Flacăra Iaşului, iulie 1973 (Anul 29, nr. 8329-8354)

1973-07-01 / nr. 8329

PACINA FAPTELE-mMkMmiM DE CERINTHE ETICil ?! KHIJAJII SUCIMISIE Pe marginea Codului etic al comuniştilor Reuşite la examenul muncii », trăsătura de bază a profitului moral al membrilor de partid, al tinerilor comunişti trebuie să fie înalta conştiinţă profesională, responsabilitatea pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor încredinţate“ ... (Din PROIECTUL DE NORME ALE VIEŢII ŞI MUNCII COMUNIŞTILOR, ALE ETICII ŞI ECHITĂŢII SOCIALISTE). Originar dintr-o comună apropiată de Paşcani, Miros.Sloveşti, inginerul Mihai Plaif In virsta de 39 de ani, a lucrat mai întii la Galaţi, pe un şantier naval, apoi la Uzina mecanică „Nicotină" din Iaşi. Cind a primit sarcina de a fi director la Fabrica de perdele şi tricotaje din Paşcani - o investiţie in curs de realizare - şi-a dat numaidecit seama că este pus la grea încercare. Mi-am spus insă de la început că sarcina aceasta constituie examenul greu al muncii şi vieţii mele şi că trebuie să reuşesc. Colectivul il cunoaşte pe Inginerul Mihai Plai drept un om care obişnuieşte sâ nu ocolească adevărul, chiar dacă unora nu le convine. De la început, eforturile Inginerului s-au împărţit în două direcţii : pornirea lucrărilor şi pregătirea din timp a cadrelor calificate, necesare viitoarei fabrici. A sesizat citeva carenţe ale proiectului Investiţiei, le-a discutat cu proiectantul şi cu constructorul, apoi a trecut la pregătirea viitoarelor cadre calificate. In proiect se arăta că pregătirea lor urma să fie făcută la Paşcani. Aceasta însemna să dispunem de o clădire pentru şcoală, de ciţiva profesori, de manuale de specialitate, atelier de practică, o cantină ş.a.m.d De unde era să ne luăm? Fondurile nu erau prea mari. "hectarul s-a gindit la o altsoluţie : sa pornească acţiunea de calificare a cadrelor in alte unităţi textile din ţară. A fost la minister, a obţinut aprobările de rigoare pentru selecţionarea unui număr de absolvenţi de liceu şi de şcoală generală, şi trimiterea lor la Iaşi, Bucureşti, Arad, Suceava, Cluj .n Acum fabrica dispune de suficiente muncitoare calificari. De asemenea, are 7 maiştri şi 15 ajutori de maiştri lu pregătirea potrivită nivelului tehnic al utilajelor. Cu inginerii insă a fost ceva mai greu. Anul trecut venise unul de la Iaşi, dar nu a stat la Paşcani decit vreo două săptămini. Prin ianuarie a.c., In funcţia de inginer şef al fabricii a fost numit comunistul Mircea Barbu, om plămădit din altfel de aluat. In prima jumătate a lunii mai din acest an, cind au început să sosească utilajele in număr mare, directorul şi inginerul şef au mobilizat întregul colectiv al fabricii pentru a le transporta de pe rampa căii ferate In incinta fabricii, de nu s-a plătit nici un leu pentru locaţie. In a doua jumătate a aceleiaşi luni, s-a desfăşurat cu şi mai multă ardoare o altă acţiune: aducerea maşinilor ambalate In hala de fabricaţie nou construită. Au muncit atunci cot la cot maiştrii Mihai Herţan şi Iordache Stratulat, inginerul Leonard Rusu, tehnicianul Petru Iosif sau ajutorii de maiştri Aurel Diaconu şi Aurel Hodoreanu de se mirau nu numai construcntorii de pe şantier de unde avuta putere de muncă. Montării puteau deci sa treacă imediat la lucru. Pentru mine - ni s-a destăinuit inginerul Mircea Barbu - transportul şi instalarea utilajelor In hala nouă constituie un adevărat botez al muncii mele de inginer şef. Am fost muncitor in fabrică, dar nu mi-e ruşine să recunosc că in funcţia de inginer şef nu am încă destulă experienţă şi nu ştiu, zău. Ce m-aş fi făcut fără sfaturile directorului şi ale ■secretarului de partid, tovarăşul G. Suliţă. In activitatea de director a Inginerului Mihai Plai au mai apărut şi alte probleme. Una din acestea se numeşte „pi". Este vorba de cele 860 de elemente prefabricate din beton, perfect asemănătoare semnului „pi" din matematică. Inginerul ştia