Flacăra Iaşului, noiembrie 1973 (Anul 29, nr. 8433-8458)
1973-11-01 / nr. 8433
PAGINA A A sosit sezonul friguros. De acum, animalele vor fi ţinute în grajduri pînă la primăvară. O perioadă destul de lungă în care se va apela zi de zi la strînsura din parcurile de furaje. Pentru ca rezervele stocate să ajungă pînă la scoaterea animalelor la păşunat, e nevoie ca în aceste zile să se adune cu grijă tot ce se mai poate strînge de pe cîmp, tot ce se mai poate însiloza şi totodată să se păşuneze în continuare porumbiştile pînă la executarea arăturilor, astfel ca stocurile de furaje să fie atacate cît mai tîrziu. Totodată, trebuie luate măsurile necesare ca toate furajele, indiferent de sortiment, să fie gospodărite aşa cum se cuvine. In dorinţa de a afla cum se prezintă aceste lucruri în teren, ne-am deplasat în cîteva unităţi unde am stat de vorbă cu factori de răspundere. Iată ce am aflat. • Ferme de vaci cu nici o tonă de siloz asigurat • O mare parte din grosiere, pe cîmp • Cît se transportă se şi dă în consum Din discuţia avută cu tovarăşiul medic veterinar Stelian Cîşloiu, directorul Asociaţiei de creştere a vacilor de lapte Holboca, am aflat că fermele de la Aroneanu, Holboca şi Bosia intră în iarnă cu un substanţial deficit de furaje. Deocamdată se cunoaşte exact situaţia linurilor şi suculentelor. Dacă în cursul verii s-au mai adunat ceva fînuri, de însitozat (la Aroneanu şi Holboca) nu s-a însirozat nici o tonă de furaje din cele cîte 2.500 de tone planificate. Prin trecerea fermelor de vaci la asociaţie, consiliile de conducere ale cooperativelor agricole (la Aroneanu, preşedinte tov. Dumitru Avădănii, inginer şef Gheorghe Vasiliu; la Holboca, preşedinte C. Ungur, inginer şef V. Navroteanu) au întors spatele efectivelor de animale deşi se ştie că au obligaţia să le asigure cazarea corespunzătoare şi hrana prevăzută în planul de producţie pînă la recolta viitoare. Astfel, cum poate fi justificată situaţia de a nu se fi asigurat nici ungram de suculente însilozate ? Doar la Bosia au fos însilozate 400 de tone de porumb, existînd astfel (şi cu cele 300 de tone rămase de anul trecut) 60 la sută din necesarul minim de suculente în parcul de furaje. La fînuri, situaţia se prezintă la fel de prost peste tot în fermele asociaţiei. In situaţia aceasta speranţa e la grosiere. Numai că la Aroneanu, bunăoară, In parcul de furaje nu s-au adus decit cîteva grămejoare de strujeni care au şi intrat în consum. Restul e pe cîmp. Şi acum i-au prins ploile aflîndu-se în pericolul degradării. La Holboca la fel, în depozitul de furaje s-au cărat doar cîteva şire. Tovarăşul C. Ungur ne-a spus că mai e de adus recolta de pe circa 300 de hectare şi că de acum, o dată cu încheierea însămînţărilor (!?!), atelajele vor fi mobilizate toate la strujeni. Tovarăşul Stelian Cîşloiu ne-a spus că şi la acest sortiment fermele sînt deficitare. Cu atît mai mult e de neînţeles atitudinea conducerilor cooperativelor agricole din Aroneanu, Holboca şi Bosia de a tărăgăna la infinit transportul strujenilor de pe cîmp. • Gospodarul se cunoaşte şi după cum sunt clădite stogurile • Abia pusă în funcţiune, bucătăria furajeră a şi intrat în renovare • Cocenii se administrează întregi, în timp ce tocătorile stau Conducerea celor trei ferme, ca şi cea a asociaţiei îşi pun speranţa substituirii deficitului de grosiere în făina de ciocălăi, în borhotul de la fabrica de spirt şi în alte sortimente care ar urma să le fie repartizate din alte surse de organele agricole. Asta e soluţia cea mai uşoară. Pînă atunci însă trebuie gospodărite cum se cuvine furajele existente. Conducerea asociaţiei, împreună cu cele trei conduceri de cooperative agricole şi în primul rînd acestea din urmă, trebuie să lase la o parte gîndurile căalţii le vor rezolva problemele şi să treacă la acţiune cu hotărîre. In primul rînd toţi strujenii trebuie căraţi de urgenţă şi depozitaţi cu grijă, nu aşa la întîmplare. La Holboca, ca şi la Bosia, tulpinile, nelegate în snopi, au fost depozitate în şire foarte subţirele. Noi am văzut cum astfel de sire au fost depreciate în bună măsură de ploi. Oare conducerile C.A.P.