Flacăra Iaşului, mai 1971 (Anul 27, nr. 7656-7681)

1971-05-01 / nr. 7656

JL PAGINA AII-A 1 Mai, altădată de vorbă cu George Lesnea, Georgeta Niculi şi Gostache Hârft­u Organizată pentru prima oară In ţara noastră în urmă cu 81 de ani, cînd mun­citorii din România au proclamat solida­ritatea lor cu cei ce muncesc din lumea întreagă, demonstraţia de 1 Mai s-a În­scris astfel timp de peste '•'»ci decenii printre formele de luptă revoluţionară ale proletariatului român, desfăşurată mereu sub alte lozinci şi chemări care exprimau creşterea conştiinţei de clasă a muncitorimii, a gradului său de com­bativitate Împotriva exploatării capitaliste. Mai uniţi, mai bine organizaţi — dove­dind forţa lor invincibilă de stegari ai istoriei — au fost muncitorii şi ceilalţi oameni ai muncii în perioada ce a urmat creării Partidului Comunist Român, ei continuând cu acelaşi patos, şi în anii ile­galităţii partidului, să manifesteze şi la fiecare Iuni­ Mai pentru eliberarea socială şi naţională a poporului, pentru victoria idealurilor socialismului. In atmosfera democratică şi progre­sistă ce a caracterizat dintotdeauna Iaşii, sărbătorirea Zilei Muncii s-a înscris de fiecare dată printre acţiunile principale ale clasei muncitoare care, în condiţiile de teroare ale regimului burghezo-moşie­­resc, înfruntînd interdicţiile poliţiei, nu înceta de a se aduna şi manifesta pentru sporirea salariilor, ziua de muncă de opt ore, egalitatea în drepturi a femeii, vot universal etc. Atmosfera febrilă a Intțiului Mal de altădată ne-a fost evocată, zilele acestea, de unii vechi militanţi ai mişcării mun­citoreşti, de oameni de cultură şi artă ale căror convingeri şi idealuri s-au con­topit cu aspiraţiile întregului popor. Relatăm, în cele ce urmează, cuvîntul cîtorva dintre interlocutori. Poetul GEORGE LESNEA • îmi amin­tesc de demonstraţia oamenilor muncii organizată în Iaşi, la 1 Mai 1920, pe vre­mea cind eram lucrător tipograf. Era în perioada campaniei electorale şi mun­citorii tipografi, care se aflau printre cei peste 15.000 de demonstranţi, se în­cadraseră în coloană cu un car alegoric pe care se afla o casetă cu litere şi o maşină de tipărit .Boston*, acţionată ma­nual, Demonstram de-a lungul străzilor oraşului, tipărind şi difuzînd manifestele electorate cu lista candidaţilor Secţiei Iaşi a Partidului Socialist. Demonstranţii scandau lozinci şi intonau cîntece revolu­ţionare. In fruntea coloanei, doi munci­tori purtau tabloul „Fax* al lui Octav Băncilă, el însuşi aflindu-se in primele rînduri ale demonstranţilor, alături de Gh. Tanase, dr. L. Ghelerter şi alţi mili­tanţi de frunte ai mişcării muncitoreşti din ţara noastră. GEORGETA NICULI, cu stagiul de partid din ilegalitate : Participarea la ma­nifestările de 1 Mai, în condiţiile ilega­lităţii partidului, constituia un adevărat act de curaj deoarece represaliile gu­vernelor burgheze erau deosebit de vio­lente. In 1929, am participat, la 1 Mai, la o adunare convocată, din indicaţia Partidului Comunist Român, de către Co­misia locală a sindicatelor, într-o curte din strada Socola. După adunare, urma să" facem o demonstraţie pe străzile ora­şului, dar n-a mai fost timp pentru a­­­ceasta deoarece, nu, timpul adunării, au tăbărît asupra noastră jandarmii şi a­­genţii siguranţei cu bitele şi vinele de bou, lovind pe cine Ie ieşea în cale, trinjindu-ne jos şi călcîndu-ne în picioa­re, aruncindu-ne în camioane, dinainte pregătite, şi ducîndu-ne la chestura po­liţiei. Pe unii dintre noi i-au dus la în­chisoarea