Flacăra Iaşului, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 7866-7889)
1972-01-04 / nr. 7866
/ i PAGINA Á tl-A EN NOAPTEA DE REVELION I Lingă maşini, în clina dintre ani Fabrica de antibiotice laţi, ora 21,30, împreună cu biologul Constantin Cojocaru, dispocmil de serviciu, privim şirul neîntrerupt « celor ce sosesc la fabrica, pentru a Intra schimbul de noapte. Oamenii sunt bine flipuşi, schimbă vorbe de veselie şi urăricu ce! din schimbul al doilea, care tocmai încep sa iasă. Ora 22, începe schimbul de noapte, cel mai „lung" schimb, care va traversa hotarul dintre ani. „Nu s-a înregistrat nici un absent, nici măcar o intîreiere sau vreo altă abatere“ - constată cu mîndrie C. Cojocaru. Vizităm clteva sectoare de lucru, învăluite In aburi, halele măreţe ne întîmpină cu vuietul caracteristic al marilor unităţi industriale. In secţia a doua fermentaţie, discutăm cu operatorul principal N. Dumitraşcu. Pentru noi, calendarul producţiei arată deja 1972, fiindcă sarcinile anului 1971 au fost onorate cu clteva zile mai devreme. In acest timp am realizat cîteva șarje foarte bune de streptomiemnă. De altfel, In luna decembrie flecare șarjă a avut In medie cu 4 MUl mal mult decit era prevăzut. Nu tint lucruri neobișnuite, ci concretizarea firească a eforturilor unui colectiv închegat. Noaptea aceasta î ne spune tehnicianul C. Lupu. Deosebită de altele poate, fiindcă toţi suntem altfel îmbrăcaţi, cu haine de sărbătoare. La fel cu celelalte, fiindcă nu lipseşte nimeni, fiindcă se lucrează la fel de intens, de conştiincios. Peste tot In secţii domneşte un aer solemn. Un an s-a încheiat cu bine, un altul stă să Înceapă, şi bătălia cu timpul, lupta de a produce mai mult, mai bine, mai repede, începe încă din primele secunde. In aceste clipe când, lipsiţi de orice riji, colegii noştri, muncitorii din Iaşi, din htreaga ţară, sărbătoresc revelionul, e o miare cinste pentru noi să lucrăm cu mai bine, ne declară operatorul Alexandru Bocancea. Pentru această „retortă" uriaşă care este fabrica noastră, anul 1972 va fi un an al ridicării pregătirii profesionale, al bătăliei pentru calitate, intr-un cincinal al calităţii. Iar rezultatele bune trebuie înregistrate încă din primele ore de lucru. Lucrez de mai puţin de o lună in fabrică, adaugă biologul V. Verusi, şi e primul revelion petrecut la locul de muncă. L-am aşteptat cu nerăbdare, conştientă de faptul că aceste clipe mă vor lega şi mai mult de colectivul din care fac parte, de fabrica pe care am început s-o îndrăgesc. Ne continuăm trecerea prin secţii, discuţiile cu numeroşi muncitori. Atmosfera de lucru,, împletită cu cea de sărbătoare, atestă că, la fabrica ieşeană de antibiotice, nume de prestigiu al industriei chimice româneşti, lucrul continuă la acei parametri înalţi care i-au devenit caracteristici. Dragoste pentru munca aleasă, urări de sănătate colegilor şi familiilor, acestea au fost cuvintele tuturor celor cu care am discutat. Ne apropiem apoi, însoţind ora zero, de Centrala electrică de termoficare, care ne întîmpină feeric luminată. La masa de comandă, acolo unde zecile de mii de volţi sînt ţinute un frîu de specialişti şi dirijate acolo unde este nevoie, stăm de vorbă cu inginerul Serghei Ştefanov, cel care răspunde în această noapte de bunul mers