Flacăra Iaşului, ianuarie 1973 (Anul 29, nr. 8176-8199)

1973-01-31 / nr. 8199

PAGINA A II-A uml­i vend innrtin ti iliAiN imitatihlii siperlir RED.: în învăţămîntul superior se de­pun eforturi substanţiale pentru moderni­zare şi perfecţionare, pentru a se crea o legătură intrinsecă cu viaţa, cu probleme­le producţiei. Un rol însemnat în acest proces îl prezintă cursul — modalitate principală de transmitere a volumului de cunoştinţe prevăzut in programa analiti­că. Corespund cursurile cerinţelor actuale formulate de partidul nostru pentru lega­rea învăţămîntului de viaţă ? Vă rugăm să vă referiţi la acţiunile comitetului de partid întreprinse în acest sens. — Au început să prindă viaţă hotărâri­le adoptate de conferinţa de partid pe centrul universitar; s-au conjugat efor­turile organelor şi organizaţiilor de partid, ale senatelor şi consiliilor profe­sorale, ale tuturor comuniştilor din cen­trul universitar pentru realizarea unor cursuri care să contribuie la perfecţiona­rea procesului de invăţămînt în condiţiile impuse de producţie şi cercetarea moder­nă. Am organizat în acest sens o atentă îndrumare de partid. Comisia formată din specialişti cu înaltă calificare analizează în amănunt cursurile şi circulaţia lor la facultăţile de biologie-geografie, medicină veterinară şi altele. Se urmăreşte în mod special concordanţa dintre programă şi curs, legătura cu practica, cu producţia, conţinutul ştiinţific, folosirea bibliogra­fiei, a cercetării proprii sau a colectivu­lui din care face parte cadrul didactic respectiv, respectarea normelor pedago­gice, orientarea ideologică. Pe măsură ce se constată deficienţe, se intervine opera­tiv. Rezultatele acestei acţiuni vor con­stitui obiectul unei analize intr-o apro­piată plenară a comitetului de partid pe centrul universitar. RED.: Care sunt preocupările concrete la acest domeniu ale organizaţiilor de partid din institute şi facultăţi ? — Organizaţiile de partid urmăresc printre altele înlăturarea tratării abstrac­te şi neconvingătoare a problematicii, ca­pacitatea de selecţie şi sinteză, înlătura­rea informaţiei şi a cunoştinţelor perimate, în cursul ce-l predă, cadrul didactic uni­versitar trebuie să includă punctele de vedere proprii, rezultate ale cercetării ştiinţifice. Avem cazuri cînd se susţine că cercetarea e una, iar cursul altceva. Este posibil de acceptat o asemenea opti­că ? Bineînţeles, noi am exclus-o de la început. Separind­ una de cealaltă înseam­nă să separăm învăţămîntul de practică, i de viaţă, să stagnăm. Este elocventă în acest sens poziţia combativă a comunişti­lor în adunările de partid, în şedinţele consiliilor profesorale sau în senate a­­t­unci cînd, în analiza cursurilor, se ma­i s­ifestă asemenea tendinţe. RED. : V-am ruga să vă referiţi con­cret la situaţia existentă în problema în­tocmirii cursurilor. — In ultimul an s-au realizat cursuri mai multe decit îft 5­6. Situaţia totuşi nu ne mulţumeşte. La o analiză în biroul comitetului se constată că acoperirea cu cursuri pe centrul universitar nu s-a ri­dicat nici măcar la procentul de 50 la sută. Nişte neglijenţe mai vechi în mun­ca de partid s-au răsfrînt şi în situaţia la zi. Există cadre didactice care predau în învăţămîntul superior­­de 20 de ani şi Interviul nostru cu prof. univ. dr. CORNELIU ZOLYNEAK, secretarul comitetului de partid pe Centrul universitar Iaşi care n-au prezentat spre tipărire sau lito­­grafiere nici măcar un capitol din curs. Ce activitate ştiinţifică au avut ? Ce au întreprins şi ce întreprind organizaţiile de partid respective ? Ce exemplu oferă tinerilor aceste cadre didactice ? RED.: Cîteva exemple concrete, to­tuşi ... — Aş începe cu cîteva pozitive. Citez Institutul agronomic cu majoritatea fa­cultăţilor, secţia de filozofie a Facultăţii de istorie-filozofie, facultăţile