Flacăra Iaşului, martie 1973 (Anul 29, nr. 8224-8250)
1973-03-01 / nr. 8224
* PAGINA A IV-A „Modernizarea este şi o problemă a noastră“ Am asistat, nu de mult, la Uzina mecanică „Nicolina", la o şedinţă a secretarilor U.T.C. din secţii. Poate şedinţă e pretenţios spus: a fost, de fapt, o adunare „fulger“, de lucru, în care s-au spus deschis multe neajunsuri existente, s-au făcut critici aspre la adresa activităţii unora dintre cei prezenţi, după cum au fost remarcate şi lăudate alte aspecte. Nu m-a surprins combativitatea tinerilor de la „Nicolina", este un fapt recunoscut. Dar reporterul, prezent întimplător acolo, a putut consemna cu bucurie promptitudinea şi seriozitatea cu care indicaţiile secretarului general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, făcute cu prilejul vizitei în judeţul Iaşi, şi în special la Uzina mecanică „Nicolina“, erau studiate şi urmate de propuneri privind aplicarea lor neîntîrziată. — Modernizarea uzinei este şi o problemă a noastră, îmi spunea Laurenţiu Bulgăraşu, locţiitorul secretarului comitetului U.T.C., este, ba chiar, îmi place să cred, în primul rînd a noastră, a muncitorilor tineri. Vizita secretarului general în uzină ne-a mobilizat pe toţi, ne-a făcut să privim cu alţi ochi, de gospodari pricepuţi, munca noastră. Nu s-au limitat, ei, tinerii, numai la discuţii. Am notat multe iniţiative care au început deja să prindă viaţă. Iată, de altfel, o scurtă trecere în revistă a unora dintre ele: tinerii de la atelierul de prototipuri şi autoutilări s-au angajat să lucreze o zi pe săptămină cu materiale economisite, cei de la „mecanic şef“, „prelucrări mecanice", „utilaje rutiere" au constituit brigăzi care urmăresc evitarea risipei, respectarea tehnologiilor de fabricaţie , îmbunătăţirea calităţii; în sectorul de debitare se vor economisi printr-o croire judicioasă 30 tone metal, 3000 kg. electrozi etc.; tinerii din secţia vagoane s-au angajat să repare, suplimentar, în fiecare lună, cite un vagon; în sfîrşit, în secţia de întreţinere şi reparaţii s-a hotărît, printre altele, ca două zile pe lună să se efectueze reparaţii electrice din materiale recuperabile. Evident, şirul acţiunilor iniţiate este mult mai mare. Important de reţinut este faptul că ele au prins viaţă imediat. Stau mărturie în acest sens multe cifre şi fapte edificatoare. Vom cita doar pe uteciştii din secţia montaj — sectorul debitare — care au economisit deja mai bine de două tone de metal, alături de cele 23 tone din anul trecut. Sunt şi alte probleme care-i preocupă pe toţi. „ Numărul tinerilor inovatori este încă mic la „Nicolina“, remarca tehnicianul Gh. Rusu. Trebuie antrenaţi cu toţii în această acţiune, fiindcă mulţi ar putea „spune ceva“. — Am auzit că dv. aveţi deja pregătită o inovaţie. — Intr-adevăr, am definitivat una, de cîteva zile, şi, bineînţeles, am şi alte idei care pot fi aplicate. Despre felul în care contribuie tinerii la modernizarea uzinei se pot spune multe. Să amintim doar, ca modalitate, continua preocupare pentru îmbunătăţirea calificării, pentru creşterea nivelului de pregătire profesională. — Trebuie să cunoaştem mai bine uzina, utilajele sale, sublinia lăcătuşul Al. Sandu, de la secţia prototipuri. Sunt, desigur, mulţi meseriaşi tineri foarte buni la noi: doi dintre ei au executat majoritatea lucrărilor la distribuitorul de mixturi asfaltice şi lucrează acum la el, pînă va fi omologat, alţii au efectuat lucrări la utilaje care sunt apreciate peste hotare. Dar mai sunt şi alţii, insuficient pregătiţi, care nu au grijă de maşinile la care lucrează, de materiale, nu respectă indicaţiile tehnologice. Cu ei mai avem încă