Flacăra Iaşului, mai 1973 (Anul 29, nr. 8276-8302)

1973-05-01 / nr. 8276

L 1 PAGINA* Cu toate forţele, în slujba marilor realizări ale patriei Conduc o formaţie de tineri operatori în una din noile secţii de pro­ducţie­­ ale Fabricii de antibiotice Iaşi. Realizăm aici produse ca ampicilin, oxicilin, doxacilin, alte peniciline de semisinteză. Este vorba de noi anti­biotice care şi-au câştigat deja o bună apreciere. în cei circa 4 ani, de la intrarea secţiei în func­ţiune, rezultatele muncii noastre au fost tot mai bune. Accentul pus pe utilizarea tot mai efici­entă a instalaţiilor şi a suprafeţelor de producţie construite ne-a permis să depăşim substanţial indi­catorii tehnici şi econo­mici prevăzuţi la con­struirea secţiei. Producţia pe care o vom fabrica în 1973 va fi cu circa 75 la sută peste nivelul para­metrilor proiectaţi. Dato­răm acest succes atenţiei cu care se programează producţia, diversificării sortimentaţiei, bunei orga­nizări a producţiei şi a muncii, eforturilor conti­nue pe linia perfecţionă­rii profesionale şi a creş­terii disciplinei de pro­ducţie. Aş face o subli­niere specială în privinţa importanţei ce o prezintă pentru randamentele de fabricaţie respectarea dis­ciplinei tehnologice, răs­punderea deosebită în muncă din partea fiecărui lucrător. E suficientă o foarte mică neatenţie, o abatere infimă de la pa­rametrii de lucru stabiliţi pentru ca şarja de anti­biotice să aibă de suferit sau chiar să fie compro­misă. Iată de ce organi­zaţia de partid din care fac parte, noi toţi punem un accent deosebit pe munca de educaţie şi pe îmbogăţirea continuă a cunoştinţelor de speciali­tate şi generale. Aş re­marca un singur exem­plu : toţi cei cinci membri ai formaţiei noastre — absolvenţi ai şcolii profe­sionale — urmează în pre­zent cursurile serale sau fără frecvenţă ale liceu­lui. Personal, sunt în clasa a X-a şi gîndurile mele se îndreaptă spre învăţământul superior teh­nic. Ştim că numai pe această cale vom putea obţine succese şi mai fru­moase în munca desfă­şurată, ne vom putea păs­tra locul fruntaş în în­trecerea socialistă dintre secţiile fabricii, vom pu­tea pune modestele noas­tre forţe în slujba mari­lor realizări ale patriei, ale poporului nostru. Ţi­nem foarte mult ca, în continuare, să muncim şi mai bine, să sporim cele 3 zile pe care secţia noas­tră le are avans, în în­deplinirea planului pe 1973, să atingem cit mai repede ziua în care Fa­brica de antibiotice va putea raporta îndeplinirea mai devreme a planului cincinal. ANA TEODORESCU operatoare principală la Fabrica de antibiotice O­m­a a­i­u Acest început de mai ne găseşte în plină efer­vescenţă creatoare, fi­rească nu numai pentru că totul în natura re­născută îndeamnă la efor­turi sporite, ci şi fiindcă este o perioadă bogată în evocări istorice şi eveni­mente de o amploare de­osebită, care angajează strădaniile noastre, ferti­lizând forţele spirituale şi concent­rînd energiile. Aşadar, patru artişti plastici ieşeni am decis să deschidem, la galeriile „Apollo“ din Bucureşti, o expoziţie de grup, care ne va facilita contactul cu publicul din Capitală şi confruntări cu artişti şi critici de artă din afara perimetrului ieşean. Cei care expun alături de mi­ne sunt: pictorii Francisc Bartók, Ion... Petrovici şi sculptorul Dan Covătaru. Spre exemplu, Bartók prezintă lucrările „Ge­neză“, „Păsările“, „Meta­morfoză“, „Phönix“ şi al­tele, însoţindu-le cu im­presionante mărturii. De asemenea, Ion Petrovici expune lucrările : „Dimi­neaţa albastră“, „Ochiul aumirii , „Continuitate „Accepţiune“ şi altele, afirmînd cu modestie, în catalogul