Flacăra Iaşului, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 7866-7889)

1972-01-04 / nr. 7866

/ i PAGINA Á tl-A EN NOAPTEA DE REVELION I Lingă maşini, în clina dintre ani Fabrica de antibiotice laţi, ora 21,30, îm­preună cu biologul Constantin Cojocaru, dis­­pocmil de serviciu, privim şirul neîntrerupt « celor ce sosesc la fabrica, pentru a Intra­­ schimbul de noapte. Oamenii sunt bine flip­uşi, schimbă vorbe de veselie şi urări­­cu ce! din schimbul al doilea, care tocmai încep sa iasă. Ora 22, începe schimbul de noapte, cel mai „lung" schimb, care va traversa hotarul dintre ani. „Nu s-a înre­gistrat nici un absent, nici măcar o intîr­­eiere sau vreo­ altă abatere“ - constată cu mîndrie C. Cojocaru. Vizităm clteva sectoare de lucru, învăluite In aburi, halele măreţe ne întîmpină cu vuietul caracteristic al marilor unităţi indus­triale. In secţia a doua fermentaţie, discu­tăm cu operatorul principal N. Dumitraşcu.­­ Pentru noi, calendarul producţiei arată deja 1972, fiindcă sarcinile anului 1971 au fost onorate cu clteva zile mai devreme. In acest timp am realizat cîteva șarje foarte bune de streptomiemnă. De altfel, In luna de­cembrie flecare șarjă a avut In medie cu 4 MUl mal mult decit era prevăzut. Nu tint lucruri neobișnuite, ci concretizarea fi­rească a eforturilor unui colectiv închegat.­­ Noaptea aceasta î­­ ne spune tehni­cianul C. Lupu. Deosebită de altele poate, fiindcă toţi suntem­ altfel îmbrăcaţi, cu haine de sărbătoare. La fel cu celelalte, fiindcă nu lipseşte nimeni, fiindcă se lucrează la fel de intens, de conştiincios. Peste tot In secţii domneşte un aer so­lemn. Un an s-a încheiat cu bine, un altul stă să Înceapă, şi bătălia cu timpul, lupta de a produce mai mult, mai bine, mai re­pede, începe încă din primele secunde.­­ In aceste clipe când, lipsiţi de orice riji, colegii noştri, muncitorii din Iaşi, din htreaga ţară, sărbătoresc revelionul, e o mi­are cinste pentru noi să lucrăm cu­ mai bine, ne declară operatorul Alexandru Bo­ca­ncea. Pentru această „retortă" uriaşă ca­re este fabrica noastră, anul 1972 va fi un an al ridicării pregătirii profesionale, al bă­tăliei pentru calitate, intr-un cincinal al ca­lităţii. Iar rezultatele bune trebuie înregistra­te încă din primele ore de lucru.­­ Lucrez de mai puţin de o lună in fa­brică, adaugă biologul V. Verusi, şi e primul revelion petrecut la locul de muncă. L-am aşteptat cu nerăbdare, conştientă de faptul că aceste clipe mă vor lega şi mai mult de colectivul din care fac parte, de fa­brica pe care am început s-o îndrăgesc. Ne continuăm trecerea prin secţii, discu­ţiile cu numeroşi muncitori. Atmosfera de lucru,, împletită cu cea de sărbătoare, atestă că, la fabrica ieşeană de antibiotice, nume de prestigiu al industriei chimice româneşti, lucrul continuă la acei parametri înalţi ca­re i-au devenit caracteristici. Dragoste pentru munca aleasă, urări de sănătate colegilor şi familiilor, acestea au fost cuvintele tuturor celor cu care am dis­cutat. Ne apropiem apoi, însoţind ora zero, de Centrala electrică de termoficare, care ne întîmpină feeric luminată. La masa de comandă, acolo unde zecile de mii de volţi sînt ţinute un frîu de specia­lişti şi dirijate acolo unde este nevoie, stăm de vorbă cu inginerul Serghei Ştefanov, cel care răspunde în această noapte de bunul mers al centralei.