de discutat, pentru a-i convinge că aducerea uzinei noastre în rîndul celor mai bune depinde şi de eforturile lor. Cu acest scop se organizează cicluri de expuneri susţinute de tinerii specialişti din uzină, întîlniri cu muncitorii cu multă experienţă, cu fruntaşii în producţie. Luarea în păstrare socialistă a utilajelor, iniţiativele lansate — cu bune rezultate —, preocupările pentru perfecţionarea profesională atestă că tineretul „Nicolinei“ este decis să contribuie din plin la ridicarea prestigiului acestei importante uzine. „ Tinerii ar putea da mai mult în munca pentru îndeplinirea importantelor sarcini pe care conducerea de partid Ie-a trasat uzinei, na declara inginerul şef al uzinei, Gheorghe Cojocaru. Dar, atmosfera care domneşte în secţii, în sinul organizaţiilor de U.T.C., ne îndreptăţeşte să credem că vor fi găsite căile care să ducă la cuprinderea tuturor în noul suflu al „Nicolinei", în așa fel încît să contribuie substanțial la modernizarea uzinei — obiectivul nr. 1 înscris în agenda noastră de lucru pe acest an. Const. PALADUȚA Semnele primăverii. . . Un grup de tinere fruntaşe din secţia ţesătorie rura C, de la întreprinderea „Ţesătura“. De la stingă la dreapta: Emilia Angheluş, Stratenia Macovei, Rodica Daraban şi Mariana Mihai. Foto: L. STRATULAT — coresp. Premiile celei de a doua ediţii a Festivalului pionieresc de teatru „Miluţă G Gheorghiu“ Zilele trecute s-a încheiat Festivalul pionieresc de teatru „Miluţă Gheorghiu“, la care au participat 32 de formaţii însumind un număr de 528 de tineri interpreţi. Au fost atribuite următoarele distincţii: premiul I, Studioului dramatic „Miluţă Gheorghiu“ pentru spectacolul „Facerea lumii", de Tudor Arghezi, dramatizarea şi regia aparţinînd actorului P. Ciubotaru. In cadrul categoriei teatru de păpuşi, premiul I a fost conferit Şcolii generale nr. 13 pentru spectacolul cu piesa „Alunelu, hai la joc“ de Natalia Dănăilă,iar Şcoala generală nr. 3 a obţinut premiul I pentru montajul literar-muzical, „Patriei—gîndul şi fapta“. Şcoala generală nr. 13 a mai dobîndit şi premiul Consiliului judeţean Iaşi al Organizaţiei pionierilor pentru cea mai bogată activitate teatrală, precum şi premiul Teatrului de păpuşi pentru îndemânarea mînuirii. „Astăzi, la şcoală, iar mîine în uzină“, este titlul programului prezentat de brigada artistică a Şcolii generale nr. 10, deţinătoarea premiului I. Consiliul municipal Iaşi al Organizaţiei pionierilor a acordat, formaţiei de estradă a Şcolii generale nr. 10 un premiu pentru calitatea muzicală a spectacolului „Sus ancora“. Premiile pentru interpretarea individuală au fost atribuite de către Comitetul municipal U.T.C. pionierilor Ionela Gheorghiescu, de la Şcoala generală nr. 6, şi Valeriu Ciucă, de la Şcoala generală nr. 4. Actorul Costache Sava a înmînat Diploma Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“ pentru hărnicie şi pasiune, membrilor Studioului dramatic pionieresc „Miluţă Gheorghiu“. JOCURI Nărţişoare ORIZONTALI. Anunţă începutul primăverii; 2. Pămînt de primăvară — La inimi!; 3. Voal — A scris „Primăvara“; 4. ■Mijlocul rîndunicii! — Prinde de la aţe!; 5. Din primăvară-n primăvară; 6. Vine după mărţişor! — Fiecare cu mărţişorul lui; 7. Ajutor! — Nouă la începutul primăverii; 8. Fiecare primăvară, în fond (v. Topîrceanu — pr.). VERTICAL I 1. „Mărţişoare“ în copaci; 2. A pictat „Ghiocei“ — Primăvara, îşi pune straie verzi; 3. Uite-o la orez! — I-a prins soarele; 4. Teul cade ! — Muguri la bază !; 5. Culoare de mărţişor; 6. Vine primăvara la noi — 24 martie!; 7. înainte de mărţişor— Abia... abia!; 8. Vestitorii primăverii. B. GRIGORIU ficţiuni privind