Flacăra Iaşului, ianuarie 1973 (Anul 29, nr. 8176-8199)
1973-01-31 / nr. 8199
PAGINA A II-A umli vend innrtin ti iliAiN imitatihlii siperlir RED.: în învăţămîntul superior se depun eforturi substanţiale pentru modernizare şi perfecţionare, pentru a se crea o legătură intrinsecă cu viaţa, cu problemele producţiei. Un rol însemnat în acest proces îl prezintă cursul — modalitate principală de transmitere a volumului de cunoştinţe prevăzut in programa analitică. Corespund cursurile cerinţelor actuale formulate de partidul nostru pentru legarea învăţămîntului de viaţă ? Vă rugăm să vă referiţi la acţiunile comitetului de partid întreprinse în acest sens. — Au început să prindă viaţă hotărârile adoptate de conferinţa de partid pe centrul universitar; s-au conjugat eforturile organelor şi organizaţiilor de partid, ale senatelor şi consiliilor profesorale, ale tuturor comuniştilor din centrul universitar pentru realizarea unor cursuri care să contribuie la perfecţionarea procesului de invăţămînt în condiţiile impuse de producţie şi cercetarea modernă. Am organizat în acest sens o atentă îndrumare de partid. Comisia formată din specialişti cu înaltă calificare analizează în amănunt cursurile şi circulaţia lor la facultăţile de biologie-geografie, medicină veterinară şi altele. Se urmăreşte în mod special concordanţa dintre programă şi curs, legătura cu practica, cu producţia, conţinutul ştiinţific, folosirea bibliografiei, a cercetării proprii sau a colectivului din care face parte cadrul didactic respectiv, respectarea normelor pedagogice, orientarea ideologică. Pe măsură ce se constată deficienţe, se intervine operativ. Rezultatele acestei acţiuni vor constitui obiectul unei analize intr-o apropiată plenară a comitetului de partid pe centrul universitar. RED.: Care sunt preocupările concrete la acest domeniu ale organizaţiilor de partid din institute şi facultăţi ? — Organizaţiile de partid urmăresc printre altele înlăturarea tratării abstracte şi neconvingătoare a problematicii, capacitatea de selecţie şi sinteză, înlăturarea informaţiei şi a cunoştinţelor perimate, în cursul ce-l predă, cadrul didactic universitar trebuie să includă punctele de vedere proprii, rezultate ale cercetării ştiinţifice. Avem cazuri cînd se susţine că cercetarea e una, iar cursul altceva. Este posibil de acceptat o asemenea optică ? Bineînţeles, noi am exclus-o de la început. Separind una de cealaltă înseamnă să separăm învăţămîntul de practică, i de viaţă, să stagnăm. Este elocventă în acest sens poziţia combativă a comuniştilor în adunările de partid, în şedinţele consiliilor profesorale sau în senate atunci cînd, în analiza cursurilor, se mai sifestă asemenea tendinţe. RED. : V-am ruga să vă referiţi concret la situaţia existentă în problema întocmirii cursurilor. — In ultimul an s-au realizat cursuri mai multe decit îft 56. Situaţia totuşi nu ne mulţumeşte. La o analiză în biroul comitetului se constată că acoperirea cu cursuri pe centrul universitar nu s-a ridicat nici măcar la procentul de 50 la sută. Nişte neglijenţe mai vechi în munca de partid s-au răsfrînt şi în situaţia la zi. Există cadre didactice care predau în învăţămîntul superiorde 20 de ani şi Interviul nostru cu prof. univ. dr. CORNELIU ZOLYNEAK, secretarul comitetului de partid pe Centrul universitar Iaşi care n-au prezentat spre tipărire sau litografiere nici măcar un capitol din curs. Ce activitate ştiinţifică au avut ? Ce au întreprins şi ce întreprind organizaţiile de partid respective ? Ce exemplu oferă tinerilor aceste cadre didactice ? RED.: Cîteva exemple concrete, totuşi ... — Aş începe cu cîteva pozitive. Citez Institutul agronomic cu majoritatea facultăţilor, secţia de filozofie a Facultăţii de