­­ Pentru noi, important este ca totul - şi întotdeauna - să meargă bine, sigur, con­tinuu, la parametrii stabiliţi. Noi dăm ora­şului, locuinţelor şi unităţilor economice lu­mină, căldură şi abur. Responsabilitatea noastră sporeşte, desigur, în această noapte, dar tocmai acest lucru ne umple de min­cioie, de satisfacţia datoriei împlinite. Operatorii Aurel Krauss, Vasile Crăciun, Cezar Diaconu, maiştrii Constantin­­ Brato­­sin şi Mircea Costea, lucrătorii de la secto­rul de tratare a apei - de care depinde însăşi funcţionarea centralei - cu toţii ne-au împărtăşit in clipele de hotar dintre ani gindurile lor, dorinţa de a stăpîni mai bine meseria aleasă, de a munci mai avantat, de a-şi realiza multiple dorinţa personale. Plecăm de aici, din cumpăna luminilor ie­şene, ducînd cu noi un cald mesaj, urări de sănătate, prosperitate şi succese în muncă tuturor celor care au trecut în noul an fie Ungă maşini, fie în clinchet vesel de pahare, împreună cu prietenii şi familiile lor. Const. PĂLADUŢA Centrala electrică de termoficare laţi: La masa de comandă, specialiștii dirijează energia electrică. . n FLACĂRA IAȘULUI S­emne bune anul are Sărbătoarea Anului Nou e, de fapt, una a belşugu­lui, însăşi această poveste a plinii albe care este ură­­tura nu reprezintă altceva decit un imn închinat roa­delor pămîntului şi hăr­niciei oamenilor. Sărbă­toarea Anului Nou e, de fapt, un moment al bilan­ţului făcut nu în cifre sta­tistice, ci cîntat­ în poezie. Pentru ţăranii coopera­tori din satul Dancu, co­muna Holboca — care al­cătuiesc ferma nr. 1. a coo­perativei agricole de pro­ducţie — momentul de hotar 1371—1372 a fost poate cel mai revelatoriu din ultima vreme pentru hărnicia şi pentru rezulta­tele înregistrate. Conduşi cu pricepere şi tact de că­tre inginerul Hociung (a­­jutat de Gh. Munteanu şi Gh. Ţibîrnă), oamenii din această fermă au obţinut succese frumoase la toa­te culturile, depăşindu-şi producţiile planificate cu cite 300—400 kg la hectar. La floarea-soarelui, de pildă, de pe numai 47 de hectare s-a scos o produc­ţie de 85 mii kg, iar de pe unele suprafeţe, neiriga­te, s-au obţinut şi cite 11 000 kg porumb la hec­tar. Evident, asemenea succese pot constitui ori­­cînd motiv de mulţumire, iar pentru urători prilej de preamărire a bucuriilor muncii împlinite. „Am venit şi noi cu plugul Ca să vă cîntăm belşugul. Omul cit­ e el de mare, De la plug cere mîncare ; Lumea cit e de deşteaptă, De la plug mîncare-aş­­teaptă“. In noaptea de hotar, sa­tul Dancu părea un fel de Dumbravă minunată, în Care s-au adunat toate cîntecele acestui popor, mare creator şi păstrător de datini şi tradiţii. Fe­restre puternic luminate de becurile electrice aş­teptau mereu alte şi alte echipe de urători — care cu plugul, care cu buhaiul, care cu ursul, cu capra sau cu căluţul — cum s-a moştenit din străbuni şi cum îşi mai amintesc a- ţ.