Flacăra Iaşului, martie 2005 (Anul 6, nr. 1340-1366)

2005-03-01 / nr. 1340

n . n LOCAL Provocarea celor 5,6 milioane de euro Atac la Consiliul Judeţean!­9 • Prefectura contestă o hotărâre de Consiliu Judeţean, prin care s-a aprobat studiul de prefezabilitate pentru Centrul Expoziţional “Moldova” • Impulsionaţi de una dintre firmele perdante, reprezentanţii Prefecturii reclamă mai multe încălcări ale legii, în legătură cu care vor sesiza Poliţia şi Fiscul • “Vreau să văd şi eu cum pierdem 5,6 milioane de euro”, răspunde preşedintele CJ, Lucian Flaişer Inevitabilul război politic din Casa Pătrată a devenit realitate. După seria de centre cu Primăria municipiului Iaşi, Prefectura a declarat război şi vecinilor săi mai albaştri din Consiliul Judeţean. La mijloc sunt două hotărâri din ianua­rie ale CJ, pe care Prefectura, conside­­rându-le ilegale, le va supune a doua oa­ră atenţiei consilierilor judeţeni, spre a fi reanalizate. Dacă prima dintre cele două hotărâri vizează o simplă şi insignifiantă aplicare retroactivă a unei decizii, cea de-a doua este mult mai gravă şi riscă, cel puţin din punctul de vedere al Pre­fecturii, să se lase cu zornăit de cătuşe. Pe scurt, aşa cum a explicat Valerian Să­­lăvăstru, directorul de cabinet al prefec­tului, este vorba de Hotărârea CJ nr. 2 din 25 ianuarie, prin care consilierii ju­deţeni au adoptat studiul de prefezabili­tate privind Centrul Expoziţional “Mol­dova”, un proiect prin care Iaşul ar putea dobândi o finanţare europeană neram­bursabilă de 5,6­ milioane de euro. Suspiciuni birocratice Nemulţumirea Prefecturii nu este legată de hotărârea ca atare, ci de docu­mentaţia aferentă studiului de prefeza­bilitate respectiv şi, mai precis, de des­făşurarea procedurii în urma căreia Habitat Proiect SA a ajuns să primească 800­ de milioane de lei pentru a realiza studiu­l respectiv. Anume, a relatat Sălă­­văstru, CJ nu ar fi respectat termenul dintre transmiterea invitaţiei pentru lici­taţie şi data acesteia, la cea de-a doua selecţie ar fi fost trimise invitaţi doar la trei firme, în loc de minim cinci, aşa cum cere legea, iar invitaţiile nu ar fi fost transmise decât prin fax. în fine, unul dintre membrii comisiei de lici­taţie, anume directorul tehnic al CJ, Mi­hail Manciu, ar fi fost angajat al Habitat Proiect într-un interval mai scurt decât cel de trei ani stipulat de lege. Una peste alta, Prefectura pare hotărâtă să scoată sânge din această poveste. “Hotărârea ca atare poate trece, din punctul nostru de vedere, însă, în legătură cu procedu­rile prin care a fost încredinţată efectu­area studiului de prefezabilitate, suntem decişi să sesizăm Inspectoratul de Po­liţie al Judeţului şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice”, a spus Sălăvăstru. "Să nu spun ceva pe româneşte" în acest conflict există un element suspect şi unul grav pe care conducerea Prefecturii nici nu se oboseşte să le nege. în primul rând, demersul de con­testare a Hotărârii CJ menţionate are ca motor şi o serie de plângeri ale uneia dintre firmele perdante, firmă care, de altfel, nu a contestat în mod oficial, aşa cum a avut ocazia,, procedura de lici­taţie. In al doilea rând, fundamentat-sau nu, acest conflict dintre Prefectură şi CJ riscă să arunce pe apa sâmbetei şansa în­tregului proiect al Centrului Expoziţio­nal şi a unei investiţii de 5,6 milioane de euro. “Legea este lege şi trebuie să o res­pectăm, indiferent dacă ne convine sau. Nu vrem să blocăm această investiţie, dar nici nu putem să închidem ochii. Dacă