că asemenea elemente sunt absolut noi în producţia prefabricatelor pe ţară şi nu putea lăsa totul pe seama constructorului. S a dus la întreprinderea de prefabricate din Roman să se asigure de reuşita producţiei „pi"-urilor. Dar etit n-a fost de ajuns. Primele încercări de turnare la întreprinderea romaşcană n-au avut succes. Mai era nevoie de citeva aprobări superioare pentru anume materiale şi utilaje. Aşa că, iată-l din nou pe inginerul Plai insistind pe la ministere pinâ cind a văzut noile elemente montate, etanş, la acoperişul halei. Cu constructorii cum vă împăcaţi! Răspunsul directorului a intirziat citeva clipe: - Acum, ceva mai bine. Dar înainte nu prea. Am fost nevoit si Intru cu utilajele peste el in hala de fabricaţie a perdelelor, pentru a-l convinge să imprime lucrărilor un ritm accelerat. De dorit ar fi fost ca pina la 15 iulie sa incep instalarea maşinilor la secţia finisaj chimic. Priviţi numai şi răspundeţi-mi , se va putea oarei - Cum să nu se poată!i-a intors întrebarea maistrul constructor Ioan Munteanu, cu asentimentul deplin al colegului său, Ioan Tihoran. Aflaţi, tovarăşe director, că pină la 1 Iulie veţi avea, gata de instalare, prima jumătate a secţiei finisaj, iar pină la 10 Iulie, cealaltă jumătate. E vorba de un angajament al constructorului pe care l-am dori îndeplinit In cit mai bune condiţii. Acum - ne spune directorul - ne îndreptăm cu toţii atenţia spre instalarea utilajului şi achiziţionarea materiei prime şi a materialelor. In hala aceasta de fabricaţie in care ne găsim, se vor produce, cit de curind, primii metri de perdea şi danielă. Cu modele noi - Fireşte, M-am gindit Insă că după primele modele vor trebui altele şi mai noi. De aceea am trimis la Bucureşti un colectiv de creaţie, de 6 oameni, la specializare. Al. SEVERIN LAA „Dacă nu te află nimeni, gândesc unii, totul e în ordine“ . E greu să-ţi imaginezi cum un om care are o comportare ireproşabilă în producţie poate să se comporte altfel în afara producţiei. Mai ales când respectivul este şi membru de partid. Eu înţeleg că normele morale sunt unice pentru orice împrejurare. Totuşi ar fi întîlnit un caz care m-a pus pe gînduri şi mă tot întreb : cum e posibil ca un om să aibă două feluri de a se comporta ? Cred că unii îşi închipuie că normele comuniste de comportare sînt valabile numai atunci cînd te poate vedea cineva, adică în colectiv : dacă nu te află nimeni, dacă te poţi ascunde de ochii societăţii, totul e în ordine, poţi să calci pe alături, îmi spunea toate astea tovarăşul Dumitru Postu, secretarul sindicatului de la întreprinderea metalurgică, de meserie lăcătuş. — Eram într-o zi la sindicat, îşi continuă el observaţiile povestind cazul concret, şi văd că intră pe uşă o bătrînică. Zice că vrea să vorbească cu tovarăşul preşedinte. „Lipseşte, dar eu sunt secretarul sindicatului şi puteţi să-mi spuneţi şi mie cu ce problemă venit". O ascult eu şi nu-mi venea să cred. Pe cel reclamat.ţu ştiam mai de mult, urma cursurile serale ale şcolii de maiştri şi, el trebuie să facă educatii ... ora. Ce se întâmplase ? Bătrîna a vrut să cumpere nişte deşeuri de lemne de la Ciurea şi era în căutarea unuia care să o ajute S-a oferit omul nostru, a primit de la ea o sumă şi, dar iată, trecuse anul , fusese nici deşeurile şi nici banii nu-i înapoiase. îl chem eu pe respectivul şi cînd a văzut-o pe că s-a îngălbenit, îşi dăduse una despre ce era vorba. A început să se scuze, cum că a avut greutăţi şi n-a reuşit să o servească pe moment, pe urmă a cheltuit banii, dar că avea de gînd să-i dea înapoi. (în cîteva luni i-a înapoiat apoi banii) A trecut însă destul de repede peste aceste explicaţii şi s-a oprit mai mult la altceva: să nu se afle, asta voia el şi Insista : să nu se afle. Nu-i mustra conştiinţa pentru că înşelase pe 0 bătrînă, ci se temea să nu se afle că a recurs la o asemenea faptă nedemnă. Sevedea de la o poştă că pentru el moral