-urilor în cauză să nu ştie acest lucru ? In condiţiile în care unităţile amintite sunt deficitare la toate sortimentele de furaje, se impune, de pe acum, înlăturarea cu desăvîrşire a risipei. Lucru care nu prea se vede. La Bosia, unde pentru nevoile fermei au fost asigurate doar 100 de tone de strujeni din 300 promise de conducerea C.A.P., strujenii au început să fie daţi în hrana vacilor, imediat după ce erau aduşi de pe cîmp (la Mînzăteşti), aşa întregi. De ce ? Fiindcă, după cum ne-a spus fermiera, cooperativa agricolă abia acum a reuşit să procure o tocătoare tip „Energia“. Ca să poată fi pusă în funcţiune, trebuie modificată instalaţia de forţă. Din acelaşi motiv, se dau cocenii netocaţi şi la Holboca. Aici a fost dată în folosinţă o bucătărie furajeră, dar s-a constatat că tocătoarea nu avea debitul necesar, astfel că aceasta putea asigura hrană preparată numai pentru o optime din efectiv. A fost procurată şi aici o tocătoare „Energia“ care a fost montată în locul celei iniţiale. Dar, ca să poată funcţiona, trebuie, ca şi la Bosia, aduse modificări instalaţiei de forţă. Tovarăşii din conducerea asociaţiei au intervenit la întreprinderea de electricitate. Aceasta din urmă le-a înmînat o listă cu materialele necesare pe care asociaţia trebuie să le procure pînă la 1 decembrie. Şi apoi electricienii să se apuce de treabă. Lungă speranţă. Nu era bine dacă bucătăria furajeră funcţiona aşa cum a fost concepută iniţial ? Chiar dacă se asigura hrană preparată pentru o optime din efectiv, tot era ceva. Dăm dreptate şi unor cooperatori care spuneau: „De ce nu s-a proiectat de la început o bucătărie furajeră care să asigure în întregime nevoile fermei ?“. Există aici, la Holboca, vechea tocătoare. Ea nu poate fi pusă in funcţiune pentru că nu se găseşte un tractor cu şaibă. După cum S.M.A. Holboca nu poate rezolva nici amenajarea unei cisterne cu care să se aducă borhot de la fabrica de spirt. In grajdurile de la Holboca există instalaţii de alimentare cu apă. Deocamdată instalaţia funcţionează. Nu ştim cum se vor descurca cu apa îngrijitorii-mulgători şi lucrătorii de la bucătăria furajeră cînd se vor lăsa gerurile, fiindcă bazinul nu este protejat împotriva îngheţurilor. Cînd i-am arătat tovarăşului C. Ungur cum se prezintă bazinul, parcă atunci l-a văzut prima dată neputînd da nici un răspuns. Iată cîteva probleme care trebuie rezolvate grabnic, pentru care conducerea asociaţiei nu primeşte sprijinul cuvenit nici din partea conducerilor C.A.P., nici din partea conducerii S.M.A., nici din partea Direcţiei agricole. Dovadă, neajunsurile semnalate. O îndrumare şi un sprijin efectiv la faţa locului ar schimba situaţia. Surprinzător este şi faptul că fermele asociate n-au luat în primire furajele de la C.A.P., deşi s-a început consumul la iesle. Aceasta constituie o portiţă de acoperire, la nevoie, în legătură cu necesarul de furaje, pentru ambele părţi. Dovadă, tov. C. Ungur, preşedintele C.A.P. Holboca, ne-a spus că, de o lună, animalele fermei au consumat strujenii de pe aproape jumătate din suprafaţa cultivată. Aşa nu se poate. Credem că tovarăşii de la Direcţia agricolă vor înţelege că e nevoie să se deplaseze aici