al centralei. Pentru noi, important este ca totul - şi întotdeauna - să meargă bine, sigur, continuu, la parametrii stabiliţi. Noi dăm oraşului, locuinţelor şi unităţilor economice lumină, căldură şi abur. Responsabilitatea noastră sporeşte, desigur, în această noapte, dar tocmai acest lucru ne umple de mincioie, de satisfacţia datoriei împlinite. Operatorii Aurel Krauss, Vasile Crăciun, Cezar Diaconu, maiştrii Constantin Bratosin şi Mircea Costea, lucrătorii de la sectorul de tratare a apei - de care depinde însăşi funcţionarea centralei - cu toţii ne-au împărtăşit in clipele de hotar dintre ani gindurile lor, dorinţa de a stăpîni mai bine meseria aleasă, de a munci mai avantat, de a-şi realiza multiple dorinţa personale. Plecăm de aici, din cumpăna luminilor ieşene, ducînd cu noi un cald mesaj, urări de sănătate, prosperitate şi succese în muncă tuturor celor care au trecut în noul an fie Ungă maşini, fie în clinchet vesel de pahare, împreună cu prietenii şi familiile lor. Const. PĂLADUŢA Centrala electrică de termoficare laţi: La masa de comandă, specialiștii dirijează energia electrică. . n FLACĂRA IAȘULUI Semne bune anul are Sărbătoarea Anului Nou e, de fapt, una a belşugului, însăşi această poveste a plinii albe care este urătura nu reprezintă altceva decit un imn închinat roadelor pămîntului şi hărniciei oamenilor. Sărbătoarea Anului Nou e, de fapt, un moment al bilanţului făcut nu în cifre statistice, ci cîntat în poezie. Pentru ţăranii cooperatori din satul Dancu, comuna Holboca — care alcătuiesc ferma nr. 1. a cooperativei agricole de producţie — momentul de hotar 1371—1372 a fost poate cel mai revelatoriu din ultima vreme pentru hărnicia şi pentru rezultatele înregistrate. Conduşi cu pricepere şi tact de către inginerul Hociung (ajutat de Gh. Munteanu şi Gh. Ţibîrnă), oamenii din această fermă au obţinut succese frumoase la toate culturile, depăşindu-şi producţiile planificate cu cite 300—400 kg la hectar. La floarea-soarelui, de pildă, de pe numai 47 de hectare s-a scos o producţie de 85 mii kg, iar de pe unele suprafeţe, neirigate, s-au obţinut şi cite 11 000 kg porumb la hectar. Evident, asemenea succese pot constitui oricînd motiv de mulţumire, iar pentru urători prilej de preamărire a bucuriilor muncii împlinite. „Am venit şi noi cu plugul Ca să vă cîntăm belşugul. Omul cit e el de mare, De la plug cere mîncare ; Lumea cit e de deşteaptă, De la plug mîncare-aşteaptă“. In noaptea de hotar, satul Dancu părea un fel de Dumbravă minunată, în Care s-au adunat toate cîntecele acestui popor, mare creator şi păstrător de datini şi tradiţii. Ferestre puternic luminate de becurile electrice aşteptau mereu alte şi alte echipe de urători — care cu plugul, care cu buhaiul, care cu ursul, cu capra sau cu căluţul — cum s-a moştenit din străbuni şi cum îşi mai amintesc a- ţ. cum, în preajma unui pahar de vin rubiniu de culoarea cerului în asfinţitul soarelui, moşnegii satului — Vasile Mititelu, Costică Cozianu, Dumitru Cozianu, Gheorghe Filip, Gheorghe Ioniţă şi alţii care, deşi bat la porţile a 7 sau 8 decenii de viaţă, pot fi întâlniţi din primăvară pînă în toamnă tîrziu pe ogoarele cooperativei agricole. Lumină e şi la Elena Tirsinaru, inimoasa secretară a organizaţiei de bază din fermă, femeie care