de studii economice, de drept. De la I.M.F., Facul­tatea de medicină generală, de la Institu­tul politehnic — facultăţile de chimie in­dustrială şi industrie uşoară, îmi pare rău că trebuie să mă opresc aici. Apreciez eforturile organizaţiilor de partid care s-au preocupat permanent de asigurarea cu cursuri. RED.: Am dori să continuaţi cu cîteva exemple care vă nemulţumesc. — Desigur. Spre regretul nostru sînt şi în acest domeniu destule exemple nega­tive. Am să le citez pe cele mai deose­bite, cu situaţii precare: facultăţile de desen, educaţie fizică, filologie, secţia de istorie a Facultăţii de istorie-filozofie, Fa­cultatea de fizică, Conservatorul de mu­zică „George Enescu“. Din cadrul I.M.F. — Facultatea de farmacie, de la Institu­tul agronomic — Facultatea de zootehnie, de la Institutul politehnic — facultăţile de mecanică şi hidrotehnică. Munca de partid, disciplina comunistă şi chiar cea profesională lasă de dorit în organizaţiile de la institutele şi facultăţile în cauză. Va trebui să îndrumăm concret activita­tea acestora, să le dăm un ajutor substan­ţial pentru remedierea lipsurilor manifes­tate. De altfel, membrii comitetului de partid pe centrul universitar, primind sar­cini în acest sens, au şi­­început să ac­ţioneze, să ia măsurile ce se impun. RED.: Conform indicaţiilor date de con­ducerea de partid au fost recrutate din rîndul specialiştilor ce lucrează in pro­ducţie cadre care să predea în învăţămîn­­tul superior. In ce stadiu se află întocmi­rea cursurilor de către aceste cadre ? — A început redactarea cursurilor, dar ele încă n-au fost analizate. In orice caz, organizaţiile de partid asigură conlucra­rea acestora cu cadre experimentate şi cu colective de pedagogi. Sperăm ca într-un an problema să fie rezolvată, iar aceste cadre, prin cursurile ce le predau, să a­­ducă un suflu novator, modem. In ace­laşi timp cadrele didactice string tot mai mult legătura cu platforma industrială, e­­conomică şi socială a Iaşului şi acest lu­cru se răsfrînge pozitiv în cursurile ce le întocmesc. RED.: Există cadre didactice care con­sideră că un curs este valabil foarte mulţi ani şi in consecinţă predau mereu aceleaşi lucruri. Cum se împacă acest mod de lucru cu spiritul ştiinţific ? — Aveţi dreptate, avem şi asemenea cazuri. Ele sînt puţine şi pe cale de lichi­dare. Triada învăţămînt-cercetare-produc­­ţie, combativitatea şi exemplul înalt­at al­ comuniştilor, elimină treptat acest mod dăunător de a gîndi şi acţiona. RED.: Cit timp consideraţi că este va­labil un curs universitar tipărit ? — Maximum 5 ani. Asta nu înseamnă că după 5 ani el este complet depăşit. In fiecare domeniu timpurile actuale aduc noutăţi. Nu există ştiinţă în care să se fi făcut totul. Noi de ce modernizăm în­­văţămîntul ? Pentru că şi ştiinţele se modernizează, sînt descoperite noi tehnici de cercetare, se merge din­ ce în ce mai profund, din adevăr în adevăr. Aceste descoperiri, informaţii ştiinţifice nu tre­buie să lipsească din predare. RED.: Prin­tr-un curs vechi se mai poa­te realiza legătura cu viaţa, cu produc­ţia modernă ? — Categoric, nu! Dar vedeţi, în aces­te cazuri se încearcă justificarea prin pseudoargumente. Sunt unii care conside­ră că unele ştiinţe au aplicabilitate prac­tică, altele nu. Este greşit ! Dacă ar fi a­­semenea ştiinţe, ele n-ar figura In planul de învăţămînt. RED.: Ce alte măsuri şi-a propus co­mitetul de partid pe centrul universitar ? — In afară de cele menţionate s-au stabilit termene precise pentru redacta­rea, prezentarea, litografierea şi tipărirea cursurilor. Se interzice participarea la concursuri a celor ce nu au cursuri, s-a recomandat conducerilor institutelor să ia legătura cu editurile pentru tipărirea cursurilor. La insistenţele noastre s-au procurat noi aparate de multiplicare. In curînd, vom