istorie-filozofie, facultăţile de studii economice, de drept. De la I.M.F., Facultatea de medicină generală, de la Institutul politehnic — facultăţile de chimie industrială şi industrie uşoară, îmi pare rău că trebuie să mă opresc aici. Apreciez eforturile organizaţiilor de partid care s-au preocupat permanent de asigurarea cu cursuri. RED.: Am dori să continuaţi cu cîteva exemple care vă nemulţumesc. — Desigur. Spre regretul nostru sînt şi în acest domeniu destule exemple negative. Am să le citez pe cele mai deosebite, cu situaţii precare: facultăţile de desen, educaţie fizică, filologie, secţia de istorie a Facultăţii de istorie-filozofie, Facultatea de fizică, Conservatorul de muzică „George Enescu“. Din cadrul I.M.F. — Facultatea de farmacie, de la Institutul agronomic — Facultatea de zootehnie, de la Institutul politehnic — facultăţile de mecanică şi hidrotehnică. Munca de partid, disciplina comunistă şi chiar cea profesională lasă de dorit în organizaţiile de la institutele şi facultăţile în cauză. Va trebui să îndrumăm concret activitatea acestora, să le dăm un ajutor substanţial pentru remedierea lipsurilor manifestate. De altfel, membrii comitetului de partid pe centrul universitar, primind sarcini în acest sens, au şiînceput să acţioneze, să ia măsurile ce se impun. RED.: Conform indicaţiilor date de conducerea de partid au fost recrutate din rîndul specialiştilor ce lucrează in producţie cadre care să predea în învăţămîntul superior. In ce stadiu se află întocmirea cursurilor de către aceste cadre ? — A început redactarea cursurilor, dar ele încă n-au fost analizate. In orice caz, organizaţiile de partid asigură conlucrarea acestora cu cadre experimentate şi cu colective de pedagogi. Sperăm ca într-un an problema să fie rezolvată, iar aceste cadre, prin cursurile ce le predau, să aducă un suflu novator, modem. In acelaşi timp cadrele didactice string tot mai mult legătura cu platforma industrială, economică şi socială a Iaşului şi acest lucru se răsfrînge pozitiv în cursurile ce le întocmesc. RED.: Există cadre didactice care consideră că un curs este valabil foarte mulţi ani şi in consecinţă predau mereu aceleaşi lucruri. Cum se împacă acest mod de lucru cu spiritul ştiinţific ? — Aveţi dreptate, avem şi asemenea cazuri. Ele sînt puţine şi pe cale de lichidare. Triada învăţămînt-cercetare-producţie, combativitatea şi exemplul înaltat al comuniştilor, elimină treptat acest mod dăunător de a gîndi şi acţiona. RED.: Cit timp consideraţi că este valabil un curs universitar tipărit ? — Maximum 5 ani. Asta nu înseamnă că după 5 ani el este complet depăşit. In fiecare domeniu timpurile actuale aduc noutăţi. Nu există ştiinţă în care să se fi făcut totul. Noi de ce modernizăm învăţămîntul ? Pentru că şi ştiinţele se modernizează, sînt descoperite noi tehnici de cercetare, se merge din ce în ce mai profund, din adevăr în adevăr. Aceste descoperiri, informaţii ştiinţifice nu trebuie să lipsească din predare. RED.: Printr-un curs vechi se mai poate realiza legătura cu viaţa, cu producţia modernă ? — Categoric, nu! Dar vedeţi, în aceste cazuri se încearcă justificarea prin pseudoargumente. Sunt unii care consideră că unele ştiinţe au aplicabilitate practică, altele nu. Este greşit ! Dacă ar fi asemenea ştiinţe, ele n-ar figura In planul de învăţămînt. RED.: Ce alte măsuri şi-a propus comitetul de partid pe centrul universitar ? — In afară de cele menţionate s-au stabilit termene precise pentru redactarea, prezentarea, litografierea şi tipărirea cursurilor. Se interzice participarea la concursuri a celor ce nu au cursuri, s-a recomandat conducerilor institutelor să ia legătura cu editurile pentru tipărirea cursurilor. La insistenţele noastre s-au procurat noi aparate de