Flacăra Iaşului, ianuarie 2005 (Anul 6, nr. 1291-1314)

2005-01-04 / nr. 1291

LOCAL Reportaj cu petarde-n suflet Revelionul... la rece • mii de ieşeni au petrecut Revelionul într-un hotel de mii de stele: strada • “La mulţi ani!” din Kosovo • cioburile vechiului an, beţia noului an • legea, sărutată pe gură • pic cu pic se face sticla Asemenea atâtor alte oraşe din ţară şi de aiurea, de pe glob, Iaşul s-a dorit un oraş viu în noaptea dintre ani. Câteva mii de oameni au animat la maxim străzile din centru. Nucleul “răzmeriţei” festive - Palatul Culturii. Ora 23:30: grupuri grăbite se îndreaptă spre locaţia sus-amintită. Veselie, bună-dispoziţie, mult zgomot... Şampanie scumpă, şam­panie ieftină, vin spumos, vin nespu­­mos, tărie, bere... O mare de diversitate, având drept singură constantă direcţia de mers: spre Palat. 160.000 de W - pu­terea boxelor amplasate acolo - fac orice comunicare imposibilă. 23,55: mâinile se încleştează pe sti­cle, încă 5 minute şi “la anul” devine “acum”. Din fundal, silueta mohorâtă a Palatului priveghează tăcută întreaga nebunie. Undeva în Sala Voievozilor, chipurile de pe pereţi, probabil se miră: “Ce-o fi cu atâta gălăgie?!” "La mulţi ani!" din Kosovo “10, 9, 8,... 3, 2, 1!!! La mulţi ani, Iaşi! La mulţi ani, România!”. Dopurile explodează, petardele explodează, vo­cile explodează... Cărţi poştale spre Dumnezeu sau spre alte zeităţi persona­le părăsesc gândurile tuturor celor ce, respectând tradiţia, îşi pun câte o do­rinţă. Oamenii se îmbrăţişează, plâng, râd, îşi fac urări, cântă, dansează. Cerul se aprinde apocaliptic. Focul “oficial” de artificii (destul de anemic şi de banal) este “ajutat” cu generozitate de “persoa­ne particulare”. Lângă Casa Dosoftei, mai cu autorizaţie, mai fără, comerci­anţii de artificii fac avere. La mare cinste sunt “rachetele”. Suportul se ins­talează într-o sticlă (goală, desigur) şi­­ lansarea se face cât ai spune “La mulţi ani!”. Un bărbat cu mustaţă e lovit în­­ ochi. E dus spre o ambulanţă. Un mo­ment de derută, apoi mulţimea se dez­lănţuie din nou. 24:05-24:10: primele sticle goale să­rată cu sete asfaltul. Se sparg în zeci de cioburi şi odată cu ele - zice-se - ghinio­nul. Totul se sparge, vechiul an se spar­ge şi el în miile de artificii, băutura se sparge în sinuosul drum spre stomac, timpanele se sparg, raţiunea se sparge sub presiunea momentului şi a alcoolu­lui, începe beţia. Rar când afli o sticlă “singură la părinţi”. Dacă totuşi se în­tâmplă aşa, înseamnă că “e mândră-n toate cele”, adică are cel puţin 5 litri. Am întâlnit şi jandarmi fericiţi... Dintr-un astfel de peisaj nu pot lipsi,­­ fireşte, forţele de ordine. Spre deosebire de cei mai mari în grad, indispuşi că nu sunt acasă, alături de familie, jandarmii în termen gustă din plin atmosfera. Cu gura până la urechi, dau din cap­­ rit­mul muzicii şi fac serioase eforturi să nu se prindă în horele ad-hoc declanşate de participanţi. Jandarmi fericiţi din varii motive îşi permit chiar să mai scapere câte o petardă, să fumeze o ţigară şi să admire câte o fată pătrunsă totalmente de... 2005 (anul, desigur!). “Armata e cu noi! Vino să te pup, mânzule!”, se repe­de la un moment dat o fetişcană beată şi fericită către un jandarm treaz şi timid. Ruşinat, cu inima bătând de emoţie po­zitivă, legea se apleacă instinctiv spre a fi sărutată pe gură. Din bube, mucegaiuri şi noroi... Când Arghezi dădea naştere unor versuri precum “Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi lucruri noi”, ştia ce spune. începând cu orele 3, lucrătorii de la Salubris îşi intră în rol. Se încearcă, de bine, de rău, retuşarea matinală a esteticii urbei. Sentimentele sunt diverse. Ileana are 47 de ani şi cam tot atâtea nemulţu­miri: “Ce, eu n-aş fi vrut să stau acasă şi s-ascult manele? Aşa, trebuie să strâng după ăştia... De, hmi spunea mama să­­nvăţ! Şi dac-o ascultam, ce rezolvam?! Fata mea are 20 de ani, liceul făcut şi stă acasă”. Tezele de viaţă ale Ilenei le împart şi alţi colegi de-ai ei. Câţiva văd însă jumătatea plină a paharului. Sau a sti­clei. Costică îmbină utilul cu plăcutul, asta pentru că dispune de o metodă, nu procedează asemenea celorlalţi, ci ma­nifestă o afecţiune aproape filială faţă de recipientele pe care le întâlneşte. “Oamenii nu scurge bine sticlele după ce le bea. Asta pentru că e proşti. O douăzeacă tot rămâne. La 50 de sticle, se face sau nu se face kilul?!”, calcu­lează măturătorul Costic(l)ă, în spatele