Flacăra Iaşului, martie 1973 (Anul 29, nr. 8224-8250)

1973-03-01 / nr. 8224

* PAGINA A IV-A „Modernizarea este şi o problemă a noastră“ Am asistat, nu de mult, la Uzina mecanică „Nicolina", la o şedinţă a secretarilor U.T.C. din secţii. Poate şe­dinţă e pretenţios spus: a fost, de fapt, o adunare „ful­ger“, de lucru, în care s-au spus deschis multe neajunsuri e­­xistente, s-au făcut critici aspre la adresa activităţii u­­nora dintre cei prezenţi, du­pă cum au fost remarcate şi lăudate alte aspecte. Nu m-a surprins combati­vitatea tinerilor de la „Nico­lina", este un fapt recunos­cut. Dar reporterul, prezent întimplător acolo, a putut consemna cu bucurie prom­ptitudinea şi seriozitatea cu care indicaţiile secretarului general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, făcute cu prilejul vizitei în judeţul Iaşi, şi în special la Uzina mecanică „Nicolina“, erau studiate şi urmate de propuneri privind aplicarea lor neîntîrziată. — Modernizarea uzinei este şi o problemă a noastră, îmi spunea Laurenţiu Bulgăraşu, locţiitorul secretarului comi­tetului U.T.C., este, ba chiar, îmi place să cred, în primul rînd a noastră, a muncitori­lor tineri. Vizita secretarului general în uzină ne-a mobi­lizat pe toţi, ne-a făcut să privim cu alţi ochi, de gos­podari pricepuţi, munca noastră. Nu s-au limitat, ei, tinerii, numai la discuţii. Am notat multe iniţiative care au început deja să prindă viaţă. Iată, de altfel, o scurtă tre­cere în revistă a unora din­tre ele: tinerii de la atelie­rul de prototipuri şi autou­­tilări s-au angajat să lucreze o zi pe săptămină cu mate­riale economisite, cei de la „mecanic şef“, „prelucrări mecanice", „utilaje rutiere" au constituit brigăzi care ur­măresc evitarea risipei, res­pectarea tehnologiilor de fa­bricaţie , îmbunătăţirea cali­tăţii; în sectorul de debitare se vor economisi printr-o croire judicioasă 30 tone metal, 3000 kg. electrozi etc.; tinerii din secţia vagoane s-au angajat să repare, su­plimentar, în fiecare lună, cite un vagon; în sfîrşit, în secţia de întreţinere şi re­paraţii s-a hotărît, printre altele, ca două zile pe lună să se efectueze reparaţii e­­lectrice din materiale recu­perabile. Evident, şirul acţiunilor i­­niţiate este mult mai mare. Important de reţinut este faptul că ele au prins viaţă imediat. Stau mărturie în a­­cest sens multe cifre şi fap­te edificatoare. Vom cita doar pe uteciştii din secţia montaj — sectorul debitare — care au economisit deja mai bine de două tone de metal, alături de cele 23 to­ne din anul trecut. Sunt şi al­te probleme care-i preocupă pe toţi. „ Numărul tinerilor ino­vatori este încă mic la „Ni­colina“, remarca tehnicianul Gh. Rusu. Trebuie antrenaţi cu toţii în această acţiune, fiindcă mulţi ar putea „spu­ne ceva“. — Am auzit că dv. aveţi deja pregătită o inovaţie. — Intr-adevăr, am definiti­vat una, de cîteva zile, şi, bi­neînţeles, am şi alte idei care pot fi aplicate. Despre felul în care con­tribuie tinerii la moderniza­rea uzinei se pot spune mul­te. Să amintim doar, ca mo­dalitate, continua preocupare pentru îmbunătăţirea califi­cării, pentru creşterea nive­lului de pregătire profesio­nală. — Trebuie să cunoaştem mai bine uzina, utilajele sa­le, sublinia lăcătuşul