Flacăra Iaşului, noiembrie 1986 (Anul 42, nr. 12458-12483)
1986-11-01 / nr. 12458
PAGINA A ll-A----------------------------------------------- Activităţi culturale incă departe de cerinţe şi posibilităţi Am încercat să ne conturăm o impresie asupra vieţii spirituale din Plugari consultind mai intîi programele de activităţi ale consiliului comunal al educaţiei politice şi culturii socialiste. Constatările făcute nu au fost tocmai îmbucurătoare : planurile de pe trimestrele trei şi patru sunt identice. Să nu se facă oare nici o deosebire între două perioade cu specific distinct (ultima dintre ele permiţînd desfăşurarea a mult mai multe acţiuni de gen) ? Programele şi planurile de muncă mai păcătuiesc şi prin caracterul general (cităm : „se vor depune eforturi pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii culturale la o înaltă ţinută artistică“ ; „se va acorda atenţie e- ---------venimentelor prin manifestări urmate de spectacole“’ !?), prin disproporţiaexistentă intre activităţile desfăşurate pentru popularizarea documentelor de partid şi de stat, a normelor şi principiilor de muncă şi viaţă comunistă, în sprijinul producţiei (cu frecvenţă bună şi conţinut mobilizator) şi cele cultural-artistice (rare şi insuficient de consistente, ponderea cea mai însemnată avînd-o serile de poezii» și recenziile de carte, dintre care amintim romanul „Săptămîna nebunilor“ de... Marin Preda în loc de Eugen Barbu ! I). In luna octombrie, spectatorii au putut viziona un singur program artistic (oferit de elevi), luna în curs nu este nici ea mai generoasă, in schimb in decembrie vor avea loc un program cultural-artistic, două spectacole-evocare şi hore ţărăneşti. întrebarea care se pune este cine va evolua pe scena căminului cultural, la care se adaugă o alta, la fel de importantă : cine va reprezenta comuna la cea de a doua întîlnire pe C.U.A.S.C. în cadrul etapei de masă a „Cîntării României“? La data documentării noastre (acum o săptămînă) nu începuseră încă repetiţiile îa cele două formaţii eghistente... teoretic (cea de dansuri şi grupul vocal), nu se contura nici măcar repertoriul ce urma să fie abordat, aşa incit răspunsul nu e greu de dat... A mai existat, la şcoală, o formaţiede mandoline (destul de burtă); din păcate, s-a desfiinţat, in urma plecării instructorului. Acest din urmă aspect (întilnit nu numai la Plugari) trebuie să dea serios de gindit şi să constituie un stimulent în formarea (prin depistarea celor cu aptitudini şi pasiune, prin trimiterea lor la Şcoala populară de artă) a cit mai multor instructori (şi în cit mai multe genuri), pentru a asigura permanenţa şi diversitatea vieţii cultural-artistice. Nici instrumentele muzicale nu prea sînt utilizate, aşa incit, făcînd suma celor constata......— te,, putem afirma că situaţia nu este cîtuşi de puţin mulţumitea... --------- re, şi aceasta in ciuda faptului că există destui intelectuali în comună care ar putea contribui la desfăşurarea unei vieţi spirituale la "Un cu totul alt nivel. Sunt necesare, însă, o mai bună mobilizare a lor, trasarea de sarcini concrete şi urmărirea îndeplinirii acestora, un plus de interes din partea lor. Iată concluzii la care am ajuns împreună cu Constantin Ursu, secretarul ce probleme de propagandă al comitetului comunal de partid, şi Dumitru Elisei, directorul coordonator al şcolii. Faptul că primul dintre ei este de abia de o lună in funcţie nu scuză cîtuşi de puţin neîmplinirile din activitatea consiliului comunal de educaţie politică şi cultură socialistă. Aplicarea principiului muncii colective, găsirea celor mai adecvate soluţii şi modalităţi de manifestare a valenţelor creatoare şi interpretative ale sătenilor trebuie să stea în atenţia acestui organism, ca şi realizarea unei propagande vizuale convingătoare, a unui număr corespunzător de abonamente (la „Flacăra Iaşului“ s-a ajuns abia la o treime din plan, iar presa, din vina factorilor poştali, este distribuită cu o zidouă mai tîrziu!). Vom reveni cît de curînd, cu speranţa că vom constata un necesar si dorit reviriment. CALIN DOBRE La Plugari Salonul de literatură şi film Astăzi şi mîine, la ora 17, in