Flacăra Iaşului, mai 1974 (Anul 30, nr. 8586-8611)
1974-05-01 / nr. 8586
K PAGINA A 1 MAI Şi fiindcă-n MAI lumina-i pură şi parfumată cum e ceara Şi fiindcă-n MAI există-n lume dreptul ceresc de-a înflori Nu, numai pomii să-nflorească, să înflorim şi noi şi ţara, Să cînte păsările-n oameni ca nişte arbori mari şi vii.Acest pămînt blajin la humă, cu munţii ca o ciocîrlie Şi-acest popor duios la suflet cu duh latin ca o poruncă Să ţinem minte că doreşte, că-a vrut şi că-a făcut să fie Că s-a-ntrecut pe sine însuşi şi s-a-mprimăvărat prin muncă. Se împrimăvărează sigur, în lemn, în apă şi-n pămînturi Şi-n stele se-mprimăvărează ca semn că fructul s-a-nchegat !ar noi mai mult decit oricine să ne-mprimăvărăm prin ginduri Fiindcă-n MAI cu noi destinul a fost mai clar şi răspicat. Nu are-un veac, dar e aproape cu, dăinuirea noastră parcă Timpul cernut în libertate din MAIUL dus în amintiri Şi tot ÎN MAI partidul nostru ca o tulpină mult mai largă Ne-a prins în seva lui pornită spre ţărmu-acestor înfloriri Căci MAI în România nu e numai o lună Şi nu e numai timpul cînd nid privighetori E clipa cînd o ţară n-a mai voit să apună Făcînd ca să răsară în lume un popor. A cincea lună, iată, a tuturor oriunde La noi e-a cincea rază a propriei făpturi A cincea rază care ne-nalţă şi pătrunde, Lumina noastră sfîntă, albastrul de azur. Şi fiindcă-n mai lumina-i ca ceara parfumată Şi fiindcă avem dreptul celest de-a înflori Să înflorim ca floarea de marmoră şi piatră, O patrie ce-n lume prin veac va străluci. Ion CHIRIAC Datorită grijii pentru buna funcţionare a utilajelor, munca operatorilor Emil Mariciuc şi Neculai Penelea de la întreprinderea de uleiuri vegetale „Unirea” este întotdeauna de bună calitate. Iată-i, în imagine, lucrind la instalaţia de hidrogenare a uleiului. Foto: P. VASILIU, coresp. Paşcani — un oraş grăbit Monografiile, manualuri şcolare, precum şi reportajele de culoare, apărute în perioada interbelică, toate de notorietate publică şi pe care nu le vom mai evoca, înfăţişau Paşcanii drept un oraş patriarhal, unde, dincolo de Atelierele C.F.R. (cenuşii, dar pline de patos revoluţionar), de farmacia din aşa-numitul „centru“ şi de dughenele amărîte, se întîmplaU prea puţine; o apatie a autorităţilor, vecină cu somnolenţa, înconjura, că un brîu, orăşelul cufundat îrttr-o ui- ■ tare din sine şi de alţii — şi numai santaie? de revolta ale muncitorimii — intenţionat rar consemnate de publicaţiile vremii — atrăgeau atenţia opiniei publice că şi aici sunt oameni care doresc să fie oameni şi să trăiască omeneşte. Socialismul a propulsat şi Paşcanii pe platforma înaltă, semeaţă, a transformărilor trepidante. Ritmul a devenit o unitate de măsură uzuală, iar oraşul de pe Siret s-a dovedit şi se dovedeşte grăbită în cel mai bun sens al cuvîntului. Trebuie de recuperat timpul pierdut în trecut, trebuie de prefigurat mai rapid viitorul. Faptul e perceptibil pretutindeni şi zilele de sfîrşit de aprilie ale anilor XXX confirmă pe de-a-ntregul acest adevăr. E inutil să mai insistăm asupra deosebirilor calitative care separă actuala întreprindere mecanică de reparat material rulant de vechile Ateliere. E ca și cum ai compara maghernițele — cu blocurile T, de pildă, care prind contur. Aurel Onofrei şi Gh. Dascălu, maistru, şi, respectiv, şef la secţia a II-a vagoane marfă, sau Const. Olaru, sudor la secţia boghiuri sau atîţia alţii pot vorbi despre multe asemenea înfăptuiri. LM.M.R.