integrarea în viaţa sociala Centrul de cercetări pentru problemele tineretului are şi la Iaşi un grup interjudeţean de cercetare, pentru Moldova. Organism nebugetar şi fără aparat de cercetare ştiinţifică propriu, grupul de cercetători şi activişti sociali, voluntari, are în vedere atragerea tuturor celor pregătiţi şi capabili să cerceteze dar să şi acţioneze în domeniile sănătăţii, al statutului somatic, fiziologic şi psihologic al tineretului, (în această direcţie s-au şi realizat cercetări monografice extrem de valoroase, pe 45.000 fişe , care au condus la redactarea lucrării colective „Adolescenţă şi adaptare“, sub redacţia prof. dr. P. Brînzei), pedagogiei şcolare şi profesionale, orientării profesionale, social-politice, în domeniul eticii, dreptului şi prevenirii infracţiunilor, în domeniul esteticii şi „design“-ului, al sociologiei. Nu s-a reuşit în suficientă măsură - captarea tuturor energiilor şi inteligenţelor creatoare, valorificarea tuturor cercetărilor efectuate în domeniul sanitar, de psihologie şcolară ori de întreprindere în domeniul statisticii familiei tinere, vieţii culturale. Un început timid făcut acum doi ani în efectuarea anchetelor sociale, a cercetării rurale şi urbane a integrării tineretului s-a conturat treptat într-un grup de şase lucrări de investigare practică, cuprinzind peste 5.000 de subiecţi care au răspuns cu privire la situaţia lor socială şi şcolară, calificare, loc de muncă şi locuinţă, fluctuaţie, ori s-au referit la predarea folozofiei în liceele din şapte oraşe moldovene, la formarea idealului de viaţă, a orientării politice; alte anchete au privit (1.500 subiecţi) activitatea unor instituţii culturale cum ar fi Casa de cultură a tineretului şi studenţilor, analizînd critic eficienţa mijloacelor educative. Aceste cercetări şi altele, dintre care multe valorificate în volume sau publicaţii de specialitate, ori în revista „Tînărul leninist“, au fost efectuate cu ajutorul studenţilor aflaţi în practică, al altor tineri care au procedat astfel la o autoinvestigare a vieţii lor colective, la o autocunoaştere, care ajută efectiv la integrarea în viaţa socială. Din păcate, unii înţelegînd limitat locul şi rolul practicii şi integrării în viaţa socială a tineretului studios au Radu NEGRU preşedintele Centrului pentru problemele tineretului. Filiala Moldova procedat formal la acoperirea acestor obligaţii. Tinerii aflaţi în practică la Comitetul judeţean al U.T.C. Iaşi au fost consideraţi activişti nesalariaţi şi trimişi în întreprinderi şi la sate de unde au adus şi valoroase date de anchetă socială. De fapt noi i-am trimis în aceste locuri de muncă pe tinerii studenţi, nu numai pentru a face expuneri teoretice, ci să şi participe la acţiuni concrete, la viaţa de organizaţie ca să facă o muncă utilă, practică, eficientă, să aplice cele învăţate şi mai ales să-şi dea seama de condiţiile reale de muncă, să se adapteze locului şi problematicii unor comune şi întreprinderi, şcoli şi instituţii, unde vor profesa după obţinerea diplomei. S-a produs astfel un foarte util schimb de cunoştinţe şi o adaptare reală, obiectivă, cu bune rezultate de ambele părţi. Unele rezultate, cu părţile lor pozitive sau cu imperfecţiuni, s-au comunicat în sesiuni ştiinţifice. Cele mai de seamă contribuţii, dintre care unele publicabile, le-au adus cercetătorii calificaţi de sub conducerea prof. dr. A. Cosmovici, în sesiunea „Tineret — muncă — integrare“. Intenţionăm să continuăm cercetările întreprinse, să valorificăm materialul pe care-l avem sub tipar, să cooptăm alte forţe, alte energii, o acţiune nu prea îndepărtată fiind şi sesiunea de comunicări privind „îmbunătăţirea stilului de muncă al organizaţiilor locale ale U.T.C.