Al. Sandu, de la secţia prototi­puri. Sunt, desigur, mulţi me­seriaşi tineri foarte buni la noi: doi dintre ei au execu­tat majoritatea lucrărilor la distribuitorul de mixturi as­­faltice şi lucrează acum la el, pînă va fi omologat, alţii au efectuat lucrări la utilaje care sunt apreciate peste ho­tare. Dar mai sunt şi alţii, insuficient pregătiţi, care nu au grijă de maşinile la care lucrează, de materiale, nu respectă indicaţiile tehnolo­gice. Cu ei mai avem încă de discutat, pentru a-i con­vinge că aducerea uzinei noastre în rîndul celor mai bune depinde şi de eforturi­le lor. Cu acest scop se organizea­ză cicluri de expuneri sus­ţinute de tinerii specialişti din uzină, întîlniri cu mun­citorii cu multă experienţă, cu fruntaşii în producţie. Luarea în păstrare socialistă a utilajelor, iniţiativele lan­sate — cu bune rezultate —, preocupările pentru perfec­ţionarea profesională atestă că tineretul „Nicolinei“ este decis să contribuie din plin la ridicarea prestigiului a­­cestei importante uzine. „ Tinerii ar putea da mai mult în munca pentru în­deplinirea importantelor sar­cini pe care conducerea de partid Ie-a trasat uzinei, na declara inginerul şef al uzi­nei, Gheorghe Cojocaru. Dar, atmosfera care domneşte în secţii, în sinul organizaţiilor de U.T.C., ne îndreptăţeşte să credem că vor fi găsite căile care să ducă la cu­prinderea tuturor în noul su­flu al „Nicolinei", în așa fel încît să contribuie substanți­al la modernizarea uzinei — obiectivul nr. 1 înscris în a­­genda noastră de lucru pe a­­cest an. Const. PALADUȚA Semnele primăverii. . . Un grup de tinere fruntaşe din secţia ţesătorie rura C, de la întreprinderea „Ţesătura“. De la stingă la dreapta: Emilia Angheluş, Stratenia Macovei, Rodica Daraban şi Mariana Mihai. Foto: L. STRATULAT — coresp. Premiile celei de a doua ediţii a Festivalului pionieresc de teatru „Miluţă G Gheorghiu“ Zilele trecute s-a încheiat Festivalul pio­ni­eresc de teatru „Miluţă Gheorghiu“, la care au participat 32 de formaţii însu­­mind un număr de 528 de tineri inter­preţi. Au fost atribuite următoarele distincţii: premiul I, Studioului dramatic „Miluţă Gheorghiu“ pentru spectacolul „Facerea lumii", de Tudor Arghezi, dramatizarea şi regia aparţinînd actorului P. Ciubota­ru­.­ In cadrul categoriei teatru de păpuşi, premiul I a fost conferit Şcolii generale nr. 13 pentru spectacolul cu piesa „Alu­­nelu, hai la joc“ de Natalia Dănăilă,iar Şcoala generală nr. 3 a obţinut premiul I pentru montajul literar-muzical, „Pa­triei—gîndul şi fapta“. Şcoala generală nr. 13 a mai dobîndit şi premiul Consiliu­­lui judeţean Iaşi al Organizaţiei pionie­rilor pentru cea mai bogată activitate teatrală, precum şi premiul Teatrului de păpuşi pentru îndemânarea mînuirii. „Astăzi, la şcoală, iar mîine în uzină“, este titlul programului prezentat de bri­gada artistică a Şcolii generale nr. 10, deţinătoarea premiului I. Consiliul municipal Iaşi al Organiza­ţiei pionierilor a acordat, formaţiei de es­tradă a Şcolii generale nr. 10 un premiu pentru calitatea muzicală a spectacolului „Sus ancora“. Premiile pentru interpretarea indivi­duală au fost atribuite de către Comite­tul municipal U.T.C. pionierilor Ionela Gheorghiescu, de la Şcoala