era numai ceea ce se putea afla şi nu - i venea ca tovarăşii de muncă să-i cunoască a doua Înfăţişare, pe care o ascunsese pînă atunci. Dar nu era normal să nu se afle, ar fi însemnat o solidarizare cu el. Toată povestea s-a aflat, şi acum îi vine cam greu, dar sperăm să-i fie de învăţătură. H. PETRESCU Lotul în folosinţă al ţăranilor cooperatori şi cîteva probleme de echitate şi legalitate Est® dreptul ţăranilor cooperatori care muncesc în cooperativa agricolă să primească un lot în folosinţă, drept consfinţit în Statutul C.A.P. şi care răspunde unor cerinţe reale — completarea fondului de produse necesare întreţinerii. Pentru oamenii harnici — majoritatea covirşitoare a ţăranilor cooperatori — aceste prevederi statutare îi satisfac pe deplin, ei văd în ele reflectarea principiilor de echitate proprii societăţii noastre socialiste. Se întîmplă însă că nu în toate cooperativele agricole prevederile referitoare la lotul in folosinţă să fie respectate cu stricteţe şi atunci se creează situaţii de neechitate între ţăranii cooperatori, este afectată însăşi dezvoltarea economică a cooperativei agricole. Apariţia unor situaţii inechitabile şi menţinerea lor îşi găsesc explicaţia în comoditatea sau lipsa de fermitate a consiliilor de conducere ale unor cooperative agricole, a consiliilor populare locale care nu ţin seama, în mod operativ, de dinamismul vieţii satelor. Afluxul populaţiei săteşti spre oraşe duce an de an la micşorarea numărului braţelor de muncă din cooperativele agricole. Este un proces normal, dar care trebuie urmărit cu atenţie, pentru a se restabili operativ normele de echitate cu privire la deţinerea lotului în folosinţă. Statutul prevede pină la 15 ani pentru fiecare membru de familie care a împlinit virsta de 16 ani şi participă la muncă. Este o prevedere care avantajează pe toţi cei care muncesc în cooperativă. Dar se observă că unii, după ce au ocupat un post in oraş, devenind salariaţi de stat, continuă să deţină lotul în folosinţă fără să mai vină la lucru în cooperativă. Sînt cazuri cînd nici soţiile salariaţilor nu mai vin la lucru în cooperativă, dar continuă să deţină şi ele lotul respectiv. Aceste practici duc pe de o parte la Inechitate, iar pe de altă parte, ţinînd seama de creşterea numărului populaţiei săteşti, duc la micşorarea suprafeţelor terenului arabil al cooperativei, subminind astfel forţa economică a acesteia. Nu o dată în cooperativele agricole s-au ivit greutăţi in acordarea loturilor în folosinţă tinerilor care au împlinit vîrsta de 16 anişi lucrează în cooperativă), tocmai ca urmare a deţinerii acestor loturi de către cei care n-aveau dreptul la ele. Intre terenul arabil al cooperativei şi terenul pentru loturile în folosinţă trebuie să existe întotdeauna un raport normal, după numărul celor care participă efectiv la munca în cooperativă. Este inadmisibil ca sub pretextul „planului de culturi“ dat celor care deţin totul în mod ilegal să se considere rezolvată problema aceasta, deoarece cooperativei agricole nu-i este permis să „arendeze“ pămint nimănui. Drepturile în cooperativă au la bază participarea la muncă — principiu perfect democratic. Este semnificativă in acest sens și prevederea statutară (art. .70) care precizează că adunarea generală se constituie legal numai cu membrii cooperativei care participă la muncă și numai ei au dreptul să decidă asupra problemelor puse în dezbatere. Acolo unde nu se respectă prevederile statutare, dificultăţile de ordin economic nu intîrzie să apară. Iată de exemplu la C.A.P. Mirosloveşti sunt destul de mulţi cei care deţin ilegal loturi în folosinţă şi, drept urmare, cooperativa Întâmpină mari greutăţi la întreţinerea culturilor. La 15 iunie porumbul nu era prăşit decit în proporţie de 23 la sută. Cum lesne se poate observa, această „arendare“ periclitează forţa economică a cooperativei şi totodată cîştigul ţăranilor care lucrează în