­ cum, în preajma unui pa­har de vin rubiniu de cu­loarea cerului în asfinţitul soarelui, moşnegii satu­lui — Vasile Mititelu, Costică Cozianu, Dumitru Cozianu, Gheorghe Filip, Gheorghe Ioniţă şi alţii care, deşi bat la porţile a 7 sau 8 decenii de viaţă, pot fi întâlniţi din primă­vară pînă în toamnă tîr­­ziu pe ogoarele cooperati­vei agricole. Lumină e şi la Elena Tirsinaru, ini­moasa secretară a organi­zaţiei de bază din fermă, femeie care parcă nu cu­noaşte odihna. Lumină e la fiecare din cele vreo 200 de case, iar urătorii se perindă prin faţa lor conform aceluiaşi ritual transmis prin vreme de generaţiile care au fost. Bucuria acestui ceas de hotar este, însă, mai mare parcă. Izvorul ei se află fără îndoială, în hărnicia muncii, a timpurilor pe care le trăim sub soatele socialismului, timpuri în care dăncenii s-au inte­­grat cu tot elanul lor și lerrura le dăruie, acum, în­­ vroaptea de hotar 1971— L«72, ca intr-un angaja­­■ient solemn, metaforic ■jrmulat, energia și pu-­erea. ■ Noaptea de revelion a ■ecut, oamenii se află în ■rima zi a noului an. In­et, însă, clinchetul clopo­­lilor mai stăruie încă, iar Inelul de corn străbate In împrejur întinderile, p la case au început să unble semănătorii, care, gjjibotic, aruncă boabe de 0az, sămînţă pentru bel­ului viitor. ' l „Să trăiţi, 1 Să-nfloriţi 1 Ca merii, 1 Ca perii \ Tn mijlocul verii..." q totul decurge sub seria bucuriei prezentu­lui P­ 1 ritualului stră- RACHITEANU La mulţi ani, tinerele ! Tinereţea şi-a dat întîlnire cu Anul Nou la Casa tineretului şi studenţilor. Se aflau aici muncitori, din cetatea indus­trială a Iaşului, studenţi, elevi, cadre di­dactice. Mulţi din ei s-au cunoscut cu ani în urmă tot în asemenea ocazii şi, de atunci, nu numai că au rămas buni prie­teni dar şi petrec împreună. Mihai şi E­­lena Pîrvu, Constantin şi Mariana Ba­­ciu. Lucia şi Teodor Crăciun s-au întîl­­nit la al treilea revelion consecutiv şi exemplele pot fi nenumărate. Totul a fost tineresc, veselie, muzica bună, belşug la mese şi bineînţeles u­­rări, foarte multe urări. Am stat de vorbă cu cîţîva din cei peste 300 de ti­neri. Unul din ei. Dan Cordobin, ope­rator la U.F.S. — Primul revelion la Casa tineretului şi studenţilor 7 — Al doilea. — Cum îl priviţi pe „7?“ . — E al doilea an al cincinalului şi, vedeţi, pretenţiile sînt mari, mai ales pentru noi cei care în 1971 am fost me­reu fruntaşi în producţie. — Ce vă doriţi ? — Dificilă Întrebare şi dificil răs­puns. La 24 de ani îmi doresc atît de multe împliniri! — Cum vă numiţi 7 . — Mihai Radu, student la filologie. •— Ce aşteptaţi de la 1972 ? — Fiind în anul IV am planuri foar­te mari. E cazul, nu ? Alţii la vîrsta mea produc în fabrici, în uzine, pe ogoare, au făcut armata. Abia aştept să obţin diploma şi să mă văd la catedră în faţa unei clase de elevi. Am schimbat, cîteva cuvinte şi cu cei veniţi din judeţ să petreacă revelionul in Ia­şi. — Sînt în primul an de producţie. Răspundere mare să conduci o fermă de stat ! Merge bine şi va fi mai bine în noul an , avem condiţii să obţinem spo­ruri din producţia de lapte, ne-a spus medicul veterinar Const. Niţă, de la fer­ma Căpriţa. Am mai prins un an în grindă, a fost un an bun, ne-a spus Dan Hobicov, locţiitorul secretarului comitetului comu­nal U.T.C. din Sineşti. E frumos să pe­treci la oraş dar nici la ţară revelionul nu este lipsit, de farmec. Sineştenii au obiceiuri foarte frumoase de Anul Nou: „Pluguşorul“. ..Haiducii". „Capra" sînt­ doar cîteva din formaţiile ce pot fi în­­tîlnite pe uliţele satului în aceste zile de iarnă cu iz primăvăratic. Petrecerea era în toi cînd au venit, u­­rătorii, îmbrăcaţi în costume naţionale, pocnind din harapnice, ei au urat celor prezenţi am an bun, multă sănătate şi fericire. .De succes s-a bucurat formaţia de teatru folcloric „Căiuţii“ descrisă la Casa tineretului şi studenţilor din Ţi­­căul lui Creangă. N-au lipsit elementele de surpriză. Un concurs de interpretare vocală a fost cîş­­tigat, la muzică populară, de Lucia Roiu, iar Eugen Ciubotăraşu şi-a adjudecat trofeul la muzică uşoară. Dar dintre a­­cestea cel mai atractiv şi mobilizator a fost concursul de frumuseţe pentru ale­gerea unei „Miss Revelion 1972“. Greu de hotărît!