generală nr. 6, şi Valeriu Ciucă, de la Şcoala generală nr. 4. Actorul Costache Sava a înmînat Di­ploma Teatrului Naţional „Vasile Alec­­sandri“ pentru hărnicie şi pasiune, mem­brilor Studioului dramatic pionieresc „Mi­luţă Gheorghiu“. JOCURI Nărţişoare ORIZONTAL­­­I. Anunţă începutul primăverii; 2. Pă­­mînt de primăvară — La inimi!; 3. Voal —­ A scris „Primăvara“; 4. ■Mijlocul rîndunicii! —­ Prinde de la aţe!; 5. Din pri­­măvară-n primă­vară; 6. Vine după mărţişor! — Fie­care cu mărţişorul lui; 7. Ajutor! — Nouă la începutul primăverii; 8. Fie­care primăvară, în fond (v. Topîrcea­­nu — pr.). VERTICAL I 1. „Mărţişoare“ în copaci; 2. A pictat „Ghiocei“ — Pri­măvara, îşi pune straie verzi; 3. Uite-o la orez! — I-a prins soarele; 4. Teul cade ! — Muguri la bază !; 5. Culoare de măr­ţişor; 6. Vine pri­măvara la noi — 24 martie!; 7. îna­inte de mărţişor— Abia... abia!; 8. Vestitorii primă­verii. B. GRIGORIU ficţiuni privind integrarea în viaţa sociala Centrul de cercetări pentru probleme­le tineretului are şi la Iaşi un grup in­­terjudeţean de cercetare, pentru Moldo­va. Organism nebugetar şi fără aparat de cercetare ştiinţifică propriu, grupul de cercetători şi activişti sociali, vo­luntari, are în vedere atragerea tuturor celor pregătiţi şi capabili să cerceteze dar să şi acţioneze în domeniile sănă­tăţii, al statutului somatic, fiziologic şi psihologic al tineretului, (în această di­recţie s-au şi realizat cercetări mono­grafice extrem de valoroase, pe 45.000 fişe , care au condus la redactarea lu­crării colective „Adolescenţă şi adapta­re“, sub redacţia prof. dr. P. Brînzei), pedagogiei şcolare şi profesionale, orien­tării profesionale, social-politice, în do­meniul eticii, dreptului şi prevenirii in­fracţiunilor, în domeniul esteticii şi „de­­sign“-ului, al sociologiei. Nu s-a reuşit în suficientă măsură - captarea tuturor energiilor şi inteligenţelor creatoare, va­lorificarea tuturor cercetărilor efectua­te în domeniul sanitar, de psihologie şcolară ori de întreprindere în dome­niul statisticii familiei tinere, vieţii cul­turale. Un început timid făcut acum doi ani în efectuarea anchetelor sociale, a cercetării rurale şi urbane a integrării tineretului s-a conturat treptat într-un grup de şase lucrări de investigare practică, cuprinzind peste 5.000 de su­biecţi care au răspuns cu privire la situaţia lor socială şi şcolară, calificare, loc de muncă şi locuinţă, fluctuaţie, ori s-au referit la predarea folozofiei în li­ceele din şapte oraşe moldovene, la formarea idealului de viaţă, a orientării politice; alte anchete au privit (1.500 subiecţi) activitatea unor instituţii cul­turale cum ar fi Casa de cultură a ti­neretului şi studenţilor, analizînd critic eficienţa mijloacelor educative. Aceste cercetări şi altele, dintre care multe va­lorificate în volume sau publicaţii de specialitate, ori în revista „Tînărul le­ninist“, au fost efectuate cu ajutorul studenţilor aflaţi în practică, al altor tineri care au procedat astfel la o auto­­investigare a vieţii lor colective, la o autocunoaştere, care ajută efectiv la in­tegrarea în viaţa socială. Din păcate, unii înţelegînd limitat lo­cul şi rolul practicii şi integrării în viaţa socială a tineretului studios