cooperativă. Consiliul de conducere îşi dă seama de necesitatea unor măsuri radicale pentru aplicarea statutului, dar preşedintelui cooperativei, tov. Sandu Costache, şi autorităţilor comunale le lipseşte fermitatea. In primăvara aceasta, s-a trecut la măsurarea corectă a unor loturi in folosinţă cu scopul de a se prelua plusul de teren de către cooperativă, dar acţiunea nu s-a dus pînă la capăt. Este necesar să se continue acţiunea şi să se asigure loturi în folosinţă numai celor care au acest drept statutar. Au existat situaţii dificile şi în alte cooperative, dar s-a acţionat cu fermitate. La Podu Iloaiei, de exemplu, comisia care a acţionat pentru respectarea statutului a fost compusă din secretarul comitetului comunal de partid, primarul comunei, preşedintele cooperativei, brigadierul din zona respectivă, jurisconsultul asociaţiei intercooperatiste şi alţii. Unde a fost cazul s-a explicat statutul şi toată lumea a înţeles necesitatea respectării legilor. De asemenea, n-a fost ocolit nimeni, nu s-au făcut favoruri şi aceasta a întărit autoritatea comisiei. De efect, a avut aplicarea cu consecvenţă a statutului? E suficient să arătăm că la aceeaşi dată - 15 iunie prima praşilă la cooperativa Podu -Iloaiei era terminată. Tot astfel s-a acţionat, şi la C.A.P. Ţigănaşi, şi la C.A.P. Leţcani etc. încît loturile în folosinţă, fiind atribuite numai celor care au dreptul la ele, au devenit și o Însemnată pirghie economică de cointeresare materială pentru dezvoltarea cooperativei agricole și sporirea veniturilor tuturor cooperatorilor. Folosirea acestei importante pirghii economice n-are însă nimic comun cu măsurile administrative dictate din birou, aşa cum s-a întîmplat, de exemplu, la C.A.P. Rediu. După ce ani de zile nu s-a acţionat in nici un fel sau foarte timid, pentru recuperarea loturilor de la cei care le deţineau ilegal, s-a trecut în primăvara aceasta la reţinerea contravalorii produselor de pe loturile respective pe trei ani in urmă. Subliniem încă o dată că esenţialul nu este să fie puşi la plată cei care deţin pămint în mod ilegal, ci să se respecte prevederile statutului pri- vind lotul de folosinţă. Au acţionat foarte bine consiliile de conducere de la C.A.P. Popeşti, de la C.A.P. Scobinţi şi altele care au trimis în judecată pe cei care au ocupat ilegal unele suprafeţe din pămîntul cooperativei. Pentru o astfel de faptă, Judecătoria Iaşi l-a condamnat la un an închisoare pe Gh. Prisecaru din satul Pâdureni, comuna Popeşti, şi l-a obligat să plătească despăgubiri cooperativei agricole. Această sentinţă judecătorească a fost primită cu satisfacţie de ţăranii cooperatori din comună. Insă nu peste tot s-a procedat în acelaşi spirit al legalităţii. In legătură cu deţinerea unor terenuri aparţinind cooperativelor agricole trebuie să observăm şi confuzia provocată de unele consilii populare care înscriu în registrele agricole aceste suprafeţe şi percep impozite de la posesorii lor, fără să-i întrebe dacă deţin legal pămînturile respective. Este necesar ca consiliile populare să se ocupe mai mult şi cu toată răspunderea de respectarea legislaţiei agricole, contribuind astfel la întărirea proprietăţii cooperatiste şi combaterea oricăror abuzuri faţă de aceasta. Democraţia cooperatistă nu poate merge decit mină in mină cu echitatea socialistă şi i legalitatea, iar acestea nu înseamnă vorbe, ci fapte, măsuri concrete care să le asigure viabilitatea cerută cu dreptate de ţăranii cooperatori, in spiritul grijii şi atenţiei majore faţă de cei ce muncesc. V. GHEORGHIU I ! FLACĂRA LAŞULUI Intitoiul nostru Un nou semn de preţuire a ştiinţei româneşti Faptul că recent i s-a conferit profesorului ION ZUGRAVESCU, membru corespondent al Academiei, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Nantes (Franţa) este o nouă confirmare a prestigiului de care se bucură şcoala de chimie ieşeană peste hotare. „ Ştim că această distincţie v-a