Flacăra Iaşului, noiembrie 1973 (Anul 29, nr. 8433-8458)

1973-11-01 / nr. 8433

PAGINA A A sosit sezonul friguros. De acum, animalele vor fi ţinute în graj­­duri pînă la primăvară. O perioadă destul de lungă în care se va apela zi de zi la strînsura din parcurile de furaje. Pentru ca rezervele sto­cate să ajungă pînă la scoaterea animalelor la păşunat, e nevoie ca în aceste zile să se adune cu grijă tot ce se mai poate strînge de pe cîmp, tot ce se mai poate însiloza şi totodată să se păşuneze în continuare porumbiştile pînă la executarea arăturilor, astfel ca stocurile de furaje să fie atacate­ cît mai tîrziu. Totodată, trebuie luate măsurile necesare ca toate furajele, indiferent de sortiment, să fie gospodărite aşa cum se cuvine. In dorinţa de a afla cum se prezintă aceste lucruri în teren, ne-am deplasat în cîteva unităţi unde am stat de vorbă cu factori de răspun­dere. Iată ce am aflat. • Ferme de vaci cu nici o tonă de siloz asigurat • O mare parte din grosiere, pe cîmp • Cît se transportă se şi dă în consum Din discuţia avută cu tovarăşiul medic veterinar Stelian Cîşloiu, directorul Aso­ciaţiei de creştere a vacilor de lapte Hol­­boca, am aflat că fermele de la Aronea­­nu, Holboca şi Bosia intră în iarnă cu un substanţial deficit de furaje. Deocamdată se cu­noaşte exact situaţia linurilor şi su­culentelor. Dacă în cursul verii s-au mai adunat ceva fînuri, de însitozat (la Aro­­neanu şi Holboca) nu s-a însirozat nici o tonă de furaje din cele cîte 2.500 de to­ne planificate. Prin trecerea fermelor de vaci la asociaţie, consiliile de conducere ale cooperativelor agricole (la Aroneanu, preşedinte tov. Dumitru Avădănii, inginer şef Gheorghe Vasiliu; la Holboca, preşe­dinte C. Ungur, inginer şef V. Navroteanu) au întors spatele efectivelor de animale deşi se ştie că au obligaţia să le asigure cazarea corespunzătoare şi hrana prevăzu­tă în planul de producţie pînă la recolta viitoare. Astfel, cum poate fi justificată si­tuaţia de a nu se fi asigurat nici un­­gram de suculente însilozate ? Doar la Bosia au fos însilozate 400 de tone de porumb, e­­xistînd astfel (şi cu cele 300 de tone ră­mase de anul trecut) 60 la sută din nece­sarul minim de suculente în parcul de fu­raje. La fînuri, situaţia se prezintă la fel de prost peste tot în fermele asociaţiei. In situaţia aceasta speranţa e la gro­siere. Numai că la Aroneanu, bunăoară, In parcul de furaje nu s-au adus decit cîteva grămejoare de strujeni care au şi intrat în consum. Restul e pe cîmp. Şi acum i-au prins ploile aflîndu-se în pericolul degradării. La Holboca la fel, în depo­zitul de furaje s-au cărat doar cîteva şire. Tovarăşul C. Ungur ne-a spus că mai e de adus recolta de pe circa 300 de hecta­re şi că de acum, o dată cu încheierea însămînţărilor (!?!), atelajele vor fi mo­bilizate toate la strujeni. Tovarăşul Ste­lian Cîşloiu ne-a spus că şi la acest sor­timent fermele sînt deficitare. Cu atît mai mult e de neînţeles atitudinea conduce­rilor cooperativelor agricole din Aroneanu, Holboca şi Bosia de a tărăgăna la infi­nit transportul strujenilor de pe cîmp. • Gospodarul se cunoaşte şi după cum sunt clădite stogurile • Abia pusă în funcţiune, bucătăria furajeră a şi intrat în renovare • Cocenii se administrează întregi, în timp ce tocă­­torile stau Conducerea celor trei ferme, ca şi cea a asociaţiei îşi pun speranţa substituirii deficitului de grosiere în făina de ciocă­­lăi, în borhotul de la fabrica de spirt şi în alte sortimente care ar urma să le fie repartizate din alte surse de organele a­­gricole. Asta e soluţia cea mai uşoară. Pînă atunci însă trebuie gospodărite cum se cuvine furajele existente. Conducerea asociaţiei, împreună cu cele trei condu­ceri de cooperative agricole şi în primul rînd acestea din urmă, trebuie să lase la o parte gîndurile că­­alţii le vor rezolva problemele şi să treacă la acţiune cu ho­­tărîre. In primul rînd toţi strujenii trebuie căraţi de urgenţă şi depozitaţi cu grijă, nu aşa la întîmplare. La Holboca, ca şi la Bosia, tulpinile, nelegate în snopi, au fost depozitate în şire foarte subţirele. Noi am văzut cum astfel de sire au fost depre­ciate în bună măsură de ploi. Oare con­ducerile C.A.P.