Galata. Mie şi altor două tovarăşe, care am fost oprite la chestura poliţiei, ne-au fost adresate de către un ofiţer de jandarmi cuvinte de cumplită jignire. Am răspuns la fel. Un comisar de la brigada de urmă­rire i-a spus atunci ofiţerului: ,v-am avertizat să nu discutaţi cu ea ; dumnea­voastră n-aţi ascultat şi iată rezultatul". COSTACHE N­AIAŢU, cu stagiul de partid din ilegalitate : Celula de partid de la Atelierele C.F.R. Paşcani, printre ai cărei membri mă număram, in anii grei ai ilegalităţii partidului, acorda o mare grijă organizării sărbătoririi zilei de 1 Mai, îndrumînd şi dînd în acest sens tot sprijinul comitetului sindical. In perioada 1932—1935, manifestările păşcă­­nenilor, prilejuite de Ziua Muncii, aveau loc, de obicei, în sala şi grădina de tip din localitate. In prezenţa mulţimii, adu­nată aici, se vorbea despre Însemnătatea solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, insistîndu-se îndeosebi pe ne­cesitatea intensificării luptei clasei mun­citoare şi atragerea maselor largi popu­lare din ţara noastră la lupta împotriva fascismului, pentru drepturi şi libertăţi democratice. După-amiaza se organizau, în aceeaşi grădină, serbări ce se prelun­geau pină în noapte tîrziu. In pofida a­­meninţărilor poliţiei, organizatorii mani­festărilor acordau toată atenţia ornării sărbătoreşti a sălii şi grădinii, arborînd steguleţe roşii, montînd ghirlande de brad şi flori, precum şi becuri multicolore. La intrarea în grădină, fiecărui partici­pant la demonstraţie i se prindea la piept o funduliţii de culoare roşie. Pentru a nu permite intrarea in gră­dină a unor elemente străine, ostile in­tereselor clasei muncitoare, şi care s-ar fi putut deda la provocări, de fiecare dată organizam echipe de pază şi ordine cu muncitori din activul de bază al sindica­tului, care vegheau la poartă pină la ter­minarea manifestărilor. In acest fel înţelegeau muncitorii păş­­căneni, la fel ca şi cei ieşeni, şi ca în­treaga noastră clasă muncitoare, să-şi exprime solidaritatea cu cei ce muncesc de pretutindeni, să comunice intre ei, manifestîndu-şi deplina încredere în cauza dreaptă a poporului, în forţa ei de a învinge. ★ De 26 de ani oamenii muncii din ţara noastră, strîns uniţi în jurul partidului, a conducerii sale, sărbătoresc unuii Mai liber. In această zi, sub faldurile steagu­rilor roşii şi tricolore, demonstranţii ra­portează marile victorii obţinute in con­struirea societăţii noastre socialiste, ma­­nifestînd pentru prietenia şi colaborarea frăţească dintre poporul român şi po­poarele tuturor ţărilor socialiste, pentru unitatea clasei muncitoare din lumea în­treagă în lupta pentru pace, democraţie şi socialism, pentru unitatea tuturor for­ţelor care luptă împotriva imperialismului. Sub steagurile tricolore şi roşii, astăzi, de annii Mai, cu puţin înaintea sărbătoririi semicentenarului ,Partidului Comunist Român, oamenii muncii din Iaşi, ca şi din­­întreaga ţară, demonstrea­ză inain­tind ferm pe drumul progresului material şi spiritual* al societăţii noastre româneşti. Alice OUATU laţi, 1145. Primul Intîi Mai liber. Ştiinţa înalţă punţi între popoare Ziua de 1 Mai e sărbătoarea solidarităţii universale a oame­nilor muncii, prilej de rememo­rare a strădaniilor, a sacrifici­ilor şi a succeselor repurtate în lupta lor pentru reaşezarea so­cietăţilor omeneşti pe baze mai drepte, pentru asigurarea unor condiţii de viaţă mai rodnică, mai fericită. Pentru oamenii de ştiinţă, ca de altfel pentru întreaga ome­nire, această sărbătoare capătă, în