“ — în aprilie 1973, valorificînd o cercetare efectuată pe 1050 subiecţi din şcoli, întreprinderi, 300 din construcţii şi 400 din satele judeţului Iaşi. Dar nu numai această continuitate de preocupări, la care cadrele competente vor putea participa mai direct în viitor, nu numai cercetarea şi valorificarea ei în sesiuni, publicaţii, volume, ne preocupă. Am dori ca unele iniţiative vizînd aplicarea cercetării, a datelor ei, în acţiuni eficiente, în decizii şi direcţii de acţiune să devină fapte concrete. Investigarea şi cercetarea datelor unei problematici reale a socialului, privind viaţa şi activitatea tineretului, nu constituie un scop in sine, nici un domeniu unic al aplicării ştiinţei în viaţă. Am dori ca prin măsuri concrete, stabilite interdisciplinar, să elaborăm şi să aplicăm metode şi procedee mai bune de orientare şcolară, de orientare profesională. Aici un plan stabilit de Comitetul judeţean al U.T.C. cu un grup mai larg de psihologi şcolari, pedagogi, specialişti ai inspectoratului şi ai ministerelor de resort, se cere aplicat cît mai hotărît ca să nu mai avem 8 la sută absolvenţi de şcoli generale şi 30 la sută de şcoli medii neintegraţi. Să analizăm căile de recuperare şi integrare a unui mic număr, existent totuşi, de delincvenţi. Va fi necesar ca printr-o strînsă conlucrare între factorii de răspundere şcolari, instituţionali, organizaţiile U.T.C. să găsim căile, existente de altfel, şi să realizăm efectiv încadrarea în viaţa socială a celor despre care se vorbea în raportul la Conferinţa judeţeană a U.T.C., ca fiind neintegraţi. Este o problemă majoră, de maximă importanţă, aş zice nu atît strict ştiinţifică, sociologică, mai degrabă — de un interes uman general. Ţinînd de ansamblul axiologic al umanismului socialist să-i aducem pe toţi aceşti tineri la realitatea muncii, a frumuseţii reale a vieţii. Putem proceda la o acţiune după exemplul practic pe care l-a dat, nu de mult, Organizaţia municipalăi a Capitalei, cu tineri aflaţi într-o situaţie similară. Sunt convins că acel cercetător ştiinţific, sociolog, pedagog, etician, activist, care a adus pe calea cea bună, ie-a găsit locul în muncă şi în viaţă la 10—20 de tineri contemporani de-ai lui, şi-i va vedea pe aceştia crescînd profesional, întemeind familii, fiind oameni de nădejde, alături de noi toţi ceilalţi, pot considera că au realizat o operă socială mult mai valoroasă decît tipărirea unui volum de consideraţii generale despre această problemă, arătînd cum a mai fost tratată de autori din trecut şi de astăzi. Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu diminuez valoarea muncii teoretice, dimpotrivă, dar sunt convins că ea se verifică, se validează, numai în activitatea practică, în eficienţa socială. Nimic nu este mai eficient social decît să edifici oameni întregi, să-i formezi pe măsura lor şi a epocii în care trăiesc. FLACĂRA Totul e să-ţi iubeşti meseria! Sfirşit şovăielnic de iarnă, cu răbufniri primăvăratice. La Stolniceni-Prăjescu se pregăteşte prima campanie agricolă a anului: se cară gunoiul în cimp şi se repară maşinile. La cîteva sute de metri de şosea se află aliniate grajdurile cooperativei agricole, construcţii frumoase, moderne. In uşa unui grajd, un grup de tineri. Tocmai au terminat curăţenia. Unul dintre ei imi reţine îndeosebi atenţia. Intru in vorbă cu el. II cheamă Octav Cuşmuliuc. Aflu cu uimire că are „deja" 19 ani. Dar pare un copil. Mai aflu că e utecist şi că e fruntaş in producţie. Biografia sa ? Foarte obişnuită. După ce a terminat şcoala generală a cerut să lucreze in