Flacăra Iaşului, decembrie 1978 (Anul 34, nr. 10005-10031)

1978-12-01 / nr. 10005

. . PAGINA A­ll­ A——ír­ i­ \ I­t­s \ \ \ —O agricultură în continuu progres —­ • Producţia globală agri­colă a fost în anul 1977 cu 165 la sută mai mare decit în 1970.­­ In perioada 1970—1977, parcul de tractoare de care a beneficiat agricultura ju­deţului nostru a crescut cu circa 900, suprafaţa arabilă ce revine unui tractor scă­zînd de la 94 la 70 de hecta­re. • In cincinalul trecut şi în primii doi ani ai cincinalu­lui actual, producţiile medii la hectar au sporit cu aproa­pe 1 600 de kilograme la grîu şi secară, cu peste 7 000 de kilograme la sfeclă de za­hăr, cu 2 500 de kilograme la cartofi etc. 1918 - 60 de ani d de la Marea Unire -1978 Judeţul Iaşi, racordat la marile împliniri socialiste ale ţării „Acest moment epocal din istoria poporului nostru a deschis noi perspective atît dezvoltării forţelor de producţie, ştiinţei şi culturii, cit şi afirmării poporului nostru, a aspiraţiilor sale de progres, a voinţei sale de pace, a hotăririi de a-şi făuri o viaţă dem­nă, liberă, de a trăi în prietenie şi colaborare cu vecinii săi, cu toate popoarele lumii". (Din Cuvin­tarea tovarăşului NI­COLAE CEAUŞESCU rostită la Plenara Consiliului Naţional al Frontului Unităţii So­cialiste) 1- ISTORIA-NOI ÎNŞINE­ ŞI Aniversînd un act istoric esenţial, nu-i putem formu­la îndeajuns semnificaţia, nu-i putem calcula îndea­juns dimensiunile fără o a­­tentă judecare a necesităţii lui, a structurii, a efectelor şi a desăvîrşirii lui în timp. Marea Unire atestată cu şai­zeci de ani in urmă, punct nodal al istoriei noastre, tre­buie înţeleasă atît prin in­candescenţa de neconfundat a momentului în sine, cit şi prin reverberaţia sa prin ani, prin lupte, prin sedimentări sociale şi politice, pînă azi, în zilele socialiste ale Româ­niei. Sărbătorind crearea statu­lui naţional unitar român simţim suflul eroic al alcă­tuirii noastre. Ca întotdea­una, ne recapitulăm istoria cu o pătimaşă sete de cu­noaştere, cu o neobişnuită concentrare a spiritului. Me­morăm faptele ei din con­vingerea că şi astfel ne jus­tificăm fiinţa şi colectivita­tea. O luăm martoră şi ne includem în amploarea ei cu încredinţarea că ne-am năs­cut din istorie, am crescut în ea şi ne împlinim prin ea. Fiecare dintre noi este o mo­leculă a istoriei. Impercepti­bila masivitate a scurgerii timpului se regăseşte în fie­care dintre noi, ca o sinteză a generaţiilor, atribuindu-ne o suplimentară — poate cea mai adevărată — încărcătură de personalitate. Cu astfel de ginduri receptăm noi, con­temporanii, sensul Unirii ro­mâneşti confirmate la Alba lulia, acum şaizeci de ani. Cu astfel de ginduri, pioa­se şi înflăcărate în acelaşi timp, evocăm fluxul impre­sionant al poporului tălăzu­ind implacabil lingă cetatea în care şi Viteazul Mihai, cindva, încrustase aceeaşi ne­muritoare gîndire : „Vrem să ne unim cu ţara!". Unirea nu ne-a fost dată de nimeni, U­­nirea au purtat-o în ei toţi pămîntenii pămîntului româ­nesc, găsind în asta fertili­tatea celui mai semnificativ „laolaltă". Necesitate şi lup­ta, îndîrjire, nerenunţare şi inteligenţă, Unirea a trebuit să se înfăptuiască pentru că aşa cerea logica dezvoltării noastre naţionale. Iar ideea Unirii, această cheie de boltă a edificiului românesc, a fost servita secole la rînd de lu­ciditatea şi forţa atîtor şi atî­­tor generaţii, de la cei pe care cronicarii îi zugrăveau cu paleta unui grai nemu­ritor, pînă la luminatele minţi cărturăreşti, de la re­voltaţii şi oştenii devenirii noastre, pînă la responsabi­litatea