pune la dispoziţia studen­ţilor­ mult mai multe cursuri , şi de­ bună calitate. Ion RAZEŞU însemnări UN PAS IN VIITOR Peste 160 de stu­denţi, de fapt tot anul al II-lea de la Facultatea de chimie industrială a Institutului po­litehnic ieşean, a preluat un schimb de la Fabrica de antibiotice şi lu­crează 8 ore con­secutiv ca mun­citori cu normă cantitativă şi ca­litativă, în pro­ducţie. Ştirea nu mai este nouă fiindcă la o săp­­tămină după ce a­­ceasta iniţiativă a căpătat viaţă, a fost comunicată in cel mai înalt fo­rum local — Con­ferinţa judeţeană de partid Iaşi, dar ea rămine to­tuşi in esenţa ei la fel de importan­tă şi demnă de a fi comentată. Şi aceasta nu pentru că ar fi ceva sen­zaţional, deoarece, la urma urmei, triada invăţămînt — cercetare —■ producţie presu­pune munca efec­tivă a studenţi­lor in cadrul practicii producti­ve şi nu o simplă vizionare sau a­­sistenţă pasivă. Ceea ce insă ră­m­­ine semnificativ aici este pasul de­cisiv făcut de la înţelegerea învă­ţăturii ca scop în­­ sine la un învăţă-­­ mint superior, ca­re urmăreşte cu claritate crearea unui specialist de certă utilitate so­cială. Or, acest ţel nu se poate­­ realiza decit aju- I tîndu-l pe fiecare tinăr să priceapă nemijlocit ce este şi ce cere produc­ţia la toate­ nive­lele, prin eforturi nu numai menta­le, ci şi fizice, printr-o trăire personală a vieţii intense, fremătă­toare din uzine sau de pe şanti­ere, in toate fa­zele şi ipostazele ei. Să pleci în zorii zilei la fabrică, ■să intri în secţie şi cot la cot cu muncitorii să faci muncă de simplu operator, incepind de la malaxare și trecind prin toate etapele pină la realizarea pro­dusului finit. În­seamnă nu numai o identificare per­fectă cu activita­tea celor pe care specialistul de miine va trebui să-i îndrume și să-i dirijeze, ci — înainte de toate — o colaborare cu infinite efecte a­­supra intelectua­lului de tip nou, legat prin toate fibrele de clasa muncitoare şi a­­tunci o optică to­tal diferită de cea din trecut despre muncă, despre frumuse­ţea oricărei înde­letniciri umane. Studenţii de azi vor fi desigur în viitor specialişti cu înaltă califica­re, cadre cu o ac­tivitate de con­cepţie, cu un larg şi cuprinzător o­­rizont. Căci dacă învăţătura a cu­prins şi va cu­prinde întotdea­una, cum spunea marele nostru ma­estru Tudor Ar­­ghezi: „... stu­diul neostenit, lec­tura încăpăţînată, adincirea textelor peste care a picat broboana de su­doare a înaintaşi­lor şi dascălilor noştri din raftul de cărţi", nu-i mai puţin adevărat că astăzi şi mai ales în viitor ea va tre­bui să includă ne­apărat şi ucenicia la adevărata şcoa­lă a muncii fizice, care le va pune definitiv tinerilor amprenta omeniei, a nobleţei sufle­teşti, a înţelege­rii depline a stră­daniilor modeşti­lor făuritori de bu­nuri materiale, de care beneficiem cu toţii. Elena PIETRARU Au început examenele în învăţămîntul superior.­­Instantaneu de la Conservatorul de muzică „George Enescu“, unde studenţii din anul II instrumente dau lucrare scrisă. Foto : P. VASILIU — coresp. Instantanee Sesiunea în trei ipostaze La această oră s-au susţi­nut deja primele examene ! Străbatem deci acum o pe­rioadă care reprezintă pen­tru fiecare un prilej de emo­ţie şi de satisfacţie, un mij­loc sigur de autoverificare. O parte din studenţii acestui an vor cînta ultimul „Gau­deamus", iar cei noi veniţi pe băncile amfiteatrului făc cu­noştinţă acum cu primul e­­xamen, lucru care le împli­neşte personalitatea de stu­dent. În acest sens, ne-am propus să confruntăm păreri despre sesiune luate de la studenţi aflaţi în ani de ex­tremă ai facultăţii. La aces­tea am adăugat şi părerea unui preşedinte de cămin. În amfiteatrul 111-12 am discutat cîteva momente cu Valentin Talpalaru (student anul I - filologie). „Prima senzaţie pe care o încerc acum, la