există într-adevăr nereguli, atunci este de datoria noastră să acţionăm”, a subliniat prefectul Radu Prisăcaru. în replică, preşedintele CJ, Lucian Flaişer, se arată contrariat de faptul că reprezen­tanţii Prefecturii au întocmit adresele prin care cer lămuriri despre acest caz pe numele unui angajat al CJ şi, mai a­­les, de faptul că aceştia nu au încercat nici o discuţie prealabilă pe această te­mă. “Nu vreau să comentez acest su­biect. Ei spun că unul dintre membrii comisiei ar fi fost angajat la Habitat. Şi ce-i cu asta? Votul a fost unanim, iar ceilalţi membri nu aveau nici o legătură cu această firmă. Nu mă faceţi să spun ceva pe româneşte! Pe de altă parte, vreau să văd şi eu cum pierdem o in­vestiţie de 5,6 milioane de euro. Vreau să văd şi eu!”, a rostit, ameninţător, Flaişer. Dan POSTOLEA Basarabenii din Iaşi protestează Aproape 50 de elevi şi studenţi ba­­sarabeni aflaţi la studii în Iaşi au protes­tat ieri în faţa Palatului Culturii. Acţiu­nea de protest a vizat decizia Comisiei Electorale Centrale de la Chişinău de a organiza o singură secţie de votare pe teritoriul României, pentru scrutinul din 6 martie 2005. Solicitările protestatarilor au vizat astfel organizarea de secţii de votare, pentru scrutinul din 6 martie­­ la Iaşi, Galaţi, Braşov, Constanţa, Cluj-Na­­poca şi Timişoara, organizarea a două secţii de votare în Bucureşti şi suplimen­tarea cabinelor de vot în aceste secţii, respectarea normelor democratice pe pe­rioada campaniei electorale din Repu­blica Moldova şi încetarea metodelor de hărţuire de către Poliţie a candidaţilor o­poziţiei şi a simpatizanţilor acestora. Conform declaraţiilor participanţilor la protest, acţiunea s-a desfăşurat simultan în Iaşi, Bucureşti, Constanţa, Braşov, Cluj-Napoca şi Timişoara. (A.S.) Vreţi să scăpaţi de UL­EIURI UZATE UNIF­AT este singura firma autorizată din Iaşi care vă poate ajuta. Conform legii şi normelor europene pentru mediu, toate firmele sunt obligate să predea uleiurile uzate către firme autorizate. ATENTIS! Nerespectarea legislaţiei în vigoare poate atrage sancţiuni severe Ia£l Str. Uzinii nr.52 Telefon: 213.191; 212.718; 258.144 t Martí 1 martie 2005 Escrocherii cu ordine de plată O tânără din Iași a ajuns în fața judecătorilor după ce a încercat să pros­tească patronii mai multor firme distri­buitoare de calculatoare. Ieri, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași au trimis-o în judecată pe Ana Maria Buchilă de 18 ani, pentru comiterea in­fracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi tentativă de înşelăciune. Potrivit materialului probator, în vara anului trecut tânăra a mers la firma Auto Tehnic SRL Iaşi, exprimându-şi intenţia de a achiziţiona trei sisteme de calcul şi două imprimante, în valoare totală de 142 milioane lei. Pentru a obţine bu­nurile, Ana Maria a depus la dosar un ordin de plată şi o viză bancară. Iniţial a primit răspuns favorabil, încurajată de succes, tânăra a depus un al doilea dosar la firma Matrix de unde a solicitat achi­ziţionarea de produse în valoare de apro­ximativ 160 milioane lei. După ana­lizarea dosarelor, reprezentanţii celor două firme au descoperit că actele erau falsificate şi că Ana Maria Buchilă urma să-i păcălească. Ca atare, au depus câte o plângere la Poliţie. în timpul audie­rilor, tânăra a declarat că a recurs la a­­ceastă metodă la sfaturile lui Alexandru şi Andrei Ştefan. în privinţa celor din urmă, procurorii care s-au ocupat de caz au dispus disjungerea cauzei la Poliţiei. Marius HALCIUG O