-urilor în cauză să nu ştie acest lucru ? In condiţiile în care unităţile amintite sunt deficitare la toate sortimentele de fu­raje, se impune, de pe acum, înlăturarea cu desăvîrşire a risipei. Lucru care nu prea se vede. La Bosia, unde pentru ne­voile fermei au fost asigurate doar 100 de tone de strujeni din 300 promise de con­ducerea C.A.P., strujenii au început să fie daţi în hrana vacilor, imediat după ce erau aduşi de pe cîmp (la Mînzăteşti), aşa întregi. De ce ? Fiindcă, după cum ne-a spus fermiera, cooperativa agricolă abia acum a reuşit să procure o tocătoa­re tip „Energia“. Ca să poată fi pusă în funcţiune, trebuie modificată instalaţia de forţă. Din acelaşi motiv, se dau co­cenii netocaţi şi la Holboca. Aici a fost dată în folosinţă o bucătărie furajeră, dar s-a constatat că tocătoarea nu avea debitul necesar, astfel că aceasta putea asigura hrană preparată numai pentru o optime din efectiv. A fost procurată şi aici o tocătoare „Energia“ care a fost mon­tată în locul celei iniţiale. Dar, ca să poată funcţiona, trebuie, ca şi la Bosia, aduse modificări instalaţiei de forţă. To­varăşii din conducerea asociaţiei au inter­venit la întreprinderea de electricitate. Aceasta din urmă le-a înmînat o listă cu materialele necesare pe care asociaţia trebuie să le procure pînă la 1 decembrie. Şi apoi electricienii să se apuce de treabă. Lungă speranţă. Nu era bine dacă bucă­tăria furajeră funcţiona aşa cum a fost concepută iniţial ? Chiar dacă se asigura hrană preparată pentru o optime din e­­fectiv, tot era ceva. Dăm dreptate şi unor cooperatori care spuneau: „De ce nu s-a proiectat de la început o bucătărie fura­jeră care să asigure în întregime nevoile fermei ?“. Există aici, la Holboca, vechea tocătoa­re. Ea nu poate fi pusă in funcţiune pen­tru că nu se găseşte un tractor cu şaibă. După cum S.M.A. Holboca nu poate re­zolva nici amenajarea unei cisterne cu care să se aducă borhot de la fabrica de spirt. In grajdurile de la Holboca există in­stalaţii de alimentare cu apă. Deocam­dată instalaţia funcţionează. Nu ştim cum se vor descurca cu apa îngrijitorii-mulgă­­tori şi lucrătorii de la bucătăria furajeră cînd se vor lăsa gerurile, fiindcă bazinul nu este protejat împotriva îngheţurilor. Cînd i-am arătat tovarăşului C. Ungur cum se prezintă bazinul, parcă atunci l-a văzut prima dată neputînd da nici un răspuns. Iată cîteva probleme care trebuie re­zolvate grabnic, pentru care conducerea asociaţiei nu primeşte sprijinul cuvenit nici din partea conducerilor C.A.P., nici din partea conducerii S.M.A., nici din par­tea Direcţiei agricole. Dovadă, neajunsu­rile semnalate. O îndrumare şi un sprijin efectiv la faţa locului ar schimba situaţia. Surprinzător este şi faptul că fermele a­­sociate n-au luat în primire furajele de la C.A.P., deşi s-a început consumul la iesle. Aceasta constituie o portiţă de aco­perire, la nevoie, în legătură cu necesarul de furaje, pentru ambele părţi. Dovadă, tov. C. Ungur, preşedintele C.A.P. Holbo­­ca, ne-a spus că, de o lună, animalele fer­mei au consumat strujenii de pe aproape jumătate din suprafaţa cultivată. Aşa nu se poate. Credem că tovarăşii de la Direcţia agricolă vor înţelege că e nevoie să se deplaseze aici pentru a a­­corda ajutorul cuvenit. Gh. POIANĂ SA PRETINDEM ANUALELOR O PRODUCŢIE MAI MARE, DAR SA LE ASIGURĂM SI CONDUR MAI BUNE Deși rezervele de furaje sit ram strive! risipa se luptă din ele pe săturate Punind bază pe promisiunile constructorilor, ferma a rămas cu grajdul la temelie Nu numai calendaristic, dar şi faptic se­zonul rece s-a apropiat şi mai mult de judeţul nostru. Dacă la cîmp treburile s-au apropiat de sfîrşit, în zootehnie mai sînt încă multe de făcut. In primul rînd în ce priveşte cazarea animalelor. După raidul făcut recent la C.A.P.