condiţiile vieţii actuale, o semnificaţie sporită. Revoluţia socială în plină desfăşurare se găseşte acum strîns legată de revoluţia tehnico-ştiinţifică. Şti­inţa a devenit o puternică forţă de producţie directă, un factor esenţial şi hotărltor pentru perspectivele viitoare ale ome­nirii. Astăzi cînd oamenilor de şti­inţă le revine un rol de prim ordin şi totodată o responsabi­litate mai mare ca oricrînd, creaţia ştiinţifică se realizează tot mai mult şi mai­ necesar prin cooperarea strînsă a cerce­tătorilor din toate colţurile lu­mii. Dar de fapt cercetarea şti­inţifică a avut totdeauna, prin însăşi natura sa, un caracter de colaborare internaţională. Re­naşterea formelor de viaţă şi de cultură naţionale, care a contribuit in mod insemrtat la progresul modern al ştiinţei, nu a schimbat decit poate aparent acest caracter universal, care e consecinţa firească a comuni­taţii de Interese, de cerinţe şi de idealuri ale tuturor oamenilor muncii. Promovind lărgirea cercurilor de participanţi la munca ştiinţifică, dezvoltarea şcolilor naţionale a sporit po­sibilităţile şi roadele activităţii lor şi a însemnat nu puţin pen­tru îmbogăţirea patrimoniului ştiinţei universale. In acest sens aş aminti faptul că cercetarea ştiinţifică românească a avut de-a lungul timpului slujitori pa­sionaţi, mulţi cu reputaţie în întreaga lume şi cu contribuţii valoroase pe plan mondial. Con­siderem ştiinţa ca urs instrument hotărâtor de neînlocuit în edi­ficarea socialismului, factor propulsor al progresului social, partidul a acordat şi acordă o excepţională atenţie probleme­lor dezvoltării acesteia. Incit nu este de mirare , că cercetarea noastră ştiinţifică se bucură de un tot mai­­mare prestigiu peste hotare. Particularizările naţionale nu au însemnat deci niciodată o contradicţie inerentă a uni­tăţii fundamentale a muncii şti­inţifice. Pasteur exprima lapidar această colaborare armonică cînd spunea : „Ştiinţa nu are o patrie, dar fiecare om de şti­inţă işi are patria sa". In, ce ne priveşte sîntem convinşi că multiplele capacităţi, dragostea­­ faţă de popor, umanismul care caracterizează oamenii de şti­inţă din patria noastră sunt o chezăşie că ştiinţa românească va continua să aducă şi în viitor un sprijin important şi de înaltă calitate nu numai la pro­gresul României socialiste, ci şi la interesele civilizaţiei genera­le, la cauza înţelegerii şi cola­borării intre popoare, a păcii şi securităţii internaţionale. In varietatea calităţilor şi posibi­lităţilor naţionale, ştiinţa - ex­presie a unor năzuinţe comune tuturor oamenilor - este aşadar un factor de căpetenie pentru dezvoltarea conştiinţei solidari­tăţii omeneşti, a Umanismului creator. Nu putem însă ignora faptul că pe măsură ce cuceririle şti­inţei au sporit, pină cînd s-a ajuns la uriaşele realizări actu­ale, a crescut şi posibilitatea fo­losirii lor nechibzuite, care, aşa cum ne dăm tot mai limpede seama, poate să pună in pri­mejdie însăşi existenţa omeni­rii, soarta întregii civilizaţii ac­tuale dobîndite prin mii de ani de muncă stăruitoare. Tot mai numeroase răsună semnalele de alarmă care atrag atenţia asupra acestor primej­dii şi cer o reconsiderare a responsabilităţii pe care şi-o a­­sumă ştiinţa şi aplicaţiile ei tehnice in condiţiile vieţii con­temporane. Distrugerea tot mai accelerată şi poate ireparabilă, practicată fără preocupări sufi­ciente de viitor, a bogăţiilor na­turii, perfecţionarea sporindă a mijloacelor­ de nimicire capabile să provoace adevărate cata­clisme mondiale, constituie