­ Toate fetele era­­um­ase, băieţii a­­desea subiectiv (d­aare fiecare şi-ar fi preferat pe podi un trtenera), juriul e­­xigent. La o difere.jlc’inim^ de puncte preţiosul titlu a flj.acordat studentei Emila Coşofreţ de la ritutui de medi­cină şi farmacie. Şi ml de loc uşor^ să fii „Miss Revelion"! cape de felicitări, dar mai ales sutere d­in vi­taţii la dans. Orele s-au scurs pe punţite, glumele nu conteneau. răvaşele?tir­ neau rîs general şi aplauze, iar­ liz’ca nu găsea prilej de odihnă. AşarsP10TM’ ce să le faci ! La mulţi ani, tipice ! ce să le ! Ion RÂZEŞU Casa tineretului udenţi­­lor : Totul este tinere­t mu­­zică, dans şi veselii De veghe sănătăţii Cînd oamenii se pregăteau să întâmpi­ne noul an, o maşină a Salvării alerga spre Iaşi. Margareta Sava din comuna Coarnele Caprei trebuia să nască. Era nevoie de o intervenţie chirurgicală. Doar cu cîteva momente înainte de clipa nou­lui an, Margareta Sava a născut, prin cezariană, o fetiţă dolofană de 4150 gra­me — al cincilea copil al familiei Sava şi al 5 039-lea copil născut la Materni­tatea din Iaşi în anul 1971. Primul ieşean al Anului Nou a fost băieţelul Lucreţiei Niţă din comuna To­­meşti, născut după ora zero. Intîile urări de sănătate adresate fericitelor mame şi pruncilor lor au fost cele ale medicilor Maria Florea, G. Călin, A. Mihăilescu, Marie-Jeanne Aldea şi ale tuturor celor­lalţi devotaţi slujitori ai sănătăţii din cadrul Spitalului clinic de obstetrică şi ginecologie care au fost de gardă în noaptea revelionului. La Spitalul de pediatrie au fost la da­torie 8 medici şi 17 cadre sanitare medii şi auxiliare. Evenimente deosebite : cinci accidente datorate manevrării pocnitori­lor. Aceeaşi poveste tristă despre care ziarul nostru a scris şi cu alte ocazii. (Vom reveni cu amănunte). Treizeci intervenţii, dintre care 24 de urgenţe au fost înregistrate în noaptea noului an la Spitalul clinic nr. 1 din Iaşi. La ora zero medicul Emil Veiza, împreu­nă cu celelalte cadre sanitare de la cli­nica I a acestui spital, executa o inter­venţie chirurgicală de urgenţă. „ La Salvare, la Aviasan, la Policlinică, la celelalte unităţi sanitare de pe cuprinsul judeţului, cadrele medicale au fost la post veghind la sănătatea semenilor lor. D. SORIN Fotografiile realizate de : G. PAUL L. STR­ATU­LAT D. ROTARU Fericiţi,oamenii muncesc şi petrec împreună (urmare din pag. 1) pectul pentru muncă. Dacă vreţi, arta de a conduce o uzină constă în a şti să tre­zeşti în sufletul fiecăruia dragostea şi in­teresul pentru muncă. Soţii Bârjoveanu sunt şi ei prezenţi la revelion. El maistru, ea şefă de echipă. — Am lucrat în schimbul de după-a­­miază, ne spune Maria Bârjoveanu. Sunt oarecum obosită, dar îmi place nespus de mult să petrec împreună cu colectivul. Anul trecut am petrecut, revelionul tot aici. Sunt cu sufletul împăcat că înainte de a veni la revelion echipa condusă de mine și-a