică a avut totdeauna, prin însăşi natura sa, un caracter de colaborare internaţională. Renaşterea formelor de viaţă şi de cultură naţionale, care a contribuit in mod insemrtat la progresul modern al ştiinţei, nu a schimbat decit poate aparent acest caracter universal, care e consecinţa firească a comunitaţii de Interese, de cerinţe şi de idealuri ale tuturor oamenilor muncii. Promovind lărgirea cercurilor de participanţi la munca ştiinţifică, dezvoltarea şcolilor naţionale a sporit posibilităţile şi roadele activităţii lor şi a însemnat nu puţin pentru îmbogăţirea patrimoniului ştiinţei universale. In acest sens aş aminti faptul că cercetarea ştiinţifică românească a avut de-a lungul timpului slujitori pasionaţi, mulţi cu reputaţie în întreaga lume şi cu contribuţii valoroase pe plan mondial. Considerem ştiinţa ca urs instrument hotărâtor de neînlocuit în edificarea socialismului, factor propulsor al progresului social, partidul a acordat şi acordă o excepţională atenţie problemelor dezvoltării acesteia. Incit nu este de mirare , că cercetarea noastră ştiinţifică se bucură de un tot maimare prestigiu peste hotare. Particularizările naţionale nu au însemnat deci niciodată o contradicţie inerentă a unităţii fundamentale a muncii ştiinţifice. Pasteur exprima lapidar această colaborare armonică cînd spunea : „Ştiinţa nu are o patrie, dar fiecare om de ştiinţă işi are patria sa". In, ce ne priveşte sîntem convinşi că multiplele capacităţi, dragostea faţă de popor, umanismul care caracterizează oamenii de ştiinţă din patria noastră sunt o chezăşie că ştiinţa românească va continua să aducă şi în viitor un sprijin important şi de înaltă calitate nu numai la progresul României socialiste, ci şi la interesele civilizaţiei generale, la cauza înţelegerii şi colaborării intre popoare, a păcii şi securităţii internaţionale. In varietatea calităţilor şi posibilităţilor naţionale, ştiinţa - expresie a unor năzuinţe comune tuturor oamenilor - este aşadar un factor de căpetenie pentru dezvoltarea conştiinţei solidarităţii omeneşti, a Umanismului creator. Nu putem însă ignora faptul că pe măsură ce cuceririle ştiinţei au sporit, pină cînd s-a ajuns la uriaşele realizări actuale, a crescut şi posibilitatea folosirii lor nechibzuite, care, aşa cum ne dăm tot mai limpede seama, poate să pună in primejdie însăşi existenţa omenirii, soarta întregii civilizaţii actuale dobîndite prin mii de ani de muncă stăruitoare. Tot mai numeroase răsună semnalele de alarmă care atrag atenţia asupra acestor primejdii şi cer o reconsiderare a responsabilităţii pe care şi-o asumă ştiinţa şi aplicaţiile ei tehnice in condiţiile vieţii contemporane. Distrugerea tot mai accelerată şi poate ireparabilă, practicată fără preocupări suficiente de viitor, a bogăţiilor naturii, perfecţionarea sporindă a mijloacelor de nimicire capabile să provoace adevărate cataclisme mondiale, constituie asemenea ameninţări care impun în primul rînd reacţia solidară şi hotărîtă a oamenilor de ştiinţă pentru prevenirea acestor consecinţe,funeste ale nechibzuinţei cu elre se pot folosi cuceririle ştiinţei şi pentru combaterea diverselor ideologii otrăvite, care tind să întreţină rivalitatea şi duşmănia între popoare. In acest spirit trebuie cred interpretată şi decizia de a se pune în discuţia viitoarei sesiuni a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care va începe zilele viitoare, asocierea ca membri activi a tuturor organizaţiilor naţionale, fără excepţie, universalizarea reală a activităţii menite să promoveze sănătatea oamenilor. Această iniţiativă e cea mai recentă mărturie a conştiinţei importanţei solidarităţii universale, care se impune nu numai un domeniul sănătăţii, ci în, toate domeniile vieţii noastre sociale şi spirituale şi nu ca o activitate facultativă, ci ca un imperativ care trebuie să apere însăşi existenţa viitoare a omenirii. Acad. Iullu NITÜLESCÜ O personalitate marcantă a culturii româneşti: Mihai Ralea Se împlinesc,, la 1 mai, 75 de ani de la naşterea lui Mihai