pentru a acorda ajutorul cuvenit. Gh. POIANĂ SA PRETINDEM ANUALELOR O PRODUCŢIE MAI MARE, DAR SA LE ASIGURĂM SI CONDUR MAI BUNE Deși rezervele de furaje sit ram strive! risipa se luptă din ele pe săturate Punind bază pe promisiunile constructorilor, ferma a rămas cu grajdul la temelie Nu numai calendaristic, dar şi faptic sezonul rece s-a apropiat şi mai mult de judeţul nostru. Dacă la cîmp treburile s-au apropiat de sfîrşit, în zootehnie mai sînt încă multe de făcut. In primul rînd în ce priveşte cazarea animalelor. După raidul făcut recent la C.A.P.-urile Probota şi Victoria, cu prilejul căruia am scos la iveală deficienţe privind stadiul de pregătire al spaţiilor de cazare, iată-ne acum la C.A.P. Aroneanu. Pătrundem în incinta grajdurilor pentru a vedea unde vor fi adăpostite vacile şi junincile în perioada de iarnă. Primul adăpost vizitat este o construcţie nouă, nu de mult dată în folosinţă. Uşa principală care rulează pe un dispozitiv mecanic este defectă. Panourile ei de fier s-au deplasat în jos, lăsînd spaţii mari prin care frigul şi curenţii pătrund în voie în adăpost. Şi sistemul de evacuare al dejecţiilor este defect aici, mecanizarea fiind înlocuită de munca manuală. Alături de acest adăpost, un nou grajd în construcţie. Planificat să cazeze în iarna aceasta 120 capete de vaci, grajdul acesta se găseşte într-un stadiu de construcţie mult întîrziat. Pe temelia sa de beton, pereţii sînt abia începuţi. Pe şantier o risipă mare de materiale şi nici un lucrător. Azi nu se lucrează ? — Nu se lucrează de două săptămîni — ne spune Dumitru Avădănii, preşedintele cooperativei. Cărămidă, balast, fier-beton sînt. Am adus şi ciment de la Bicaz. Nu cunoaştem cauza pentru care şantierul nostru a fost părăsit de către cei de la I.C.R.P.S. — Din cînd în cînd, vin pe aici 2—3 muncitori — ne spune şefa fermei zootehnice, medic veterinar Jana-Maria Clipa. Dar nu fac nimic. Se învîrt pe ici, pe colo, fac aprovizionări cu vin, apoi dispar, nespunind nimic. In grajdul acesta, speram să ne adăpostim în bune condiţii vacile, dar planificarea a fost dată peste cap. — Și-atunci cum vă veţi descurca ? — In satul Rediu, avem libere 6 adăposturi în care pînă nu de mult am ţinut porcine. Ne-am propus să le reamenajăm pentru vite. Avem cherestea pentru iesle, în schimb ne lipsesc lemnarii respectivi. Ce-o să facem, încă nu ştim. Desigur, în faţa unei situaţii fortuite, soluţia reamenajării este cea mai indicată. Dar adăposturile de aici au pereţii cam fisuraţi, terenul pe care au fost clădite marcînd o vizibilă tendinţă de alunecare. In altă ordinede idei, nici microclimatul asigurat de aceste grajduri n-ar fi cel mai indicat, tavanurile joase şi lipsa instalaţiilor de aerisire fiind vizibile peste tot. Ar mai fi apoi drumurile impracticabile pe timp nefavorabil, ce leagă punctul Rediu de sediul fermei zootehnice instalat la Aroneanu. Desigur, cu hărnicie şi mult spirit gospodăresc, zootehniştii de la C.A.P. Aroneanu pot şi trebuie să învingă toate aceste dificultăţi, dar asta nu înseamnă că organele judeţene de resort sunt scutite de răspundere., P. COSTIN Aşa arată, lună trebuia să la C.A P. Aroneanu, un grajd care in această fie gata. Foto: L. STRATULAT Hărnicia şi priceperea umplu tot mai multe bidoane cu lapte Din rîndul cooperativelor agricole, unitatea cu producţia de lapte cea mai mare, realizată în 9 luni, este C.A.P Tătăruşi. In perioada amintită au fost obţinuţi 1 900 litri de lapte, în medie, pe vacă furajată, existînd astfel condiţii de a se depăşi substanţial producţia anuală planificată de 2.390 de litri. Efectivele I.A.S.-ului Iași primesc numai furaje preparate (o metodă pe care o dorim generalizată în toate C.A.P.