îndeplinit şi depăşit obligaţiile de producţie şi deci avem toate motivele să petrecem mîndri, de noi înşine. Sudorul Gheorghe Zaharia a venit şi el cu familia. II leagă de uzină o mai veche pasiune. El a lucrat pînă în 1968 in construcţii, pe toate principalele şan­tiere de construcţii industriale ale Ia­şului. Şi intr-o zi şi-a spus : „In uzina în care o să-mi placă mai mult, acolo am să râmîn“. A lucrat şi pe şantierul Uzi­nei de fibre sintetice, şi, după ce s-au terminat lucrările la etapa I, a hotărît: „Rămîn aici, asta e uzina Care îmi pla­ce cel mai mult“. Dar de construcţii tot n-a scăpat. In atelierul mecanic al uzinei construieşte utilaje pentru noile capacităţi de producţie. * — Am o fată şi un băiat — Mariana şi Laurenţiu. Fata e operatoare în uzină şi elevă la seral în clasa a Xl-a. Băiatul e la liceu, tot în clasa a Xl-a. După ce termină liceul, sper că am să-l aduc şi pe el la uzină. Aşa văd eu familia ! să plecăm o dată de acasă la lucru, să ne întoarcem o dată. ... In uzină, la ora 6 dimineaţa, cînd­­ schimbă turele de lucru, peste tot se aud aceleaşi cuvinte : — La mulţi ani ! Bine v-am găsit, în 1972 ! —p­ei mulţi ani! Bine aţi venit în 1979 ! Succes ! La mesele pline, în acordu­rile muzicii, cei de la Uzina de fibre sintetice ciocnesc cupe­le pentru sănătate şi belşug, fericire şi pace pe pămînt. T După tradiţie­la casa I părintească. Mai sunt doar clteva minut|j^­.Vă in­ra Anul Nou. In drum firre­dustriall a Iaşului, oprim maşina Pe str. Vlădiceni, în dreptul imobilului cu nr. 23. Aflăm că fiicl locuieşte, lăcătuşul loan Leah«­ie la Uzina metalurgică. In statul­­lui de ser­viciu sunt înscrise aproape trei de­cenii şi jumătate de activitate ne­întreruptă. In 1971 a primit Ordinul Muncii clasa a IlI-a ca semn al preţuirii colectivului în mijlocul că­ruia lucrează. ... Casa e plină de fiicele şi fi­ciorii vârstnicului lăcătuş veniţi să sărbătorească Anul Nou, după tra­diţie, la casa părintească. Au venit şi ginerii lui : Constantin Macovei — lăcătuş, tot la Uzina metalurgi­că, Neculai Buchi — dulgher în con­strucţii, şi Constantin Dascălu —­ şo­fer la Autobaza nr. 1. Toţi ţin să ne spună cite ceva despre ce au realizat în activitatea lor producti­vă, despre greutăţile biruite în anul ce se apropie de sfîrşit. Şi mezina familiei, Aurica, elevă în clasa a VHI-a, are cu ce se lăuda : notele ei bune primite în prezentul an şco­lar au devenit în familie un fapt cit se poate de obişnuit. — Nu-mi aduc bine aminte — ne spune amfitrionul nostru — dar în vreo două sau trei rînduri am făcut Anul Nou în uzină. Instalaţia de sa­­blare, bunăoară, trebuia revizuită ş i pusă în funcţiune, cu toată capa­citatea ei de producţie, chiar din prima zi a noului an. —■ Şi pe mine „m-a prins" o dată Anul Nou cu maşina la drum. în capătul celălalt al ţării, adaugă C­o­­stantin Dascălu­. Ne adresăm Paraschivei Veahu : — Ce vă doriţi în 1972 ? —­ Am crescut şase copii voinici şi sănătoşi şi doresc, mai întîi, să fie şi de acum înainte sănătoşi şi utili societăţii. Mai doresc ca băieţii mei, Ionel de 16 ani, şi Constantin de 18 ani, elevi-ucenici în meseria de strungar, de altfel buni la carte şi la practică, să păşească chiar din primii lor ani de calificare pe ur­mele soţului meu şi, de ce nu , să-l întreacă în vrednicie. Miezul nopţii a sosit. Din locul de frunte