multiplicare. In curînd, vom pune la dispoziţia studenţilor mult mai multe cursuri , şi de bună calitate. Ion RAZEŞU însemnări UN PAS IN VIITOR Peste 160 de studenţi, de fapt tot anul al II-lea de la Facultatea de chimie industrială a Institutului politehnic ieşean, a preluat un schimb de la Fabrica de antibiotice şi lucrează 8 ore consecutiv ca muncitori cu normă cantitativă şi calitativă, în producţie. Ştirea nu mai este nouă fiindcă la o săptămină după ce aceasta iniţiativă a căpătat viaţă, a fost comunicată in cel mai înalt forum local — Conferinţa judeţeană de partid Iaşi, dar ea rămine totuşi in esenţa ei la fel de importantă şi demnă de a fi comentată. Şi aceasta nu pentru că ar fi ceva senzaţional, deoarece, la urma urmei, triada invăţămînt — cercetare —■ producţie presupune munca efectivă a studenţilor in cadrul practicii productive şi nu o simplă vizionare sau asistenţă pasivă. Ceea ce insă rămine semnificativ aici este pasul decisiv făcut de la înţelegerea învăţăturii ca scop în sine la un învăţă- mint superior, care urmăreşte cu claritate crearea unui specialist de certă utilitate socială. Or, acest ţel nu se poate realiza decit aju- I tîndu-l pe fiecare tinăr să priceapă nemijlocit ce este şi ce cere producţia la toate nivelele, prin eforturi nu numai mentale, ci şi fizice, printr-o trăire personală a vieţii intense, fremătătoare din uzine sau de pe şantiere, in toate fazele şi ipostazele ei. Să pleci în zorii zilei la fabrică, ■să intri în secţie şi cot la cot cu muncitorii să faci muncă de simplu operator, incepind de la malaxare și trecind prin toate etapele pină la realizarea produsului finit. Înseamnă nu numai o identificare perfectă cu activitatea celor pe care specialistul de miine va trebui să-i îndrume și să-i dirijeze, ci — înainte de toate — o colaborare cu infinite efecte asupra intelectualului de tip nou, legat prin toate fibrele de clasa muncitoare şi atunci o optică total diferită de cea din trecut despre muncă, despre frumuseţea oricărei îndeletniciri umane. Studenţii de azi vor fi desigur în viitor specialişti cu înaltă calificare, cadre cu o activitate de concepţie, cu un larg şi cuprinzător orizont. Căci dacă învăţătura a cuprins şi va cuprinde întotdeauna, cum spunea marele nostru maestru Tudor Arghezi: „... studiul neostenit, lectura încăpăţînată, adincirea textelor peste care a picat broboana de sudoare a înaintaşilor şi dascălilor noştri din raftul de cărţi", nu-i mai puţin adevărat că astăzi şi mai ales în viitor ea va trebui să includă neapărat şi ucenicia la adevărata şcoală a muncii fizice, care le va pune definitiv tinerilor amprenta omeniei, a nobleţei sufleteşti, a înţelegerii depline a strădaniilor modeştilor făuritori de bunuri materiale, de care beneficiem cu toţii. Elena PIETRARU Au început examenele în învăţămîntul superior.Instantaneu de la Conservatorul de muzică „George Enescu“, unde studenţii din anul II instrumente dau lucrare scrisă. Foto : P. VASILIU — coresp. Instantanee Sesiunea în trei ipostaze La această oră s-au susţinut deja primele examene ! Străbatem deci acum o perioadă care reprezintă pentru fiecare un prilej de emoţie şi de satisfacţie, un mijloc sigur de autoverificare. O parte din studenţii acestui an vor cînta ultimul „Gaudeamus", iar cei noi veniţi pe băncile amfiteatrului făc cunoştinţă acum cu primul examen, lucru care le împlineşte personalitatea de student. În acest sens, ne-am propus să confruntăm păreri despre sesiune luate de la studenţi aflaţi în ani de extremă ai facultăţii. La acestea am adăugat şi părerea unui preşedinte de cămin. În amfiteatrul 111-12 am discutat cîteva momente cu Valentin Talpalaru (student anul I - filologie). „Prima senzaţie pe care o încerc acum, la sfîrşitul unui