cadrul Salonului de literatură şi film, la Casa Pogor va fi prezentat filmul artistic „Alice“, o coproducţie polono-belgianoengleză, cu Jean Pierre Cassel în rolul principal. Vernisaj Mîine, la ora la Galeriile de sa de cultură sub egida cenaclului 11, va avea loc artă de la Caa sindicatelor, G. Călinescu“, vernisajul retrospectivei de pictură a Ilenei Sănduleanu. Sunt expuse flori, peisaj, natură statică şi compoziţie. Despre lucrările Ilenei Sănduleanu va vorbi criticul de artă Aurel Leon, după care va urma un program literar. . „Prietenii muzicii“ Audiţia muzicală de astăzi, ora 17, de la clubul „Prietenii muzicii“ (Biblioteca „Gh. Asachi“,) are tema „Muzica iubirilor — iubirile muzicienilor“. Vor putea fi audiate lucrări de Niccolo Paganini. Prezentarea va fi făcută de prof. Gheorghe Ciobanu din Roman. Spectacole cinematografice In cadrul ciclului „Etnografie şi film“ de la Palatul Culturii, astăzi, la ora 17, şi mîine, la orele 11 şi 17, va fi prezentat filmul „Doamna şi vagabondul“ de Walt Disney. DO. ---------------------—-------------------------—FLACĂRA IAȘULUI [ Laureaţii concursului „Fiori de tei“ S-a încheiat prima ediţie concursului de muzică nv.1 (interpretare) „Flori de n.“,ganizat de Casa municipală cultură în colaborare cu comitetele judeţean şi municipal ale U.T.C. şi Comitetul municipal de cultură şi educaţie socialistă. Joi, în două concerte desfăşurate la Casa de cultură a sindicatelor, interpreţii rămaşi în competiţie au concurat pentru, premiile oferite de organizatori. După o întrecere de calitate, care a demonstrat că Iaşul are valori şi în muzica uşoară, marele premiu, trofeul „Flori de tei“ — 1986, a revenit concurentei Iolanda Grecu. Mihaela Lupu a cucerit premiul I, Anda Muraru, premiul al Il-lea, Valy Zaporojanu — premiul al III-lea. Au mai fost acordate : premiul Comitetului municipal al U.T.C. — Adrian Dospinescu; premiul special al juriului^— Mihaela Tofan; premiul pentru popularitate — Nina Doroftei; menţiunea I — Speranţa Negruş; menţiunea a -II-a — Irina Chilaboe. de „Porni Luceafărul“ „In unele zile, mărturiseşte Marina Rodolică, simt că mă năpădeşte liniştea. Atîta linişte, incit nu se mai simte alunecarea şi foşnetul timpului“. Şi-n acea linişte, şi-n acel netimp, studenta la filologie murmură uşor cuvinte care se aştern, apoi, ca fluturii în floare, pe cîmpia albă a hîrtiei pentru a-și lua de acolo zborul Către noi. Veghind necontenit la marginea acelei cîmpii, lăsînd să se așeze doar cele mai adevărate cuvinte, Marina va putea deveni o pocită pe măsură — adevărată adică. Considerind arta drept rezultat al nevoii creatorului de a exprima tendinţele sale cele mai profunde, să reţinem faptul deloc secundar că aceste tendinţe trebuie să aparţină deopotrivă poporului care l-a produs, civilizaţiei pe care o reprezintă. Altminteri, creaţia sa nu va însemna nimic în universalitate, pe a cărei poartă se intră cu cheia specificului naţional. E aici un act de secretă elaborare interioară pe care, oricît ne-am strădui, nu-l putem reproduce în laborator şi nici descompune la microscop, cel mult putem încerca a-l reitera cu mijloacele noastre în efortul de a-l înţelege. Interesant e faptul că nici creatorii nu pot explica fenomenul, deşi unii încearcă a crea un fel de addendă literară la ceea ce se cere doar contemplat şi iubit, oferindu-ne jurnale, autobiografii, memorii, gînduri de creator... încerc asemenea observaţii referindu-mă în special la maestrul Dan Hatmanu, în pragul celei de a 60-a aniversări, pentru că îl consider un prototip de artist total, unul din puţinii pe care îi cunoaşte plastica românească, dublat de ceea ce este şi mai rar •— atv excepţional profesor şi un sincer modest (există şi pseudo-modestie !) în relaţiile sociale, nealterat de titluri profesionale, ranguri administrative, sarcini politice. După părerea mea, Dan Hatmanu nu e doar pictor total în sensul stăpinirii meşterşugului, ci — repet — artist total, care — pentru a domi- na materia și a stăpîni natura — își elaborează un stil convenabil tuturor, stil pe care profesorul e gata să-l explice și omul politic să-l apere. Ceea ce realizează