fost acordată pentru merite deosebite în cercetările ştiinţifice, care interesează direct producţia, precum şi , pentru cele fundamentale ce abordează probleme aflate In frontul modern al ştiinţelor mondiale. Dacă vreţi să ne spuneţi mai detaliat despre ce preocupări este vorba ? — Aş dori înainte de toate să precizez că distincţia primită se răsfrînge şi asupra colaboratorilor mei de la catedra de chimie organică a Universităţii „Al. I. Cuza“ şi de la Institutul de chimie macromoleculară „Petru Poni“, deoarece este rezultatul unei munci colective desfăşurată intens, mai ales în ultimul deceniu. In domeniul chimiei organice, de exemplu, am studiat combinaţiuni cu o structură specială, cunoscute sub numele de Hide, în legătură cu care se pot prevedea pentru viitor numeroase aplicaţii practice, iar în ceea ce priveşte chimia macromoleculară ne-am ocupat de polimeri termostabili. — Ce ne puteţi spune despre solemnitatea care a avut loc la Nantes ? — Vă mărturisesc că am considerat totul ca un succes al Şcolii româneşti de chimie şi am simţit o puternică emoţie cînd am văzut culorile steagului nostru la solemnitatea din cadrul străvechii şi prestigioasei Universităţi ce a fost înfiinţată în anul 1461 şi unde asemenea festivităţi, cu vechi tradiţii, păstrează şi acum un fast într-adevăr deosebit. Personal, mai fusesem în oraşul Nantes în 1968, cu prilejul unei suite de conferinţe pe care le-am prezentat acolo, precum şi la Paris şi Marsilia, dar — de data aceasta — împrejurările au fost realmente cu totul speciale. De fapt, pentru mine decernarea titlului de către Consiliul profesoral al Universităţii din Nantes a constituit o surpriză plăcută, cu toate că în urmă cu 4-5 ani mi se solicitaseră oficial unele date privind activitatea ştiinţifică personală. Este un rezultat al unei munci didactice şi ştiinţifice care însumează circa 40 de ani şi un stimulent pentru viitor. — La ce lucraţi în momentul de faţă? — Vă vorbeam despre produsele numite ilide, care se integrează într-un domeniu nou de cercetare, aş spune chiar de avangardă, şi în legătură cu care am scris o carte ce se află în curs de apariţie. In prezent, urmărim noi aspecte ale acestor produse şi noi compuşi macromoleculari cu anumite proprietăţi superioare. O parte din preocupările colectivului Institutului „Petru Poni“ sunt reflectate în volumul „Polimeri heterociclici", după cum un grup de la Universitate lucrează în sectorul produşilor cu acţiune anticonvulsivantă, produşi utilizaţi în tratamentul epilepsiei. Avem, de asemenea, o serie de contracte cu Ministerul Industriei Chimice, străduindu-ne , aşa cum se arată în cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la dezvoltarea şi perfecţionarea învăţămîntului, rostită la recenta Plenară a C.C. al P.C.R . să împletim în mod organic ştiinţa cu producţia. In acest sens, la catedra noastră îşi susţin doctoratul şi specialişti care muncesc nemijlocit în producţie, iar studenţii ultimului an lucrează alături de cadrele didactice la rezolvarea unor teme ştiinţifice de mare interes economic. * Folosind prilejul vizitei efectuate la Iaşi de profesorul YVES GRAFF, de la Universitatea din Nantes, i-am adresat întrebarea: — Cum trebuie privite în perspectivă relaţiile dintre Universitatea noastră şi cea pe care o reprezentaţi. — Cred că titlul acordat eminentului profesor Ion Zugrăvescu, ca şi vizitele reciproce, constituie un început de bun augur şi văd în intensificarea relaţiilor dintre universităţile noastre un mijloc de a efectua un preţios schimb de experienţă şi de a pune bazele unei colaborări rodnice. Aceasta, cu atît mai mult cu cît, vizitînd pentru a doua oară Iaşul, m-am convins de gradul înalt şi valoarea cercetărilor ştiinţifice efectuate la Universitate şi la Institutul „Petru Poni“, cercetări care pot fi comparate cu cele mai avansate din lume. Elena PIETRARU ŞTIINŢA ŞI PRODUCŢIA Diagnoza - cerinţă esenţială