semestru, e aceea că timpul mi se pare insuficient pentru acomodare. Sînt atîtea lucruri noi care te fac să fii circumspect cu tot elanul Inerent „bobocilor" încit emoţia devine un fapt normal. Este imposibil să nu-ţi faci probleme cînd materia parcursă este complexă şi cînd ai mereu senzaţia că uiţi cite ceva, ceva care poate deveni un subiect de examen. Asta, fireşte, nu exclude optimismul". Am aflat de la interlocutorul nostru că în prezent îşi pregăteşte examenul de literatură universală - „Un examen care te obligă în primul rind să citeşti mult şi să analizezi“. In scurtul popas făcut la biblioteca de filologie, care în aceste zile pare neincăpătoare, am consemnat părerea Constanţei Lepădatu (anul IV filologie). „Este foarte adevărat că sesiunile nu seamănă între ele. De la an la an această noţiune se îmbogăţeşte prin elemente noi. Un lucru este însă sigur : emoţiile rămîn aceleaşi. De aceea cred că nu sunt mai puţin impresionată în faţa examenelor ca în anul I. Dimpotrivă, anul al IV-lea în care avem şi examenul de stat, obligă la o mai atentă analiză a materiei. Este anul responsabilităţii, anul care ne va conferi titlul de profesor. Este în acelaşi timp o sinteză a primilor trei ani şi de acum este necesară o justă şi minuţioasă ordonare a cunoştinţelor acumulate". Preşedintele comitetului de cămin (căminul nr. 1 Tg. Copou), Ion Cîrstea (anul al IV-lea drept), a răspuns pozitiv dorinţei de a privi sesiunea prin prisma comitetului de cămin. „Ne-am străduit ca atmosfera de sesiune, şi mă gîndesc în primul rînd la linişte şi curăţenie, să fie prezentă în căminul nostru tot timpul. In acest sens aş putea spune că noi am intrat în sesiune încă din primele zile ale lunii octombrie. „Sesiunea noastră" a oferit şi calificative. Acum cîteva zile s-au înmînat camerelor fruntaşe fanioane, iar cu ocazia acestui eveniment, a avut loc, prin grija tov. administrator Eugen Gramatovici, un microrecital susţinut de formaţia „Folk- Grup-73“ - revelaţia muzicală a Iaşului studenţesc. Au fost cîteva momente de destindere". Din cele cîteva păreri culese rezultă preocuparea atentă, seriozitatea şi deplina responsabilitate cu care studenţii privesc acest moment deosebit de important în umarea viitorilor speciaşti. AL. MIHATI.A student SPORT In organizarea Şcolii sportive Unirea, sîmbătă şi duminică s-a desfăşurat prima ediţie a competiţiei dotată cu „Cupa Unirea“ la lupte libere rezervată juniorilor. Au participat 50 de participanţi de la Şcoala sportivă Tecuci, Clubul sportiv municipal, Clubul sportiv Nicolina şi Şcoala sportivă Unirea. Trofeul a fost cîştigat de către organizatori, iar pe categorii de greutate, primele locuri au fost ocupate, în ordinea categoriilor, de : Valeria Negru (Ş. S. Unirea), Mihai Pavel (Ş. S. Unirea), Virgil Pacriţa (C. S. Nicolina), Mircea Chelaru (C.S.M.), Viorel Agavriloaie (C. S. Nicolina), Petru Pincu (Ş. S. Unirea), Dănuţ Florea (C. S. Nicolina), Ion Fofel (C. S. Nicolina), Vasile Alexa (Ş. S Unirea) şi Gheorghe Buiciuc (C. S. Unirea). V. VACARIŢA coresp. A început turul II al diviziei şcolare şi de juniori la baschet. Duminică, la Iaşi, s-au intîlnit echipele masculine C.S.M. și Liceul nr. 3. A învins C.S.M. cu 87—66 (34—34). Principalii realizatori : Dan Zegan (18 puncte), Liviu Pîntea (16 p.) și Dan Ciucă (13 p.) de la C.S.M. , Gh. Rotaru (14 p.) și Gh. Murar (14 p.) de la Liceul nr. 3. Pe primul loc un clasament se află Școala sportivă Bacău, urmată de C.S.M. Iași. Veşti Filiala • După menţiunile din anii anteriori, pentru rezultatele înregistrate în anul 1972, Filiala Iaşi a Automobil Clubului Român s-a clasat pe locul al doilea în întrecerea dintre filialele A C.R. din ţară. Consemnăm cîteva dintre realizările din 1972 : numărul membrilor