sfîrşitul unui semestru, e aceea că timpul mi se pare insuficient pentru acomodare. Sînt atîtea lucruri noi care te fac să fii circum­spect cu tot elanul Inerent „bobocilor" încit emoţia de­vine un fapt normal. Este im­posibil să nu-ţi faci proble­me cînd materia parcursă este complexă şi cînd ai me­reu senzaţia că uiţi cite ceva, ceva care poate de­veni un subiect de examen. Asta, fireşte, nu exclude op­timismul". Am aflat de la interlocutorul nostru că în prezent îşi pregăteşte exame­nul de literatură universală - „Un examen care te obligă în primul rind să citeşti mult şi să analizezi“. In scurtul popas făcut la biblioteca de filologie, care în aceste zile pare neincă­­pătoare, am consemnat pă­rerea Constanţei Lepădatu (anul IV filologie). „Este foarte adevărat că sesiunile nu seamănă între ele. De la an la an această noţiune se îmbogăţeşte prin elemente noi. Un lucru este însă si­gur : emoţiile rămîn aceleaşi. De aceea cred că nu sunt mai puţin impresionată în faţa examenelor ca în anul I. Dimpotrivă, anul al IV-lea în care avem şi examenul de stat, obligă la o mai atentă analiză a materiei. Este anul responsabilităţii, anul care ne va conferi titlul de pro­fesor. Este în acelaşi timp o sinteză a primilor trei ani şi de acum este necesară o justă şi minuţioasă ordonare a cunoştinţelor acumulate". Preşedintele comitetului de cămin (căminul nr. 1 Tg. Copou), Ion Cîrstea (anul al IV-lea drept), a răspuns po­zitiv dorinţei de a privi se­siunea prin prisma comitetu­lui de cămin. „Ne-am stră­duit ca atmosfera de sesiune, şi mă gîndesc în primul rînd la linişte şi curăţenie, să fie prezentă în căminul nostru tot timpul. In acest sens aş putea spune că noi am in­trat în sesiune încă din pri­mele zile ale lunii octom­brie. „Sesiunea noastră" a oferit şi calificative. Acum cîteva zile s-au înmînat ca­merelor fruntaşe fanioane, iar cu ocazia acestui eve­niment, a avut loc, prin gri­ja tov. administrator Eugen Gramatovici, un microrecital susţinut de formaţia „Folk- Grup-73“ - revelaţia muzi­cală a Iaşului studenţesc. Au fost cîteva momente de destindere". Din cele cîteva păreri cu­lese rezultă preocuparea a­­tentă, seriozitatea şi deplina responsabilitate cu care stu­­denţii privesc acest moment deosebit de important în umarea viitorilor specia­­şti. AL. MIHATI.A student SPORT In organizarea Şcolii sportive Uni­rea, sîmbătă şi duminică s-a desfăşurat prima ediţie a competiţiei dotată cu „Cupa Unirea“ la lupte libere rezervată juniorilor. Au participat 50 de participanţi de la Şcoala sportivă Tecuci, Clubul sportiv municipal, Clubul sportiv Nicolina şi Şcoala sportivă Unirea. Trofeul a fost cîştigat de către organizatori, iar pe ca­tegorii de greutate, primele locuri au fost ocupate, în ordinea categoriilor, de : Va­leria Negru (Ş. S. Unirea), Mihai Pavel (Ş. S. Unirea), Virgil Pacriţa (C. S. Ni­colina), Mircea Chelaru (C.S.M.), Viorel Agavriloaie (C. S. Nicolina), Petru Pincu (Ş. S. Unirea), Dănuţ Florea (C. S. Ni­colina), Ion Fofel (C. S. Nicolina), Vasile Alexa (Ş. S Unirea) şi Gheorghe Buiciuc (C. S. Unirea). V. VACARIŢA coresp. A început turul II al diviziei şcolare şi de juniori la baschet. Duminică, la Iaşi, s-au intîlnit echipele masculine C.S.M. și Liceul nr. 3. A învins C.S.M. cu 87—66 (34—34). Principalii realizatori : Dan Ze­­gan (18 puncte), Liviu Pîntea (16 p.) și Dan Ciucă (13 p.) de la­ C.S.M. , Gh. Ro­­taru (14 p.) și Gh. Murar (14 p.) de la Liceul nr. 3. Pe primul loc un clasament se află Școala sportivă Bacău, urmată de C.S.M. Iași.