Flacăra Iaşului, mai 1982 (Anul 38, nr. 11063-11087)

1982-05-01 / nr. 11063

Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Anul XXXVIII — Nr. 11 063 Sîmbătă, 1 mai 1982 4 pagini — 50 bani Trăiască 1 MAI — zîna solidarităţii ____________­_________________________________________________________________________________________________________________ ____________­___________________________ internaţionale a celor ce muncesc ! Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu, ceilalţi tovarăşi din conducerea partidului şi statului au participat la Marea adunare populară din Capitală în cinstea zilei de 1 Mai Tovarăşul­­ Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Repu­blicii Socialiste România, tovarăşa Elena Ceauşescu. Ceilalţi tovarăşi din condu­cerea partidului şi statului au participat, vineri după­­amiază, la Palatul sporturilor şi culturii, la marea adunare populară organizată de Co­mitetul municipal Bucu­reşti al P.C.R. în cinstea isn­ei de 1 Mai, sărbătoarea primăverii şi a muncii, zi­ua solidarităţii internaţio­nale a celor ce muncesc, simbol al spiritului revolu­ţionar şi al năzuinţelor de pace şi progres social. Mii­le de bucureşteni prezenţi la adunare şi prin ei toţi cetăţenii patriei — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — au adus, în această zi de tradiţională sărbătoare, un fierbinte o­­magiu partidului, sub a că­rui înţeleaptă cîrmuire îşi împlinesc cele mai înalte aspiraţii, şi-au îndreptat gîndurile pline de dragos­te şi recunoştinţă spre to­varăşul Nicolae Ceauşescu, patriotul înflăcărat, re­voluţionarul neînfricat, ca­re, din fragedă tinereţe, s-a ridicat cu hotărîre la luptă împotriva fascismului, asupririi şi nedreptăţilor so­ciale, pentru libertatea, in­dependenţa şi suveranitatea ţării, pentru propăşirea ed. Ora 17, împreună cu to­varăşul Nicolae Ceauşescu, în prezidiul adunării au luat loc tovarăşa Elena Ceauşescu, tovarăşul Ilie Verdeţ, alţi tovarăşi din conducerea de partid şi de stat Din prezidiu au făcut parte, de asemenea, vechi militanţi ai mişcării comu­niste şi muncitoreşti din ţara noastră, reprezentanţi ai unor organizaţii de ma­(continuare in pag. a 2-a) Adunarea festivă de la la Casa de cultură a ti­neretului şi studenţilor din municipiu a avut loc, ieri după-amiază, adunarea fes­tivă, organizată la Iaşi cu prilejul zilei de 1 Mai, ziua solidarităţii internaţionale a oamenilor muncii. Sala are un aspect săr­bătoresc. Pe fundalul tribu­nei, încadrată de drapele roşii şi tricolore, se află în­scrisă urarea : „Trăiască ! Mai, ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, ziua frăţiei mun­citorilor de pretutindeni !“. In prezidiul adunării festi­ve au luat loc tovarăşul Leonard Constantin, mem­bru supleant al Comitetului Politic Executiv al C. C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului judeţean de partid, preşedintele Consi­liului popular al judeţului Iaşi, secretari şi alţi mem­bri ai biroului Comitetului judeţean de partid, condu­cători ai organizaţiilor de masă şi obşteşti, membri de partid cu stagiu din i­­legalitate, muncitori. In sa­lă se aflau secretari de co­mitete de partid, preşedinţi de comitete ale sindicatelor, cadre de conducere din u­­nităţi economice şi institu­ţii ieşene, oameni ai mun­cii din întreprinderi in­dustriale, de construcţii, transporturi şi circulaţia mărfurilor, cadre didactice, oameni de ştiinţă, artă şi cultură, elevi, studenţi, mi­litari. Adunarea festivă a fost deschisă de tovarăşul Eugen Nechifor, prim-secretar al Comitetului municipal de partid Iaşi, primarul muni­cipiului. Despre semnificaţia mare­lui jubileu al muncii libere şi creatoare a vorbit tova­răşul Alecu Floareş, se­cretar al Comitetului jude­ (continuare în pag. a 7-a) Aspect din sală /" Azi e zi de sărbătoare Azi e zi de sărbătoare, sărbătoarea muncii, a muncii libere, în folosul omului însuşi, creatorul tuturor bunurilor mate­riale şi spirituale. Săr­bătorind munca, omul se sărbătoreşte pe sine, e­­valuîndu-şi realizările şi făurindu-şi noi proiecte. Trăind în socialism, o­­rînduire socială liberă de exploatare, omul mun­cii işi consacră întreaga activitate unor înalte i­­dealuri, de la bunăstarea materială la apărarea păcii în lume, pentru libertate şi independen­ţă naţională. Sub condu­cerea partidului, poporul nostru a făcut un uriaş salt pe drumul dezvoltă­rii independente a patri­ei, ocupînd astăzi un loc de cinste în rîndul po­poarelor lumii. Producţia industrială a crescut de circa 50 de ori în anii socialismului, iar agri­cultura realizează o pro­ducţie de peste trei ori mai mare decît înainte de cooperativizare- Sărbătoarea muncii de astăzi marchează şî ziua solidarităţii intermaţiona­­le a celor ce muncesc, I zi de luptă comună ta- ! I potriva exploatării, pen- j 1 tru dreptate socială, pen- 1 l tru bunăstare şi liberta- | 4 te. Poporul nostru este \ i alături de toate popoare- / i le lumii care luptă pen- 1 l tru drepturile lor legi-­­ time, exprimîndu-şi con­­- vingerea în victoria lor­­ finală.