cooperativa agricolă, căci de mult se hotărîse să se califice în meseria părinţilor săi, care s-au trezit agricultori, neam de neamul lor. Ca şi ceilalţi fraţi ai săi, a dezlegat rind pe rînd tainele „meseriei" de ţăran. Zi cu zi şi ceas cu ceas, din copilărie. „Da, meseria de ţăran, imi explică el, ghicindu-mi nedumerirea, căci azi imi sînt necesare nişte cunoştinţe solide, dacă vrei să faci agricultură cum trebuie". Aducem vorba despre tineri, despre preocupările lor. „Există mulţi tineri în cooperativa noastră agricolă, îmi spune. La zootehnie, am mai rămas doar cinci, căci au plecat cîţiva in armată. Şi frate-miu, Mihai, e la armată şi tot de aici a plecat. Din familie, sunt singur la zootehnie, ceilalţi lucrează la cultura mare, ca şi părinţii". II ascult pe acest foarte tinăr interlocutor al meu. E inteligent şi instruit. Aflu că studiază foarte mult şi îndeosebi cărţi legate de creşterea vacilor. „A fost cel mai bun cursant la invăţămîntul agrozootehnic" ni-l recomandă secretarul organizaţiei de tineret pe cooperativă, Gheorghe Alexa. „E necesară învăţătura oriunde. In ceea ce priveşte zootehnia, aceasta este o profesie nobilă. Fiindcă trebuie să ştii exact ce raţii trebuie să dai animalelor, nu la intimplare, după ochi. Şi apoi să le hrăneşti după necesităţile individuale, diferenţiat, cum se spune. Şi nimic nu e greu. Dacă înveţi lucrurile elementare, dragostea pentru animale şi practica te învaţă restul. Şi dacă le iubeşti ca pe nişte fiinţe folositoare ce sunt, apoi munca este o plăcere. Dacă ţi-ai îndrăgit meseria nu trebuie să trudeşti din greu, să gifîi muncind. Pasiunea pentru meserie te face să munceşti mai inteligent. Adică, mai mult cu mintea. Şi de aici începe drumul către realizări frumoase". N-am ce spune, frumos gîndeşte tînărul crescător de animate Octav Cuşmuliuc. De la şeful fermei zootehnice, Vasile Vizitiu, aflu că anul trecut Octav a avut un plan de 1.400 litri lapte de la fiecare vacă și a realizat 1.600 litri in medie. Anul acesta media planificată a crescut la 1.700 litri. Dar el și-a luat angajamentul să realizeze 1.850. „Căci nimeni nu poate pretinde — îmi spune el — ca de la nişte animale care mai ieri dădeau sub 1.000 litri lapte să scoţi producţii mai mari peste noapte". E foarte adevărat. Dacă s-a schimbat optica faţă de această veche îndeletnicire, apoi revirimentul aşteptat se va înfăptui în scurt timp. Pe uliţele satului, dinspre căminul cultural, se apropie trei bărbaţi. Sunt preşedintele cooperativei agricole, inginerul şef şi primarul. II întreb pe Alexandru Popescu, preşedintele : „Aţi reuşit să creşteţi producţia in zootehnie in ultimii doi ani. Aveţi vreun secret „Secretul nostru se numeşte acordul global şi media de vîrstă a colectivului de îngrijitori. Colectiv care beneficiază de prezenţa citorva băietani ce se arată vrednici de frumosul renume de fruntaş în producţie". Cred că despre eroul meu, ca şi despre ceilalţi tineri din ferma zootehnică a C.A.P. Stolniceni-Prăjescu, vom mai auzi lucruri bune. loan SACHELARIE Activitate metodică De curînd, unitatea de pionieri a Şcolii generale nr. 11 Iaşi a găzduit o reuşită activitate metodică a comandanţilor instructori de unităţi din şcolile municipiului ceremonial „Simboluri dragi“, o dimineaţă de basm, şedinţa cercului de ştiinţe sociale cu tema „File din istoria U.T.C.