­­ Veşti Filiala • După menţiu­nile din anii ante­riori, pentru rezul­tatele înregistrate în anul 1972, Fili­ala Iaşi a Automo­bil Clubului Ro­mân s-a clasat pe locul al doilea în întrecerea dintre fi­lialele A C.R. din ţară. Consemnăm cîteva dintre rea­lizările din 1972 : numărul membrilor A.C.R. a ajuns la 1.954, în timp ce cu un an înainte fusese de 1.200 ; în­casările s-au dublat faţă de 1971 ; au fost asigurate ser­vicii pentru 286 de turişti, membri ai A.C.R., care au ple­cat în excursii în grup peste hotare ; 563 de ieşeni, mem­bri ai A.C.R., au de la A. C. R. plecat în excursii pe cont propriu în alte ţări. • Pentru a putea beneficia de servi­ciile tehnice gratu­ite, membrii A.C.R. sînt invitaţi să-şi achite cotizaţia pe anul 1973 pînă la 1 februarie. • Tot pînă la 1 februarie, membrii A.C.R. care doresc să participe la ,,Ba­lul automobilişti­­lor“ (Sinaia — 24 februarie) se pot înscrie la sediul fi­lialei ieșene. • Intre 15 și 18 martie, va avea loc o excursie în grup cu autoturismele în U.R.S.S. (Cernăuți- Lvov). înscrierile se fac până la 13 fe­bruarie. FLACĂRA IAȘULUI Militanţi ai mişcării muncitoreşti din România Dr. L Chelerter S-au împlinit 100 de ani de la naşte­rea dr. L. Ghelerter, militant de seamă al mişcării socialiste din ţara noastră, ca­re, în întreaga sa activitate, a luptat ne­obosit pentru cauza celor mulţi, a maselor muncitoare din România. Născut la Iaşi, el va urma în acest o­­raş cursurile liceale şi apoi Facultatea de medicină pe care a absolvit-o cu succes, obţinînd titlul de medic. Format în at­mosfera atît de caracteristică a Iaşului, cu frumoasele sale tradiţii culturale, cu patosul său revoluţionar, dr. Ghelerter avea să fie din tinereţe legat de masele muncitoare pe care le-a cunoscut îndea­proape prin contactul permanent şi nemij­locit avut cu ele. Dr. Ghelerter a fost un om apropiat poporului de jos, un con­stant sfătuitor şi prieten al celor exploa­taţi şi nedreptăţiţi. Unii din contempora­nii săi şi-l amintesc cum era adesea vă­zut in laşul primelor două decenii ale se­colului XX, cu statura sa impozantă, ve­nind şi pornind din şcolile şi spitalele populare, din casele şi uliţele celor săraci şi mai ales de la şedinţele, întrunirile şi manifestaţiile muncitoreşti. Participant la crearea P.S.D.M.R. şi la principalele congrese ale partidului ca de­legat al Iaşului, dr. Ghelerter a jucat un rol major in evoluţia mişcării socialiste din România. O importanţă deosebită pentru viitoarea organizare a partidului clasei muncitoare l-au avut, la începutul secolului XX, cercurile socialiste, înfiin­ţate în principalele oraşe ale ţării, în ju­rul cărora s-a polarizat întreaga mişcare muncitorească. Foarte activ, mai ales pe planul muncii teoretice, de răspîndire a ideilor socialismului ştiinţific, a fost Cer­cul de studii sociale din Iaşi în cadrul căruia dr. Ghelerter a avut o contribuţie deosebită. Aici, şi-au făcut educaţia so­cialistă M. G. Bujor, dr. Ottei Călin, Em. Socor, I. Sion şi alte nume marcante ale mişcării noastre socialiste. In anii care au precedat primului răz­boi mondial, dr. Ghelerter a continuat să îmbine activitatea de militant socialist în cadrul Secţiunii din Iaşi a partidului, cu aceea de medic apropiat muncitorimii din cartierele sărace ale oraşului. Dr. Ghelerter a fost un bun orator, ale cărui discursuri încîntau totdeauna auditoriul. Forma lor literară desăvîrşită, cu Un voca­bular în care predominau cuvintele neaoşe moldoveneşti, o structură a frazei care amintea de Creangă (al cărui elev a fost), la care se adăuga patosul ce sub­linia părţile principale ale ideii dezvoltate, ţineau încordată atenţia ascultătorilor săi. Militantul socialist dr. L. Ghelerter, fiind şi un valoros publicist, la Congresul P.S.D. din anul 1914 a fost raportor la punctul ,,Presa mişcării“ de pe ordinea de zi a Congresului. In publicaţiile muncito­reşti ale timpului, dr. Ghelerter a scris numeroase articole privitoare la proble­mele politice, muncitoreşti şi socialiste, criticînd politica partidelor burghezo-mo­şiereşti şi desfăşurînd o largă activitate