au Radu NEGRU preşedintele Centrului pentru problemele tineretului. Filiala Moldova procedat formal la acoperirea acestor o­­bligaţii. Tinerii aflaţi în practică la Comite­tul judeţean al U.T.C. Iaşi au fost con­sideraţi activişti nesalariaţi şi trimişi în întreprinderi şi la sate de unde au adus şi valoroase date de anchetă socială. De fapt noi i-am trimis în aceste locuri de muncă pe tinerii studenţi, nu numai pentru a face expuneri teoretice, ci să şi participe la acţiuni concrete, la viaţa de organizaţie ca să f­acă o muncă uti­lă,­ practică, eficientă, să aplice cele în­văţate şi mai ales să-şi dea seama de condiţiile reale de muncă, să se adap­teze locului şi problematicii unor comu­ne şi întreprinderi, şcoli şi instituţii, unde vor profesa după obţinerea diplo­mei. S-a produs astfel un foarte util schimb de cunoştinţe şi o adaptare rea­lă, obiectivă, cu bune rezultate de am­bele părţi. Unele rezultate, cu părţile lor pozitive sau cu imperfecţiuni, s-au comunicat în sesiuni ştiinţifice. Cele mai de seamă contribuţii, dintre care unele publicabile, le-au adus cercetătorii ca­lificaţi de sub conducerea prof. dr. A. Cosmovici, în sesiunea „Tineret — mun­că — integrare“. Intenţionăm să conti­nuăm cercetările întreprinse, să valori­ficăm materialul pe care-l avem sub tipar, să cooptăm alte forţe, alte ener­gii, o acţiune nu prea îndepărtată fiind şi sesiunea de comunicări privind „îm­bunătăţirea stilului de muncă al organi­zaţiilor locale ale U.T.C.“ — în aprilie 1973, valorificînd o cercetare efectuată pe 1050 subiecţi din şcoli, întreprinderi, 300 din construcţii şi 400 din satele ju­deţului Iaşi. Dar nu numai această con­tinuitate de preocupări, la care cadrele competente vor putea participa mai di­rect în viitor, nu numai cercetarea şi valorificarea ei în sesiuni, publicaţii, volume, ne preocupă. Am dori ca unele iniţiative vizînd aplicarea cercetării, a datelor ei, în acţiuni eficiente, în de­cizii şi direcţii de acţiune să devină fapte concrete.­­ Investigarea şi cercetarea datelor unei problematici reale a socialului, privind viaţa şi activitatea tineretului, nu con­stituie un scop in sine, nici un dome­niu unic al aplicării ştiinţei în viaţă. Am dori ca prin măsuri concrete, sta­bilite interdisciplinar, să elaborăm şi să aplicăm metode şi procedee mai bune de orientare şcolară, de orientare pro­fesională. Aici un plan stabilit de Co­mitetul judeţean al U.T.C. cu un grup mai larg de psihologi şcolari, pedagogi, specialişti ai inspectoratului şi ai mi­­nisterelor­ de resort, se cere aplicat cît mai hotărît ca să nu mai avem 8 la sută absolvenţi de şcoli generale şi 30 la sută de şcoli medii neintegraţi. Să analizăm căile de recuperare şi inte­grare a unui mic număr, existent totuşi, de delincvenţi. Va fi necesar ca printr-o strînsă conlucrare între factorii de răs­pundere şcolari, instituţionali, organi­zaţiile U.T.C. să găsim căile, existente de altfel, şi să realizăm efectiv înca­drarea în viaţa socială a celor despre care se vorbea în raportul la Conferin­ţa judeţeană a U.T.C., ca fiind neinte­graţi. Este o problemă majoră, de ma­ximă importanţă, aş zice nu atît strict ştiinţifică, sociologică, mai degrabă — de un interes uman general. Ţinînd