Ralea. Prodigioasa activitate pe care a depus-o, pe tărîmul filozofiei, sociologiei, psihologiei, antropologiei şi eticii, împletită cu un militantism ideologic activ în slujba valorilor umaniste, l-a situat pentru totdeauna în rîndul celor mai proeminente figuri aie istoriei gindirii progresiste din România. Născut pe meleagurile Huşului anilor 1896, absolvent strălucit al Liceului Internat din Iaşi, eminent student al Facultăţii de litere şi filozofie, însetat de cunoaştere îşi continuă studiile la Paris unde obţine doctoratul în drept şi în filozofie, acesta din urmă cu o teză despre „Ideea de revoluţie în doctrinele socialiste", lucrare distinsă cu unul din cele mai importante premii ale Institutului Franţei. Laîntoarcerea în ţară predă cursul de pedagogie socială şi obţine catedra de psihologie şi estetică la Facultatea de litere din Iaşi. Tot Iaşul avea să-i ofere, aşa cum însuşi Ralea mărturisea mai tîrziu, întîlnirea cu Garabet Ibrăileanu, întîlnire ce reprezenta „cel mai însemnat eveniment intelectual11 din viaţa sa. Astfel Mihai Ralea este chemat să preia funcţia de redactor-prim al revistei „Viaţa Românească“, devenind colaboratorul cel mai de seamă a lui G. Ibrăileanu. Aici se formează criticul literar Ralea, care a scris pagini remarcabile despre Tudor Arghezi şi Mihail Sadoveanu. Spirit cu înclinaţii deosebite spre generalizări filozofice, Ralea şi-a consacrat cea mai mare parte din cele peste patru decenii de remarcabilă activitate, gindirii filozofice. Tînărul redactor-prim al „Vieţii Româneşti“ împărtăşeşte ideile marxiste pe care le cunoştea şi care i-au călăuzit mai tîrziu creaţia sa filozofică. Balea a pus în lumină contradicţiile de structură ale democraţiei burgheze formale, dezvăluind inegalitatea socială şi economică a lumii capitaliste, militînd pentru democraţie. Situîndu-se pe poziţii progresiste, el a criticat magistral sofismele doctrinarilor „dreptei" româneşti în studiul ,,Democraţie şi creaţie" demonstrînd adevărata faţă a falsei democraţii burgheze. Meritul fundamental al lui Mihai Ralea pe tărîmul gindirii social-politice, în primele două decenii ale activităţii sale, constă în faptul că a apărat cu o hotărîre, dublată de o rară strălucire intelectuală, ideile progresului şi umanismului democratic în lupta împotriva tuturor forţelor obscurantismului, rasismului, autoritarismului, pseudode- COMEMORĂRI., ,, Vf'H'-'i ■ ' V'V'-r' s -. ^antropologie filog $i... ■ !URalea, înmănuncheate în scrierea sa_ centrală „Explicarea omului", ne * dermonstrează preocupările umanistice şi reflecţiile de moralist, formînd capitolul cel mai interesant şi substanţial al operei sale. Din nefericire, moartea survenită în 1964 a curmat firul activităţii ştiinţifice şi social-politice. Lăsînd patrimoniului culturii româneşti numeroase articole, studii, volume („Sociologia şi teoria cunoaşterii“, „Formarea ideii de personalitate“, „Valori", „Ipoteze şi precizări în ştiinţa sufletului*, „Specific şi frumos în comentarii şi sugestii*, „Atitudini*, „Psihologie şi viaţă“, „Explicarea omului“, „Sociologia succesului “ — în colaborare — etc.), Mihai Ralea s-a impus în tezaurul valorilor spirituale româneşti. Meritele sale pe tărîmul ştiinţei, culturii, artei, la care se adaugă cele de om politic, patriot şi militant în anii de edificare a societăţii socialiste, de luptător activ pentru făurirea, idealurilor de libertate şi prosperitate naţională, i-au situat remarcabila personalitate în rîndul figurilor proeminente din istoria culturii şi civilizaţiei româneşti. Ion RÂZEŞU Politica Partidului Comunist Român .fesa«. .tak-D victoriilor repurtat» In întreaga sa existenţi a stat tocmai In ştiinţa de a atrage masele, de a fi receptiv la doleanţele acaatosa, de a le trezi la o activitate revoluţionară conştientă, înarmtndu-le, în acest scop, cu principiile de bază ale politicii sale narxist-leniniste. In elaborarea liniei sale politice, partidul s-a călăuzit permanent după legile obiective ale revoluţiei. El a avut mereu în centrul atenţiei împrejurările