Bisericii Nicolae Dom­nesc, un individ vomită cu poftă, îl s­­econdează, ceva mai încolo, o femeie cu vârstă nedefinită. Un grup de ţigani se sparge în două tabere gata-gata să se ia la bătaie pe motive neştiute, încet, încet, feeria se fisurează. A mai trecut un an. Asta e! Celor câteva mii de ieşeni ce au făcut posi­bile rândurile acestea le rămâne amin­tirea unei nopţi zgomotoase, o senzaţie mai mult sau mai puţin acută de mah­mureală şi posibilitatea de a spune peste ani: “A! 2004-2005! N-am stat acasă noaptea aceea. Am ieşit în oraş!”, prin “a ieşi în oraş” înţelegând fiecare ce vrea: cel mai select restau­rant sau strada. Călin CIOBOTARI Iași Str. Uzina____ Telefon: 213.191.212.718. 258.144 Regia Autonomă Județeană Apă Canal Iași Str. I. C. Brătianu 20-22, Iași, 700037 Tel. 0232 212561, Fax. 0232 212741 114 Martí 4 íanuaríe 2005 3 Şampanie aruncată în stradă Revelionul stradal a adus cu sine pe lângă artificii şi muzică şi o cantitate imensă de gunoaie. In principal de pe esplanada Palatului Culturii, unde a fost scena pentru concert, dar şi din alte zone şi cartiere unde s-au adunat oameni pen­tru a sărbători trecerea în noul an, mai bine de 380 metri cubi de deşeuri au fost strânse de operatorii de salubritate. “în­cepând cu ora 2:45 în noaptea de Anul Nou, 158 de angajaţi ai Salubris, plus 6 autogunoiere -compactoare au acţionat pentru a strânge deşeurile de pe străzi. Gunoaiele au constat în principal din sti­cle de şampanie şi petarde”, a declarat Dorinel­ Zeciu, directorul Salubris. Cel mai mult au avut de lucm salariaţii Sa­lubris în ultima zi a anului 2004, când a fost strânsă o cantitate triplă faţă de o zi obişnuită: 2.700 mc faţă de 8-900 mc în alte zile. Acţiunea de curăţare a urmelor Revelionului nu a fost terminată decât pe 2 ianuarie, când alţi 560 mc de gunoi au fost ridicaţi de maşinile Salubris. (M.B) Pensionarii vor beneficia de medicamente compensate în ultima perioadă. Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate s-a confruntat cu un număr crescut de plângeri venite din partea populaţiei. Mai mulţi pen­sionari au declarat că unele farmacii din Iaşi au refuzat să mai elibereze medica­mente pe reţete compensate cu 90 la sută. “în urma semnalelor primite, CJAS Iaşi aduce la cunoştinţa asigura­ţilor faptul că, în conformitate cu Hotă­rârea de Guvern nr. 1207 din 29.07.2004, pensionarii cu venit lunar mai mic de 6 milioane de lei beneficiază în continuare de o compensare de 90 la sută la medicamentele recomandate pentru tratament în ambulatoriu. De ase­menea, până la promulgarea unor noi dispoziţii, rămân valabile în continuare şi nivelele de compensare a prescripţii­lor medicale de 50, respectiv 65 la sută”, a ţinut să precizeze dr. Vasile Cepoi, di­rectorul Casei­­Judeţene de Asigurări de Sănătate Iaşi. (S.C.) Intoxicaţi cu 9 monoxid de carbon Moartea a doi bătrâni i-a pus pe jar pe poliţiştii de la Secţia 4 Poliţie. Aceştia din urmă au fost sesizaţi că, în blocul A1 din cartierul Tatăraşi, două persoane au murit în condiţii suspecte. La faţa locu­lui, oamenii legii au găsit cadavrele lui Dumitru Iosif, de 61 de ani, şi Ionel Ne­­culau. Cadavrele celor doi se aflau în pat, iar la bucătărie oamenii legii au găsit aragazul în funcţiune. Uşa de la intrare nu a fost forţată şi nici pe cadavrele celor doi nu au fost găsite urme de violenţă. .Cauza morţii Tvi .IUL. - ' ’ celor doi va fi scoasă la iveală de către medicii legişti, atunci când vor face necropsia cadavrelor. Până atunci, an­chetatorii nu pot spune cu precizie care a fost cauza, cu toate că se presupune că este vorba de o intoxicaţie cu mo­­noxid de carbon. (AM.) Nu ne mai tembelizaţi! 5 Continuare din pag. 1 Cifrele anului se cutremurau ca la un tsunami. Să fie legată toată tărăşania de faptul că anul acesta e al cocoşului? Dacă da, trebuie să ne mulţumim că te­leviziunea în cauză nu ne-a arătat chiar cocoşul! De la o anumită oră, ar fi fost vre­mea filmelor. Din nou, dezamăgire. Aceleaşi filme, văzute şi revăzute, ne­reuşind să trezească interes nici într-o banală a..ţfer­işnescuri, dară-mi-te de Revelion. Astfel de chestiuni mă deter­mină să cred că televiziunile din Ro­mânia sunt fie falimentare, fie nesim­ţite. Şi tare sunt tentat să dau credit ce­lei de-a doua variantă. Una peste alta, după ce butona în draci telecomanda, românului nu-i rămânea altceva de fă­cut decât să-și ofere un Revelion de vis, adică să se culce... IACA POZA A

Next