de ansamblul axiologic al umanismului so­cialist să-i aducem pe toţi aceşti tineri la realitatea muncii, a frumuseţii rea­le a vieţii. Putem proceda la o acţiune după exemplul practic pe care l-a dat, nu de mult, Organizaţia municipală­i a Capitalei, cu tineri aflaţi într-o situaţie similară. Sunt convins că acel cercetător ştiinţific, sociolog, pedagog, etician, ac­tivist, care a adus pe calea cea bună, ie-a găsit locul în muncă şi în viaţă la 10—20 de tineri contemporani de-ai lui, şi-i va vedea pe aceştia crescînd pro­fesional, întemeind familii, fiind oameni de nădejde, alături de noi toţi ceilalţi, pot considera că au realizat o operă socială mult mai valoroasă decît tipă­rirea unui volum de consideraţii gene­rale despre această problemă, arătînd cum a mai fost tratată de autori din trecut şi de astăzi. Nu vreau să fiu în­ţeles greşit, nu diminuez valoarea mun­cii teoretice, dimpotrivă, dar sunt convins că ea se verifică, se validează, numai în activitatea practică, în efici­enţa socială. Nimic nu este mai eficient social decît să edifici oameni întregi, să-i formezi pe măsura lor şi a epocii în care trăiesc. FLACĂRA Totul e să-ţi iubeşti meseria! Sfirşit şovăielnic de iarnă, cu răbufniri primăvăratice. La Stolniceni-Prăjescu se pregăteşte prima campanie agricolă a anului: se cară gunoiul în cimp şi se re­pară maşinile. La cîteva sute de metri de şosea se află aliniate grajdurile cooperativei agricole, construcţii frumoa­se, moderne. In uşa unui grajd, un­ grup de tineri. Tocmai au terminat curăţenia. Unul dintre ei imi reţine îndeosebi a­­tenţia. Intru in vorbă cu el. II cheamă Octav Cuşmuliuc. Aflu cu uimire că are „deja" 19 ani. Dar pare un copil. Mai aflu că e utecist şi că e fruntaş in pro­ducţie. Biografia sa ? Foarte obişnuită. După ce a terminat şcoala generală a cerut să lucreze in cooperativa agrico­lă, căci de mult se hotărîse să se ca­lifice în meseria părinţilor săi, care s-au trezit agricultori, neam de neamul lor. Ca şi ceilalţi fraţi ai săi, a dezlegat rind pe rînd tainele „meseriei" de ţă­ran. Zi cu zi şi ceas cu ceas, din copi­lărie. „Da, meseria de ţăran, imi expli­că el, ghicindu-mi nedumerirea, căci azi imi sînt necesare nişte cunoştinţe solide, dacă vrei să faci agricultură cum tre­buie". Aducem vorba despre tineri, des­pre preocupările lor. „Există mulţi ti­neri în cooperativa noastră agricolă, îmi spune. La zootehnie, am mai rămas doar cinci, căci au plecat cîţiva in armată. Şi frate-miu, Mihai, e la armată şi tot de aici a plecat. Din familie, sunt sin­gur la zootehnie, ceilalţi lucrează la cul­tura mare, ca şi părinţii". II ascult pe acest foarte tinăr interlo­cutor al meu. E inteligent şi instruit. Aflu că studiază foarte mult şi îndeosebi cărţi legate de creşterea vacilor. „A fost cel mai bun cursant la invăţămîntul a­­grozootehnic" ni-l recomandă secretarul organizaţiei de tineret pe cooperativă, Gheorghe Alexa. „E necesară învăţătura oriunde. In ceea ce priveşte zootehnia, aceasta este o profesie nobilă. Fiindcă trebuie să ştii exact ce raţii trebuie să dai animalelor, nu la intimplare, după ochi. Şi apoi să le hrăneşti după nece­sităţile individuale, diferenţiat, cum se spune. Şi nimic nu e greu. Dacă înveţi lucrurile