expoziţiei, ci satisfacţia noastră­­apare în clipa cînd în pasiunea căutărilor descoperim dru­muri comune cu gîndurile şi aspiraţiile semenilor noştri. In ce mă priveşte con­tinui cu lucrări inspirate din tematica atît de ge­neroasă pe care o oferi Omul în raporturile ei, semenii săi, cu universul cu sine. A sugera proble­matica eternă, a cunoaş­terii şi autocunoaşterii întrebările filozofice ale omului moder în faţa cosmosului, a naturii, a viitorului, a tinde spre o reprezentare simbolică sublimată, a personalită­ţii, cu laturile ei contra­dictorii, a frămîntărilor intime şi proceselor psi­hologice, deosebit de com­­plexe, este o tentaţie pe care o simt de mai multe vreme. Iată de ce şi la actuala expoziţie de le Bucureşti mă voi situa pe linia unor preocupări per­manente considerînd ci pentru sărbătoarea de 1 Mai — Ziua interna­ţională a oamenilor mun­cii, modestul meu oma­giu adus Omului se în­cadrează în cea mai înaltă semnificaţie a momentu­lui („Valul noului“, „Ideea unei existenţe“, „La ni­vel“, „Nostalgia“ unei lumi“ sunt numai cîteva din lucrările pe care le voi expune). De asemenea, pentru că în această primăvară partidul şi poporul nos­tru, care cinstesc trecu­tul glorios de luptă, au organizat numeroase ma­nifestări privind anul re­voluţionar 1848, am pre­gătit şi eu 0 lucrare des­tinată unei expoziţii ce va celebra acest eveni­ment. Este vorba de 0 compoziţie care prirttr-o grafie, aparte va sugera în patru compartimente secvenţe ale revoluţiei din Ţările Române de la 1848. Voi folosi și de astă dată simboluri expresive, urmărind structural cu o mare economie de mij­loace artistice exprimarea unor înalte sentimente patriotice. DAN HATMANU Muncă plină de dăruire pentru îndeplinirea sarcinilor A devenit o tradiţie pentru întreg colectivul Fabricii de tricotaje „Moldova“ ca fiecare sărbătoare să constituie un prilej de bilanţ şi, totodată, de avîntată în­trecere. Acum, la sărbă­toarea muncii, putem raporta cu mîndrie că sarcina noastră principa­lă — îndeplinirea şi de­păşirea prevederilor pla­nificate — a fost onorată ireproşabil. De menţio­nat câ am realizat d­eja unul din cele patru mili­oane lei producţie globa­lă pe care ne-am angajat să le obţinem în acest an, iar din angajamen­tul privind exportul am realizat două treimi. A­­şadar, sporuri importan­te, datorate ritmului sus­ţinut de creştere a pro­ductivităţii muncii, avîn­­tului şi seriozităţii cu ca­re a lucrat fiecare. Preocupările noastre nu au ocolit nici celelalte as­pecte esenţiale ale acti­vităţii din fabrică : asi­gurarea ritmicităţii pro­ducţiei, îmbunătăţirea calităţii tricotajelor, a tehnologiei de fabricaţie, reducerea numărului de catrtoni cu realizări sub normă etc., probleme de a căror rezolvare depind şi rezultatele finale ale întreprinderii. Un merit deosebit în afirmarea re­zultatelor bune obţinute pînă în prezent revine organizaţiei noastre de partid, tuturor comunişti­lor care au intervenit cu fermitate de cite ori e­­ra nevoie, care, prin e­­xemplul lor personal, au condus întregul colectiv pe o linie ascendentă. Oameni ca lăcătuşul Va­­leriu Dragomirescu, ingi­nerul Atila Balla, mun­citoarele Ecaterina Da­­valciuc, Virginia Con­­stantinescu, Adriana Pa­sat, Lucia Bileţchi, Eleo­nora Păpăruj sunt, de ani de zile, printre cei cu care ne mîndrim, o pil­dă demnă de urmat pen­tru toţi ceilalţi. Nu pot să nu amintesc, cu acest prilej, şi despre tinerii care lucrează la „Moldo­va“, despre cei de la sec­ţia tricotat, de la „Con­fecţii“ A 2, din tot restul fabricii. Intrecerea care se des­făşoară permanent intre secţii, sectoare