istorică, decisivă, a mişcării muncitoreşti, gene­ratoare de conştiinţe şi de unitate naţională­ Aniversînd actul istoric e­­senţial al Unirii din 1918, ci­tim timpul patriei, raportîn­­du-l la noi şi la faptele noas­tre, mai ales concentrîndu-ne asupra timpului pe care îl numim prezent, şi pe care îl organizăm în numele ideii noastre de viaţă. Pentru că ideea noastră de viaţă cu­prinde în ea însăşi împlini­rea, pe un plan istoric supe­rior, a ceea ce a dorit din­­totdeauna poporul român : pace, coeziune, dăruire, în­­tr-un climat de deplina «i­­nitate naţională, de nemai­­întîlnită forţă constructivă. Timpul României de azi este sinteză a împlinirii năzu­inţelor de veacuri ale aces­tui pămînt ş­i ale acestui po­por. Istoria României de azi ne încununează cu strălucire aspiraţia şi idealul. Adăugîndu-ne istoriei noas­tre, alcătuim cu fiecare zi o nouă istorie, decidem sin­guri şi partinic structura a­­cestei istorii, îi coordonăm singuri, cu toată răspunde­rea necesară, direcţia ei paş­nică, apţi să concepem bucu­ria şi să înfruntăm primej­dia, dăruiţi frumuseţii şi în­drăznelii şi, în virtutea rădă­cinilor noastre adinei, încăr­caţi de demnitatea actelor esenţiale ale timpului româ­nesc de azi, la care, pînă la unul, ne simţim părtaşi. ANDI AN­DRIEŞ : In anul 1977, producţia globală industrială a­­ judeţului Iaşi a fost­­ de 71 de ori mai mare decit­­ în 1950. Faţă de 1970, în anul­­ care a trecut, producţia gl­­­­­bală industrială a fost cu 303­­ la sută mai mare în ramura metalurgiei, cu 359 la sută în construcţiile de maşini, cu 400 la sută în chimie, cu 510 la sută în ramura materiale­lor de construcţii ş.a. • Ritmul mediu anual de creştere a producţiei globale industriale a judeţului, în pe­rioada 1951—1977, a fost de 17,1, faţă de 12,9 — nivelul pe ţară. • Productivitatea muncii pe o persoană în anul 1977 era cu 80 la sută mai mare decit în 1970. ţ ţ ţS J îl \■ s — Ritmuri înalte ale­­ dezvoltării industriale In 1925. In cunoscuta car­te „Oraşe din România“, des­pre reşedinţa de astăzi a ju­deţului se spunea : „Iaşul poate fi luat ca tipul oraşu­lui înspre asfinţitul vieţii ; oraşul a fost. Ii rămăsese au­reola culturală , o continua­re tradiţionalistă. Dar şi a­­supra acesteia se lasă, incet­­încet, norii indiferentismu­lui local şi general“. Un a­­devărat diagnostic al unei alte vieţi, al unui trecut ce nu p­oate fi regretat. laşul, cetate cu aureolă culturală, avea să devină, în anii socia­lismului, cetatea industriei şi a ştiinţei, a unei alte culturi, a unei alte vieţi. laşul unei alte vieţi, racordat la uria­şele transformări ale ţării în­tregi. Ce era­ oraşul, ce era jude­ţul acum 60 de ani, sau acum 40 de ani ? Locul unor ate­liere mici şi insalubre, în care un detaşament mic dar valoros de muncitori trudea din greu, pentru alţii, visînd şi luptînd cu gîndul la ziua cînd vor munci pentru ei şi binele lor. Atelierele „Nico­­lina“, cele din Paşcani, „Ţe­sătura“, „Textila“,­ o fabrică de bere... Care este „car­tea de vizită“ de azi ? Com­binate imense, uzine moder­ne in care alt detaşament de muncitori, cu înaltă califica­re, realizează în cele mai bu­ne condiţii produse de vîrf, cunoscute pe toate continen­tele. Ritmurile atinse egalea­ză tot ce se poate mai mult în lume­­ numai în ultimii şapte ani, de pildă, produc­ţia a crescut cu mai mult de 300 la sută. Dar ceea ce ilus­trează şi mai cuprinzător sal­tul continuu este creșterea numărului de locuri de mun­că (superior acum cu aproa­pe 80 la sută celui de la în­ceputul cincinalului trecut), „explozia“ fantastică a numă­rului de