elementare, dragostea pentru animale şi practica te învaţă restul. Şi dacă le iubeşti ca pe nişte fiinţe folo­sitoare ce sunt, apoi munca este o plă­cere. Dacă ţi-ai îndrăgit meseria nu tre­buie să trudeşti din greu, să gifîi mun­cind. Pasiunea pentru meserie te face să munceşti mai inteligent. Adică, mai mult cu mintea. Şi de aici începe drumul că­tre realizări frumoase". N-am ce spune, frumos gîndeşte tînărul crescător de a­­nimate Octav Cuşmuliuc. De la şeful fermei zootehnice, Vasile Vizitiu, aflu că anul trecut Octav a avut un plan de 1.400 litri lapte de la fiecare vacă și a realizat 1.600 litri in medie. Anul acesta media planificată a crescut la 1.700 litri. Dar el și-a luat angajamentul să reali­zeze 1.850. „Căci nimeni nu poate pre­tinde — îmi spune el — ca de la nişte animale care mai ieri dădeau sub 1.000 litri lapte să scoţi producţii mai mari peste noapte". E foarte adevărat. Dacă s-a schimbat optica faţă de această veche îndeletnicire, apoi revirimentul aş­teptat se va înfăptui în scurt timp. Pe uliţele satului, dinspre căminul cultural, se apropie trei bărbaţi. Sunt preşedintele cooperativei agricole, ingi­nerul şef şi primarul. II întreb pe Ale­xandru Popescu, preşedintele : „Aţi reu­şit să creşteţi producţia in zootehnie in ultimii doi ani. Aveţi vreun secret „Secretul nostru se numeşte acordul glo­bal şi media de vîrstă a colectivului de îngrijitori. Colectiv care beneficiază de prezenţa citorva băietani ce se arată vrednici de frumosul renume de fruntaş în producţie". Cred că despre eroul meu, ca şi des­pre ceilalţi tineri din ferma zootehnică a C.A.P. Stolniceni-Prăjescu, vom mai auzi lucruri bune. loan SACHELARIE Activitate metodică De curînd, unita­tea de pionieri a Şcolii generale nr. 11 Iaşi a găzduit o reuşită activitate metodică a coman­danţilor instructori de unităţi din şco­lile municipiului­ ceremonial „Simbo­luri dragi“, o di­mineaţă de basm, şedinţa cercului de ştiinţe sociale cu tema „File din is­toria U.T.C.“ etc. Prof. M. ZVINCA Consiliul municipal Iaşi al Organizaţiei pionierilor Participanţii au urmărit cu viu inte­res o adunare cu Noi despre artă, arta despre noi , spune că, în ţara noastră, va­lorile culturii şi artei sunt astăzi tot mai larg oferite, spre cunoaş­tere şi asimilare, tinerilor, ca şi altor categorii de cetăţeni, e ca şi cum ai încerca să forţezi o uşă deschisă; e un adevăr axio­matic. Problema care se pune este în ce măsură tineretul se apro­pie, în proporţii apreciabile, afec­tiv, pasional de aceste valori, ci­ne îl stimulează competent spre mirificul univers al artei şi — de ce nu ? — dacă el se regăseşte autentic, cu problemele sale spe­cifice, în creaţiile contemporane. Cu alte cuvinte, care este relaţia reciprocă dintre iubitorii de fru­mos şi creatorii de frumos ? Am încercat să aflăm răspuns la aces­te întrebări, stînd de vorbă cu cîţiva tineri, în cadrul unei an­chete care ne-a dezvăluit ce pro­funde disponibilităţi sufleteşti în­corporează reprezentanţii generaţi­ei de care ne ocupăm. Aş spune că Teodora Luca este o fată oarecare, comunicativă, vioaie, dar m-aş corecta şi aş adăuga că nu este chiar oarecare, de vreme ce este o tînără ne­obişnuit de matură în aprecierea feno­menului