A.C.R. a ajuns la 1.954, în timp ce cu un an înainte fusese de 1.200 ; încasările s-au dublat faţă de 1971 ; au fost asigurate servicii pentru 286 de turişti, membri ai A.C.R., care au plecat în excursii în grup peste hotare ; 563 de ieşeni, membri ai A.C.R., au de la A. C. R. plecat în excursii pe cont propriu în alte ţări. • Pentru a putea beneficia de serviciile tehnice gratuite, membrii A.C.R. sînt invitaţi să-şi achite cotizaţia pe anul 1973 pînă la 1 februarie. • Tot pînă la 1 februarie, membrii A.C.R. care doresc să participe la ,,Balul automobiliştilor“ (Sinaia — 24 februarie) se pot înscrie la sediul filialei ieșene. • Intre 15 și 18 martie, va avea loc o excursie în grup cu autoturismele în U.R.S.S. (Cernăuți- Lvov). înscrierile se fac până la 13 februarie. FLACĂRA IAȘULUI Militanţi ai mişcării muncitoreşti din România Dr. L Chelerter S-au împlinit 100 de ani de la naşterea dr. L. Ghelerter, militant de seamă al mişcării socialiste din ţara noastră, care, în întreaga sa activitate, a luptat neobosit pentru cauza celor mulţi, a maselor muncitoare din România. Născut la Iaşi, el va urma în acest oraş cursurile liceale şi apoi Facultatea de medicină pe care a absolvit-o cu succes, obţinînd titlul de medic. Format în atmosfera atît de caracteristică a Iaşului, cu frumoasele sale tradiţii culturale, cu patosul său revoluţionar, dr. Ghelerter avea să fie din tinereţe legat de masele muncitoare pe care le-a cunoscut îndeaproape prin contactul permanent şi nemijlocit avut cu ele. Dr. Ghelerter a fost un om apropiat poporului de jos, un constant sfătuitor şi prieten al celor exploataţi şi nedreptăţiţi. Unii din contemporanii săi şi-l amintesc cum era adesea văzut in laşul primelor două decenii ale secolului XX, cu statura sa impozantă, venind şi pornind din şcolile şi spitalele populare, din casele şi uliţele celor săraci şi mai ales de la şedinţele, întrunirile şi manifestaţiile muncitoreşti. Participant la crearea P.S.D.M.R. şi la principalele congrese ale partidului ca delegat al Iaşului, dr. Ghelerter a jucat un rol major in evoluţia mişcării socialiste din România. O importanţă deosebită pentru viitoarea organizare a partidului clasei muncitoare l-au avut, la începutul secolului XX, cercurile socialiste, înfiinţate în principalele oraşe ale ţării, în jurul cărora s-a polarizat întreaga mişcare muncitorească. Foarte activ, mai ales pe planul muncii teoretice, de răspîndire a ideilor socialismului ştiinţific, a fost Cercul de studii sociale din Iaşi în cadrul căruia dr. Ghelerter a avut o contribuţie deosebită. Aici, şi-au făcut educaţia socialistă M. G. Bujor, dr. Ottei Călin, Em. Socor, I. Sion şi alte nume marcante ale mişcării noastre socialiste. In anii care au precedat primului război mondial, dr. Ghelerter a continuat să îmbine activitatea de militant socialist în cadrul Secţiunii din Iaşi a partidului, cu aceea de medic apropiat muncitorimii din cartierele sărace ale oraşului. Dr. Ghelerter a fost un bun orator, ale cărui discursuri încîntau totdeauna auditoriul. Forma lor literară desăvîrşită, cu Un vocabular în care predominau cuvintele neaoşe moldoveneşti, o structură a frazei care amintea de Creangă (al cărui elev a fost), la care se adăuga patosul ce sublinia părţile principale ale ideii dezvoltate, ţineau încordată atenţia ascultătorilor săi. Militantul socialist dr. L. Ghelerter, fiind şi un valoros publicist, la Congresul P.S.D. din anul 1914 a fost raportor la punctul ,,Presa mişcării“ de pe ordinea de zi a Congresului. In publicaţiile muncitoreşti ale timpului, dr. Ghelerter a scris numeroase articole privitoare la problemele politice, muncitoreşti şi socialiste, criticînd politica partidelor burghezo-moşiereşti şi desfăşurînd o largă activitate