Prima condiţie care se pune in desfăşurarea conducerii vieţii economico-sociale este cunoaşterea profundă şi temeinică a realităţilor, a proceselor şi fenomenelor. După cum se ştie, instaurarea orînduirii socialiste a creat premisele pentru folosirea conştientă a legilor obiective în vederea intensificării progresului social. Punerea în valoare a acestor premise impune desfăşurarea unui efort susţinut şi sistematic pentru cunoaşterea formelor şi mecanismelor de acţiune a legităţilor progresului economicosocial, în fiecare etapă de dezvoltare, spre a înfăptui o conducere conformă cu tendinţele şi cerinţele obiective ale înaintării spre trepte superioare ale civilizaţiei. Cunoaşterea profundă şi temeinică a realităţilor ce fac obiectul conducerii constituie una din cerinţele esenţiale pentru conducerea ştiinţifică şi se prezintă ca un moment iniţial al procesului conducerii de la oricare nivel structural al sistemului vieţii economico-sociale naţionale, momentul denumit diagnoză. În stridiile de specialitate găsim că diagnoza poate fi definită ca fiind analiza ştiinţifică, critică a situaţiei sociale concrete, definind cu claritate ansamblul de factori care condiţionează acţiunile sociale, prevnzind mărimea influenţei lor şi tendinţele acesteia , in felul acesta putîndu-se înfăţişa structura şi dinamica proceselor şi sistemelor econimico-sociale, funcţionalitatea sau disfuncţionalitatea acestora. În cadrul diagnozei, ca moment de început al procesului de conducere, distingem ca element de primă atenţie analiza, adică operaţia prin care fenomenul sau procesul supus cunoaşterii se descompune în părţile Sau elementele sale componente, fiecare fiind observate cu atenţie. De pildă, cunoaşterea situaţiei concrete a preţului de cost implică descompunerea sa pe elementele sau categoriile de cheltuieli implicate în mod necesar. Dar efectuarea analizei ar fi un exerciţiu inutil dacă nu s-ar proceda la completarea ei cu operaţia de »■'»RWilll IWHI1—a—— Conducerea sinteză, aceasta prezentînduse ca reunire a elementelor observate prin analiza şi stabilirea legăturilor dintre acestea în cadrul întregului din care fac parte. Referindu-ne tot la preţul de cost, este firesc că, după inţelegerea fiecăruia dintre elementele de cheltuieli, se impune să vedem în ce măsură ele se intercondiţionează şi apoi, mai departe, cum se leagă cu alte fenomene şi procese economice în diagnosticarea vieţii economico-sociale prezintă importanţă şi aplicarea operaţiilor de inducţie şi deducţie. Inducţia, după cum se ştie, este acea formă fundamentală de înlăturare a judecăţilor asupra realităţii prin care se realizează concluzii generale pornind de la observaţiile făcute asupra fiecăruia din faptele sau fenomenele analizate. De pildă, cunoscînd situaţia preţului de cost la unităţile componente ale unei centrale putem desprinde tendinţele generale ale preocupărilor în direcţia reducerii acestuia pe ansamblul centralei. În condiţiile cînd, spre exemplu, se cunosc care sunt tendinţele din situaţia preţului de cost in întreprinderi similare din ţară sau străinătate se poate desprinde o concluzie asupra preocupărilor dintr-o anumită unitate economică, atunci se înfăptuieşte o deducţie ştiinţifică (XII) In foarte multe cazuri, dacă nu chiar întotdeauna, pentru formularea unei diagnoze ştiinţifice se impune experimentul, adică verificarea controlată a concluziilor şi aprecierilor asupra realităţilor supuse cercetării şi scopul formulării cu exactitate a măsurilor ce trebuie întreprinse pentru a orienta desfăşurarea eficientă în continuare a fenomenelor şi proceselor. Din cele schiţate pînă aici rezultă că diagnoza este rezultatul aplicării sistemului metodologic ASIDE (adică a ansamblului operaţiilor de analiză, sinteză, inducţie, deducţie şi experiment). Nu trebuie uitat Insă rolul primordial ce-i deţine aici informaţia, fără de care toate operaţiile diagnozei