de lucru şi schimburi, analizele periodice a realizărilor şi măsurile concrete care se stabilesc în comun, aşa cum este obiceiul la noi, ne îndreptăţesc să credem că şirul succe­selor noastre se va îmbo­găţi mereu. Acum, în a­­ceastă zi de sărbătoare, bilanţul pozitiv al reali­zărilor noastre ne umplu de mîndrie, dar, totoda­tă, ne obligă la mai mult. Şi sînt create toate con­diţiile pentru ca, privind, bineînţeles, fiecare ac­ţiune prin prisma efici­enţei sate economice, a­­ceste realizări să fie am­plificate, în aşa fel in­cit fabrica noastră, care a ocupat anul trecut lo­cul întîi în cadrul în­trecerii socialiste pe cen­trala industrială, să-şi menţină în continuare a­­ceastă distincţie de onoa­re. Ing. CORNELIU PARASCHIV directorul Fabricii de tricotaje „Moldova“ Prin noi şi prini noştri fac parte din tînăra generaţie, din batalionul viitorilor constructori ai societăţii socialiste multi­lateral dezvoltate. Aceas­ta îmi dă sentimente de profundă mîndrie şi de adinei satisfacţii. Noi, studenţimea ieşeană, ală­turi de întregul tineret al patriei, ne-am însuşit măsurile adoptate de con­ducerea partidului pri­vind pregătirea noastră pentru muncă şi viaţă. Chemarea partidului la care noi am r­ăspuns sub lozinca „Tineretul — fac­tor activ in îndeplinirea cincinalului înainte de terrmen" ridică în faţă noastră probleme deose­­bite. Suntem­ conştienţi că trebuie să învăţăm şi să muncim în aşa fel incit să devenim cetăţeni de nădejde ai scumpei noas­tre patrii, ostaşi încercaţi ai marii armate a comu­niştilor. Căci numai ast­fel vom putea răsplăti grija permanentă a parti­dului şi statului nostru pentru condiţiile tot mai bune de învăţătură, mun­că şi viaţă. Astăzi, de 1 Mai, săr­bătoarea clasei muncitoa­re române şi de pretutin­deni, gîndurile noastre nu pot fi altele decit ace­ semenii lea de a voilea, prin noi şi prin semenii noştri, cum în scumpa noastră patrie capătă contururi tot mai definite obiec­tivele societăţii de mîine — comunismul. întîi Mai ne oferă un minunat pri­lej de a ne spori anga­jamentele, de a ne expri­ma hotărîrea fermă de a traduce neabătut în fapt indicaţiile partidului în direcţia ridicării continue a rolului şi eficienţei şcolii noastre superioa­re. GABRIELA FOCŞA studentă Institutul politehnic Iaşi Vom lucra fără Întrerupere până la succesul deplin al campaniei agricole Ca de obicei, coopera­torii noştri au căutat să întâmpine ziua internaţio­nală a muncii cu rezul­tate cit mai deosebite în acest sezon. Şi am putea spune că munca depusă şi-a atins scopul. Toate lucrările agricole au fost făcute plnă acum la timp şi de calitate. In timp, de exemplu, am însămîn­­ţat 70 de hectare cu ma­zăre, 10 cu ovăz, 130 cu sfeclă de zahăr, 20 cu lucernă, 560 cu floarea­­soarelui, am plantat car­tofi pe 65 de hectare, ceapă pe 60 de hectare. De mare ajutor ne-au fost mecanizatorii care au dus greul acestei campa­nii, însufleţiţi de comu­nişti, ei au muncit răzbit, fără odihnă aş putea spune. Floarea-soarelui, de exemplu, a fost semă­nată în numai 5 zile. Dar, nici cooperatorii noştri nu s-au lăsat mai prejea în întrecere. Ei au plantat arpagicul pe cele 60 de hectare în numai 3 zile. Din rândul meca­nizatorilor ne-a plăcut cum au muncit Ilie Fa­solă, C. Părăleşti, C. Va­­manu, Şt. Puiu. Dornici să întâmpine ziua de 1 Mai aşa cum se cuvine unor gospodari, s-au dovedit şi viticultorii şi legumicultorii. Răsadu­rile au crescut mari şi peste puţină vreme le vom planta în cîmp. Din cele 115 hectare destinate grădinii de legume, o bu­nă parte vor fi plantate cu roşii, varză de vară, vinete, ardei. Via