de propagare a ideilor marxiste. El a fost unul din colaboratorii ziarului „Munca“, alături de C. Dobrogeanu-Gherea, A. Bacalbaşa, dr. C. Zosin, Sofia Nădejde, Raicu Ionescu-Rion. La ziarul „Lumea nouă“ el a fost o permanentă prezenţă, semnînd în paginile gazetei alături de Ştefan Voitec, Ion Pas, Th. Iordăchescu, S. Emil, prof. Al. Claudian şi alţii. Semnătura sa sau pseudonimele pe care le folosea (Dr. Păcurariu, Mihai Văleanu) au fost nelipsite în publicaţiile muncitoreşti ale timpului cum erau „Social-democraţia“, „Iaşul socialist“, „Socialismul“, „Proletarul“ şi altele. Dr. Ghelerter a editat la Iaşi, împreună cu M. Gh. Bujor şi Max Wexler, revista de înaltă ţinută „Convorbiri sociale“. In anii avîntului revoluţionar care au urmat primului război mondial, dr. Ghelerter a desfăşurat o intensă activitate, cunoscută fiind calitatea sa de fruntaş al mişcării muncitoreşti din Iaşi şi întreaga Moldovă. După crearea Partidului Comunist Român, ca membru al Biroului Politic al P.S.D., el a militat, alături de comunişti, în numeroase organizaţii legale cum au fost „Liga contra terorii“, „Liga drepturilor omului“ şi „Comitetul pentru amnistie“. In anii de creştere a pericolului fascist, Partidul socialist unitar, care-1 avea în fruntea sa pe dr. Ghelerter, ca unul din conducători, s-a apropiat de Partidul comunist în numeroase acţiuni de front comun pentru realizarea unităţii clasei muncitoare şi de luptă unită împotriva pericolului fascist. In scrierile sale din perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial, revine ca un laitmotiv problema frontului unic şi a necesităţii unităţii de clasă a maselor muncitoare. In ultimii ani ai vieţii sale, dr. Ghelerter a militat pentru consolidarea Frontului unic muncitoresc, pas hotărîtor spre unitatea politică şi organizatorică a clasei noastre muncitoare. Acest important deziderat al mişcării muncitoreşti din România avea să fie realizat la cîţiva ani după moartea sa, survenită în anul 1945. In activitatea doctorului Ghelerter, îmbinarea laturii teoretice cu cea politică, neîntrerupta legătură dintre luptă şi cugetare au fost un comandament al idealurilor sale, niciodată trădate de-a lungul unei vieţi bogate în evenimente, fapte şi realizări. Dr. Ghelerter a fost permanent prezent în mijlocul oamenilor şi a propagat idealul socialist cu o nestrămutată convingere în victoria finală a celor care reprezentau singura forţă organizată şi revoluţionară a societăţii româneşti. Prin viaţa şi activitatea sa, dr. Ghelerter rămâne înscris la loc de cinste în istoria mişcării muncitoreşti din România. L. EȘANU V.Timpul de muncă şi de odihnă Intemeindu-se pe experienţa pozitivă acumulată în cei peste douăzeci de ani de aplicare a vechilor dispoziţii legale referitoare la timpul de muncă şi de odihnă, noul Cod al muncii a adoptat reglementări substanţial îmbunătăţite, care oglindesc realitatea, subliniată în preambulul actului normativ, că „In orînduirea socialistă, munca şi rezultatele sale constituie criteriul fundamental de apreciere a meritelor fiecăruia ; munca pentru sine şi munca pentru societate formează o unitate indisolubilă, se condiţionează reciproc, spre bunăstarea fiecărui om al muncii şi propăşirea întregii societăţi“. Vom încerca să prezentăm unele instituţii juridice privind timpul de muncă şi de odihnă al angajaţilor şi să semnalăm îmbunătăţirile legislative aduse acestora. După ce statornicesc principiul că durata timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână şi 8 ore pe zi, noile dispoziţii legale, ţinind seama de interesele salariaţilor şi de cerinţele producţiei, instituie un sistem elastic ce îngăduie în unele cazuri reducerea duratei zilei de muncă, iar în altele majorarea temporară a