ase­menea ameninţări care impun în primul rînd reacţia solidară şi hotărîtă a oamenilor de şti­inţă pentru prevenirea acestor consecinţe,funeste ale nechibzu­­inţei cu elre se pot folosi cu­ceririle ştiinţei şi pentru com­baterea diverselor ideologii o­­trăvite, care tind să întreţină ri­valitatea şi duşmănia între po­poare. In acest spirit trebuie cred interpretată şi decizia de a se pune în discuţia viitoarei se­siuni a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care va începe zilele viitoare, asocierea ca membri­­ activi a tuturor organizaţiilor naţionale, fără excepţie, univer­salizarea reală a activităţii me­nite să promoveze sănătatea oamenilor. Această iniţiativă e cea mai recentă mărturie a conştiinţei importanţei solidarităţii univer­sale, care se impune nu numai un domeniul sănătăţii, ci în, toa­te domeniile vieţii noastre so­ciale şi spirituale şi nu ca o activitate facultativă, ci ca un imperativ care trebuie să apere însăşi existenţa viitoare a omenirii. Acad. Iullu NITÜLESCÜ O personalitate marcantă a culturii româneşti: Mihai Ralea Se împlinesc,, la 1 mai, 75 de ani de la naşterea lui Mihai Ralea. Prodigioa­sa activitate pe care a depus-o, pe tă­­rîmul filozofiei, sociologiei, psihologiei, antropologiei şi eticii, împletită cu un militantism ideologic activ în slujba va­lorilor umaniste, l-a situat pentru totdea­una în rîndul celor mai proeminente fi­guri aie istoriei gindirii progresiste din România. Născut pe meleagurile Huşului anilor 1896, absolvent strălucit al Liceului In­ternat din Iaşi, eminent student al Fa­cultăţii de litere şi filozofie, însetat de cunoaştere îşi continuă studiile la Paris unde obţine doctoratul în drept şi în fi­lozofie, acesta din urmă cu o teză despre „Ide­­ea de revoluţie în doctrinele socia­­liste", lucrare dis­tinsă cu unul din cele mai importante premii ale Institutului Franţei.­­ La­­întoarcerea în ţară predă cursul de pedagogie socială şi obţine catedra de psihologie şi estetică la Facultatea de li­tere din Iaşi. Tot Iaşul avea să-i ofere, aşa cum însuşi Ralea mărturisea mai tîrziu, întîlnirea cu Garabet Ibrăileanu, întîlnire ce reprezenta „cel mai însemnat eveniment intelectual11 din viaţa sa. Astfel Mihai Ralea este chemat să preia funcţia de redactor-prim al revis­tei „Viaţa Românească“, devenind cola­boratorul cel mai de seamă a lui­ G. I­­brăileanu. Aici se formează criticul li­terar Ralea, care a scris pagini­ remar­cabile despre Tudor Arghezi şi Mihail Sadoveanu. Spirit cu înclinaţii deosebite spre ge­neralizări filozofice, Ralea şi-a consacrat cea mai mare parte din cele peste pa­tru decenii de remarcabilă activitate, gindirii filozofice. Tînărul redactor-prim­­ al „Vieţii Româneşti“ împărtăşeşte i­­deile marxiste pe care le cunoştea şi care i-au călăuzit mai tîrziu creaţia sa filozofică. Balea a pus în lumină contradicţiile de structură ale democraţiei burgheze formale, dezvăluind inegalitatea socială şi economică a lumii capitaliste, mili­­tînd pentru democraţie. Situîndu-se pe poziţii progresiste, el a criticat magis­tral sofismele doctrinarilor „d­reptei" ro­mâneşti în studiul ,,Democraţie şi cre­aţie" demonstrînd adevărata faţă a fal­sei democraţii burgheze. Meritul fundamental al lui Mihai Ra­lea pe tărîmul gindirii social-politice, în­ primele două decenii ale activităţii sale, constă în faptul că a apărat cu o hotărîre, dublată de o rară strălucire in­telectuală,­ ideile progresului şi umanis­mului democratic în lupta împotriva tu­turor forţelor