“ etc. Prof. M. ZVINCA Consiliul municipal Iaşi al Organizaţiei pionierilor Participanţii au urmărit cu viu interes o adunare cu Noi despre artă, arta despre noi , spune că, în ţara noastră, valorile culturii şi artei sunt astăzi tot mai larg oferite, spre cunoaştere şi asimilare, tinerilor, ca şi altor categorii de cetăţeni, e ca şi cum ai încerca să forţezi o uşă deschisă; e un adevăr axiomatic. Problema care se pune este în ce măsură tineretul se apropie, în proporţii apreciabile, afectiv, pasional de aceste valori, cine îl stimulează competent spre mirificul univers al artei şi — de ce nu ? — dacă el se regăseşte autentic, cu problemele sale specifice, în creaţiile contemporane. Cu alte cuvinte, care este relaţia reciprocă dintre iubitorii de frumos şi creatorii de frumos ? Am încercat să aflăm răspuns la aceste întrebări, stînd de vorbă cu cîţiva tineri, în cadrul unei anchete care ne-a dezvăluit ce profunde disponibilităţi sufleteşti încorporează reprezentanţii generaţiei de care ne ocupăm. Aş spune că Teodora Luca este o fată oarecare, comunicativă, vioaie, dar m-aş corecta şi aş adăuga că nu este chiar oarecare, de vreme ce este o tînără neobişnuit de matură în aprecierea fenomenului literar-artistic, deşi nu are decît 22 de ani. Este laborantă la serviciul de cercetări al Uzinei metalurgice și are o pasiune mărturisită pentru literatură, muzică și pictură. — îmi place să citesc cît mai mult, ne asigură ea, dar mai ales literatura de calitate. Merg la concerte simfonice, fiindcă, mnca din liceu, profesoara mi-a insuflat pasiunea gentry, musică. N-am tradiţie muzicală în familie, dar m-am apropiat de muzică urmărind emisiunile radio şi de la televizor şi acum am început s-o iniţiez şi pe sora mea, elevă în clasa a Xll-a, cu care am ascultat împreună ciclul „Să înţelegem muzica“. Totul e să-ţi placă arta, şi să te preocupi, apoi se formează deprinderea, fiindcă timp este berechet. — Dar de tinerii care pot fi atraşi spre artă, dar n-au găsit, încă, cheia pasiunii, cine se ocupă ? — Din păcate, nu se prea ocupă unii. La noi, comitetul U.T.C. nu s-a ocupat de acest lucru, dar acum şi-a trecut în plan organizarea de audiţii muzicale şi şi-a procurat, chiar, materialele necesare. N-ar fi rău, desigur, ca să se programeze mai multe concerte-lecţii de către instituţiile profesioniste. — Spuneaţi, însă, că vă preocupă nu numai muzica. In aceste domenii ale artei v-aţi regăsit ca tînără, cu problemele care vă confruntă ? — In adevăr, merg la expoziţii şi-mi face plăcere să urmăresc pînzele lui D. Gavrilean şi I. Gînju, în care apar tineri în diferite ipostaze. Dar, ce păcat că la noi în uzină, deşi s-a deschis o expoziţie de pictură, ea n-a avut ca problematică viaţa tinerilor. Şi în materie de literatură, n-aş putea spune că noi sîntem reprezentaţi prea bine. Am citit ceva din Marin Preda şi Titus Popovici, cam puţin despre tineri. La piesa lui Iacobanu („Tango la Nisa“), fiindcă trebuie să vă spun că merg şi la teatru, sunt dezbătute unele din problemele noastre. Şi poate în volumele de umor ale lui Ion Băeşu. Dar în rest, în rest aşteptăm mai mult de la oamenii care trebuie să ne înaripeze cu bucuria frumosului. Fiindcă majorităţii tinerilor la place arta. O să zîmbiţi, dar pe fratele meu, din clasa a VIl-a, îndrăgostit de pictură, eu îl mai îndrum, cum pot, n-a fost altcineva. I-am şi cumpărat volume de reproduceri, mici cărţi de popularizare a artelor plastice. Trebuie multă dăruire şi o îndrumare competentă. Eu am învăţat singură limba engleză, tot din pasiune. De aceea spun că trebuie, în toate, mai multă pasiune. Ştefan Burlacu are, cu totul întîmplător, aceeaşi vîrstă cu a Teodorei Luca. Este muncitor, primitor-distribuitor la Ţesătoria de mătase „Victoria“ şi e membru în comitetul U.T.C. pe întreprindere. Tocmai îşi cumpărase cîteva reviste: „Contemporanul“, „Flacăra“, „Lumea“ etc., cînd l-am întrebat ce părere are despre problema pusă de noi