pe rod de pe cele 80 de hectare este şi ea aranjată fiind gata de mult şi legatul. In cinstea zilei de 1 Mai, mecanizatorii şi ţăranii noştri cooperatori erau dornici să încheie şi se­mănatul porumbului pe cele peste 1.100 de hec­tare. Ne-au oprit ploile cam pe la jumătatea dru­mului. Suntem­ bucuroşi de ploaie şi vom căuta ca întârzierea la semănatul porumbului s-o recupe­răm grabnic, muncind şi de 1 Mai. Intre timp, locuitorii comunei noastre, sub di­recta îndrumare a comi­tetului comunal de partid, au fost antrenaţi şi la alte lucrări cum ar fi cele de înfrumuseţare a co­munei, de ridicare a unor obiective social-culturale. E vorba de brutăria co­munală, de şcoala de la Chişcăreni şi altele. Toţi cooperatorii noştri, toţi mecanizatorii sînt hotărîţi ca succeselor ob­ţinute In cinstea zilei de 1 Mai să adauge altele şi mai substanţiale, pen­tru binele nostru, al tu­turor. VASILE NEMESNICIUC preşedintele C.A.P. Şipote Preocupare constantă pentru modernizarea învăţămîntului Printre succesele cu care colectivul Liceului „Dimitrie Cantemir“ a întîmpinat ziua de 1 Mai sînt de remarcat cele obţinute în domeniul mo­dernizării învăţămîntului. In dorinţa de a-şi per­fecţiona continuu stilul de muncă, râspunzînd prin aceasta sarcinilor pe care conducerea de partid şi de stat le-au trasat şcolii, colectivul nostru a început, din a­­cest­ an şcolar, să expe­rimenteze sistemul de predare pe cabinete şi ore cuplate. In acest sens, s-au fă­cut eforturi susţinute pentru dotarea labora­toarelor de fizică, chi­mie, biologie, desen, foto, care deja existau, pentru înfiinţarea unor noi labo­ratoare, ateliere şi cabi­nete pentru obiectele şti­inţe sociale, istorie, geo­grafie, electroradioteh­nică, lăcătuşerie-mecani­­că, limbi străine, limba română. In acelaşi timp, au fost luate măsuri pen­tru adaptarea stilului de muncă la noile condiţii de lucru prin apropierea învăţămîntului de prac­tică, folosirea intensivă a materialului didactic şi bibliografic existent în dotarea laboratoarelor şi cabinetelor, a mijloacelor audio-vizuale, introduce­rea prelegerilor şi semi­­n­ariilor la clasele mari etc. In pragul marii sărbători a oamenilor muncii, gîn­durile noastre se îndreap­tă spre găsirea unor posi­bilităţi concr­ete de îmbu­nătăţire substanţială a ba­zei didactico-materiale a liceului, a pregătirii noas­tre politice şi didactico­­ştiinţifice, de înnoire a mijloacelor şi procede­elor folosite în procesul instructiv-educativ, efor­turi care, suntem­ convinşi, vor fi încununate cu re­zultate superioare obţi­nute de­­ cea de a X-a promoţie de absolvenţi ai liceului nostru, încă de pe acum sun­tem­ preocupaţi de pre­gătirea sărbătoririi a 300 de ani de la naşterea domnitorului Dimitrie Cantemir, sărbătoare ca­re va prilejui un şir de bogate manifestări ştiin­ţifice, cultural-educative, artistice şi sportive. Fap­tul că în aceeaşi perioa­dă sărbătorim 10 ani de existenţă a liceului ne îndeamnă la o mobilizare mai activă a forţelor de care dispunem pentru obţinerea de noi succese în procesul instructiv-e­ducativ, în legarea învă­ţămîntului de practică. Prof. GRIGORE POPOVICI directorul Liceului nr. 8 „D. Cantemir“ Iaşi O Românie tot mai înfloritoare Participarea la mani­festările de 1 Mai, in condiţiile ilegalităţii partidului, constituia un adevărat act de curaj, de­oarece represaliile erau deosebit de violente. Jan­darmii şi agenţii sigu­ranţei loveau pe cine le ieşea în cale. Ne trînteau pe jos, ne călcau în pi­cioare. Unii dintre noi luau drumul închisorilor. Dar forţele muncito­reşti, democratice conti­nuau să acţioneze. Mani­festările prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Mai la Iaşi s-au înscris de fiecare dată printre acţiunile principale ale clasei noastre muncitoa­re,­­ale comuniştilor, im­­­potriva muncii şi vieţii neomeneşti impuse de re­gimul burghezo-moşie­­resc. De 28 de ani, oamenii muncii din ţara noastră, strîns uniţi în jurul partidului, al conducerii sale, sărbătoresc întîi mai liber. In această zi, oamenii muncii raportea­ză marile victorii obţi­nute în construirea so­cietăţii noastre socialiste, martifestîndu-şi unitatea frăţească cu clasa mun­citoare din lumea întrea­gă în lupta pentru pace şi progres. Este în aceasta o mîn­drie patriotică cu adinei semnificaţii, fiecare om al muncii dorind şi izbu­tind să se prezinte la a­­ceastă mare sărbătoare cu realizări din cele mai alese. Mă alătur tuturor acestor oameni care as­tăzi pun bazele societăţii socialiste multilateral dezvoltate pentru care au luptat şi s-au jertfit cei mai minunaţi fii ai po­porului nostru. Şi, în a­­ceastă zi sărbătorească, nu-mi doresc altceva de­cât, trăind, să văd Româ­nia tot mai înfloritoare, pe culmi mereu mai înalte de progres şi ci­vilizaţie. MARIA CRIVEI membră de partid cu stagiu din ilegalitate O primăvară care a găsit şi în satul meu mai multe semne ale bunăstării Nu ştiu cum să-mi mai chibzuiesc cuvintele pen­tru a spune cum găseşte ziua asta de 1 Mai sa­tul şi cooperativa mea. Privesc cîmpul. Griul verde ca buratecul are firul des şi înalt, anun­­ţîhd o recoltă bună. Or­zoaica şi celelalte plan­te de primăvară sínt la fel de frumoase. La cooperativa vetea, toate vitele au mîncare din belşug, sínt sănătoase şi mult m­ai productive. Pe trimestrul I, ferma de vaci a încheiat bilanţul cu o frumoasă activitate. La cîmp, oamenii vin acum nechemaţi de ni­meni. Sínt legaţi puternic de producţie prin retri­buţia muncii pe bază de acord global. Fiecare ştie unde şi ce trebuie să lu­creze, cit va cîştiga. Pe la casele oamenilor, fer­mierii şi brigadierii vin doar în vizită. In sat la mine, bună­starea creşte vizibil, de la an la an. Oamenii se poartă îngrijiţi, casele şi ogrăzile lor sínt bine or­ganizate, multe construc­ţii sínt chiar de admirat. Nu le-am numărat, dar antenele de radio şi tele­vizor sínt rituite, înm­ul­­ţindu-se mereu ca puie­­ţii de salcîm. Cine hiu­ieşte conşti­­incios şi-i harnic are lin cîştig bun la cooperativa noastră. La ferr­a zoo­tehnică, unde îngrijesc un lot de 18 vaci, eu cîş­tig, de pildă, peste 1800 lei pe lună. Soţia mea cîştigă şi ea, pentru copii ni să dă alocaţia de stat, iar de la lotul de folo­sinţă dat de cooperativă ne mai vin şi alte bunuri materiale. De e bolnav cineva din noi, are asigurată îngri­jirea necesară. Asistenţa medicală, spitalizarea, me­dicamentele, tratamente­le la staţiuni balneare chiar­­ lucruri necunos­cute în trecut, de ţără­nime, ne sunt acum cu to­tul la îndemînă. Copiii noştri merg la şcoli, profesorii se ocupă de ei temeinic, dacă au talente la învăţătură au deschise larg porţile tutu­ror ferrhelor de învăţâ­­mînt mediu şi superior. Prea bine ştim că toate aceste schimbări funda­mentale nu sunt deloc întâmplătoare. Ele se dato­­răsc politicii înţelepte a partidului, închinate dez­voltării industriei şi a­­griculturii, prosperităţii patriei şi întregului nos­tru popor. Iată de ce, şi cu prilejul acestui 1 Mai — sărbătoarea muzicii — ţăranii cooperatori din comuna mea îşi exprimă din nou toată dragostea şi recunoştinţa faţă de partid şi conducăto­rul lui iubit, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. AUREL BUCA membru al cooperativei agricole d­e