-uri­le Probota şi Victoria, cu prilejul căruia am scos la iveală deficienţe privind sta­diul de pregătire al spaţiilor de cazare, iată-ne acum la C.A.P. Aroneanu. Pătrun­dem în incinta grajdurilor pentru a ve­dea unde vor fi adăpostite vacile şi ju­­nincile în perioada de iarnă. Primul a­­dăpost vizitat este o construcţie nouă, nu de mult dată în folosinţă. Uşa principală care rulează pe un dispozitiv mecanic este defectă. Panourile ei de fier s-au de­plasat în jos, lăsînd spaţii mari prin care frigul şi curenţii pătrund în voie în a­­dăpost. Şi sistemul de evacuare al dejec­ţiilor este defect aici, mecanizarea fiind înlocuită de munca manuală. Alături de a­­cest adăpost, un nou grajd în construcţie. Planificat să cazeze în iarna aceasta 120 capete de vaci, grajdul acesta se găseşte într-un stadiu de construcţie mult întîr­­ziat. Pe temelia sa de beton, pereţii sînt abia începuţi. Pe şantier o risipă mare de materiale şi nici un lucrător. Azi nu se lucrează ? — Nu se lucrează de două săptămîni — ne spune Dumitru Avădănii, preşedin­tele cooperativei. Cărămidă, balast, fier-beton sînt. Am adus şi ciment de la Bicaz. Nu cunoaş­tem cauza pentru care şantierul nostru a fost părăsit de către cei de la I.C.R.P.S. — Din cînd în cînd, vin pe aici 2—3 muncitori — ne spu­ne şefa fermei zoo­tehnice, medic vete­rinar Jana-Maria Clipa. Dar nu fac ni­mic. Se învîrt pe ici, pe colo, fac aprovi­zionări cu vin, apoi dispar, nespunind ni­mic. In grajdul a­cesta, speram să ne adăpostim în bune condiţii vacile, dar planificarea a fost da­tă peste cap. — Și-atunci cum vă veţi descurca ? — In satul Rediu, avem libere 6 adă­posturi în care pînă nu de mult am­ ţinut porcine. Ne-am propus să le rea­­menajăm pentru vite. Avem cherestea pentru iesle, în schimb ne lipsesc lemnarii respectivi. Ce-o să facem, încă nu ştim. Desigur, în faţa unei situaţii fortuite, soluţia reamenajării este cea mai indica­tă. Dar adăposturile de aici au pereţii cam fisuraţi, terenul pe care au fost clă­dite marcînd o vizibilă tendinţă de alune­care. In altă ordine­­de idei, nici microcli­matul asigurat de aceste grajduri n-ar fi cel mai indicat, tavanurile joase şi lipsa instalaţiilor de aerisire fiind vizibile pes­te tot. Ar mai fi apoi drumurile impracti­cabile pe timp nefavorabil, ce leagă punc­tul Rediu de sediul fermei zootehnice in­stalat la Aroneanu. Desigur, cu hărnicie şi mult spirit gospodăresc, zootehniştii de la C.A.P. Aroneanu pot şi trebuie să în­vingă toate aceste dificultăţi, dar asta nu înseamnă că organele judeţene de resort sunt scutite de răspundere., P. COSTIN Aşa arată, lună trebuia să la C.A P. Aroneanu, un grajd care in această fie gata. Foto: L. STRATULAT Hărnicia şi priceperea umplu tot mai multe bidoane cu lapte Din rîndul cooperativelor agricole, unitatea cu producţia de lapte cea mai mare, realizată în 9 luni, este C.A.P Tătăruşi. In perioada amintită au fost obţinuţi 1 900 litri de lapte, în me­die, pe vacă furajată, existînd astfel condiţii de a se depăşi substanţial producţia anuală planificată de 2.390 de litri. Efectivele I.A.S.-ului Iași primesc numai furaje preparate (o metodă pe care o dorim generalizată în toate C.A.P.