-ul priveşte în viitor, cu fapta. După ce în 1973 au fost puse în funcţiune hala atelierului de sculărie şi hala atelierului de debitare, pînă la 30 august 1974 se vor mai da în folosinţă, între altele, hala montaj mono-bloc, realizîndu-se extinderea halei forjă şi a centralei termice, amenajarea unei hale pentru vopsitori şi a unei staţii pentru ape uzate etc. Un alt obiectiv important este atelierul centralizat pentru reparaţii capitale la maşinile unelte. Dar nu totul se reduce la producţie, unele prevederi vizează şi nevoile oamenilor. Chiar în aprilie 1974 a fost „atacată“ o lucrare ce se Va nurbi Dispensar medical al întreprinderii, care va fi terminată la sfîrşitul acestui an, iar, pe de altă parte, se va realiza un modern complex şcolar profesional.¥• Pe Harta industrială a Paşcanilor a apărut o nouă mlădiţă, care a crescut viguros ,şi cu care localnicii s-au şi familiarizat: întreprinderea de tricotaje şi perdele, despre care am mai scris nu de mult. In momentul de faţă, ne declară rov. ing. Marin Balmuş, şeful biroului producţie, există următoarele ateliere: tricotat, finisat, confecţii şi mecanoenergetic. La sfârşitul acestui an vor lucra în întreprindere peste 1.800 de salariaţi, cifră care vorbeşte singură despre dezvoltarea unităţii şi despre atragerea forţei de muncă din localitate şi împrejurimi în scopuri productive. Totul trebuie să fie frumos şi util, gândesc muncitorii şi specialiştii de aici. Acum, în atelierul confecţii se lucrează deja cu circa 20 de modele lenjerie de mătase, având o gamă variată de culori şi cu 10 modele îmbrăcăminte din poliester. In materie de perdele, azi se lucrează 20 de modele, iar pînă la finele lui 3974 se intenţionează introducerea în producţie a altor 3—4 modele noi. Cuvîntul „intenţionează“ exprimă, de fapt, un punct de vedere general al păşcănenilor. A intenţiona înseamnă a aspira şi, bineînţeles, a realiza. Este şi cazul Autobazei Paşcani, unde şeful ei, tov. Haralambie Vasilcău, ne relatează nu numai despre dotările din ultima vreme: 4 autobuze T.V., 10 autobasculante, 4 autocamioane etc., ci şi despre viitoarele dotări cu maşini de toate capacităţile. Prin muncă patriotică, ne spune el, s-a realizat extinderea pistei de parcare, la sediu, cu o suprafaţă de circa 6.000 m.p., iar la autocoloana Tg. Frumos a început amenajarea unei piste de parcare, care va avea 10.000 m.p. Planul pe 1974 e mai mare faţă de 1973. Ancheta noastră cu 9 la sută la indicatorul tone transportate şi cu 10 la sută la transport călători, dar îl vom îndeplini, fireşte, deja, indicatorul tone transportate pe aprilie a fost îndeplinit, şi depăşit. Sîntem în biroul tov. Gh. Sofronie, vicepreşedinte al Consiliului popular ellenesc, care tocmai discuta unele probleme privind viitorul edilitaro-gospodă- resc al urbei, cu tov. Viorel Budeanu, directorul Exploatării de gospodărie comunală şi locativă. Ne cerem scuze pentru deranj şi-l rugăm pe tov. vicepreşedinte să ne înfăţişeze, sintetic, acest viitor apropiat al oraşului. Pînă la sfîrşitul lui 1974 se vor construi 247 apartamente, din care: 4 blocuri (T. 1, T. 5, T. 6, T. 9), fiecare cu cite 11 nivele, în zona Casei de cultură, iar alte două (G. 4 şi G. 5) cu cite 3 nivele, în cartierul Gării. E un ritm grăbit, pe care l-am remarcat şi noi, la faţa locului, cutreierînd, întovărăşiţi de un soare blind, şantiere şi alte puncte de lucru în materie de construcţii. Vom continua şi extinderea reţelelor de apă şi se va termina şi pune în funcţiune canalizarea în zona Gării, adaugatov, Sofronie. Vor fi, de asemenea, modernizate unele străzi, fiindcă sîntem grăbiţi să dăm un aspect civilizat, modern, oraşului. Astfel, vor fi asfaltate străzile Crinilor, Moldovei, Filimon Sirbu, Gării, într-o suprafaţă totală de 28.000 m.p. Prin muncă patriotică entuziastă — la care, alături de alţi cetăţeni şi-au adus o importantă contribuţie elevii — a fost executat un mare volum de lucru, în valoare de peste 7,5 milioane lei, concretizat în: repararea şi întreţinerea străzilor, a trotuarelor, plantări de pomi, amenajarea de spaţii verzi etc. Păşcănenii doresc ca oraşul lor să fie cit mai frumos şi bine îngrijit. Ştiţi care e o altă noutate, ce va bucura pe păşcăneni? Se va amenaja şi prin contribuţia muncii patriotice — un bazin de înot la stadionul C.F.H., a cărui construcţie va începe în curâd. Va fi primul bazin de înot în viaţa oraşului, o oază de sănătate pentru tineri şi nu numai pentru car . Construcţiile sunt, d€ altfel, un fel de efigie al noului Paşcani. In zona Gării se lucrează intens, grăbit, la amenajarea altor şi altor spaţii comerciale , fiindcă şi acest sector este sensibil în viaţa economică a oricărui oraş. Aici s-au deschis recent noi asemenea spaţii comerciale: o unitate de cofetărie, una de pîine şi o alta de tutungerie, dar se pregăteşte inaugurarea unităţii de mezeluri-brînzeturi şi a celei de confecţiitextile. — Dar vom deschide alte unităţi noi, în curînd, ne informează, cu amabilitate, tov. Maria Mustăţea, vicepreşedintă a Consiliului popular orăşenesc. In fostul local al autoservirii nr. 6 s-a şi deschis o unitate nouă de ospătărie „Cină“ şi va luă fiinţă, foarte curînd, o unitate lactovegetariană, a cărei necesitate se resimte în oraş. O noutate este şi deschiderea, imediată, a unei unităţi de vînzare a covrigilor calzi, pregătiţi în laboratoare proprii de către cooperaţia de consum. Şi o berărie va lua fiinţă, în zona Gării. Şi se mai lucrează la construcţia unui motel în pădurea de la Moţca, pe traseul turistic Paşcani — Tg. Neamţ — Suceava. Va--fi,--snerăin-, ceva-, trunks. Dar frumosul este exprimat, bineînţeles, şi prin viaţa spirituală. Acesta este motivul pentru care Biblioteca orăşenească ce serveşte cei peste 5.000 de cititori, va fi extinsă, prin construirea a încă două încăperi (etaj—parter) pentru modernizarea secţiilor de împrumut. Alte noutăţi în viaţa artistică a oraşului : se înfiinţează secţia muzicală cu împrumut a discurilor, ce cuprind imprimări de muzică clasică, teatru, poezii şi se va deschide o sală de lectură cu 40 de locuri şi o cameră pentru împrumut la secţia de copii. Gustul pentru cultură şi artă capătă dimensiuni noi în orăştil de care e legat numele Ceahlăului literaturii noastre, Sadoveanu, oraş care este, azi, atît de grăbit să-şi apropie viitorul. Al. CERBU cu sprijinul tovarăşilor C. ENEA, V. APOSTOL şi I. SECARESCU, la subredacţia noastră Manifestări consacrate zilei de 1 Mai In aceste zile, în întreprinderi şi pe şantiere, în şcoli şi