­­ Construind socialismul,­­ poporul român îşi asigu­­­­ră independenţa patriei * şi, totodată, îşi aduce­­ principala contribuţie la­­ victoria ideilor socialis­­­ mului în lume. Iată de­­ ce, sub conducerea parti­­dului, oamenii muncii­­ din patria noastră işi­­ intensifică eforturile­­ pentru îndeplinirea ho- 4 tărîrilor Congresului al I XII-lea, pentru creşte- I rea eficienţei întregii ac- i tivităţi economice. Bi­ţ (continuare in pag. a 3-a) Arminden al păcii — Sub văzduh de nouă primăvară Glasul gliei româneşti, profund... Cresc din el lumini, speranţe, visuri Spre întregul patriei rotund. E armindenul de pace ţi iubire, Sol al raţiunii fi al dirzei vreri De-a opri dezastrul cel total, căderea in neantul negru­ al negrelor tăceri. E­armindenul eroilor, prin care Neamul s-a ştiut întruna treaz. Din amarul veacurilor zbucium, Bi­ne sunt cei mai aproape, azi. Dragi popoare ale lumii ascultînd­­ Glasul vieţii, glas de nemurire !­­ Noi, prin munca şi iubirea noastră ! Vă chemăm spre pace şi-nfrăţire.­­ HARALAMBIE TUGUI . Raport muncitoresc Depăşiri la producţia fizică întrecerea socialistă a a­­dus şi la Combinatul de u­­tilaj greu succese de seamă, mai ales la producţia fizi­că. Astfel, la oţel, prevede­rile pe aprilie­­au fost de­păşite cu 400 de tone, to­­talizînd, pe patru luni, un Instalaţie de Una dintre preocupările de bază ale colectivului în­treprinderii de antibiotice Iaşi constă în găsirea de noi soluţii pentru valorifi­carea superioară a materi­ilor­ prime. In acest context se încadrează şi realizarea plus de 900 de tone; la piese forjate, sporul de pro­ducţie, pe patru luni, a a­­juns la 750 de tone ; tot în această perioadă au fost fi­nalizate peste plan două pompe centrifugale de mare capacitate, recuperare unei instalaţii pentru recu­perarea acetatului de butii din apele mume (reziduale). Instalaţia fiind gata, în a­­ceste zile, au început probe­le tehnologice, bineînţeles, după efectuarea verificărilor mecanice şi de rezistenţă. Simfonia muncii Se spune, şi pe bună drep­tate, că prima dintre vir­tuţile care înnobilează pe om este munca. Ea, această prietenă de nedespărţit a o­­mului, cultivă neîncetat sentimente de mîndrie, oţe­­leşte voinţa şi dă naştere eroismului, uneşte şi cimen­tează forţa marilor colecti­ve, deschide şi luminează largi orizonturi spre viitor. Existenţa oamenilor, exis­tenţa întregii societăţi este de neconceput fără muncă, fără acest act care n-a fă­cut de ruşine, niciodată, pe nimeni, dar a onorat şi ig­norează cu prisosinţă. Timpul, cît ne este la în­­demînă a-l cunoaşte, a fost şi este bătut cu efigia mun­cii. Scînteierea minţii o­­mului şi tăria braţelor sa­le au zămislit de-a lungul mileniilor arcul şi racheta, luntrea şi vaporul, acul şi piramida, moara de apă şi hidrocentrala. Toate bunuri­le şi frumuseţile lumii, toa­te de care ne slujim şi pe care le preţuim. De la plinea cea de toate zilele pînă la armonia liniilor li­nei clădiri, de la fluierul ciobanului pînă la orga e­­lectronică. Există o simfonie a mun­cii, o simfonie eroică. Am privit odată, timp îndelun­gat, activitatea unor femei într-o filatură, la ringuri. M-a frapat agilitatea dege­telor, siguranţa mişcărilor, însemnări de DUMITRU IGNEA Mi s-a părut că acele fe­mei nu muncesc, ci oficiază un ritual secret sau cîntă la nişte harpe ciudate. Şi m-am gîndit atunci la toate mîinile harnice şi neobosi­te din această ţară. Ca mîinile care aşază cărămi­da în zid şi înalţă oraşe­le şi uzinele patriei ; la braţele care vibrează pe volanul tractorului şi la de­getele încleştate pe coada sapei ; la mina chirurgului care intervine sigur cu bisturiul pe retina ochiului unui copil ; la degetele ce mînuiesc penelul pe pînza iscînd nemuritoare armonii de culori şi de forme. I-am văzut în acel moment pe harnicii mineri, acolo în a­­dîncile abataje, ţinînd pe umerii lor încercaţi toată greutatea pămîntului. Şi pe oţelarii de la Galaţi şi Hu­nedoara, de la Reşiţa şi Iaşi i-am văzut, luminaţi incandescent, transpiraţi, o­­bosiţi, dar demni. Acest ne­­sfîrşit lanţ de imagini re­prezintă tot atîtea fapte ale muncii, ale muncii libere, privită ca o necesitate şi exercitată cu pasiune şi responsabilitate. Un vechi proverb creat de înţelepciunea lumii spu­(continuare în pag. a 2-a)

Next