obscurantismului, rasismu­­lui, autori­tari­s­mului, pseudode- COMEMORĂRI., ,, Vf'H'-'i ■ ' V'V'-r' s -. ^antropologie filo­g $i... ■ !U­Ralea, înmănuncheate în scrierea sa_ centrală „Explicarea omului", ne * derm­onstrează preocupările umanistice şi reflecţiile de moralist, formînd capitolul cel mai interesant şi substan­ţial al operei sale. Din nefericire, moar­tea survenită în 1964 a curmat firul ac­tivităţii ştiinţifice şi social-politice. Lă­­sînd patrimoniului culturii româneşti numeroase articole, studii, volume („So­ciologia şi teoria cunoaşterii“, „Formarea ideii de personalitate“, „Valori", „Ipo­teze şi precizări în ştiinţa sufletului*, „Specific şi frumos în comentarii şi su­gestii*, „Atitudini*, „Psihologie şi viaţă“, „Explicarea omului“, „Sociologia succe­sului “ — în colaborare — etc.), Mihai Ra­lea s-a impus în tezaurul valorilor spi­rituale româneşti. Meritele sale pe tă­­rîmul ştiinţei, culturii, artei, la care se adaugă cele de om politic, patriot şi militant în anii de edificare a societăţii socialiste, de luptător activ pentru făuri­rea, idealurilor de libertate şi prosperi­tate naţională, i-au situat remarcabila personalitate în rîndul figurilor proemi­nente din istoria culturii şi civilizaţiei româneşti. Ion RÂZEŞU Politica Partidului Comunist Român .fesa«. .tak-D victoriilor repurtat» In întreaga sa exis­tenţi a stat tocmai In ştiinţa de a atrage masele, de a fi receptiv la doleanţele a­­caatosa, de a le trezi la o activitate revo­luţionară conştientă, înarmtndu-le, în acest scop, cu principiile de bază ale politicii sale n­arxist-leniniste. In elaborarea liniei sale politice, parti­dul s-a călăuzit permanent după legile o­­biective ale revoluţiei. El a avut mereu în centrul atenţiei împrejurările concrete ale diferitelor momente istorica, realităţile e­­conomice, sociale şi politice. Experienţa României relevă cu pregnanţă şi elocven­ţă că forţa partidului comunist, garanţia împlinirii ţelurilor sale revoluţionare stau, în primul rînd, în slujirea plină de devo­ţiune a clasei muncitoare, a poporului din sinul căruia s-a născut, în capacitatea co­muniştilor de a se identifica pînăt la con­topire cu nobilele idealuri de progres so­cial şi naţional, de înflorire multilaterală a scumpei noastre patrii socialiste. Dez­voltarea societă­ţii româneşti, mai ales în anii construcţiei socialiste, demonstrează cu rigoare forţa transformatoare a poli­ticii partidului, capacitatea sa de a asigura mersul rapid pe căile progresului şi civili­zaţiei prin mobilizarea întregului popor la o participare activă şi efectivă, con­ştientă şi plină de elanuri creatoare. Spre deosebire de orînduirile bazate pe exploatare, în socialism are loc, între alte mutaţii de esenţă, şi o modificare radicală a raportului spontan-conştient, evident, net în favoarea celui din urmă element, însuşi socialismul reprezintă în ultimă in­stanţă rezultatul cel mai de preţ al crea­ţiei istorice conştiente a maselor ajunse la un grad de maturitate în gîndire în mă­sură să le permită cunoaşterea şi folosirea în lupta lor revoluţionară a legilor obiec­tive ale dezvoltării societăţii umane. Cui­noscînd aceste legi şi avînd în partidul co­munist un conducător lucid şi înţelept, perseverent şi energic, masele capătă per­sonalitate şi acţionează în conformitate cu necesităţile obiectiv* *1« vieţii, conduc viaţa socială, politică, economică şi cultu­rală în mod conştient, planificat, în per­spectivă. Edificarea noii societăţi presupu­ne o deplină concordanţă între cerinţele