-urile). Preocupaţi în egală măsură şi de realizarea efectivelor prevăzute Deunăzi ne-am întîlnit cu tovarăşul Dumitru Şorodoc, inginerul şef al întreprinderii agricole de stat Tg. Frumos. Venea de la ferma de vaci de la Războieni, unde rezolvase unele probleme curente şi se pregătea să plece în cîmp, unde se încărca în autocamioane porumbul de pe ultimele suprafeţe. împreună cu dumnealui şi cu tovarăşa inginer Gabriela Şorodoc, de la serviciul plan-producţie, discutăm despre rezultatele obţinute în sectorul zootehnic, despre realizarea efectivelor planificate. RED. : Ce consideraţi că stă la baza unor producţii zootehnice sporite ? DUMITRU ŞORODOC : Factorii care concură la realizarea unor producţii sporite sunt mai mulţi. Cei mai cunoscuţi sunt : furajarea raţională a animalelor şi cazarea lor corespunzătoare şi, bineînţeles, realizarea efectivelor planificate. RED. : Cunoaştem preocupările colectivului in care munciţi pentru obţinerea unor recolte de nutreţuri bogate, pentru consolidarea bazei furajere, pentru îmbunătăţirea ei calitativă. Am vrea să ne spuneţi dacă realizaţi efectivele planificate pentru acest an şi cum acţionaţi in acest sens ? GABRIELA ŞORODOC : La sfirşitul anului va trebui să avem 2.916 taurine din care 1.382 de vaci şi 152 de juninci. Nu numai că vom realiza aceste efective, dar ne vom îndeplini şi obligaţiile înscrise in planul de producţie, de a livra altor unităţi agricole de stat material de prăsilă. Pînă acum am livrat 500 de viţele. RED. : Care este cheia realizării efectivelor planificate, a onorării sarcinilor de livrare către alte unităţi ? DUMITRU ŞORODOC : Calea cea mai uşoară de realizare a efectivelor planificate este cea a cumpărărilor. Noi ne asigurăm efectivele înscrise în planul de producţie din prăsila proprie şi tot aici valorificăm materialul de prăsilă altor unităţi. De aceea avem toată grija, atît noi, specialiştii, cît şi îngrijitoriimulgători, de a se efectua la timp insămînţările artificiale, de a obţine numărul de viţei planificat şi bineînţeles de a creşte cu grijă aceste animale pentru ca ele să poată deveni vaci cu înaltă productivitate. GABRIELA ŞORODOC : Anul acesta s-a prevăzut să se obţină un număr de 1.187 de viţei. Pînă la 15 octombrie, fermele obţinuseră 959 de viţei. In trimestrul IV sînt prevăzute 279 de fătări aşa că vom putea înscrie în bilanţul de sfîrşit de an o mică depăşire la acest indicator. RED. : Cum am putea convinge cititorii noştri că, intr-adevăr, la I.A.S. Tg. Frumos, tineretul taurin şi in special cel de prăsilă este crescut in condiţii foarte bune şi că la livrare întruneşte toate calităţile ce se cer in ferme cu înaltă productivitate ? DUMITRU ŞORODOC : Cred că cea mai elocventă dovadă este aceea că la toate categoriile de tineret au fost înregistrate sporuri de creştere în greutate cu mult mai mari decit cele planificate. Asta înseamnă că îngrijitorii îşi fac cum se cuvine datoria, că animalele tinere beneficiază de o îngrijire şi furajare corespunzătoare. De altfel, nu am avut nici un refuz din partea beneficiarului. RED. : In încheiere, ne-aţi putea spune ceva despre felul cum stă unitatea cu realizarea indicatorului producţie marfă ■? GABRIELA ŞORODOC : La zi, ne situăm cu o depăşire a producţiei marfă planificată. DUMITRU ŞORODOC : Ne străduim , continuu, să menţinem această depăşire. Gh. STEJARU FLACARA IAŞULUI Din activitatea asociaţiilor intercooperatiste Cîştiguri substanţiale Din valorificarea producţiei de lapte obţinută, asociaţiile intercooperatiste au realizat anul acesta un venit bănesc de peste 8 milioane de lei. Alte 5.500.000 de lei au fost