literar-artistic, deşi nu are de­cît 22 de ani. Este laborantă la serviciul de cercetări al Uzinei metalurgice și are o pasiune mărturisită pentru lite­ratură, muzică și pictură. — îmi place să citesc cît mai mult, ne asigură ea, dar mai ales literatura de calitate. Merg la concerte simfonice, fiindcă, mnca din liceu, profesoara mi-a insuflat pasiunea gentry, m­usică. N-am tradiţie muzicală în familie, dar m-am apropiat de muzică urmărind emisiunile radio şi de la televizor şi acum am început s-o iniţiez şi pe sora mea, elevă în clasa a Xll-a, cu care am ascultat împreună ciclul „Să înţelegem muzica“. Totul e să-ţi placă arta, şi să te preo­cupi, apoi se formează deprinderea, fi­indcă timp este berechet. — Dar de tinerii care pot fi atraşi spre artă, dar n-au găsit, încă, cheia pa­siunii, cine se ocupă ? — Din păcate, nu se prea ocupă unii. La noi, comitetul U.T.C. nu s-a ocupat de acest lucru, dar acum şi-a trecut în plan organizarea de audiţii muzicale şi şi-a procurat, chiar, materialele nece­sare. N-ar fi rău, desigur, ca să se pro­grameze mai multe concerte-lecţii de că­tre instituţiile profesioniste. — Spuneaţi, însă, că vă preocupă nu numai muzica. In aceste domenii ale ar­tei v-aţi regăsit ca tînără, cu probleme­le care vă confruntă ? — In adevăr, merg la expoziţii şi-mi face plăcere să urmăresc pînzele lui D. Gavrilean şi I. Gînju, în care apar ti­neri în diferite ipostaze. Dar, ce păcat că la noi în uzină, deşi s-a deschis o expoziţie de pictură, ea n-a avut ca pro­blematică viaţa tinerilor. Şi în materie de literatură, n-aş putea spune că noi sîntem reprezentaţi prea bine. Am citit ceva din Marin Preda şi Titus Popovici, cam puţin despre tineri. La piesa lui Iacobanu („Tango la Nisa“), fiindcă tre­buie să vă spun că merg şi la teatru, sunt dezbătute unele din problemele noastre. Şi poate în volumele de umor ale lui Ion Băeşu. Dar în rest, în rest aşteptăm mai mult de la oamenii care trebuie să ne înaripeze cu bucuria fru­mosului. Fiindcă majorităţii tinerilor la place arta. O să zîmbiţi, dar pe fratele meu, din clasa a VIl-a, îndrăgostit de pictură, eu îl mai îndrum, cum pot, n-a fost altcineva. I-am şi cumpărat volu­me de reproduceri, mici cărţi de popu­larizare a artelor plastice. Trebuie mul­tă dăruire şi o îndrumare competentă. Eu am învăţat singură limba engleză, tot din pasiune. De aceea spun că tre­buie, în toate, mai multă pasiune.­­ Ştefan Burlacu are, cu totul întîmplă­­tor, aceeaşi vîrstă cu a Teodorei Luca. Este muncitor, primitor-distribuitor la Ţesătoria de mătase „Victoria“ şi e membru în comitetul U.T.C. pe între­prindere. Tocmai îşi cumpărase cîteva reviste: „Contemporanul“, „Flacăra“, „Lumea“ etc., cînd l-am întrebat ce pă­rere are despre problema pusă de noi în discuţie. — Mie îmi place arta şi aş putea spu­ne că mai am cîţiva prieteni care au a­­celeaşi preocupări: Dan Gheorghe, lăcă­tuş mecanic, Valeriu Pricop, operator. Mai citim, mai discutăm, dar problema e alta. Sunt unii tineri care-şi pierd timpul cu fleacuri şi nu prea sunt în­drumaţi cu atenţie să termine cu bra­varea şi să se intereseze de lucruri se­rioase. Mi-aş îngădui să spun că insti­tuţiile de cultură şi artă nu şi-au mai trimis reprezentanţi pe la noi, ca