-urile). Preocupaţi în egală măsură şi de realizarea efectivelor prevăzute Deunăzi ne-am întîlnit cu tovarăşul Dumitru Şorodoc, inginerul şef al întreprin­derii agricole de stat Tg. Frumos. Venea de la ferma de vaci de la Războieni, unde rezolvase unele pro­bleme curente şi se pregă­tea să plece în cîmp, unde se încărca în autocamioa­ne porumbul de pe ultimele suprafeţe. împreună cu dumnealui şi cu tovarăşa inginer Gabriela Şorodoc, de la serviciul plan-pro­­ducţie, discutăm despre re­zultatele obţinute în sec­torul zootehnic, despre rea­lizarea efectivelor planifi­cate. RED. : Ce consideraţi că stă la baza unor producţii zootehnice sporite ? DUMITRU ŞORODOC : Factorii care concură la re­alizarea unor producţii spo­rite sunt mai mulţi. Cei mai cunoscuţi sunt : furajarea ra­ţională a animalelor şi ca­zarea lor corespunzătoare şi, bineînţeles, realizarea e­­fectivelor planificate. RED. : Cunoaştem preocu­pările colectivului in care munciţi pentru obţinerea u­­nor recolte de nutreţuri bo­gate, pentru consolidarea bazei furajere, pentru îm­bunătăţirea ei calitativă. Am vrea să ne spuneţi dacă realizaţi efectivele planificate pentru acest an şi cum acţionaţi in acest sens ? GABRIELA ŞORODOC : La sfirşitul anului va trebui să avem 2.916 taurine din care 1.382 de vaci şi 152 de juninci. Nu numai că vom realiza aceste efective, dar ne v­om îndeplini şi obliga­ţiile înscrise in planul de producţie, de a livra altor unităţi agricole de stat ma­terial de prăsilă. Pînă a­­cum am livrat 500 de viţele. RED. : Care este cheia realizării efectivelor planifi­cate, a onorării sarcinilor de livrare către alte unităţi ? DUMITRU ŞORODOC : Calea cea mai uşoară de realizare a efectivelor pla­nificate este cea a cumpă­rărilor. Noi ne asigurăm efectivele înscrise în planul de producţie din prăsila proprie şi tot aici valorifi­căm materialul de prăsilă altor unităţi. De aceea a­­vem toată grija, atît noi, specialiştii, cît şi îngrijitorii­­mulgători, de a se efectua la timp insămînţările artifi­ciale, de a obţine numărul de viţei planificat şi bine­înţeles de a creşte cu grijă aceste animale pentru ca ele să poată deveni vaci cu înaltă productivitate. GABRIELA ŞORODOC : Anul acesta s-a prevăzut să se obţină un număr de 1.187 de viţei. Pînă la 15 octombrie, fermele obţinuse­ră 959 de viţei. In trimes­trul IV sînt prevăzute 279 de fătări aşa că vom putea înscrie în bilanţul de sfîrşit de an o mică depăşire la acest indicator. RED. : Cum am putea convinge cititorii noştri că, intr-adevăr, la I.A.S. Tg. Frumos, tineretul taurin şi in special cel de prăsilă este crescut in condiţii foarte bu­ne şi că la livrare întruneşte toate calităţile ce se cer in ferme cu înaltă produc­tivitate ? DUMITRU ŞORODOC : Cred că cea mai elocventă dovadă este aceea că la toate categoriile de tineret au fost înregistrate sporuri de creştere în greutate cu mult mai mari decit cele planificate. Asta înseamnă că îngrijitorii îşi fac cum se cuvine datoria, că anima­lele tinere beneficiază de o îngrijire şi furajare corespun­zătoare. De altfel, nu am avut nici un refuz din par­tea beneficiarului. RED. : In încheiere, ne-aţi putea spune ceva despre felul cum stă unitatea cu realizarea indicatorului pro­ducţie marfă ■? GABRIELA ŞORODOC : La zi, ne situăm cu o de­păşire a producţiei marfă planificată. DUMITRU ŞORODOC : Ne străduim , continuu, să menţinem această depăşire. Gh. STEJARU FLACARA IAŞULUI Din activitatea asociaţiilor intercooperatiste Cîştiguri substanţiale Din valorifica­rea producţiei de lapte obţinută, aso­ciaţiile intercooperat­­iste au realizat a­­nul acesta un venit bănesc de peste 8 milioane de lei. Alte 5.500.000 de lei au fost obţinute din