parcă nu cunoaşte odihna. Lumină e la fiecare din cele vreo 200 de case, iar urătorii se perindă prin faţa lor conform aceluiaşi ritual transmis prin vreme de generaţiile care au fost. Bucuria acestui ceas de hotar este, însă, mai mare parcă. Izvorul ei se află fără îndoială, în hărnicia muncii, a timpurilor pe care le trăim sub soatele socialismului, timpuri în care dăncenii s-au integrat cu tot elanul lor și lerrura le dăruie, acum, în vroaptea de hotar 1971— L«72, ca intr-un angaja■ient solemn, metaforic ■jrmulat, energia și pu-erea. ■ Noaptea de revelion a ■ecut, oamenii se află în ■rima zi a noului an. Inet, însă, clinchetul clopolilor mai stăruie încă, iar Inelul de corn străbate In împrejur întinderile, p la case au început să unble semănătorii, care, gjjibotic, aruncă boabe de 0az, sămînţă pentru belului viitor. ' l „Să trăiţi, 1 Să-nfloriţi 1 Ca merii, 1 Ca perii \ Tn mijlocul verii..." q totul decurge sub seria bucuriei prezentului P 1 ritualului stră- RACHITEANU La mulţi ani, tinerele ! Tinereţea şi-a dat întîlnire cu Anul Nou la Casa tineretului şi studenţilor. Se aflau aici muncitori, din cetatea industrială a Iaşului, studenţi, elevi, cadre didactice. Mulţi din ei s-au cunoscut cu ani în urmă tot în asemenea ocazii şi, de atunci, nu numai că au rămas buni prieteni dar şi petrec împreună. Mihai şi Elena Pîrvu, Constantin şi Mariana Baciu. Lucia şi Teodor Crăciun s-au întîlnit la al treilea revelion consecutiv şi exemplele pot fi nenumărate. Totul a fost tineresc, veselie, muzica bună, belşug la mese şi bineînţeles urări, foarte multe urări. Am stat de vorbă cu cîţîva din cei peste 300 de tineri. Unul din ei. Dan Cordobin, operator la U.F.S. — Primul revelion la Casa tineretului şi studenţilor 7 — Al doilea. — Cum îl priviţi pe „7?“ . — E al doilea an al cincinalului şi, vedeţi, pretenţiile sînt mari, mai ales pentru noi cei care în 1971 am fost mereu fruntaşi în producţie. — Ce vă doriţi ? — Dificilă Întrebare şi dificil răspuns. La 24 de ani îmi doresc atît de multe împliniri! — Cum vă numiţi 7 . — Mihai Radu, student la filologie. •— Ce aşteptaţi de la 1972 ? — Fiind în anul IV am planuri foarte mari. E cazul, nu ? Alţii la vîrsta mea produc în fabrici, în uzine, pe ogoare, au făcut armata. Abia aştept să obţin diploma şi să mă văd la catedră în faţa unei clase de elevi. Am schimbat, cîteva cuvinte şi cu cei veniţi din judeţ să petreacă revelionul in Iaşi. — Sînt în primul an de producţie. Răspundere mare să conduci o fermă de stat ! Merge bine şi va fi mai bine în noul an , avem condiţii să obţinem sporuri din producţia de lapte, ne-a spus medicul veterinar Const. Niţă, de la ferma Căpriţa. Am mai prins un an în grindă, a fost un an bun, ne-a spus Dan Hobicov, locţiitorul secretarului comitetului comunal U.T.C. din Sineşti. E frumos să petreci la oraş dar nici la ţară revelionul nu este lipsit, de farmec. Sineştenii au obiceiuri foarte frumoase de Anul Nou: „Pluguşorul“. ..Haiducii". „Capra" sînt doar cîteva din formaţiile ce pot fi întîlnite pe uliţele satului în aceste zile de iarnă cu iz primăvăratic. Petrecerea era în toi cînd au venit, urătorii, îmbrăcaţi în costume naţionale, pocnind din harapnice, ei au urat celor prezenţi am an bun, multă sănătate şi fericire. .De succes s-a bucurat