ar fi practic fără obiect. Datele Informaţionale primare sunt supuse prelucrării, pregătind astfel trecerea la aprecierile calitative, pentru fundamentarea deciziilor. In cadrul eforturilor de perfecţionare a conducerii planificate a vieţii economico-sociale din ţara noastră o atenţie majoră se acordă şi măsurilor care vizează îmbunătăţirea sistemului informaţional, promovării metodelor şi tehnicilor moderne de calcul şi informatică. La baza aplicării noilor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii în conducerea vieţii economico-sociale se impune a fi aşezată concepţia marxist-leninistă asupra tuturor realităţilor. În acest sens, se cu-vine să avem permanent în atenţie precizarea făcută de tovarăşul NICOLAE CEALIŞESCU : „Metodele moderne de calcul şi informatică au, fără îndoială, o importanţă deosebită, dar ele pot da rezultate corespunzătoare numai dacă sunt integrate într-o concepţie justă despre activitatea de conducere, bazată pe cunoaşterea temeinică a legilor dezvoltării sociale, pe studierea aprofundată a realităţii". Reamintind această precizare se impune să subliniem şi faptul că orizontul cunoaşterii nu poate fi limitat la cadrul unităţii sau ramurii, ci trebuie lărgit pînă la nivelul mondial — în ce priveşte spaţiul şi extins la perioade raţional alese din trecut. In felul acesta diagnoza poate să ofere datele de bază pentru elaborarea previziunilor, stabilind astfel obiectivele acţiunii de conducere. Pătru DUMITRU doctor în economie Ciocan cu amortizor Cel mai mare dezavantaj al ciocanelor pneumatice sunt vibraţiile. La uzina poloneză de utilaje pentru transport din Swidnik a fost patentat un amortizor de vibraţii cu care pot fi prevăzute ciocanele pneumatice de diferite dimensiuni şi tipuri. Aparatul permite să se reducă de cîteva ori amplitudinea şi frecvenţa oscilaţiilor ce acţionează asupra mîinilor muncitorului. Un procedeu de prelucrare prin deformare Firma „Creusot-Loire“ a pus la punct în uzina de la Ondaine a Firming (Loire) un nou procedeu de precizie de prelucrare prie deformare bazat pe o licenţă AMAR. Denumit „Hidroflambaj“ acest procedeu permite realizarea pieselor cu goluri interioare din table sau tuburi metalice. Principalul avantaj oferit de „Hidroflambaj“ este reducerea substanţială a preţului de cost in raport cu alte procedee mai complexe sau mai costisitoare. Printre aplicaţiile preconizate se află fabricarea roţilor de scripeţi cu mai multe şanţuri, a supapelor sferice, a containerelor pentru gaze lichefiate etc. Lemn artificial din scoarţă de copac Lemnul devine din ce în ce mai rar, în timp ce consumul său creşte. In această situaţie, nu este de mirare dacă in industria de prelucrare a lemnului din Republica Federală Germania un produs marginal va concentra în curînd atenţia asupra sa : scoarţa de copac. Acest produs, socotit pînă de curînd un deşeu supărător la prelucrarea lemnului, va furniza, prelucrat în mod adecvat, un înlocuitor de lemn de înaltă valoare. După experienţe de lungă durată, Institutul „Wilhelm Klauditz“ pentru cercetarea lemnului al Societăţii „Fraunhofer“ din Braunschweig a reuşit să fabrice plăci de furnir din scoarţă de brad, molid şi fag. însuşirile acestui lemn diferă desigur în funcţie de scoarţa folosită, dar se dovedeşte a fi cel puţin egal în calitate, dacă nu chiar superior scândurilor obişnuite. Maşină de făcut tartine Un specialist belgian a inventat o maşină care aşterne un strat egal dorit pe feliile de pline sau de dulceaţă pe biscuţii fără a-i sfărîma. Aceasta „maşină de făcut tartine“ va fi comercializată in curind pe piaţa belgiană Noul robot va avea, fără îndoială, o mare căutare în cantine şi popote, unde va permite o considerabilă economisire a efortului fizic. Randamentul său atinge 3 500 tartine pe oră. R. D. GERMANĂ. Siloz înalt de 26 m., montabil într-un timp foarte scurt, realizat de Uzinele de mașini agricole din Nauen. A ff .