va­lorificarea tineretu­lui taurin şi a altor produse animaliere. Sporesc beneficiile • Dovedind preo­cuparea cuvenită, conducerile asocia­ţiilor intercoopera­­tiste de la Bivolari, Rediu, Prisăcani, Scobinţi au realizat planul de cumpărări de animale, existînd astfel garanţia rea­lizării efectivelor- matcă planificate. Vor să le rezolve alţii treburile... • Nu acelaşi lu­cru se poate spune despre asociaţiile de la Ţigănaşi, Răducă­­neni, Mirceşti, Les­pezi, Leţcani, Holbo­ca şi altele. Din lip­sa de preocupare a conducerilor, respec­tivele asociaţii sunt mult rămase în ur­mă cu procurarea animalelor. Sunt in­vocate diferite cauze, dar exemplul a­­sociaţiilor fruntaşe dovedeşte că atunci cînd vrei să faci ceva „cauzele obiec­tive“ nu rezistă. De ce oare conducerile asociaţiilor amintite vor sa le rezolve alţii treburile ? • Asociaţiile in­­tercooperatiste pen­tru creşterea şi ex­ploatarea vacilor de lapte de la Bivolari şi Ţigănaşi au rea­lizat pînă acum be­neficii în sumă de 91.000 lei şi, respec­tiv, 280.000 lei. Matca planificată, pe mîini sigure Fără nici un mijloc de transport • Unele asociaţii intercooperatiste în­­tîmpină greutăţi în desfăşurarea trans­porturilor, deoarece unităţile care au intrat în componen­ţa lor nu le asigură mijloacele de trans­port prevăzute. A­­sociaţiile de la Balş, Holboca, Lespezi, Şcheia nu au nici un mijloc de transport. Şi-au tăiat creanga de sub picioare • Deşi nu avea nici măcar necesarul de paie asigurat, conducerea coopera­tivei agricole din Sco­binţi a vîndut 150 de tone de paie. A­­cum să vedem de unde va scoate ne­cesarul pentru ani­malele de muncă şi pentru cele cu care a intrat în asociaţie. Un sector în care, pe alocuri, nu se prea observă contribuţia organizaţiilor de partid In această toamnă, paralel cu trebu­rile campaniei agricole, trebuia să se e­­fectueze şi ultimele pregătiri in vederea bunei iernări a animalelor. Acţiunea in­teresa nu numai conducerile unităţilor, ci şi organizaţiile de partid, de la sate. D­e altfel, aceste acţiuni fuseseră prevăzute şi în hotărîrea plenarei Comitetului ju­deţean de partid din august a.c. cu pri­vire la îmbunătăţirea activităţii din zo­otehnie. Avînd în vedere aceste indica­ţii, comitetul comunal de partid din Ţi­gănaşi, împreună cu consiliul de condu­cere al cooperativei agricole, a întoc­mit din vreme un plan de măsuri privind construirea noilor adăposturi, repararea celor existente şi completarea bazei fu­rajere pentru iarnă. — Trebuie să arăt, ne spune tov. Mih­ai Daraban, secretarul comitetului de partid din cooperativa agricolă, că de aceste probleme a primit sarcină să se ocupe preşedintele C.A.P., ing. Petrică Dască­­lu. Periodic, chiar şi atunci cînd trebu­rile în cîmp erau aglomerate, comitetul de partid, ca şi consiliul de conducere, era informat asupra stadiului lucrărilor din sectorul zootehnic. Aşa se face că la noi şi la acest capitol s-au obţinut rea­lizările dorite. De notat că acelaşi inte­res pentru pregătirea spaţiilor de cazare a existat din partea consiliului de con­ducere şi după ce s-a luat hotărîrea (­e a se constitui şi in zona noastră o aso­ciaţie intercooperatistă de creştere a va­cilor de lapte. Vizitînd sectorul zootehnic, observăm că totul este pregătit în cele mai mici amănunte. Consemnăm şi cîteva noutăţi. La grajdul pentru 105 capete ridicat în acest an s-a introdus mecanizarea com­pletă , cu excepţia unui singur grajd din cele 7, toate sunt racordate la reţeaua de apă potabilă. „ Preocuparea pentru pregătirea a­­dăposturilor pentru iarnă, ne-a spus tov. Ilie Ţugurlan, secretarul biroului organi­zaţiei de partid de la zootehnie, a exis­tat şi din partea noastră, a mulgătorilor. In timpul liber au dat o