formaţia de teatru folcloric „Căiuţii“ descrisă la Casa tineretului şi studenţilor din Ţicăul lui Creangă. N-au lipsit elementele de surpriză. Un concurs de interpretare vocală a fost cîştigat, la muzică populară, de Lucia Roiu, iar Eugen Ciubotăraşu şi-a adjudecat trofeul la muzică uşoară. Dar dintre acestea cel mai atractiv şi mobilizator a fost concursul de frumuseţe pentru alegerea unei „Miss Revelion 1972“. Greu de hotărît! Toate fetele eraumase, băieţii adesea subiectiv (daare fiecare şi-ar fi preferat pe podi un trtenera), juriul exigent. La o difere.jlc’inim^ de puncte preţiosul titlu a flj.acordat studentei Emila Coşofreţ de la ritutui de medicină şi farmacie. Şi ml de loc uşor^ să fii „Miss Revelion"! cape de felicitări, dar mai ales sutere din vitaţii la dans. Orele s-au scurs pe punţite, glumele nu conteneau. răvaşele?tir neau rîs general şi aplauze, iar liz’ca nu găsea prilej de odihnă. AşarsP10TM’ ce să le faci ! La mulţi ani, tipice ! ce să le ! Ion RÂZEŞU Casa tineretului udenţilor : Totul este tineret muzică, dans şi veselii De veghe sănătăţii Cînd oamenii se pregăteau să întâmpine noul an, o maşină a Salvării alerga spre Iaşi. Margareta Sava din comuna Coarnele Caprei trebuia să nască. Era nevoie de o intervenţie chirurgicală. Doar cu cîteva momente înainte de clipa noului an, Margareta Sava a născut, prin cezariană, o fetiţă dolofană de 4150 grame — al cincilea copil al familiei Sava şi al 5 039-lea copil născut la Maternitatea din Iaşi în anul 1971. Primul ieşean al Anului Nou a fost băieţelul Lucreţiei Niţă din comuna Tomeşti, născut după ora zero. Intîile urări de sănătate adresate fericitelor mame şi pruncilor lor au fost cele ale medicilor Maria Florea, G. Călin, A. Mihăilescu, Marie-Jeanne Aldea şi ale tuturor celorlalţi devotaţi slujitori ai sănătăţii din cadrul Spitalului clinic de obstetrică şi ginecologie care au fost de gardă în noaptea revelionului. La Spitalul de pediatrie au fost la datorie 8 medici şi 17 cadre sanitare medii şi auxiliare. Evenimente deosebite : cinci accidente datorate manevrării pocnitorilor. Aceeaşi poveste tristă despre care ziarul nostru a scris şi cu alte ocazii. (Vom reveni cu amănunte). Treizeci intervenţii, dintre care 24 de urgenţe au fost înregistrate în noaptea noului an la Spitalul clinic nr. 1 din Iaşi. La ora zero medicul Emil Veiza, împreună cu celelalte cadre sanitare de la clinica I a acestui spital, executa o intervenţie chirurgicală de urgenţă. „ La Salvare, la Aviasan, la Policlinică, la celelalte unităţi sanitare de pe cuprinsul judeţului, cadrele medicale au fost la post veghind la sănătatea semenilor lor. D. SORIN Fotografiile realizate de : G. PAUL L. STRATULAT D. ROTARU Fericiţi,oamenii muncesc şi petrec împreună (urmare din pag. 1) pectul pentru muncă. Dacă vreţi, arta de a conduce o uzină constă în a şti să trezeşti în sufletul fiecăruia dragostea şi interesul pentru muncă. Soţii Bârjoveanu sunt şi ei prezenţi la revelion. El maistru, ea şefă de echipă. — Am lucrat în schimbul de după-amiază, ne spune Maria Bârjoveanu. Sunt oarecum obosită, dar îmi place nespus de mult să petrec împreună cu colectivul. Anul trecut am petrecut, revelionul tot aici. Sunt cu sufletul împăcat că înainte de a veni la revelion echipa condusă de