să nu mai aud băieţi spunînd că nu înţeleg îmbulzeala de simete în muzică. Tre­buie să li se explice. Şi „Naţionalul“ ar putea prezenta la noi o scenetă, fiindcă unii spun că n-au timp să meargă la teatru, dar pierd vremea pe bulevard. — Şi dv. aveţi ? — Eu îmi fac timp. Şi am văzut „Du­et“, în care Andi Andrieş pune proble­ma responsabilităţii tinerilor faţă de so­cietatea noastră. Şi mai citesc. Chiar a­­cum am terminat „Marele singuratic“ de Marin Preda şi mai urmez la cursul se­ral, în anul III la Liceul industrial de construcţii. Cred, însă, că mulţi dintre noi trebuie să ştie să citească, ori pen­tru aceasta e nevoie de o activitate, per­manentă, nu dispersată şi din partea U.T.C.-ului şi din partea noastră. — Dar numai U.T.C.-ul trebuie să ac­ţioneze ? — Nu, chiar şi artiştii, scriitorii, dacă ne vor da lucrări mai puţin întunecate, cu problemele noastre, cu bucuriile şi poticnelele noastre. Şi atunci n-o să or­ganizăm un micro-recital numai din To­­pîrceanu, cum am făcut la o sîmbătă cultural-distractivă recentă, ci şi din­­tr-un poet în viaţă. Dar unii dintre noi trecem prea uşor prin viaţă, asta-i.­­ Băiat agreabil, inteligent şi comunica­tiv, Corneliu Taraşi, elev în cl. a XI-a a Liceului nr. 7, membru în comitetul U.T.C. pe şcoală. — Acum sunt într-o perioadă de acu­mulare. I-am citit pe poeţii Marin So­­rescu şi Mihai Ursachi şi vă spun că m­-am regăsit, poezia lui Sorescu în spe­cial fiind — prin tematica şi mijloace­le de exprimare — adresată tineretului. Am citit şi „Paralele“ de Corneliu Şte­­fanache, dar aici nu sînt, e drept, pro­blemele noastre. Imi place Adrian Pău­­nescu care pune probleme deschis, care ne frămîntă, îmi mai place Tudor Geor­ge şi alţii. — Scrieţi, cumva versuri ? — Aş îndrăzni să spun că da. Am şi publicat în „Cronica“. Dar trebuie să ci­tesc mult, foarte mult. Păcat că nu vin poeţii consacraţi la noi în şcoală. In ge­nere, nu prea sînt invitate personalităţi marcante ale culturii ieşene. — Găsiţi, deci, lucruri interesante în literatura actuală ? — De cele mai multe ori, da. Se pu­blică însă şi poezii incolore, plate, de genul volumului „Treptele restituite“. Poate ar trebui ca şi revistele să valori­fice mai bine lucrările debutanţilor. Nu înţeleg, apoi, de ce nu vin criticii de artă în mijlocul elevilor, pentru a li se explica unele lucruri. Aş sugera, de a­­semenea, o expoziţie de pictură a ele­vilor, fiindcă vreau să vă spun că mă interesează şi această arie — şi un con­curs de literatură al şcolarilor. Trebuie cultivat gustul pentru frumos. — In­formarea gustului pentru fru­mos numai şcoala şi reprezentanţii arte­lor au responsabilităţi ? — Nu, cred că şi familia. La noi, pro­blemele de artă şi cultură se discută, se lămuresc şi mai asist şi eu şi fratele meu, şi vrînd-nevrînd mai învăţăm. Se creează un climat propice, deci. Şi sunt convins că şi în alte familii.­­ • Dialogul nostru ar mai fi putut, desi­gur, continua, dacă n-am fi căzut cu toţii de acord că cele cîteva concluzii ale opiniilor le pot trage foarte precis forurile vizate, problema însăşi fiind, în continuare, o temă de meditaţie pentru tineri, problemă care nu poate fi rezol­vată, cît ai bate din palme. Al. CERBU ANCHETA NOASTRĂ 4 al r r

Next