meserii întâlnite , de la cele cîteva existente a-j­­cum patru decenii, s-a ajurat la cîteva sute, fiindcă la practic, aproape nu există­ meserii fără reprezentanţii într-o industrie în continuăm expansiune şi diversificare. Oraşul îşi trage seva din pasiunea de a construi. In.» construcţii, numărul munci-­ torilor a crescut cu mai bine» de 61 la­ sută în ultimii şapte ani, pentru că se construieşte^ mult. Pe lingă fabricile de* cărămizi, de ulei ori de ţer. saturi apărute acum 20—25* de ani, au apărut altele, m­e­­­reu altele, care au conturaţi ceea ce azi orice ieşean nu—* meşte, firesc, „zona indus-t trială“. O zonă în care stau,­ alături industrii la care Ia-* sul, şi chiar ţara, visau : me­talurgie, antibiotice, con- f strucţii de maşini, electroni» I că, mase plastice, industrii a-»» flate în inimi pricepute, m­e-­­ reu mai pricepute. Iar unde­va, sub dealul — martor al istoriei — care este Cetăţuia, se naşte acum platforma-gi­­gant a unui alt combinat. Şi mereu alte locuri sunt che­mate la viaţa nouă : au apă­rut zone de industrie şi la Paşcani, şi la Hîrlău, şi la Tg. Frumos, sunt construite altele în unele comune, m­îi­­ne şi ele oraşe... De la fostele ateliere, la actualele combinate şi uzi­ne , un drum lung şi greu plin de satisfacţii, străbătut de oameni, de cei care au hotărît să-şi ia soarta in mii­­­i nile lor ,şi să-şi construiască, o viaţă demnă, aşa cum au visat înaintaşii. De la câţiva patroni, la zecile de mii de proprietari şi producători es-­­ te un­­drum lung care n-a­­ fost şi nu este uşor, un drum al vieţii aşa cum o înţeleg î şi o vor cei mulţi, călăuziţi de cei încercaţi şi viteji : co­muniştii. CONST. PALABUTA La. ateliere, —-— J La eo mb inaié., cut drum al vieţii «'I Creşterea ptxfr ducţiei globale in­dustriale a judeţu­lui in primele zeci? luni ale anulu­i 1978, faţă de octh­east perioadă iu lui 1977 (in pro­cente). ­ Condiţii­­ optime de studiu pentru tînăra­­ generaţie­­­ In anii socialismului au fost alocate­ importante su­me pentru dezvoltarea bazei învăţămîntului.­­ La dispoziţia celor circa 2. 000 de studenţi din Cen­trul universitar Iaşi se află amfiteatre, laboratoare şi a­­teliere înzestrate cu apara­tură modernă, biblioteci cu zeci de mii de volume, 39 de cămine, 9 cantine ş.a. • In şcolile de toate grade­le din judeţ învaţă peste 174 000 de elevi. Lor le sunt asigurate 3 600 săli de cla­să, 14 600 locuri în interna­te, laboratoare, ateliere-şcoa­­lă etc. • Faţă de anul şcolar 1970 —1971, cînd în grădiniţe erau cuprinşi 12 500 de copii, în acest an şcolar, numărul a­­cestora ,a ajuns la peste 30 000. s \ s \ \ \ \ s O mărturie a preocu­pării cadrelor didactice şi studenţilor de la Fa­cilitatea de tehnologie chimică pentru autodo­­tare o constituie şi a­­ceastă instalaţie de obţi­nere a materiei prime pentru fibre şi fire sin­tetice. In imagine, auto­rul instalaţiei, asistentul Nicolae Naum, Coordonate I ale vieţii­­ spirituale . In prima ediţie a Festi­valului naţional „Cântarea României", la manifestările cultural-artistice şi de crea­ţie tehnico-ştiinţifică au fost antrenaţi aproximativ 100 000 de creatori şi interpreţi din rîmlul oamenilor muncii ie­şeni. Etapa de masă a celei de a doua ediţii a marelui Fes­tival al muncii şi creaţiei în­registrează o vie activitate în colectivele de muncă. Pes­te 1 500 de formaţii artistice de amatori, de toate genuri­le, au susţinut, pînă în pre­zent, circa 14 000 de specta­cole.­­ Editura „Junimea“ a e­­ditat, în cei 8 ani care au trecut ,de la înfiinţare, peste 500 de titluri de cărţi. Nu­mărul exemplarelor ce poar­tă emblema Editurii „Juni­mea" depăşeşte 7 milioane, a­­dică mai mult decât s-a edi­tat la Iaşi de-a lungul a peste trei secole.