un pictor, respectiv gestul expresiv, ajutat de abilitate profesională, poate, dar nu e obligatoriu a fi, operă artistică. Operă devine din clipa cînd prinde durabilitate, autonomie şi finalitate, toate născute din interes artistic şi e sprijinită de rafinament interior. Există un raţionament plastic care pune în relaţie termeni absolut întîmplători, înainte de a fi un robust desenator și un sensibil colorist, deci atotstăpînitor al meseriei, Dan Hatmanu e un gînditor atît de subtil al temei, îneît totul pare la el un joc, cînd, de fapt, interesul artistic are un caractergrav, profund, uneori eroic în lupta cu tot ce se interpune, concretizării ideilor sale. Iar si prepantăpentru a găsi subiectul (ficatul care să fie puse tan într-o anumită relaţie, lă a se solicita staza biologică, Dan Hatmanu îşi păstrează proaspete curiozitatea de observator şi identitatea de om al unui anume timp şi loc, indiferent dacă se află la Paris, Ciudad de Mexico, Leningrad, Malta, Atena... Expoziţiile sale circulante prin continente sunt ale unui român, indiferent de tematică. E un artist român, care ştie să vadă ceea ce noi cel mult bănuim, pentru ca apoi, prin sinteză, să obţină imaginea decisivă, dar nu prin hazard, ci printr-o logică numai a lui, emoţionindu-ne tocmai fiindcă nu-i putem descoperi mecanismul. Or, tocmai datorită acestui efort continuu al artistului, p- 111111 rămîne dezarmat în faţa existenţei diurne şi trebuie protejat, însă fără imixtiuni in lumea lui de visător cu ochii deschişi. Astăzi, Dan Hatmanu-omul împlineşte 60 de ani, în timp ce vîrsta artistului se măsoară pe etape de creaţie. Cînd datele privind statutul său civil vor intra în enciclopedii, va rămîne singură opera să poarte mesajul unor generaţii, sensibilitatea unei anumite epoci din civilizaţia noastră. Opera aceasta, care a început să circule autonomă, trecînd firesc în patrimoniul public, se constituie în cel mai cald şi nepieritor omagiu pe care şi-l poate visa un artist aflat în plină vigoare creatoare. AUREL LEON Dan Hatmanu — artistul total In fotografie realizate de el Dan Hatmanu, la Scobinţi, in faţa unei fresce MARINA RODOLICĂ ! POEME Eu sînt zborul păsărilor albe împletite cu visul răzleţ. Sînt umbra ce păzeşte paşii pe cărările arzătoare, patima ce însoţeşte pretutindeni dorinţa ta de albastru. Iubesc somnul aruncat peste pleoape desenat de dorul zborului, muzica gîndului suspendat în timp. Iubesc bucuria adunată în palme, risipind lacrima din ochii adevărulto, iarna, cînd începe să ningă peste no cu lume, cu timp nedoborît de pia Ir find sîntem păsări, litere drepte ori vis în vis. A Copil fiind, ducem pe front, sărutul vieţii şi-n paşii desculţi neastâmpărul ploii. Manifestare cultura-educativă în cadrul manifestărilor prilejuite de împlinirea a 600 de ani de la înscăunarea Marelui Mircea Voievod, la Şcoala nr. 36 din Iaşi, în organizarea cercurilor de istorie de la şcoala gazdă (conducătorul cercului, prof. Denisa Ionescu) şi de la Şcoala nr. 13 (prof. Valeria Iriciuc), în colaborare cu Muzeul de istorie (Maria Voica" Puşcaşu) şi Muzeul etnografie , (E. Agrigoroaie), a avut loc o interesantă manifestare culturaleducativă, cu care prilej a fost evocată figura luminoasă a domnitorului muntean. In incheiere, pionieri de la cele două școli au prezentat un frumos recital de versuri inspirate din lupta poporului nostru pentru independență. Cerc de prieteni ai artelor La Liceul de artă „Octav Băncilă“, cu sprijinul conducerii liceului, întreprinderea cinematografică judeţeană a organizat un cerc de prieteni ai artelor, în care un loc prioritar îl va avea filmul artistic şi documentar. Din ciclul de expuneri sub genericul „Valori ale artei şi culturii româneşti în contextulVieţii spirituale actuale“, prof. Mioara Bâscă a prezentat elevilor viaţa şi opera marelui muzician român George Enescu, după care a fost vizionat filmul documentar „Centenar enescian“. Vor mai fi prezentate elevilor de către profesorii liceului filmele documentare „Centenar Ciprian Porumbescu“, „Luchian“, „Manuscrise eminesciene“, filmele artistice „Ciuleandra“, „Adela“ şi alte ecranizări româneşti şi străine.