legilor obiective ale dezvoltării sociale şi modul de a acţiona al maselor — expresia unui înalt grad de conştiinţă socialistă, catalizator de energii şi elanuri creatoare. Socialismul impune ca o necesitate de prim ordin a progresului neîntrerupt al întregii societăţi coordonarea şi conduce­rea unitară a tuturor activităţilor social-e­­conomice. Dirijarea conştientă, planificată, ştiinţific-fundamentată a întregii vieţi ma­teriale şi spirituale, continua îmbunătăţire şi perfecţionare a metodelor de conducere constituie o necesitate obiectivă logică a construcţiei socialismului şi comunismului de care partidul nostru ţine permanent seama. Schimbările petrecute în anii edificării noii societăţi în structura de clasă, în po­ziţia şi natura clasei muncitoare, a ţără­nimii şi intelectualităţii, procesul de trep­tată omogenizare a societăţii noastre re­prezintă temelia Unităţii social-politice a poporului român. In sinul clasei munci­toare s-au produs prefaceri calitative care vizează, în afara creşterii rîndurilor aces­teia, profilul său politic, profesional şi cultural. Ţărănimea, prin generalizarea re­laţiilor de producţie socialistă în agricul­tură, a devenit o clasă omogenă, iar idea­lul său este legat pentru totdeauna de so­cialism. De­­ asemenea, intelectualitatea noastră participă activ la măreaţa operă de edificare a societăţii socialiste multila­teral dezvoltate, constituind un sprijin de nădejde al partidului. In înfăptuirea poli­ticii partidului, a ţelului nostru comun —­ făurirea socialismului şi comunismului — coeziunea claselor şi păturilor sociale din ţara noastră constituie o puternică ga­ranţie a succesului. Noile condiţii au determinat o adevărată descătuşare a tuturor energiilor, au creat posibilităţi de afirmare a personalităţii u­­rbane, marcînd o epocă de efervescentă creatoare conştientă nemaiîntîlnită în is­toria îndelungată şi frămîntată a acestui popor destoinic. In cadrul procesului de atragere a maselor la conducerea trebu­rilor ţării, la rezolvarea problemelor fun- ‘ damentale pe care le ridică edificarea noii societăţi, partidul nostru manifestă o gri­jă deosebită pentru perfecţionarea­­ meto­delor şi mijloacelor de conducere, a stilu­lui de muncă în toate domeniile ,de activi­tate. Exercitarea rolului său de forţă con­ducătoare în societate are la bază con­tinua studiere şi cunoaşterea profundă a realităţilor, lărgirea democraţiei socialis­te, consultarea necontenită a oamenilor muncii, menţinerea unui permanent dia­log între partid şi popor. In aceasta constă, de fapt, forţa dinamizatoare a partidu­lui, capacitatea sa de a promova­ susţinut noul în întreaga viaţă materială şi spiri­tuală, ştiinţa găsirii celor mai potrivite soluţii tuturor problemelor complexe ce se ivesc în înaintarea pe drumul socialis­mului şi comunismului. Succesele remarcabile obţinute de po­porul nostru de-a lungul perioadei con­strucţiei socialiste, în mod deosebit cele din cincinalul trecut şi din primele, patru luni ale acestui an — prim pas în „actua­lul cincinal, etapă superioară în­ acţiunea generală de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră — sînt rodul unei politici ştiinţifice con­secvente puse în slujba idealului comun. In constelaţia acestor realizări, rezultatele consemnate în judeţul nostru în toate do­meniile de activitate se înscriu la joc de cinste. Astfel, planul pe primele 4 luni ale acestui an a fost îndeplinit la 27 apri­lie, iar angajamentele luate de oamenii muncii din judeţ în întrecerea­­ socialistă