obţinute din valorificarea tineretului taurin şi a altor produse animaliere. Sporesc beneficiile • Dovedind preocuparea cuvenită, conducerile asociaţiilor intercooperatiste de la Bivolari, Rediu, Prisăcani, Scobinţi au realizat planul de cumpărări de animale, existînd astfel garanţia realizării efectivelor- matcă planificate. Vor să le rezolve alţii treburile... • Nu acelaşi lucru se poate spune despre asociaţiile de la Ţigănaşi, Răducăneni, Mirceşti, Lespezi, Leţcani, Holboca şi altele. Din lipsa de preocupare a conducerilor, respectivele asociaţii sunt mult rămase în urmă cu procurarea animalelor. Sunt invocate diferite cauze, dar exemplul asociaţiilor fruntaşe dovedeşte că atunci cînd vrei să faci ceva „cauzele obiective“ nu rezistă. De ce oare conducerile asociaţiilor amintite vor sa le rezolve alţii treburile ? • Asociaţiile intercooperatiste pentru creşterea şi exploatarea vacilor de lapte de la Bivolari şi Ţigănaşi au realizat pînă acum beneficii în sumă de 91.000 lei şi, respectiv, 280.000 lei. Matca planificată, pe mîini sigure Fără nici un mijloc de transport • Unele asociaţii intercooperatiste întîmpină greutăţi în desfăşurarea transporturilor, deoarece unităţile care au intrat în componenţa lor nu le asigură mijloacele de transport prevăzute. Asociaţiile de la Balş, Holboca, Lespezi, Şcheia nu au nici un mijloc de transport. Şi-au tăiat creanga de sub picioare • Deşi nu avea nici măcar necesarul de paie asigurat, conducerea cooperativei agricole din Scobinţi a vîndut 150 de tone de paie. Acum să vedem de unde va scoate necesarul pentru animalele de muncă şi pentru cele cu care a intrat în asociaţie. Un sector în care, pe alocuri, nu se prea observă contribuţia organizaţiilor de partid In această toamnă, paralel cu treburile campaniei agricole, trebuia să se efectueze şi ultimele pregătiri in vederea bunei iernări a animalelor. Acţiunea interesa nu numai conducerile unităţilor, ci şi organizaţiile de partid, de la sate. De altfel, aceste acţiuni fuseseră prevăzute şi în hotărîrea plenarei Comitetului judeţean de partid din august a.c. cu privire la îmbunătăţirea activităţii din zootehnie. Avînd în vedere aceste indicaţii, comitetul comunal de partid din Ţigănaşi, împreună cu consiliul de conducere al cooperativei agricole, a întocmit din vreme un plan de măsuri privind construirea noilor adăposturi, repararea celor existente şi completarea bazei furajere pentru iarnă. — Trebuie să arăt, ne spune tov. Mihai Daraban, secretarul comitetului de partid din cooperativa agricolă, că de aceste probleme a primit sarcină să se ocupe preşedintele C.A.P., ing. Petrică Dascălu. Periodic, chiar şi atunci cînd treburile în cîmp erau aglomerate, comitetul de partid, ca şi consiliul de conducere, era informat asupra stadiului lucrărilor din sectorul zootehnic. Aşa se face că la noi şi la acest capitol s-au obţinut realizările dorite. De notat că acelaşi interes pentru pregătirea spaţiilor de cazare a existat din partea consiliului de conducere şi după ce s-a luat hotărîrea (e a se constitui şi in zona noastră o asociaţie intercooperatistă de creştere a vacilor de lapte. Vizitînd sectorul zootehnic, observăm că totul este pregătit în cele mai mici amănunte. Consemnăm şi cîteva noutăţi. La grajdul pentru 105 capete ridicat în acest an s-a introdus mecanizarea completă , cu excepţia unui singur grajd din cele 7, toate sunt racordate la reţeaua de apă potabilă. „ Preocuparea pentru pregătirea adăposturilor pentru iarnă, ne-a spus tov. Ilie Ţugurlan, secretarul biroului organizaţiei de partid de la zootehnie, a existat şi din partea noastră, a mulgătorilor. In timpul liber au dat o