producţie Holboca FLACĂRA Simbolul (urmare din pag. I) liste in România au schimbat din teme­lii soarta poporului român, ridicind la activitate creatoare, conştientă, masele largi de oameni ai muncii, întreaga noas­tră naţiune. Identificindu-se cu aspiraţiile şi interesele superioare ale poporului, aplicind în mod creator principiile fun­damentale ale marxism-leninismului la condiţiile concrete ale ţării, Partidul Co­munist Român conduce cu succes această complexă operă de ridicare a ţării pe culmi superioare ale civilizaţiei materiale şi umane. în prezent, clasa muncitoare, întregul nostru popor se află angajat intr-un am­plu efort creator, generat de hotărîrile Congresului al X-lea şi ale Conferinţei Naţionale ale P.C.R., care au trasat pro­gramul ridicării României pe noi trepte de civilizaţie şi prosperitate, al făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Un moment esenţial in avansarea socie­tăţii noastre pe acest drum îl constituie documentele adoptate de Plenara C.C. al P.C.R. din 28 februarie — 2 martie a.c. Cu toţii vedem în aceste măsuri concre­tizarea politicii consecvente a partidului de perfecţionare a vieţii şi activităţii eco­nomice şi sociale, de lărgire şi adîncire a democratismului nostru socialist, de ri­dicare a patriei pe treptele înfloririi şi bunăstării. De aici şi hotărîrea noastră, a tuturor, pornită din adîncul inimii, de a munci neobosit, mereu mai spornic, pen­tru realizarea întregului ansamblu de măsuri elaborat de partid, convinşi că politica Partidului Comunist Român în­truchipează la cel mai înalt grad gîndu­rile şi voinţa noastră, a întregii naţiuni. La prestigioasele succese înregistrate pe plan naţional o contribuţie de seamă au adus-o şi oamenii muncii ieşeni. Indra­ înnoirilor mate cu pricepere şi competenţă de or­ganele şi organizaţiile d­e partid, anima­te de sarcinile majore care le revin pen­tru îndeplinirea cincinalului înainte de termen, colectivele de muncă din industria judeţului, ca şi cele din agricultură, se prezintă la marea sărbătoare de 1 Mai cu realizări deosebite. Consemnăm cu plăcere că planul de stat pe patru luni este depăşit, că luna aprilie s-a încheiat cu succese de prestigiu : 80 milioane lei la producţia globală şi 60 milioane lei la producţia marfă, obţinută în plus, de la începutul anului. La rîndul lor, ţăranii cooperatori, muncitorii şi mecanizatorii din întreprinderile agricole de stat şi staţiunile pentru mecanizarea agricultu­rii, stimulaţi puternic de conferirea Or­dinului Muncii clasa a II-a Organizaţiei de partid a judeţului, pentru rezultatele obţinute în anul 1972 în agricultură, de­pun eforturi sporite pentru a termina în condiţii bune lucrările din actuala campanie agricolă. Munca entuziastă, plină de dăruire ce domneşte atît în întreprinderi, pe ogoa­re, în institute de cercetări, în unităţile de artă şi cultură, evidenţiază, prin pu­terea faptelor, hotărîrea ieşenilor de a face totul pentru a se achita cu cinste de sarcinile ce le revin în acest an, hotărî­­tor, al actualului cincinal. 1 Mai 1973 găseşte poporul nostru şi mai strîns unit în jurul conducătorului său înţelept — Partidul Comunist Ro­mân — a cărui politică internă şi exter­nă o înfăptuieşte cu însufleţire. Mîndru de succesele obţinute, conştient de măre­ţia obiectivelor ce-i stau în faţă, el îşi manifestă, cu prilejul acestei sărbători, hotărîrea de a merge neabătut, sub faldu­rile gloriosului steag al partidului, pe drumul socialismului și comunismului. Flori de mai pe fosta (urmare din pag. 1) Octav Băncilă, ajutat de un lucrător de la „Nicolina“, şi o muncitoare