de propagare a ideilor marxiste. El a fost unul din colaboratorii ziarului „Mun­ca“, alături de C. Dobrogeanu-Gherea, A. Bacalbaşa, dr. C. Zosin, Sofia Nădejde, Raicu Ionescu-Rion. La ziarul „Lumea nouă“ el a fost o permanentă prezenţă, semnînd în paginile gazetei alături de Ştefan Voitec, Ion Pas, Th. Iordăchescu, S. Emil, prof. Al. Claudian şi alţii. Semnă­tura sa sau pseudonimele pe care le fo­losea (Dr. Păcurariu, Mihai Văleanu) au fost nelipsite în publicaţiile muncitoreşti ale timpului cum erau „Social-democra­­ţia“, „Iaşul socialist“, „Socialismul“, „Pro­letarul“ şi altele. Dr. Ghelerter a editat la Iaşi, împreună cu M. Gh. Bujor şi Max Wexler, revista de înaltă ţinută „Convorbiri sociale“. In anii avîntului revoluţionar care au urmat primului război mondial, dr. Ghelerter a desfăşurat o intensă activi­tate, cunoscută fiind calitatea sa de frun­taş al mişcării muncitoreşti din Iaşi şi în­treaga Moldovă. După crearea Partidului Comunist Ro­mân, ca membru al Biroului Politic al P.S.D., el a militat, alături de comunişti, în numeroase organizaţii legale cum au fost „Liga contra terorii“, „Liga drepturi­lor omului“ şi „Comitetul pentru amnis­tie“. In anii de creştere a pericolului fascist, Partidul socialist unitar, care-1 avea în fruntea sa pe dr. Ghelerter, ca unul din conducători, s-a apropiat de Partidul co­munist în numeroase acţiuni de front co­mun pentru realizarea unităţii clasei mun­citoare şi de luptă unită împotriva peri­colului fascist. In scrierile sale din perioa­da premergătoare celui de-al doilea răz­boi mondial, revine ca un laitmotiv pro­blema frontului unic şi a necesităţii uni­tăţii de clasă a maselor muncitoare. In ultimii ani ai vieţii sale, dr. Gheler­ter a militat pentru consolidarea Fron­tului unic muncitoresc, pas hotărîtor spre unitatea politică şi organizatorică a clasei noastre muncitoare. Acest important de­ziderat al mişcării muncitoreşti din Ro­mânia avea să fie realizat la cîţiva ani după moartea sa, survenită în anul 1945. In activitatea doctorului Ghelerter, îm­binarea laturii teoretice cu cea politică, neîntrerupta legătură dintre luptă şi cu­getare au fost un comandament al idealu­rilor sale, niciodată trădate de-a lungul unei vieţi bogate în evenimente, fapte şi realizări. Dr. Ghelerter a fost permanent prezent în mijlocul oamenilor şi a propa­gat idealul socialist cu o nestrămutată convingere în victoria finală a celor care reprezentau singura forţă organizată şi revoluţionară a societăţii româneşti. Prin viaţa şi activitatea sa, dr. Gheler­ter rămâne înscris la loc de cinste în is­toria mişcării muncitoreşti din România. L. EȘANU V.Timpul de muncă şi de odihnă Intemeindu-se pe experienţa pozitivă acumulată în cei peste dou­ăzeci de ani de aplicare a vechilor dispoziţii legale referitoare la timpul de muncă şi de odih­nă, noul Cod al muncii a adoptat regle­mentări substanţial îmbunătăţite, care o­­glindesc realitatea, subliniată în pream­bulul actului normativ, că „In orînduirea socialistă, munca şi rezultatele sale con­stituie criteriul fundamental de apreciere a meritelor fiecăruia ; munca pentru sine şi munca pentru societate formează o u­­nitate indisolubilă, se condiţionează re­ciproc, spre bunăstarea fiecărui om al muncii şi propăşirea întregii societăţi“. Vom încerca să prezentăm unele in­stituţii juridice privind timpul de muncă şi de odihnă al angajaţilor şi să semna­lăm îmbunătăţirile legislative aduse aces­tora. După ce statornicesc principiul că du­rata timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână şi 8 ore pe zi, noile dispoziţii lega­le, ţinind seama de interesele salariaţi­lor şi de cerinţele producţiei, instituie un sistem elastic ce îngăduie în unele cazuri reducerea du­ratei zilei de muncă, iar în altele majorarea temporară a aces­teia, cu