concrete ale diferitelor momente istorica, realităţile economice, sociale şi politice. Experienţa României relevă cu pregnanţă şi elocvenţă că forţa partidului comunist, garanţia împlinirii ţelurilor sale revoluţionare stau, în primul rînd, în slujirea plină de devoţiune a clasei muncitoare, a poporului din sinul căruia s-a născut, în capacitatea comuniştilor de a se identifica pînăt la contopire cu nobilele idealuri de progres social şi naţional, de înflorire multilaterală a scumpei noastre patrii socialiste. Dezvoltarea societăţii româneşti, mai ales în anii construcţiei socialiste, demonstrează cu rigoare forţa transformatoare a politicii partidului, capacitatea sa de a asigura mersul rapid pe căile progresului şi civilizaţiei prin mobilizarea întregului popor la o participare activă şi efectivă, conştientă şi plină de elanuri creatoare. Spre deosebire de orînduirile bazate pe exploatare, în socialism are loc, între alte mutaţii de esenţă, şi o modificare radicală a raportului spontan-conştient, evident, net în favoarea celui din urmă element, însuşi socialismul reprezintă în ultimă instanţă rezultatul cel mai de preţ al creaţiei istorice conştiente a maselor ajunse la un grad de maturitate în gîndire în măsură să le permită cunoaşterea şi folosirea în lupta lor revoluţionară a legilor obiective ale dezvoltării societăţii umane. Cuinoscînd aceste legi şi avînd în partidul comunist un conducător lucid şi înţelept, perseverent şi energic, masele capătă personalitate şi acţionează în conformitate cu necesităţile obiectiv* *1« vieţii, conduc viaţa socială, politică, economică şi culturală în mod conştient, planificat, în perspectivă. Edificarea noii societăţi presupune o deplină concordanţă între cerinţele legilor obiective ale dezvoltării sociale şi modul de a acţiona al maselor — expresia unui înalt grad de conştiinţă socialistă, catalizator de energii şi elanuri creatoare. Socialismul impune ca o necesitate de prim ordin a progresului neîntrerupt al întregii societăţi coordonarea şi conducerea unitară a tuturor activităţilor social-economice. Dirijarea conştientă, planificată, ştiinţific-fundamentată a întregii vieţi materiale şi spirituale, continua îmbunătăţire şi perfecţionare a metodelor de conducere constituie o necesitate obiectivă logică a construcţiei socialismului şi comunismului de care partidul nostru ţine permanent seama. Schimbările petrecute în anii edificării noii societăţi în structura de clasă, în poziţia şi natura clasei muncitoare, a ţărănimii şi intelectualităţii, procesul de treptată omogenizare a societăţii noastre reprezintă temelia Unităţii social-politice a poporului român. In sinul clasei muncitoare s-au produs prefaceri calitative care vizează, în afara creşterii rîndurilor acesteia, profilul său politic, profesional şi cultural. Ţărănimea, prin generalizarea relaţiilor de producţie socialistă în agricultură, a devenit o clasă omogenă, iar idealul său este legat pentru totdeauna de socialism. De asemenea, intelectualitatea noastră participă activ la măreaţa operă de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, constituind un sprijin de nădejde al partidului. In înfăptuirea politicii partidului, a ţelului nostru comun — făurirea socialismului şi comunismului — coeziunea claselor şi păturilor sociale din ţara noastră constituie o puternică garanţie a succesului. Noile condiţii au determinat o adevărată descătuşare a tuturor energiilor, au creat posibilităţi de afirmare a personalităţii urbane, marcînd o epocă de efervescentă creatoare conştientă nemaiîntîlnită în istoria îndelungată şi frămîntată a acestui popor destoinic. In cadrul procesului de atragere a maselor la conducerea treburilor ţării, la rezolvarea problemelor fun- ‘ damentale pe care le ridică edificarea noii societăţi, partidul nostru manifestă o grijă deosebită pentru perfecţionarea metodelor şi mijloacelor de conducere, a stilului de muncă în toate domeniile ,de activitate. Exercitarea rolului său de forţă conducătoare în societate are la