în discuţie. — Mie îmi place arta şi aş putea spune că mai am cîţiva prieteni care au aceleaşi preocupări: Dan Gheorghe, lăcătuş mecanic, Valeriu Pricop, operator. Mai citim, mai discutăm, dar problema e alta. Sunt unii tineri care-şi pierd timpul cu fleacuri şi nu prea sunt îndrumaţi cu atenţie să termine cu bravarea şi să se intereseze de lucruri serioase. Mi-aş îngădui să spun că instituţiile de cultură şi artă nu şi-au mai trimis reprezentanţi pe la noi, ca să nu mai aud băieţi spunînd că nu înţeleg îmbulzeala de simete în muzică. Trebuie să li se explice. Şi „Naţionalul“ ar putea prezenta la noi o scenetă, fiindcă unii spun că n-au timp să meargă la teatru, dar pierd vremea pe bulevard. — Şi dv. aveţi ? — Eu îmi fac timp. Şi am văzut „Duet“, în care Andi Andrieş pune problema responsabilităţii tinerilor faţă de societatea noastră. Şi mai citesc. Chiar acum am terminat „Marele singuratic“ de Marin Preda şi mai urmez la cursul seral, în anul III la Liceul industrial de construcţii. Cred, însă, că mulţi dintre noi trebuie să ştie să citească, ori pentru aceasta e nevoie de o activitate, permanentă, nu dispersată şi din partea U.T.C.-ului şi din partea noastră. — Dar numai U.T.C.-ul trebuie să acţioneze ? — Nu, chiar şi artiştii, scriitorii, dacă ne vor da lucrări mai puţin întunecate, cu problemele noastre, cu bucuriile şi poticnelele noastre. Şi atunci n-o să organizăm un micro-recital numai din Topîrceanu, cum am făcut la o sîmbătă cultural-distractivă recentă, ci şi dintr-un poet în viaţă. Dar unii dintre noi trecem prea uşor prin viaţă, asta-i. Băiat agreabil, inteligent şi comunicativ, Corneliu Taraşi, elev în cl. a XI-a a Liceului nr. 7, membru în comitetul U.T.C. pe şcoală. — Acum sunt într-o perioadă de acumulare. I-am citit pe poeţii Marin Sorescu şi Mihai Ursachi şi vă spun că m-am regăsit, poezia lui Sorescu în special fiind — prin tematica şi mijloacele de exprimare — adresată tineretului. Am citit şi „Paralele“ de Corneliu Ştefanache, dar aici nu sînt, e drept, problemele noastre. Imi place Adrian Păunescu care pune probleme deschis, care ne frămîntă, îmi mai place Tudor George şi alţii. — Scrieţi, cumva versuri ? — Aş îndrăzni să spun că da. Am şi publicat în „Cronica“. Dar trebuie să citesc mult, foarte mult. Păcat că nu vin poeţii consacraţi la noi în şcoală. In genere, nu prea sînt invitate personalităţi marcante ale culturii ieşene. — Găsiţi, deci, lucruri interesante în literatura actuală ? — De cele mai multe ori, da. Se publică însă şi poezii incolore, plate, de genul volumului „Treptele restituite“. Poate ar trebui ca şi revistele să valorifice mai bine lucrările debutanţilor. Nu înţeleg, apoi, de ce nu vin criticii de artă în mijlocul elevilor, pentru a li se explica unele lucruri. Aş sugera, de asemenea, o expoziţie de pictură a elevilor, fiindcă vreau să vă spun că mă interesează şi această arie — şi un concurs de literatură al şcolarilor. Trebuie cultivat gustul pentru frumos. — Informarea gustului pentru frumos numai şcoala şi reprezentanţii artelor au responsabilităţi ? — Nu, cred că şi familia. La noi, problemele de artă şi cultură se discută, se lămuresc şi mai asist şi eu şi fratele meu, şi vrînd-nevrînd mai învăţăm. Se creează un climat propice, deci. Şi sunt convins că şi în alte familii. • Dialogul nostru ar mai fi putut, desigur, continua, dacă n-am fi căzut cu toţii de acord că cele cîteva concluzii ale opiniilor le pot trage foarte precis forurile vizate, problema însăşi fiind, în continuare, o temă de meditaţie pentru tineri, problemă care nu poate fi rezolvată, cît ai bate din palme. Al. CERBU ANCHETA NOASTRĂ 4 al r r