Românie de doi lei Continuare din pag. 1 Un cadru în care estimările de afa­ceri devin entropice, iar legislaţia teste aleatorie determină în zona economică anume contracţii, restrângeri de activi­tate şi un exces de precauţii, generând deopotrivă griparea sau chiar exportul capitalului investiţional, cu un efect so­cial imprevizibil, în condiţiile în care nu întotdeauna un om de afaceri trebuie să fie şi un bun samaritean, responsabil filantropic în locul statului. Credem că măcar aceste argumente enumerate ex abmpto justifică lejer perspectiva pe ca­re şi-o propune abordarea acestei rubrici de cotidian, mergând pe ideea că, dinco­lo de dezbaterile politice spectaculoase, de dozele de circ savant amestecate care ni se servesc în fiecare zi, mult mai im­portante sunt consecinţele care, vrem - nu vrem, ne lovesc pe fiecare şi pe toţi! Considerând că am oferi un argu­ment publicistic suficient de congruent, putem trece la genericul acestui articol, cu un titlu care poate părea un pic peio­rativ, cel puţin celor care mai au încă în raniţă stocul de naţionalism, necesar ma­reşalilor, în realitate, abordând acest titlu senso stricto, începând de astăzi, de Mărţişor, România chiar este o ţară de doi lei: un leu greu, atât de greu încât îşi propune să atace condiţia sa interbelică, vreme în care avea statutul onorant de valută recunoscută oriunde în lume (deşi atunci era leu-aur), şi un leu volatil (nu neapărat uşor), ale căror zerouri au de­păşit disponibilitatea pieţei. Pentru o percepţie corectă, sunt ne­cesare câteva precizări: nu trebuie ni­meni să-şi închipuie că denominarea nu ar fi un lucru bun şi salutar, pentru că de­ja sistemul monetar românesc glisa un­deva între jenant şi ridicol, fiind cel puţin hilar să cheltui o sacoşă de lei pen­tru obişnuitele cumpărături de piaţă, într-o manieră postbelică; pare mult mai corect să râdem nişte­ patru zerouri (zero oricum e egal cu nimic) încercând să ne apropiem de preţurile reale; problema este însă dacă sunt cu adevărat preţurile şi salariile reale, cum se vor face inevita­bilele ajustări, care vor fi costurile so­ciale şi cum vor fi acestea dispersate în ansamblul populaţiei?! Aflăm acum­ că, după denominare, ne vom situa ca nivel de trai la nivelul anului 1955, când construcţiile erau jus­tificate de contextul postbelic, de vre­murile reconstrucţiei unei ţări strivite în­tre nemţi şi ruşi; nimeni nu ştie însă du­pă ce fel de război ne aflăm acum! Unii dintre noi ne mai amintim că, în decem­brie 1989, cursul de schimb era de 21 de lei pentru un dolar american (euro nu era încă nici măcar imaginat), curs care, de­sigur, poate fi suspectat a fi fost susţinut artificial; după regula de trei simplă, astăzi, dolarul de atunci este echivalent cu 2,7527 în leul greu, adică doar 13% din valoarea etalon din ‘89, iar dacă extindem conversia leului de atunci în dolari şi apoi în euro de astăzi, ultimul ar valora 2,2847 lei grei şi nu 3,6218 lei grei­­ cât este cursul zilei, rezultând o di­ferenţă reală de 47%. Fără analize sofis­ticate, cam aceasta ar fi diferenţa econo­mică reală, decontextualizată politic, în care se află România azi în raport cu sine şi cu momfentu­l de referinţă decem­brie 1989, un modest 53% faţă de care e bine să ne mai temperăm pretenţiile şi orgoliile, fără a ne mai raporta inutil la vecinii noştrii şi la Uniunea Europeană. Ne place sau nu, suntem o ţară de doi lei! Măcar până în vară, când leul uşor va rămâne interesant doar în me­moria afectivă a numismaţilor! IACA POZA

Next