de la R.M.S. (Fabrica de ţigarete) a manifestat cu tabloul său „PAX“. La Spitalul So­­cola s-a făcut un popas, unde erau aştep­taţi de doctorul C. I. Parhon şi colabo­ratorii săi. ... Un pensionar de la „Nicolina“ rela­ta că la 1 Mai 1929 „Mulţi din ateliere am mers să manifestăm“. ... In 1946 muncitorii „Nicolinei“ au le­gat rezultatele lor de ziua de 1 Mai, FA au cinstit-o cu împliniri remarcabile pen­tru acel an. Ei s-au angajat in cinstea acestei zile să ajute şi ţărănimea. Printre altele, „Nicolina“ a pus la dispoziţie ţă­ranilor un tractor cu care Gh. B. loan a arat timp de două săptămîni gratuit o­­goarele văduvelor, invalizilor, orfanilor şi ţăranilor săraci din şase aşezări. Da. Aşa a fost 1 Mai în acei, ani. „Nico­­lina“ de astăzi, care, pe bună dreptate, a fost numită o adevărată „academie mun­citorească­“ a făcut un impresionant salt calitativ. Oamenii ei, la acest 1 Mai, pot raporta succese de prestigiu. întreaga producţie a uzinei din anul 1938 astăzi se realizează în numai 8 zile. Acum, aici nu mai poposesc locomotive obosite pentru a­­fi repuse pe drumul de fier. Aici­, acum se vorbeşte despre staţii de malaxat, cen­trale semiautomate, echipamente pentru bul­dozere, scarificatoare, screpere tractate, nivelatoare tractate, silozuri pentru ciment etc. Istoricii ieșeni C. Botez, Dem. Urmă şi L. Eşanu arătau, pe bună dreptate, că via­­ţa acestei uzine In cea mai mare parte aparţine trecutului, dar împlinirile cele mai impresionante sint categoric legate de anii luminoşi ai socialismului. In prezent, oamenii ei au in faţă probleme tehnice dintre cele mai complexe, care au recla­mat şi reclamă in continuare o zestre tehnică modernă, un potenţial uman te­meinic pregătit. Şi uzina are oameni des­toinici, cu o dorinţă permanentă de afir­mare, iscoditori ai noului. Ianuarie, 1973. Uzina, oamenii ei au trăit momente care au rămas înscrise cu stere de aur in istoria, bătrinei citadele muncitoreşti. Secretarul general al parti­dului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, a vizitat uzina, s-a interesat îndeaproape de întreaga activitate ce se desfăşoară aici. Prin caracterul ei de lucru, prin in­dicaţiile preţioase şi grija manifestată de neobositul conducător al partidului şi sta­tului nostru, vizita s-a înscris ca un mo­ment remarcabil, istoric, in viaţa muncito­rilor de la­ „Nicolina“. In­cuvintarea rostită la Conferinţa Organizaţiei jude­ţene de partid Iaşi, secretarul general al partidului arăta, referindu-se la cele două uzine mecanice, din Paşcani şi din Iaşi, că ele .... .au bune colective de muncitori atît din punct de vedere al pregătirii teh­nice, cit şi al trecutului lor revoluţionar“. Şi tocmai de aceea tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU a subliniat necesitatea ini­ţierii unor măsuri operative de moderni­zare a acestor uzine. „Pentru că eu con­sider necesar, arăta secretarul general al partidului, ca încă în acest an să se de­pună eforturi de organizaţia de partid, de ministerele respective, pentru schimbarea rapidă a situaţiei, astfel ca aceste două uzine cu colective minunate de muncitori şi tehnicieni să fie dotate şi organizate corespunzător pentru a deveni un model din toate punctele de vedere. Este posibil şi trebuie să facem acest lucru !... Nu ar fi fost normal ca acestea să fie organizate la nivelul celei mai înalte tehnici mondiale, ţinînd seama că tocmai ele dispun de cadrele cele mai bine pregătite, cu un pu­ternic spirit muncitoresc revoluţionar?