organizată în cinstea semicentenarului par­tidului au fost îndeplinite şi depăşite. Cîteva cifre sunt, în acest sens, deosebit­ de semnificative: o producţie marfă in­dustrială peste prevederi de 75 milioane lei, o creştere a productivităţii m­unţii cu 1,8 la sută, beneficii suplimentare ce de­păşesc 10 milioane lei. Aceste rezultate se " materializează în obţinerea linirii însem-'­­nate cantităţi suplimentare' de'^pro­duse,­printre care­­ 1.574 tone ţevi şi profile din oţel, 100 tone fibre şi fire poliesterice, 60 mii m.p. ţesături, 238 M.U.I. penicilină şi derivaţi, 82 kg de streptomicină şi derivaţi, 150 tone prelucrate P.V.C. şi altele. De­sigur, toate aceste remarcabile succese de­monstrează elanul oamenilor muncii ie­şeni, ele sunt expresia cea mai elocventă a ataşamentului la politica partidului, a înaltului lor grad de conştiinţă socialistă. Sunt, în ultima analiză, rezultatul logic al­ unei politici consecvente de lărgire a democraţiei, de atragere a maselor de oa­meni ai muncii la elaborarea şi aplicarea conştientă a tuturor măsurilor care privesc mersul ascendent al societăţii noastre. In acelaşi context se înscriu şi realizările al­tor categorii de oameni ai muncii din ju­deţul nostru, printre care cele ale lucră­torilor de pe ogoare, ale puternicului de­taşament al intelectualităţii ieşene, presti­­­­g­ioasă continuatoare a unor bogate şi­­vechi tradiţii cu care bătrîna noastră ce­tate academică se mîndreşte şi care i-au ■creat faimă naţională şi mondială. Acum, de 1 Mai, şi în preajma glorio­sului jubileu al Partidului Comunist Ro­mân, cînd întregul nostru popor îşi de­dică toată, energia sa cinstirii acestor eve­nimente deosebite, locuitorii judeţului Iaşi se circumscriu ansamblului, aducîndu-şi contribuţia de esenţă şi de prestigiu. Gin­­durile noastre ale tuturor se îndreaptă cu veneraţie şi recunoştinţă către înţeleptul şi încercatul nostru conducător, acela ca­re a descătuşat, prin lupta sa eroică şi victorioasă, energiile creatoare ale mase­lor, chemîndu-le la o nouă viaţă, la parti­ciparea activă şi conştientă la făurirea pro­­priei istorii. Înnobilaţi de cele mai calde­­ simţăminte de mîndrie patriotică şi de dragoste faţă de partidul comuniştilor, oa­menii muncii de pe aceste străvechi me­leaguri româneşti, primenite puternic de suflul; înnoitor ce străbate întreaga noastră patrie, îşi" vădesc prin fapte vrednicia şi "ataşamentul­­faţă de, o politică care este a lor şi faţă de un conducător care îi re­­’’ prezintă cu cinste şi cu devoţiune. FLACĂRA IAȘULUI Pentru dezvoltarea activităţilor anexe in cooperativele agr­icole In lumina Ex­punerii tovarăşu­lui NICOLAE CEAUŞESCU la şedinţa­ de lucru de la C. C. al P.C.R. din noiem­brie 1970, la nive­lul Uniunii Jude­ţene a cooperati­velor agricole şi al unităţilor agri­cole cooperatiste s-au întreprins o serie de studii pen­tru descoperirea a noi rezerve de dezvoltare a acti­vităţilor anexe. Pe această bază s-au întocmit pla­nuri concrete, cu termene şi răs­punderi precise, privind punerea în valoare a aces­tor surse de spo­rire a venituri­lor. Astfel, faţă de prevederile i­­niţiale valoarea producţiei din ac­tivităţile indus­triale şi prestări de servicii a cres­cut­ de la 46 la 100 milioane de lei, iar a produc­ţiei globale de la 18 la­­peste 70 mi­lioane de lei. Consiliul Uniu­nii Judeţene a co­operativelor agri­cole şi organele de conducere ale C.A.P.