acesteia, cu reducerea ei în alte perioade şi cu interdicţia expresă de a se depăşi în medie durata zilei de lucru. Reducerea sub 8 ore a duratei zilei de muncă poate avea loc în următoarele situaţii : a) Pină la înlăturarea cauzelor care determină condiţii de muncă vătămătoare, grele sau periculoase (se observă caracterul vremelnic al acestor prevederi legale), la unele locuri de muncă se reduce sub 8 ore durata zilei de muncă, fără ca aceasta să ducă la scăderea remunerării. Locurile cu condiţii deosebite de muncă şi durata redusă a timpului de lucru se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniştri ; b) Programul de lucru din timpul nopţii se micşorează cu o oră faţă de cel din timpul zilei, de asemenea fără reducerea remunerării, pentru angajaţii a căror zi de muncă este de 8 ore. Dacă nevoile producţiei impun, durata muncii de noapte poate fi egală cu cea din timpul zilei, dar în asemenea cazuri se plătesc sporuri la salariul tarifar de încadrare. Majorarea zilei de muncă peste 8 ore este permisă în unele cazuri cu respectarea strictă a următoarelor condiţii : a) In cadrul săptămânii normale de lucru, dacă s-a stabilit pentru o anumită zi o durată mai mică de 8 ore, în restul zilelor timpul de lucru poate fi mărit, fără a se depăşi 9 ore ; b) In unităţile cu activităţi specifice (construcţii, industria forestieră, agricultură etc.) şi în limitele stabilite de organele competente, ziua de muncă poate fi mai mare, urmărindu-se însă ca în medie să nu depăşească, lunar, trimestrial, semestrial sau anual, după caz, durata de 8 ore. Tot în legătură cu durata timpului de muncă, socotim necesar să menţionăm dispoziţia deosebit de importanţă care fixează intervalul dintre două zile de muncă la cel puţin 12 ore consecutive, iar la schimbarea turelor la cel puţin 8 ore consecutive, pe aceea care interzice retribuirea suplimentară pentru munca prestată peste programul de lucru de către persoanele cu funcţii de conducere sau de către cele a căror activitate — datorită specificului muncii — nu se pot încadra în programul normal de lucru (aceste persoane beneficiază de o salarizare stabilită în raport cu răspunderea şi obligaţiile ce le revin, precum şi, după caz, de indemnizaţii şi concedii suplimentare) şi, în sfîrşit, prevederea care exceptează pe salariaţii cu funcţii de conducere de la posibilitatea acordării de timp liber corespunzător pentru orele de serviciu pe unitate. In situaţiile limitativ enumerate de art. 118 din noul Cod al muncii (prevenirea sau înlăturarea efectelor calamităţilor sau altor cazuri de forţă majora ; cazuri în care este periclitată sănătatea sau viaţa unor persoane ; asigurarea aprovizionării cu apă, energie electrică; asigurarea bunei funcţionări a serviciilor de canalizare, poştare, telecomunicaţii, a căilor şi mijloacelor de transport în comun ; repararea instalaţiilor ce provoacă încetarea lucrului pentru mai multe persoane ; prevenirea sau înlăturarea unor situaţii care provoacă distrugerea materiilor prime, materialelor ori produselor, conducerea unităţii, de acord cu comitetul sindicatului, dispune prestarea muncii peste durata normală, numărul orelor suplimentare nefiind plafonat. Organele centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene, cu acordul uniunilor sindicatelor de ramură, pot aproba în prealabil prestarea muncii peste programul normal şi în alte situaţii deosebite, reclamate de nevoile producţiei, dar numărul orelor suplimentare este plafonat la 120 ore anual, pentru o persoană. In cazuri cu totul deosebite, prin Hotărîre a Consiliului de Miniştri, luată cu acordul Uniunii Generale a Sindicatelor, acest plafon poate fi majorat pînă la cel mult 360 de ore. Indiferent dacă sunt prestate peste durata