instituţii au loc adunări în cadrul cărora este evocată ziua de 1 Mai, Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, ziua frăţiei muncitorilor de pretutindeni. La Iaşi, asemenea adunări în cadrul cărora au luat cuvîntul membri ai biroului Comitetului municipal de partid, lectori ai Comitetului municipal Iași al P.C.R. au avut loc la întreprinderea metalurgică, Combinatul de fibre sintetice, întreprinderea „Țesătura“, întreprinderea de tricotaje „Moldova“, I.R.E. și altele. FLACĂRA Moment scriitoricesc şi editorial ieşean — Anul 1974 este pus sub semnul unor evenimente politice deosebite. Cititorii noştri ar dori să citească amănunte în legătură cu titlurile pe care Editura „Junimea" le-a publicat sau le va publica in cinstea celei de a XXX- a aniversări şi a Congresului al XI-lea al P.C.R. — „Junimea“ şi-a propus să se înscrie în contextul publicistic dedicat celei de a XXX-a aniversări a insurecţiei naţionale antifasciste armate şi Congresului al XI-lea al P.C.R. cu lucrări din toate domeniile datorate unor autori aparţinînd tuturor generaţiilor. Desigur, am avut în vedere în primul rînd literatura social-politică, bazată în mare măsură pe cercetări noi şi documente inedite. Două colective de autori definitivează, în aceste zile, cărţile „Iaşi, file de istorie revoluţionară" şi „Mişcarea revoluţionară şi democratică din Iaşi — tradiţii şi prezenţe“. Alte două colective au elaborat cercetările „Modernizarea industriei româneşti în perioada făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate" şi „Lupta clasei muncitoare din România pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, pînă la 23 august 1944“. Acestor cărţi li se vor adăuga cele de beletristică. Cum spuneam, autorii aparţin tuturor generaţiilor, de la debutanţi şi pînă la scriitorii consacraţi. O primă carte a şi apărut — este vorba de un debut în poezie („Planete“ de Calistrat Costin). Tot la capitolul, poezie, în planurile noastre figurează volumele „Poeme“ de H. Ţugui şi „Patria“ de Traian Iancu. Proza va fi reprezentată de romanele „Drum prin ceaţă“ de Dimitrie Ignea şi „Satul fără ţărani“ de Ion Istrati, iar reportajul de volumele „Destine din Nord“ (de Alexei Rudeanu şi Ion Beldeanu) şi „Propuneri pentru paradis" (de Sinziana Pop). Intenţionăm ca aceste cărţi — cărora li se vor adăuga şi altele — să poarte o banderolă specială şi să fie lansate în preajma importantelor evenimente din acest an. — In luna mai se împlinesc patru ani de la lansarea primelor zece titluri editate de „Junimea“. Poate n-ar fi lipsit de interes un scurt bilanț... — ... pe care vă propun să-l realizăm mai ales prin intermediul ei- De vorbă cu Mircea Radu Iacoban frelor. S-au tipărit pînă acum 224 de titluri, din toate domeniile, într-un tiraj total de 3.714.000 exemplare. De la 28 de titluri (186 coli editoriale), cite s-au editat în 1970, s-a ajuns, în 1973, la 83 de titluri (750 coli). In ceea ce priveşte structura producţiei editoriale, locul întîi revine beletristicii, urmînd cartea ştiinţifică şi social-politică, valorificarea moştenirii literare, traducerile, cărţile pentru copii. In cei patru ani care au trecut, au debutat la „Junimea“ 61 de autori ; 56 dintre aceştia sunt din Iaşi ori din alte judeţe ale Moldovei; şapte dintre cărţile editate la Iaşi au fost distinse cu