mine și-a îndeplinit şi depăşit obligaţiile de producţie şi deci avem toate motivele să petrecem mîndri, de noi înşine. Sudorul Gheorghe Zaharia a venit şi el cu familia. II leagă de uzină o mai veche pasiune. El a lucrat pînă în 1968 in construcţii, pe toate principalele şantiere de construcţii industriale ale Iaşului. Şi intr-o zi şi-a spus : „In uzina în care o să-mi placă mai mult, acolo am să râmîn“. A lucrat şi pe şantierul Uzinei de fibre sintetice, şi, după ce s-au terminat lucrările la etapa I, a hotărît: „Rămîn aici, asta e uzina Care îmi place cel mai mult“. Dar de construcţii tot n-a scăpat. In atelierul mecanic al uzinei construieşte utilaje pentru noile capacităţi de producţie. * — Am o fată şi un băiat — Mariana şi Laurenţiu. Fata e operatoare în uzină şi elevă la seral în clasa a Xl-a. Băiatul e la liceu, tot în clasa a Xl-a. După ce termină liceul, sper că am să-l aduc şi pe el la uzină. Aşa văd eu familia ! să plecăm o dată de acasă la lucru, să ne întoarcem o dată. ... In uzină, la ora 6 dimineaţa, cînd schimbă turele de lucru, peste tot se aud aceleaşi cuvinte : — La mulţi ani ! Bine v-am găsit, în 1972 ! —pei mulţi ani! Bine aţi venit în 1979 ! Succes ! La mesele pline, în acordurile muzicii, cei de la Uzina de fibre sintetice ciocnesc cupele pentru sănătate şi belşug, fericire şi pace pe pămînt. T După tradiţiela casa I părintească. Mai sunt doar clteva minut|j^.Vă inra Anul Nou. In drum firredustriall a Iaşului, oprim maşina Pe str. Vlădiceni, în dreptul imobilului cu nr. 23. Aflăm că fiicl locuieşte, lăcătuşul loan Leah«ie la Uzina metalurgică. In statullui de serviciu sunt înscrise aproape trei decenii şi jumătate de activitate neîntreruptă. In 1971 a primit Ordinul Muncii clasa a IlI-a ca semn al preţuirii colectivului în mijlocul căruia lucrează. ... Casa e plină de fiicele şi ficiorii vârstnicului lăcătuş veniţi să sărbătorească Anul Nou, după tradiţie, la casa părintească. Au venit şi ginerii lui : Constantin Macovei — lăcătuş, tot la Uzina metalurgică, Neculai Buchi — dulgher în construcţii, şi Constantin Dascălu — şofer la Autobaza nr. 1. Toţi ţin să ne spună cite ceva despre ce au realizat în activitatea lor productivă, despre greutăţile biruite în anul ce se apropie de sfîrşit. Şi mezina familiei, Aurica, elevă în clasa a VHI-a, are cu ce se lăuda : notele ei bune primite în prezentul an şcolar au devenit în familie un fapt cit se poate de obişnuit. — Nu-mi aduc bine aminte — ne spune amfitrionul nostru — dar în vreo două sau trei rînduri am făcut Anul Nou în uzină. Instalaţia de sablare, bunăoară, trebuia revizuită ş i pusă în funcţiune, cu toată capacitatea ei de producţie, chiar din prima zi a noului an. —■ Şi pe mine „m-a prins" o dată Anul Nou cu maşina la drum. în capătul celălalt al ţării, adaugă Costantin Dascălu. Ne adresăm Paraschivei Veahu : — Ce vă doriţi în 1972 ? — Am crescut şase copii voinici şi sănătoşi şi doresc, mai întîi, să fie şi de acum înainte sănătoşi şi utili societăţii. Mai doresc ca băieţii mei, Ionel de 16 ani, şi Constantin de 18 ani, elevi-ucenici în meseria de strungar, de altfel buni la carte şi la practică, să păşească chiar din primii lor ani de calificare pe urmele soţului meu şi, de ce nu , să-l întreacă în vrednicie. Miezul nopţii a