normală a zilei de lucru, în zilele de repaus săptămînal sau în zilele de sărbătoare legală, în principal orele suplimentare se compensează cu timp liber corespunzător acordat în următoarele 30 de zile. Dacă acest lucru nu este posibil și dacă salariatul consimte, orele suplimentare se retribuie cu sporuri: a) de 50 la sută din salariul tarifar de încadrare pentru primele două ore lucrate peste durata normală a zilei de lucru; b) de 100 la sută din salariul tarifar de încadrare pentru toate celelalte ore suplimentare. Repausul săptămînal a fost amănunţit reglementat în noul Cod al muncii, subliniindu-se că toţi salariaţii au dreptul săptămînal la un repaus de cel puţin 24 de ore consecutive ; că acesta se acordă, de regulă, duminica ; că dacă nevoile producţiei impun se poate fixa o altă zi pentru repausul săptămînal, cu condiţia ca cel puţin o dată în două luni fiecărui angajat să i se asigure ziua de repaus duminical ; că în cazuri excepţionale, pe şantiere izolate, şi numai dacă salariaţii consimt, repausul săptămînal poate fi acordat, prin cumulare, într-o perioadă mai lungă. Intrucît concediul de odihnă al angajaţilor a format obiectul unei legi speciale, care este în vigoare, a fost, firesc ca în legea cadru să fie înscrise numai principale ce guvernează materia, dintre care cităm : dreptul şi limitele concediului de odihnă în raport cu vechimea în muncă ; dreptul la concediile suplimentare pentru condiţii deosebite de muncă şi pentru funcţii de conducere ; posibilitatea şi condiţiile în care concediul de odihnă poate fi fracţionat sau folosit în anul calendaristic următor , dreptul la indemnizaţia pentru perioada concediului de odihnă. In noul Cod al muncii s-a enunţat posibilitatea ca unităţile cu activitate sezonieră, precum şi, in situaţii deosebite, alte unităţi să acorde salariaţilor concedii fără plată, în condiţiile ce se vor stabili prin hotărîre a Consiliului de Miniştri. Deosebit de importantă şi vădind grija legiuitorului faţă de oamenii muncii este prevederea care, pe de o parte obligă organele de stat, sindicatele, celelalte organizaţii obşteşti, fiecare unitate să se preocupe de condiţiile necesare recreării, refacerii capacităţii de muncă, lărgirii orizontului de cultură şi de cunoaştere a tuturor celor ce muncesc, iar pe de altă parte precizează că salariaţii şi familiile lor beneficiază de locuri de odihnă şi agrement, bibliotecă, case de cultură, terenuri şi baze sportive, precum şi de alte condiţii menite să contribuie la satisfacerea mereu crescîndă a cerinţelor şi preferinţelor în folosirea timpului liber. Traian BOTEZ consilier juridic Vă prezentăm IlOUl COD ai MUNCII l. - , i •• 'Data intrării in vigoare: 1 martie 1973 JOCUL 1 MOMENT IEŞEAN ORIZONTAL: 1. Cea mai tînără componentă a peisajului muzeistic ieşean (2 cuv.); 2. Strada Zlataust în „Uliţa copilăriei" de I. Teodoreanu — Ion Creangă; 3. Mare uzină mecanică ieşeană ; 4. Rocada mică — Casa de cultură din Tâtăraşi ; 5 . Mănăstire, valoros obiectiv istoric ieşean — Conductă; 6. Publicaţiile ştiinţifice ale Universităţii „Al. T. Cuza“ — La Cetăţuia I... 7. ... şi la Repedea — Victor Popovici de la Opera din Iaşi ; 8. Prezentarea poeziei „In Iaşi“ de G. Topîrceanu (pl.). VERTICAL! 1. In centru 1 — Nicolina ; 2. Păsări argintii ce-şi iau zborul de lingă Ciric !;3. Modern cartier ieşean ; 4. Acolo, la stingă ! — Drum în Copou sau în Parcul Expoziţiei ; 5. Bijuterie arhitectonică ieşeană (pl.); 6. Afecţiune a urechii — Tei ! ; 7. Autorul lucrării „Trecute vieţi de doamne şi domniţe“, editată de „Junimea“ ~ Distribuitor de energie în zona industrială (abr. uz.); 8. Emiţătorul postului de radio Iaşi; 9. Din Sărărie ! — U 1 — La Ţuţora ! ; 10. „Politehnica“ şi C.S.M. Iaşi. Viorel VÎLCEANU A