bază continua studiere şi cunoaşterea profundă a realităţilor, lărgirea democraţiei socialiste, consultarea necontenită a oamenilor muncii, menţinerea unui permanent dialog între partid şi popor. In aceasta constă, de fapt, forţa dinamizatoare a partidului, capacitatea sa de a promova susţinut noul în întreaga viaţă materială şi spirituală, ştiinţa găsirii celor mai potrivite soluţii tuturor problemelor complexe ce se ivesc în înaintarea pe drumul socialismului şi comunismului. Succesele remarcabile obţinute de poporul nostru de-a lungul perioadei construcţiei socialiste, în mod deosebit cele din cincinalul trecut şi din primele, patru luni ale acestui an — prim pas în „actualul cincinal, etapă superioară în acţiunea generală de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră — sînt rodul unei politici ştiinţifice consecvente puse în slujba idealului comun. In constelaţia acestor realizări, rezultatele consemnate în judeţul nostru în toate domeniile de activitate se înscriu la joc de cinste. Astfel, planul pe primele 4 luni ale acestui an a fost îndeplinit la 27 aprilie, iar angajamentele luate de oamenii muncii din judeţ în întrecerea socialistă organizată în cinstea semicentenarului partidului au fost îndeplinite şi depăşite. Cîteva cifre sunt, în acest sens, deosebit de semnificative: o producţie marfă industrială peste prevederi de 75 milioane lei, o creştere a productivităţii munţii cu 1,8 la sută, beneficii suplimentare ce depăşesc 10 milioane lei. Aceste rezultate se " materializează în obţinerea linirii însem-'nate cantităţi suplimentare' de'^produse,printre care 1.574 tone ţevi şi profile din oţel, 100 tone fibre şi fire poliesterice, 60 mii m.p. ţesături, 238 M.U.I. penicilină şi derivaţi, 82 kg de streptomicină şi derivaţi, 150 tone prelucrate P.V.C. şi altele. Desigur, toate aceste remarcabile succese demonstrează elanul oamenilor muncii ieşeni, ele sunt expresia cea mai elocventă a ataşamentului la politica partidului, a înaltului lor grad de conştiinţă socialistă. Sunt, în ultima analiză, rezultatul logic al unei politici consecvente de lărgire a democraţiei, de atragere a maselor de oameni ai muncii la elaborarea şi aplicarea conştientă a tuturor măsurilor care privesc mersul ascendent al societăţii noastre. In acelaşi context se înscriu şi realizările altor categorii de oameni ai muncii din judeţul nostru, printre care cele ale lucrătorilor de pe ogoare, ale puternicului detaşament al intelectualităţii ieşene, prestigioasă continuatoare a unor bogate şivechi tradiţii cu care bătrîna noastră cetate academică se mîndreşte şi care i-au ■creat faimă naţională şi mondială. Acum, de 1 Mai, şi în preajma gloriosului jubileu al Partidului Comunist Român, cînd întregul nostru popor îşi dedică toată, energia sa cinstirii acestor evenimente deosebite, locuitorii judeţului Iaşi se circumscriu ansamblului, aducîndu-şi contribuţia de esenţă şi de prestigiu. Gindurile noastre ale tuturor se îndreaptă cu veneraţie şi recunoştinţă către înţeleptul şi încercatul nostru conducător, acela care a descătuşat, prin lupta sa eroică şi victorioasă, energiile creatoare ale maselor, chemîndu-le la o nouă viaţă, la participarea activă şi conştientă la făurirea propriei istorii. Înnobilaţi de cele mai calde simţăminte de mîndrie patriotică şi de dragoste faţă de partidul comuniştilor, oamenii muncii de pe aceste străvechi meleaguri româneşti, primenite puternic de suflul; înnoitor ce străbate întreaga noastră patrie, îşi" vădesc prin fapte vrednicia şi "ataşamentulfaţă de, o politică care este a lor şi faţă de un conducător care îi re’’ prezintă cu cinste şi cu devoţiune. FLACĂRA IAȘULUI Pentru dezvoltarea activităţilor anexe in cooperativele agricole In lumina Expunerii tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la şedinţa de lucru de la C. C. al P.C.R. din noiembrie 1970, la nivelul Uniunii Judeţene a cooperativelor agricole şi al unităţilor agricole cooperatiste s-au întreprins o serie de studii pentru descoperirea a noi rezerve de dezvoltare a activităţilor anexe. Pe această bază s-au întocmit planuri concrete, cu termene şi răspunderi precise, privind punerea în valoare a acestor surse de sporire a veniturilor. Astfel, faţă de prevederile iniţiale valoarea producţiei din activităţile industriale şi prestări de servicii a crescut de la 46 la 100 milioane de lei, iar a producţiei globale de la 18 lapeste 70 milioane de lei. Consiliul Uniunii Judeţene a cooperativelor agricole şi organele de conducere ale C.A.P.