premii naţionale (ale Uniunii Scriitorilor, Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor etc.). Şi pentru că tot ne aflăm la capitolul cifre, aş menţiona aici, cu titlu de curiozitate, faptul că, pentru a publica cele 224 de titluri de pînă acum, în Editură au fost lecturate 330.000 pagini de manuscris , puse una lîngă cealaltă, ele ar acoperi o distanţă de aproximativ 82 de kilometri! — Vorbiţi-ne şi despre principalele acţiuni de perspectivă pe care şi le propune „Junimea". Ne pregătim să lansăm primele numere din colecţia „Eminesciana“ şi definitivăm proiectele privind contribuţia noastră la prestigioasa colecţie intitulată „Patrimoniu“. Este vorba despre o amplă acţiune de editare a fondului de aur al literaturii române, la care participă toate editurile din ţara noastră, „Junimii“ revenindu-i, în anul viitor, sarcina tipăririi operei cronicarilor moldoveni, a lui Alecsandri, Ion Creangă şi Ibrăileanu. — Vă rugăm să vă referiţi, în cele ce urmează,, în calitate de secretar al Asociaţiei scriitorilor din Moldova, la pregătirile pe care scriitorii din această parte a ţării le fac în întîmpinarea celei de a XXX-a aniversări şi Congresului al XI-lea al P.C.R. — împreună cu Comitetul judeţean de cultură şi educaţie socialistă, definitivăm programul celui de al IV-lea Festival naţional de poezie „Mihai Eminescu“, în întregime închinat marilor evenimente din acest an. In atenţia noastră se află, pentru această ediţie a Festivalului (în afara manifestărilor intrate, de acum în tradiţie) organizarea unui amplu spectacol televizat, la care să-şi aducă partea de contribuţie, alături de artiştii ieşeni, şi reprezentanţi ai vieţii artistice din alte oraşe, al căror nume este legat de acela al Luceafărului poeziei româneşti (Botoşani, Oradea, Bucureşti). Asociaţia scriitorilor pregăteşte şi o serie de alte manifestări, pe care le va organiza în uzine, la sate, în institute de învăţămînt superior, în colaborare cu Consiliul Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, cu Radioteleviziunea Română etc. M. DIMA Grupul vocal feminin al Casei de cultură a sindicatelor, la un recent spectacol Foto : S. LEONID Dulcea severitate a părinţilor şi a şcolii Ceea ce ne îndeamnă să scriem aceste rînduri astăzi, de sărbătoarea muncii, este dorinţa de a da încă o replică acelora care nu-şi pot explica, spun ei, de ce odraslele lor sufăr de boala trîndăviei. — Eu i-am spus să muncească. Dar dacă nu mă ascultă ? ... se justifică unii părinţi atunci cînd sînt întrebaţi de ce copiii lor bat drumurile în loc să îndeplinească o muncă utilă lor şi societăţii. — Noi la şcoală le vorbim despre datoria fiecăruia de a munci. Dar dacă nu sîntem ascultaţi ? ... se justifică şi unii dascăli. Opunem acestor justificări viaţa şi gîndurile familiei Jenică şi ale unora dintre rudele ei. Tatăl, Vasile Jenică, un bărbat blond, cu ochi albaştri plini de bunătate şi respect, fost miliţian, acum pensionar şi reangajat ca paznic la „Ţesătura“, membru de partid. Soţia, gospodină. Au trei copii — Emil, Maria şi Dumitru, Emil — tehnician la întreprinderea viei şi vinului, Maria şi Dumitru — reuncitori la întreprinderea de tricotaje „Moldova“, toţi trei membri de partid, îmi explică Vasile Jenică — tatăl — cum şi-a crescut copiii. — Vine la mine într-o seară un vecin, era