reducerea ei în alte perioade şi cu interdicţia expresă de a se depăşi în medie durata zilei de lucru. Reducerea sub 8 ore a duratei zilei de muncă poate avea loc în următoarele si­tuaţii : a) Pină la înlăturarea cauzelor care determină condiţii de muncă vătămătoare, grele sau periculoase (se observă caracte­rul vremelnic al acestor prevederi legale), la unele locuri de muncă se reduce sub 8 ore durata zilei de muncă, fără ca a­­ceasta să ducă la scăderea remunerării. Locurile cu condiţii deosebite de muncă şi durata redusă a timpului de lucru se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Mi­niştri ; b) Programul de lucru din timpul nopţii se micşorează cu o oră faţă de cel din timpul zilei, de asemenea fără redu­cerea remunerării, pentru angajaţii a că­ror zi de muncă este de 8 ore. Dacă ne­voile producţiei impun, durata muncii de noapte poate fi egală cu cea din timpul zilei, dar în asemenea cazuri se plătesc sporuri la salariul tarifar de încadrare. Majorarea zilei de muncă peste 8 ore este permisă în unele cazuri cu respecta­rea strictă a următoarelor condiţii : a) In cadrul săptămânii normale de lucru, dacă s-a stabilit pentru o anumită zi o durată mai mică de 8 ore, în restul zilelor timpul de lucru poate fi mărit, fără a se depăşi 9 ore ; b) In unităţile cu activi­tăţi specifice (construcţii, industria fores­tieră, agricultură etc.) şi în limitele sta­bilite de organele competente, ziua de muncă poate fi mai mare, urmărindu-se însă ca în medie să nu depăşească, lunar, trimestrial, semestrial sau anual, după caz, durata de 8 ore. Tot în legătură cu durata timpului de muncă, socotim necesar să menţionăm dis­poziţia deosebit de importanţă care fixea­ză intervalul dintre două zile de muncă la cel puţin 12 ore consecutive, iar la schimbarea turelor la cel puţin 8 ore con­secutive, pe aceea care interzice retribu­irea suplimentară pentru munca prestată peste programul de lucru de către persoa­nele cu funcţii de conducere sau de că­tre cele a căror activitate — datorită specificului muncii — nu se pot încadra în programul normal de lucru (aceste per­soane beneficiază de o salarizare stabilită în raport cu răspunderea şi obligaţiile ce le revin, precum şi, după caz, de indem­nizaţii şi concedii suplimentare) şi, în sfîr­­şit, prevederea care exceptează pe sala­riaţii cu funcţii de conducere de la posi­bilitatea acordării de timp liber corespun­zător pentru orele de serviciu pe unitate. In situaţiile limitativ­ enumerate de art. 118 din noul Cod al muncii (prevenirea sau înlăturarea efectelor calamităţilor sau altor cazuri de forţă majora ; cazuri în care este periclitată sănătatea sau viaţa unor persoane ; asigurarea aprovizionării cu apă, energie electrică; asigurarea bunei funcţionări a serviciilor de canalizare, poştare, telecomunicaţii, a căilor şi mijloa­celor de transport în comun ; repararea instalaţiilor ce provoacă încetarea lucru­lui pentru mai multe persoane ; preveni­rea sau înlăturarea unor situaţii care provoacă distrugerea materiilor prime, materialelor ori produselor­, conducerea unităţii, de acord cu comitetul sindicatu­lui, dispune prestarea muncii peste du­rata normală, numărul orelor suplimen­tare nefiind plafonat. Organele centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare judeţene, cu acordul uniunilor sindicatelor de ramură, pot aproba în prealabil prestarea muncii peste progra­mul normal şi în alte situaţii deosebite, reclamate de nevoile producţiei, dar nu­mărul orelor suplimentare este plafonat la 120 ore anual, pentru o persoană. In ca­zuri cu totul deosebite, prin Hotărîre a Consiliului de Miniştri, luată cu acordul Uniunii Generale a Sindicatelor, acest plafon poate fi majorat pînă la cel mult 360 de ore. Indiferent dacă sunt prestate peste du­rata normală a zilei de