­­ Unităţile cinematografi­ce din judeţ au prezentat în 1977 circa 47 680 de spectaco­le, care au fost urmărite de 5 241 090 de spectatori. • In stagiunea 1877—1978, spectacolele instituţiilor pro­fesioniste de spectacole şi concerte — Filarmonica „Moldova", Teatrul Naţio­nal „Vasile Alecsandri", Ope­ra Română, Teatrul pentru copii şi tineret­e au fost ur­mărite de peste 70 000 de spectatori. -----------------------------------flACARA IASUUII 1 Manifestări cultural-educative . Ieri, la Şcoala interjude­ţeană de partid a avut loc simpozionul cu tema „60 de ani de la făurirea statului naţional unitar român — 1918 —1978", la care au participat cadre didactice­­şi cursanţi, colaboratori şi alţi invitaţi. Cele 9 comunicări prezen­tate cu acest prilej au abor­dat teme ca i­­ndependenţa şi suveranitatea in gîndirea social-politică românească ; 1918 — anul încheierii pro­cesului de făurire a statului naţional unitar român ; Con­tribuţia mişcării muncitoreşti şi socialiste din România la înfăptuirea actului unirii din 1918 ; Consecinţe ale domina­ţiei străine în teritoriile ro­mâneşti ; Ginduri despre u­­nire exprimate de personali­tăţi marcante ale vieţii so­­cial-politice româneşti etc. • In întîm­pinarea zilei de 1 Decembrie, Consiliul oră­şenesc Paşcani al educaţiei politice şi culturii socialis­te a organizat în instituţii şi întreprinderi bogate manifes­tări politico-educative şi cul­­tural-artistice. Lectori ai Co­mitetului orăşenesc de partid au prezentat expuneri la I.M.M.R., I.T.P., Fabrica de zahăr, Autobaza nr. 4, Casa de cultură, Clubul C.F.R. „U­­nirea“, in unităţi şcolare, prilej cu care au relevat semnificaţia actului istoric de la 1 Decembrie 1918. For­maţii artistice de amatori au susţinut programe de cînte­­ce şi versuri patriotice. (C. Enea)­­ La Şcoala generală nr. 17 din Iaşi va avea loc astăzi simpozionul cu tema „Uniţi in cuget şi simţiri“, organi­zat de Clubul municipal al pionierilor „De la comunişti învăţăm cutezanţa revoluţio­nară“. Manifestarea va fi urm­ată de prezentarea mon­tajului literar-muzical „Pa­trie străbună, pămînt legen­dar" şi de vizionarea expo­ziţiei de desene „Creştem o­­dată cu ţara“. 9 în Editura „Junimea" au apărut volumul de amintiri „Focul cel mare“, de Al. Va­­siliu-Tătăruşu, ediţie îngriji­tă de Ion Arhip şi Dumitru Vacariu, şi volumul intitulat „Din cartea eroilor“, culege­re de texte (introducere şi note, de. Constantin Parter,tr. Grija faţă de om---------­ • Construcţia de locuinţe pentru populaţie a cunoscut creşteri importante. Numai din anul 1971 pînă la 30 oc­tombrie 1978, în judeţul Iaşi s-au construit aproape 32 000 de apartamente din fondurile statului şi din fondurile populaţiei cu sprijinul statului. • In anul 1977, prin comerţul socialist din judeţ s-au vîndut cu 178 la sută mai multe mărfuri decit in anul 1970. Cele mai mari creşteri s-au înregistrat la mărfurile nealimentare (184 la sută) şi alimentare (175 la sută). • Grija partidului şi statului nostru pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei se reflectă şi un numărul important de unităţi spitaliceşti moderne construite în anii noştri. La Iaşi, de exemplu, au fost date în folosinţă Spitalul de neurochirurgie, Spitalul de pediatrie, Spitalul de recuperare etc. La acestea se adaugă numeroase loca­luri de dispensar construite in mediul rural. Cu peste 1 000 de paturi a crescut spațiul de spitalizare numai in perioada 1971 —1977.

Next