-urilor îşi propun, pe baza ultimelor măsuri legiferate recent de Marea Aduna­re Naţională, pri­vind organizarea activităţilor in­dustriale, de pre­lucrare a produ­selor agricole, construcţii şi pres­tări­­ de servicii să înfăptuiască e­­xemplar angaja­mentele asumate pentru anul cu­rent în aceste do­menii. Vizita­­ Iaşi a delegaţiei Adunării Populare a R. P. Bulgaria (urmare din pag. 1) În continuare membrii delegaţiei au vi­zitat Muzeul etnografic al Moldovei, Mu­zeul de artă şi secţia de istorie veche a Muzeului de istorie a Moldovei. In aceeaşi zi, a fost vizitată Uzina de fibre şi fire sintetice. La amiază preşedintele Consiliului popular judeţean a oferit, în onoarea oas­peţilor, un dejun, în cadrul căruia to­varăşii Miu Dobrescu şi acad. prof. Sava Ganovski au toastat pentru prietenia ro­mâno-bulgară, pentru noi succese în con­struirea socialismului în cele două ţări ve­cine şi prietene. In încheierea vizitei la Iaşi, membrii de­legaţiei parlamentare bulgare s-au întîl­­■nit, la Universitatea „Al. I. Cuza“, cu rec­tori şi cadre didactice din Centrul uni­versitar Iaşi. Seara, oaspeţii bulgari, s-au înapoiat în Capitală. (Agerpres) Vizitind Uzina de fibre sintetice. Fotó : G. PAUL Pe adresa redacţiei ziarului „Flacăra Iaşu­lui“ a sosit o scrisoare expediată de Spiru Co­­tidis, Meteorological Service, P.O. Box 722, Wellington, New Ze­aland. Cuprinsul — impresii formate cu prilejul vizitării Romă­­niei, a judeţului şi mu­nicipiului Iaşi. Scrisoa­rea cuprindea, practic, răspuns la cîteva între­bări pe care ziariştii le pun de obicei. — Ce v-a îndemnat să vizitaţi România, în special Iaşul ? — Iaşul este oraşul meu natal. Aici mi-am petrecut anii copilăriei. Am venit anul trecut ca turist îndemnat de legăturile fireşti, dar mai ales de tot ce am auzit despre profundele transformări petrecute in peste un sfert de secol in ţară. — Cum aţi găsit Ta­­sul ? — Complet transfor­mat. Abia după cîteva zile am început să-l recunosc, regăsind, şi retrăind, prin străzile pe care treceam, anii copilăriei. — Ce anume v-a im­presionat ? — Am rămas sur­prins şi uimit de ma­rile schimbări. laşul s-a dezvoltat at H de mult, cu fabrici, între­prinderi industriale mo­derne, incit îmi dau a­­cum seama cum aces­tea contribuie la dez­voltarea economiei, la nmsneritatea ţării. Bu­ne sint condiţiile ere- Insemn&ri at* muncitorilor şî fa­miliilor lor In noile fi modernele cartiere de lo­cuinţe. Ceea ce m-a bucurat şi mai mult este faptul că princi­palele c­artere de comu­nicaţie ale Iaşului au astăzi aspectul bule­vardelor pariziene.. — Aţi vizitat şi alte localităţi ? — Am vizitat şi am văzut pitoreasca Româ­nie de astăzi cu multe din satele ei moderni­zate, u­nde am intilnit semnele adevăratei ci­vilizaţii. Am remarcat că ţăranul de azi se bucură de aceleaşi a­­vantaje ca şi locuito­rii oraşelor. Cu surprin­dere şi plăcere am vă­zut interioarele caselor ţărăneşti, în care gos­podarul de astăzi are radio, televizor, mobilă modernă. Lumina elec­trică am intîlnit-o in mai toate satele. O ma­re binefacere sunt dis­pensarele medicale şi şcolile. Copiii au cărţi gratuite, aşa că educa­ţia lor nu mai­ consti­tuie o problemă pentru părinţi. — Cu ce sentimente v-aţi reîntors în Noua Zeelandă ? — Tot ce am văzut şi am auzit, mi-au um­plut sufletul de bucu­rie şi mîndrie. Dacă nu vedeam, cu ochii mei, la faţa locului, aş fi rămas şi eu ca alţii in somnul de­ acum 20 de ani. România este o ţară creatoare a­­ ci­vilizaţiei şi sînt min­­dru că şi eu m-am născut pe acest pămînt. Reîntors în Noua Zeelandă, gîndul meu este necontenit la ora­șul natal, la frumoasa Românie. Al. MONTEORU

Next