“. Şi oamenii „Nicolinei“ au înţeles cu­ cimpie a Frumoasei vintele conducătorului. Au elaborat pla­nuri şi schiţe, au jalonat coordonatele pe care trebuie să-şi înscrie preocupările. Unele din ele deja au început să prindă contururile unor vii realităţi. Da! Reco­mandările secretarului general al parti­dului au fost înscrise cu majuscule pe a­­genda lor de lucru, ele constituind un a­­devărat program de lucru. Hărnicia şi competenţa lor îşi spun cuvintul. 11 întilnim pe ing. Ştefan Ungureanu. A venit aici din comuna Şipote. S-a ca­lificat in şcoala profesională a uzinei, ca lăcătuş, a urmat apoi liceul şi apoi Faculta­tea de mecanică. Lucrarea lui de diplomă, la absolvirea facultăţii, a constituit o in­venţie în uzină. De altfel, el este autorul a două invenţii brevetate şi în alte ţări, printre care şi in unele cu vechi tradiţii industriale (S.U.A., Anglia etc.). Astăzi, la „Nicolina“ am găsit mai pu­ţini cazangii şi tîmplari. Locul lor a fost luat de sudori, forjori, frezori-rabolori, sculeri, vopsitori industriali, rectificatori, termişti, protejatori metale, oţelari, ma­caragii. La prima vedere eşti tentat să crezi că bătrina „Nicolină“ are mai mulţi muncitori cu tîmplele albe. Reali­tatea este alta. Aproape 40 la sută din salariaţii ei au vîrsta de 25 de ani. De altfel, jumătate din personalul ei are vîrsta sub 30 de ani. Aici, la „Nicolina", este o tradiţie trans­misă din tată în fiu­l de a lucra in cadrul uzinei. Pensionarul Dumitru Guz­­gă a lăsat in locul lui doi fii, pe Petru şi Anton, V. Dobrotă, un băiat, V. Borde­­ianu are in uzină trei feciori, pe Miluţă, Aurel şi Mihai împreună cu soţiile lor. La rîndul lui Vasile Potingă are aici la­ „Nicolina“ o familie întreagă de mun­citori — fii, nepoţi etc. Se poate vorbi aici, fără putinţă de tăgadă, de o sudură între generaţiile mai vechi şi aceea de astăzi. Există aici un eroism cotidian, oameni care, prin tot ceea ce întreprind, dove­desc înalta lor conştiinţă muncitorească. Amintim doar cîteva nume din multe cile s-ar putea da: ajustorul Ioan Ionescu, maiştrii Constantin Mihai, Dumitru Bizgn şi Aurel Pistol, tehnicienii Alexandru Bursuc şi Mihai Braşoveanu, ing. Liviu Tămăşdan, şefii de echipă Ludovic Pleş­­ca şi Virgil Polcovnicu­, lăcătuşii Dragoş Loghin şi Costache Crăciun, maistrul principal Neculai Sadu­. Secretarul comite­tului de partid pe uzină, Nicolae Chiosac, şi Alexandru Gheorghiu, preşedintele co­mitetului sindicatului, ne-au vorbit de a­­ceste nume şi de multe altele în cuvinte deosebite, ei fiind adevăraţi oameni care duc mai departe frumoasa tradiţie munci­torească a „Nicolinei“, despre care Vero­nica Porumbacu spunea că aici „s-a năs­cut şi s-a hrănit spiritul revoluţionar al Iaşului“. Presa timpului consemna de „iadul de la Nicolina“, de împrejurimile sale ca „mahalaua broscăria“ sau „mocirla ver­de“. Anii luminoşi ai societăţii noastre socialiste au făcut din acestea doar nişte triste amintiri. Bătrina „Nicolină“ trăieşte astăzi mari prefaceri, întinereşte, se mo­dernizează. Ea primeşte infuziile unei ti­nereţi visate cu mulţi ani în urmă de ce­feriştii de la „Nicolina“. Aici pulsează o viaţă nouă, aici in urma indicaţiilor se­cretarului general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, cu prilejul vizi­tării uzinei in ianuarie a.c., MODERN — va fi cuvintul de ordine. Apelînd la metafore, am putea spune că pe fosta cimpie a Frumoasei, unde astăzi creşte vertiginos noua ,,Nicolină“, am intilnit flori, de mai, fiori ce-şi trag seva din politica înţeleaptă a partidului, din înalta conştiinţă muncitorească a oa­menilor de aici. SS­H Prinde noi contururi tînărul cartier „Alexandru cel Bun". Foto : S. LEONID A . I V

Next