al mesei, Ioan Leahii în­chină paharul: — Să trăiţi, copii, mulţi ani cu sănătate ! Şi să nu uitaţi niciodată că la temelia vieţii a stat şi va sta veşnic munca oamenilor cinstiţi... Al. SEVERIN ­n clipele atât de scurte ale anilor ce se întretaie în noaptea cea lungă, avem neapărată nevoie ca artere­le veacului nostru să func­ţioneze ireproşabil, să fie largi şi primitoare. Operatoarea Ioana Ca­­listru împlinea 22 de ani de serviciu la telefoane. „La mulţi ani!" Telefonistele Felici­a Tă­­nase, Maria Mironescu, Ca­­săndra Sandu, Elena Păşcă­­neanu, Angela Ornoftei şi Valeria Iacob au vegheat şi ele în noaptea de revelion la Mituirile, telefonice ale noastre, ale ieşenilor, cu cei dragi de departe. Un bilanţ­­ aproă pe 400 de legături in­terurbane şi Internaţionale realizate prin intermediul acestor inimoase telefoniste de la centrala din Iaşi. Comunista Sofa Briotă, împreună cu întreg colec­tivul de serviciu al sectoru­lui telegraf, au avut in ul­timele ore ale anului trecut ca şi în primele ore ale noului an un trafic intens. Un interviu „telegrafic“ cu E­­caterina Cozma, care lucrea­ză de 29 de ani in acest sector. .— Ai câtelea revelion lai defone ? — Multe, nu-mi amintesc bine. — Cei de acasă ? — Soţul şi Dan — o fa­milie ideală. — Cei de aici ? — A doua mea familie. — Dorinţe in 1972 ? — Fericire, ambelor fami­lii ! O telegramă neobişnuită, ca aspect grafic — un brad, din semne in ramurile că­ruia se distinge urarea: „1972 — La mulţi ani! vă doreşte colectivul­ Centralei telegrafice automate Iaşi“. Destinatar: abonaţii tele­grafului ieşean. Realizator : tehnicianul Boris Macovei, conducătorul sectorului teh­nic — unul dintre oamenii cu mîini de aur ai harnicu­lui colectiv de la centrul telegrafic ieșean, viciu coordonată , comu­nistul Mihai (1° al douzecelea Wilion la datorie), a avut op® n0)' maid : 45 plecări s­osiri la trenuri de marfă de că­lători, nenumărat* compu­neri şi dese mpuf’ de garnituri. G. lotriiV, Ia­cob­, V. Ungurean (Vii fa­nat, I. Cebere, V.Insura­­telu, A. Wolf­er, vk'rago­­mir, N. Radu, G. ftache. Ai. Buiaboi, a/tifiuiBP alti colegi ceferişti, au Woheat ci la sfîrşitul „ccBmni lungi ture“ în rapoi^k di­mineţii de 1 ianuarie'1■ - să se consemneze laWÎci‘­ ..normal“. ■ semne prieteneşti cu mina. — Unde eraţi la ora zero? — La ora 24 ... Accele­ratul 606 urca spre Birnova. Am mers apoi pinS la Tecuci şi de acolo înapoi spre Iaşi cu 605. Nimic deo­sebit. „Totul e tn ordine", _ au raportat tn prima diminea­ţă a anului curent şi lucră­torii Întreprinderii de trans­porturi Iaşi. Gh. Dimitri­u, şeful serviciului organizare prestafii­ de serviciu in a­­ceastă noapte a revelionului, la capitolul dorinţe pentru 1­972, inscrie înfiinţarea a încă 3 trasee de autobuze in oraşul Iaşi. La cei 60 de ani ai săi a făcut, multe reve­­lioane la fel. Am­ intilnit pe traseele de autobuze şi­ tramvaie pe mulţi dintre cei care, in ceasurile cind oraşul petre­cea, au coordonat sau au con­dus autobuzele, taximetrele şi tramvaiele de serviciu. C. Acatrinei, D. Obadă, Ve­ronica Bulichi, I. Rotaru, C. Ichim, P. Maxim, V. Birli­­ga, B­lanoş sunt doar clţiva dintre aceşti oameni. S. DAMIAN P e arierejp nepţii alba (1 La Gară.^^^-tidla de ser­Ora 6,20 } Accelerat BpOi intră in gara tați. In ■[(* ani Ion C­hilu ! De siAn’. ..Diesel M^macnniaâl J»i i i

Next