mină de ajutor meşterilor din echipa de construcţii pen­tru accelerarea lucrărilor. Mina bunului gospodar se cunoaşte la C.A.P. Ţigănaşi şi în privinţa folosirii nutreţurilor, nici urmă de risipă, grija cuvenită pentru administrarea lor în ra­ţie numai sub formă preparată. Despre pregătirile pentru perioada de stabulaţie ne-a vorbit şi tov. Nichifor Pa­­traşcu, preşedintele cooperativei agricole din comuna Plugari. Se poate aprecia că şi aici comitetul de partid, biroul orga­nizaţiei de bază din zootehnie au mani­festat interes pentru repararea grajduri­­lor, a saivanelor, ca şi a mijloacelor me­canice pentru pregătirea hranei animale­­lor în timpul iernii. Membrii ecapei de construcţii, din rîndul cărora s-au evi­denţiat Nicolae Florea, Ion Ababei, Mi­­hai Iacob şi alţii, au fost mobilizaţi din vreme la executarea lucrărilor de repa­­raţii. Aşa se face că pînă la ora actuală 7 grajduri, saivanele, ca şi cele două to­cători şi moara cu ciocănele sunt puse la punct. Din păcate, insă, nu se poate afirma că la Plugari sunt asigurate con­diţii optime pentru cazarea tuturor ani­malelor. Aşa cum aveam să constatăm, unul din grajduri, cu o capacitate de 60 de capete, nu a fost încă reparat, în el fiind depozitată încă din vară o însemna­tă cantitate de grîu. — Zilele acestea, a precizat tov. Ni­chifor Patraşcu, urmează să transportăm griul şi atunci echipa de construcţii va putea începe şi aici reparaţiile. Dar, nu se putea oare face această operaţie pînă acum ? Se putea. Era ne­voie, însă, doar de mai multă preocu­pare, care , din păcate, n-a existat nici la nivelul comitetului comunal de partid sau al comitetului de partid din coopera­tiva agricolă. Ne-am interesat de pregătirea celor ne­cesare pentru iernarea animalelor şi la cooperativa agricolă din comuna Al. I. Cuza. Poposim în incinta sectorului zo­otehnic unde găsim la efectuarea unor reparaţii echipa de meşteri condusă de Vasile Vasileanu. Fermiera Anica Papară ne spune: — Toate cele 6 grajduri din ferma pe care o conduc sunt puse Ia punct. Dacă am fi dat ascultare celor spuse de fermieră și ti-am fi vizitat adăpostu­rile nu ne-am fi convins că ele sínt puse Ia punct doar in Unii generale. Intr-ade­­văr, in fiecare din grajduri au fost efec­tuate principalele lucrări de reparaţii. Grajdurile au fost văruite, festele şi alei­le de deservire au fost reparate. Două probleme nu erau încă rezolvate, deşi timpul este destul de înaintat. La nici unul din grajduri nu au fost înlocuite geamurile stricate, iar unele stăteau a­­runcate prin incinta sectorului zootehnic. Observăm, de asemenea, că lipsesc de la unele robinete, rondelele. Intr-o situaţie asemănătoare se află şi adăposturile din ferma condusă de Ma­ria Roman, care este şi secretara birou­lui organizaţiei de partid din sectorul zootehnic. Măcar aici ne aşteptam ca a­­dăposturile să fie aşa cum se cere. Dar?!? Comentariile sunt de prisos. Iată lucruri care, după părerea noas­tră, constituiau un bun subiect pentru gazeta de perete a comitetului comunal de partid (secretar tov. Zvonenschi), un­de am găsit, rămase încă din vară, două articole privind activitatea cooperaţiei de consum. Pînă una-alta însă, e nevoie să se ac­ţioneze cît mai grabnic pentru ca în nici o fermă zootehnică să nu mai existe ase­menea neajunsuri. Primim asigurări că în cel mai scurt timp totul va intra pe făgaşul normal. Bine ar fi să fie aşa. Timpul destul de înaintat nu mai permite nici o amînare. Tocmai de aceea şi comitetele de partid au datoria de a contribui la luarea celor mai urgente măsuri pentru a asigura pî­nă la ultimul amănunt toate condiţiile de care depinde buna desfăşurare a activităţii din zootehnie în timpul iernii. Andrei BRATU

Next