-urilor îşi propun, pe baza ultimelor măsuri legiferate recent de Marea Adunare Naţională, privind organizarea activităţilor industriale, de prelucrare a produselor agricole, construcţii şi prestări de servicii să înfăptuiască exemplar angajamentele asumate pentru anul curent în aceste domenii. Vizita Iaşi a delegaţiei Adunării Populare a R. P. Bulgaria (urmare din pag. 1) În continuare membrii delegaţiei au vizitat Muzeul etnografic al Moldovei, Muzeul de artă şi secţia de istorie veche a Muzeului de istorie a Moldovei. In aceeaşi zi, a fost vizitată Uzina de fibre şi fire sintetice. La amiază preşedintele Consiliului popular judeţean a oferit, în onoarea oaspeţilor, un dejun, în cadrul căruia tovarăşii Miu Dobrescu şi acad. prof. Sava Ganovski au toastat pentru prietenia româno-bulgară, pentru noi succese în construirea socialismului în cele două ţări vecine şi prietene. In încheierea vizitei la Iaşi, membrii delegaţiei parlamentare bulgare s-au întîl■nit, la Universitatea „Al. I. Cuza“, cu rectori şi cadre didactice din Centrul universitar Iaşi. Seara, oaspeţii bulgari, s-au înapoiat în Capitală. (Agerpres) Vizitind Uzina de fibre sintetice. Fotó : G. PAUL Pe adresa redacţiei ziarului „Flacăra Iaşului“ a sosit o scrisoare expediată de Spiru Cotidis, Meteorological Service, P.O. Box 722, Wellington, New Zealand. Cuprinsul — impresii formate cu prilejul vizitării Romăniei, a judeţului şi municipiului Iaşi. Scrisoarea cuprindea, practic, răspuns la cîteva întrebări pe care ziariştii le pun de obicei. — Ce v-a îndemnat să vizitaţi România, în special Iaşul ? — Iaşul este oraşul meu natal. Aici mi-am petrecut anii copilăriei. Am venit anul trecut ca turist îndemnat de legăturile fireşti, dar mai ales de tot ce am auzit despre profundele transformări petrecute in peste un sfert de secol in ţară. — Cum aţi găsit Tasul ? — Complet transformat. Abia după cîteva zile am început să-l recunosc, regăsind, şi retrăind, prin străzile pe care treceam, anii copilăriei. — Ce anume v-a impresionat ? — Am rămas surprins şi uimit de marile schimbări. laşul s-a dezvoltat at H de mult, cu fabrici, întreprinderi industriale moderne, incit îmi dau acum seama cum acestea contribuie la dezvoltarea economiei, la nmsneritatea ţării. Bune sint condiţiile ere- Insemn&ri at* muncitorilor şî familiilor lor In noile fi modernele cartiere de locuinţe. Ceea ce m-a bucurat şi mai mult este faptul că principalele cartere de comunicaţie ale Iaşului au astăzi aspectul bulevardelor pariziene.. — Aţi vizitat şi alte localităţi ? — Am vizitat şi am văzut pitoreasca Românie de astăzi cu multe din satele ei modernizate, unde am intilnit semnele adevăratei civilizaţii. Am remarcat că ţăranul de azi se bucură de aceleaşi avantaje ca şi locuitorii oraşelor. Cu surprindere şi plăcere am văzut interioarele caselor ţărăneşti, în care gospodarul de astăzi are radio, televizor, mobilă modernă. Lumina electrică am intîlnit-o in mai toate satele. O mare binefacere sunt dispensarele medicale şi şcolile. Copiii au cărţi gratuite, aşa că educaţia lor nu mai constituie o problemă pentru părinţi. — Cu ce sentimente v-aţi reîntors în Noua Zeelandă ? — Tot ce am văzut şi am auzit, mi-au umplut sufletul de bucurie şi mîndrie. Dacă nu vedeam, cu ochii mei, la faţa locului, aş fi rămas şi eu ca alţii in somnul de acum 20 de ani. România este o ţară creatoare a civilizaţiei şi sînt mindru că şi eu m-am născut pe acest pămînt. Reîntors în Noua Zeelandă, gîndul meu este necontenit la orașul natal, la frumoasa Românie. Al. MONTEORU