sosit. Din locul de frunte al mesei, Ioan Leahii închină paharul: — Să trăiţi, copii, mulţi ani cu sănătate ! Şi să nu uitaţi niciodată că la temelia vieţii a stat şi va sta veşnic munca oamenilor cinstiţi... Al. SEVERIN n clipele atât de scurte ale anilor ce se întretaie în noaptea cea lungă, avem neapărată nevoie ca arterele veacului nostru să funcţioneze ireproşabil, să fie largi şi primitoare. Operatoarea Ioana Calistru împlinea 22 de ani de serviciu la telefoane. „La mulţi ani!" Telefonistele Felicia Tănase, Maria Mironescu, Casăndra Sandu, Elena Păşcăneanu, Angela Ornoftei şi Valeria Iacob au vegheat şi ele în noaptea de revelion la Mituirile, telefonice ale noastre, ale ieşenilor, cu cei dragi de departe. Un bilanţ aproă pe 400 de legături interurbane şi Internaţionale realizate prin intermediul acestor inimoase telefoniste de la centrala din Iaşi. Comunista Sofa Briotă, împreună cu întreg colectivul de serviciu al sectorului telegraf, au avut in ultimele ore ale anului trecut ca şi în primele ore ale noului an un trafic intens. Un interviu „telegrafic“ cu Ecaterina Cozma, care lucrează de 29 de ani in acest sector. .— Ai câtelea revelion lai defone ? — Multe, nu-mi amintesc bine. — Cei de acasă ? — Soţul şi Dan — o familie ideală. — Cei de aici ? — A doua mea familie. — Dorinţe in 1972 ? — Fericire, ambelor familii ! O telegramă neobişnuită, ca aspect grafic — un brad, din semne in ramurile căruia se distinge urarea: „1972 — La mulţi ani! vă doreşte colectivul Centralei telegrafice automate Iaşi“. Destinatar: abonaţii telegrafului ieşean. Realizator : tehnicianul Boris Macovei, conducătorul sectorului tehnic — unul dintre oamenii cu mîini de aur ai harnicului colectiv de la centrul telegrafic ieșean, viciu coordonată , comunistul Mihai (1° al douzecelea Wilion la datorie), a avut op® n0)' maid : 45 plecări sosiri la trenuri de marfă de călători, nenumărat* compuneri şi dese mpuf’ de garnituri. G. lotriiV, Iacob, V. Ungurean (Vii fanat, I. Cebere, V.Insuratelu, A. Wolfer, vk'ragomir, N. Radu, G. ftache. Ai. Buiaboi, a/tifiuiBP alti colegi ceferişti, au Woheat ci la sfîrşitul „ccBmni lungi ture“ în rapoi^k dimineţii de 1 ianuarie'1■ - să se consemneze laWÎci‘ ..normal“. ■ semne prieteneşti cu mina. — Unde eraţi la ora zero? — La ora 24 ... Acceleratul 606 urca spre Birnova. Am mers apoi pinS la Tecuci şi de acolo înapoi spre Iaşi cu 605. Nimic deosebit. „Totul e tn ordine", _ au raportat tn prima dimineaţă a anului curent şi lucrătorii Întreprinderii de transporturi Iaşi. Gh. Dimitriu, şeful serviciului organizare prestafii de serviciu in această noapte a revelionului, la capitolul dorinţe pentru 1972, inscrie înfiinţarea a încă 3 trasee de autobuze in oraşul Iaşi. La cei 60 de ani ai săi a făcut, multe revelioane la fel. Am intilnit pe traseele de autobuze şi tramvaie pe mulţi dintre cei care, in ceasurile cind oraşul petrecea, au coordonat sau au condus autobuzele, taximetrele şi tramvaiele de serviciu. C. Acatrinei, D. Obadă, Veronica Bulichi, I. Rotaru, C. Ichim, P. Maxim, V. Birliga, Blanoş sunt doar clţiva dintre aceşti oameni. S. DAMIAN P e arierejp nepţii alba (1 La Gară.^^^-tidla de serOra 6,20 } Accelerat BpOi intră in gara tați. In ■[(* ani Ion Chilu ! De siAn’. ..Diesel M^macnniaâl J»i i i