mină de ajutor meşterilor din echipa de construcţii pentru accelerarea lucrărilor. Mina bunului gospodar se cunoaşte la C.A.P. Ţigănaşi şi în privinţa folosirii nutreţurilor, nici urmă de risipă, grija cuvenită pentru administrarea lor în raţie numai sub formă preparată. Despre pregătirile pentru perioada de stabulaţie ne-a vorbit şi tov. Nichifor Patraşcu, preşedintele cooperativei agricole din comuna Plugari. Se poate aprecia că şi aici comitetul de partid, biroul organizaţiei de bază din zootehnie au manifestat interes pentru repararea grajdurilor, a saivanelor, ca şi a mijloacelor mecanice pentru pregătirea hranei animalelor în timpul iernii. Membrii ecapei de construcţii, din rîndul cărora s-au evidenţiat Nicolae Florea, Ion Ababei, Mihai Iacob şi alţii, au fost mobilizaţi din vreme la executarea lucrărilor de reparaţii. Aşa se face că pînă la ora actuală 7 grajduri, saivanele, ca şi cele două tocători şi moara cu ciocănele sunt puse la punct. Din păcate, insă, nu se poate afirma că la Plugari sunt asigurate condiţii optime pentru cazarea tuturor animalelor. Aşa cum aveam să constatăm, unul din grajduri, cu o capacitate de 60 de capete, nu a fost încă reparat, în el fiind depozitată încă din vară o însemnată cantitate de grîu. — Zilele acestea, a precizat tov. Nichifor Patraşcu, urmează să transportăm griul şi atunci echipa de construcţii va putea începe şi aici reparaţiile. Dar, nu se putea oare face această operaţie pînă acum ? Se putea. Era nevoie, însă, doar de mai multă preocupare, care , din păcate, n-a existat nici la nivelul comitetului comunal de partid sau al comitetului de partid din cooperativa agricolă. Ne-am interesat de pregătirea celor necesare pentru iernarea animalelor şi la cooperativa agricolă din comuna Al. I. Cuza. Poposim în incinta sectorului zootehnic unde găsim la efectuarea unor reparaţii echipa de meşteri condusă de Vasile Vasileanu. Fermiera Anica Papară ne spune: — Toate cele 6 grajduri din ferma pe care o conduc sunt puse Ia punct. Dacă am fi dat ascultare celor spuse de fermieră și ti-am fi vizitat adăposturile nu ne-am fi convins că ele sínt puse Ia punct doar in Unii generale. Intr-adevăr, in fiecare din grajduri au fost efectuate principalele lucrări de reparaţii. Grajdurile au fost văruite, festele şi aleile de deservire au fost reparate. Două probleme nu erau încă rezolvate, deşi timpul este destul de înaintat. La nici unul din grajduri nu au fost înlocuite geamurile stricate, iar unele stăteau aruncate prin incinta sectorului zootehnic. Observăm, de asemenea, că lipsesc de la unele robinete, rondelele. Intr-o situaţie asemănătoare se află şi adăposturile din ferma condusă de Maria Roman, care este şi secretara biroului organizaţiei de partid din sectorul zootehnic. Măcar aici ne aşteptam ca adăposturile să fie aşa cum se cere. Dar?!? Comentariile sunt de prisos. Iată lucruri care, după părerea noastră, constituiau un bun subiect pentru gazeta de perete a comitetului comunal de partid (secretar tov. Zvonenschi), unde am găsit, rămase încă din vară, două articole privind activitatea cooperaţiei de consum. Pînă una-alta însă, e nevoie să se acţioneze cît mai grabnic pentru ca în nici o fermă zootehnică să nu mai existe asemenea neajunsuri. Primim asigurări că în cel mai scurt timp totul va intra pe făgaşul normal. Bine ar fi să fie aşa. Timpul destul de înaintat nu mai permite nici o amînare. Tocmai de aceea şi comitetele de partid au datoria de a contribui la luarea celor mai urgente măsuri pentru a asigura pînă la ultimul amănunt toate condiţiile de care depinde buna desfăşurare a activităţii din zootehnie în timpul iernii. Andrei BRATU