cam tîrziu, cred că pe la ora zece. N-am o cheie potrivită, mă întrearbă, că nu pot intra în casă. Cheia e la copii şi copiii n-au venit încă şi nici nu ştiu unde sâ-i caut. Ei, aşa ceva nu s-a întîmplat la mine niciodată. Să întîrzie copiii aşa de mult şi eu să nu ştiu de unde să-i iau ? Nici pomeneală. Cînd au plecat de acasă am ştiut unde s-au dus, cu cine s-au dus şi le-am notări: ora cînd trebuie să vie acasă. Şi nu i-am lăsat să trîndăvească. Fiecare avea obligaţiile lui şi trebuia să se îndeplinească întocmai, asta în afară de învăţătură la şcoala. Pe urmă, unitatea dintre soţi. Chiar dacă am mai avut noi unele neînţelegeri (unde ar putea fi o înţelegere perfectă o viaţă întreagă ?) aceasta nu ne-am arătat-o în faţa copiilor. Vedeţi dv., copiii nu înţeleg atît sfaturile, cît ceea ce văd. Nişte părinţi care se ceartă în prezenţa copiilor îşi pierd autoritatea, iar sfaturile pentru copii n-au nici o valoare dacă ei sunt însoţite de autoritate şi exemplu personal. Văd că unii dintre tinerii părinţi au trecut la un fel de modernizare a educării copiilor, le permit să li se adreseze cu „tu“ şi tot felul de „libertăţi“, chipurile pentru întărirea legăturilor sufleteşti între ei şi copiii lor. Dar ce fel de legături sufleteşti or fi astea dacă respectul faţă de părinţi este călcat în picioare ? Şi atunci cînd nu este respect pentru părinţi, nu este respect nici pentru muncă. Vă rog să mă credeţi că n-am văzut pînă acum vreun tînăr care să-şi respecte părinţii şi să nu muncească. In general am văzut că trîntorii, vagabonzii nu respectă pe nimeni, niei pe proprii lor părinţi, nici pe alţii. Nu vreau să dau lecţii, nu sînt profesor de educaţie, vă spun ceea ce văd. Această confesiune n-are nevoie de comentarii , este un punct de vedere izvorît din practică, o veritabilă lecţie pentru tinerii părinţi care s-au trezit depăşiţi în obligaţiile lor sau îşi fac planuri de educare a copiilor pe care ii aşteaptă. Totuşi să punem întrebarea: este clare lecţia aceasta atît de aspră îneît copiii să o deteste ? — Ce părere aveţi, Dumitru Jenică ? Cum apreciaţi că v-au educat părinţii dv. ? — Nu se vede ? Sînt lăcătuş, colectivul mă apreciază, tovarăşii mei m-au ales locţiitor al secretarului organizaţiei U.T.C. Şi celelalte răspunsuri confirmă eficienţa educaţiei primită în familie. Mana Jenică (căsătorită Topolinschi) accentuează : — Mă străduiesc să-mi educ copiii la fel cum m-au educat părinţii pe mine După cei şapte ani de acasă, copiii s-au dus la şcoală. Şi amintirile din şcoală sunt frumoase, cu toate că profesorii au fost severi. Tocmai profesorii severi, dar drepţi, cinstiţi, lasă cele mai tonice amintiri. Ne spune Dumitru Jenică . Cred că cea mai frumoasă zi de Şcoală a fost atunci cînd m-am întors acasă cu o cuşcă pentru păsărele făcută de mine în atelierul şcolii. Parcă mă văd ce mîndru mergeam cu cuşca sub braţ. Cînd am intrat în casă, tata m-a întrebat : ce-i cu cuşca asta ? Eu am făcut-o, i-am răspuns. Se înţelege de la sine ce mare importanţă are pentru un şcolar pregătirea practică pe lîngă cea teoretică, cum în practică elevii îşi descopăr însuşirile reale, care, cultivate, pot să le dea mari satisfacţii. Dumitru Jenică nu s-a făcut tîmplar pentru că în atelierul şcolii a izbutit să construiască o cuşcă de lemn, dar dorinţa de a crea ceva