lucru, în zilele de repaus săptămînal sau în zilele de sărbă­toare legală, în principal orele suplimen­tare se compensează cu timp liber cores­punzător acordat în următoarele 30 de zile. Dacă acest lucru nu este posibil și dacă salariatul consimte, orele suplimen­tare se retribuie cu sporuri: a) de 50 la sută din salariul ta­rifar de încadrare pentru primele două ore lucrate peste durata normală a zilei de lucru; b) de 100 la sută din salariul tarifar de încadrare pentru toate celelalte ore suplimentare. Repausul săptămînal a fost amănunţit r­eglementat în noul Cod al muncii, subli­­niindu-se că­ toţi salariaţii au dreptul săptămînal la un repaus de cel puţin 24 de ore consecutive ; că acesta se acordă, de regulă, duminica ; că dacă nevoile pro­ducţiei impun se poate fixa o altă zi pen­tru repausul săptămînal, cu condiţia ca cel puţin o dată în două luni fiecărui angajat să i se asigure ziua de repaus du­minical ; că în cazuri excepţionale, pe şan­tiere izolate, şi numai dacă salariaţii con­simt, repausul săptămînal poate fi acor­dat, prin cumulare, într-o perioadă mai lungă. Intrucît concediul de odihnă al angaja­ţilor a format obiectul unei legi speciale, care este în vigoare, a fost, firesc ca în legea cadru să fie înscrise numai prin­cipale ce guvernează materia, dintre care cităm : dreptul şi limitele concediului de odihnă în raport cu vechimea în muncă ; dreptul la concediile suplimentare pen­tru condiţii deosebite de muncă şi pen­tru funcţii de conducere ; posibilitatea şi condiţiile în care concediul de odihnă poate fi fracţionat sau folosit în anul ca­lendaristic următor , dreptul la indemni­zaţia pentru perioada concediului de o­­dihnă. In noul Cod al muncii s-a enunţat po­sibilitatea ca unităţile cu activitate sezo­nieră, precum şi, in situaţii deosebite, alte unităţi să acorde salariaţilor concedii fă­ră plată, în condiţiile ce se vor stabili prin hotărîre a Consiliului de Miniştri. Deosebit de importantă şi vădind grija legiuitorului faţă de oamenii muncii este prevederea care, pe de o parte obligă organele de stat, sindicatele, celelalte or­ganizaţii obşteşti, fiecare unitate să se preocupe de condiţiile necesare recreării, refacerii capacităţii de muncă, lărgirii o­­rizontului de cultură şi de cunoaştere a tuturor celor ce muncesc, iar pe de altă parte precizează că salariaţii şi familiile lor beneficiază de locuri de odihnă şi a­­grement, bibliotecă, case de cultură, tere­nuri şi baze sportive, precum şi de alte condiţii menite să contribuie la satisface­rea mereu crescîndă a cerinţelor şi prefe­rinţelor în folosirea timpului liber. Traian BOTEZ consilier juridic Vă prezentăm IlOUl COD ai MUNCII l. - , i •• 'Data intrării in vigoare: 1 martie 1973 JOCUL 1 MOMENT IEŞEAN ORIZONTAL: 1. Cea mai tînără componentă a pei­sajului muzeistic ieşean (2 cuv.); 2. Strada Zlataust în „Uliţa copilăriei" de I. Teodoreanu — Ion Creangă; 3. Mare uzină meca­nică ieşeană ; 4. Rocada mică — Casa de cultură din Tâtăraşi ; 5­ . Mă­năstire, valoros o­­biectiv istoric ie­şean — Conductă; 6. Publicaţiile şti­inţifice ale Univer­sităţii „Al. T. Cu­­za“ — La Cetăţu­­ia I... 7. ... şi la Repedea­­ — Vic­tor Popovici de la Opera din Iaşi ; 8. Prezentarea poeziei „In Iaşi“ de G. To­­pîrceanu (pl.). VERTICAL! 1. In centru 1 — Ni­colina ; 2. Păsări argintii ce-şi iau zborul de lingă Ciric !;­­3. Modern cartier ieşean ; 4. Acolo, la stingă ! — Drum în Copou sau în Parcul Expozi­ţiei ; 5. Bijuterie arhitectonică ieşea­nă (pl.); 6. Afec­­­­ţiune a urechii — Tei ! ; 7. Autorul lucrării „Trecute vieţi de doamne şi domniţe“, editată de „Junimea“ ~ Distribuitor de e­­nergie în zona in­dustrială (abr. uz.); 8. Emiţătorul pos­tului de radio Iaşi; 9. Din Sărărie ! — U 1 — La Ţuţora ! ; 10. „Politehnica“ şi C.S.M. Iaşi. Viorel VÎLCEANU A

Next