cu mîna lui îl călăuzeşte neîntrerupt în viaţă. Vecin cu o mică întreprindere de confecţii, în orele libere se învîrtea printre maşinile de cusut, îşi făcuse cunoştinţe şi prieteni care îi înlesneau oricând intrarea în întreprindere. Aşa se face că, în cele din urmă, şi-a ales meseria de lăcătuş şi acum are grijă de maşinile de cusut, de la „Moldova“. Soţia lui lucrează tot aici La fel cumnatul lui, Valerică Dragomirescu. Dacă le comparăm copilăria, vedem o deosebire. In timp ce Dumitru Jenică a mers pe un drum drept început în familie şi continuat în şcoală, Valerică a întîmpinat unele dificultăţi! Nici familia, nici dascălii din primele patru clase nu i-au fost la început buni călăuzitori. Un prieten cam vagabond se dovedise a avea o mai mare influenţă asupra lui. Ne impresionează sinceritatea luiValerică Dragomirescu, puterea de comunist cu care îşi analizează cursul vieţii şi tot ce spune ne face să ne întoarcem pru gindul la confesiunea lui Vasile Jenică, tatăl, care asocia în chip atît de firesc respectul, pentru părinți cu respectul pentru muzică. ..Libertatea“ acordata lui Valerică atunci cînd avea 5 7—10 ani 10, ca un balast decare s-a debarasat greu în anii următori, dar s-a debarasat avînd sprijinul unei şcoli care s-a dovedit mai puternică decit familia. Acum este locţiitorul secretarului organizaţiei de partid dintr-o secţie şi, în această calitate, se gîndeşte cum să seduce mai bine pe tinerii care au venit în fabrică fără cei „şapte ani de acasă“. Din istorisirea lui Valerică Dragomirescu rezultă clar influenţa nefastă a mediului. Oare nu există nici un remediu pentru a contracara astfel de influenţe ? Oare părinţii şi şcoala n-au nici o putere în asemenea condiţii ? Ne răspunde Ion Topolinschi,soţul Măriei Jenică, lăcătuş şi el la „Moldova“. — Eu am crescut în fostul cartier Ţuţora, printre oameni harnici, dar şi printre riscuri, barbugii, pokerişti şi nu m-am molipsit de păcatele lor. Trebuie să mulţumesc părinţilor — tata mecanic de m°ară’, mama muncitoare la „Ţesătura ‘. Rămîneam singur acasă şi aveam la dispoziţie un sertar plin cu scule, cuie, tablă şi cite altele. La început bateam cuie in p,1 mint, tata le scotea cînd venea acasă, dar cu timpul m-am deprins sa fac lucruri mai interesante. La şcoala am fost premiant în toţi anii. Ce vreau sa spun cu asta? Severitatea părinţilor (nu mă lăsau să umblu haimana), preocupările de ordin practic, seriozitatea profesorilor te feresc de alunecări, pe căi greşite. Pe urmă, cînd ai venit în fabrică, e mai uşor să te acomodezi cu munca, iar dacă mai ai năravuri urîte ţi le corectează colectivul, adică noi, ceilalţi, care înţelegem mai bine bucuria de a munci frumos. In privinţa aceasta, Maria Topolinschi, tata im Vasile Jenică, ne dă şi esemple. De vreo doi ani a fost aleasă organizatoare de grupă sindicală şi în aceasta calitate are datoria, mai mult decît alte tovarăşe de muncă, să atragă atenţia asupra abaterilor de la disciplină, de la calitatea producţiei. Seriozitatea întîlnită în familie în anii copilăriei, cultivată apoi la şcoală, se amplifică aici, în fabrică, în munca productivă, şi, oricît ar părea de schimbate condiţiile, trăsăturile acelea cîştigate la o vîrstă fragedă se văd strălucind mereu. • V. GHEORGHE Reportaj-anchetă pe o temă de educaţie in spiritul muncii