Flacăra Iaşului, august 2009 (Anul 9, nr. 2632-2635)

2009-08-06 / nr. 2632

JOI, 6 august 2009 FLACĂRA IAȘULUI 2 A Pepiniera vocilor de aur ale Iaşului • cercul de muzică de la Palatul Copiilor este o adevărată comoară de imagine pentru Iaşi • copiii care frecventează cercul condus de prof.dr. Gabriela Nechita, o profesoară cu 13 ani de experienţă la una dintre cele mai faimoase universităţi din America, câştigă zeci de premii la fiecare festival la care participă • în plus, cercul de muzică de la Iaşi deţine recordul la numărul de premii obţinut la un singur festival: 22 dintr-un foc • ceea ce îşi doresc talentaţii copii este ca cineva să îi observe, să îi susţină şi să îi promoveze, astfel ca în viitor să ajungă să cânte pe cele mai mari scene ale lumii Cercul de muzică de la Pa­latul Copiilor este o ade­vărată comoară de imagi­ne pentru Iaşi. Nu există concurs, festival sau olimpiadă, fie pe plan naţional, fie pe plan inter­naţional­ de la care copiii talen­taţi care fac parte din el să nu se întoarcă cu trofee sau premii. în spatele acestor premii se ascund, însă, ore întregi de muncă de­pusă atât de copii, cât şi de pro­fesoara lor, Gabriela­­ Nechita, care le călăuzeşte paşii spre suc­ces. După 13 ani petrecuţi în Sta­tele Unite ale Americii, unde a ur­mat doctoratul şi a lucrat la State University of New York din Bu­ffalo, prof.dr. Gabriela Nechita a ales să aducă ceva din suflul li­bertăţii americane copiilor ta­lentaţi din Iaşi. Cei mai talentaţi copii din ţară în ultimii patru ani, pe la cer­cul de muzică de la Palatul Co­piilor au trecut mulţi micuţi. To­tuşi, grupul este singurul care se poate lăuda, în acest moment, cu unii dintre cei mai talentaţi copii din ţară. Aceştia petrec ore în­tregi, alături de profesoară, iar înainte de festivaluri activitatea este şi mai intensă, ca totul să iasă perfect. "Sunt mulţumită de colectivul pe care îl avem în acest moment la cercul nostru. Este un colectiv care s-a decantat, adică cei care au fost meniţi locului acestuia au rămas, restul, din di­verse motive, s-au desprins. Este un colectiv de copii foarte buni şi la învăţătură, cu părinţi care îi susţin. La cerc vin chiar şi copii din­ Piatra Neamţ, Botoşani, Că­lăraşi, Vaslui, Huşi şi Bacău. Avem copii ale căror familii sunt dem­ne de laudă pentru sprijinul şi pentru sacrificiile pe care le fac să vină aici", spune, despre elevii ei, prof. Gabriela Nechita. Mădălina Lefter, vocea din Iaşi care a strălucit la Eurovision Printre aceştia se numără şi o fetiţă de 11 anii de la Colegiul Na­ţional "Costache Negruzzi". Vo­cea Mădălinei Lefter poate lăsa­­ fără cuvinte chiar şi cel mai aprig critic. Fata este primul copil din Iaşi care a reuşit performanţa de a repreprezent­a ca solistă Româ­nia la Eurovision Junior. Deşi are doar 11 ani, trofeele şi premiile adunate de Mădălina simt impre­sionante, ele ocupând un întreg perete. Vocea sa nu încetează să uimească juriile la fiecare con­curs la care participă. Cu toate că este elevă la un liceu cu profesori exigenţi, atunci când vine vorba de învăţătură, Mădălina reuşeşte să îmbine pasiunea pentru mu­zică, din care îşi doreşte să facă o carieră, cu şcoala. "La început, nu am crezut că va fi foarte greu, dar am găsit sprijin enorm în profesorii de la şcoală. Ori de câte ori trebuie să particip la con­cursuri, mă înţeleg. Chiar şi în 2008, când am­ reprezentat­ Ro­mânia la Eurovision Junior şi a trebuit să lipsesc două săptă­mâni, nu au fost probleme", po­vesteşte Mădălina. Confirmarea talentului său a­ venit cu fiecare premiu obţinut, încă de mică, fe­tiţa a fost’ răsplătită cu premii. "La 9 ani, Mădălina a obţinut tro­feul Mamaia Copiilor,­­ în anul 2007. Este una dintre cele mai ti­­nere câştigatoare ale acestui tro­feu, în total, până la 11 ani, a ob­ţinut opt trofee. Şi ar fi obţinut mult mai multe, dacă toate ju­­rizările ar fi fost corecte, dacă nu ar fi fost interese. Atunci copiii noştri ar fi fost răsplătiţi mult mai mult", explică prof. Gabriela Nechita. Georgiana Dăniescu, peste 40 de premii la festivaluri Un alt exemplu de copil talen­tat este Georgiana. Şi Georgiana a început însă de la­ o vârstă fra­gedă, de la patru ani, acum fiind elevă la Colegiul de Arte "Octav Băncilă". "Am studiat patru ani pianul, iar acum flautul, încerc să împac muzica clasică cu cea uşoară", spune Georgiana. în plus, fata de 14 ani este olimpică naţională la muzică. Şi în cazul ei s-a întâmplat ca de multe ori, în concursuri, să fie nedreptăţită din cauza copiilor de bani gata care îşi doreau sa câştige, indife­rent de talent. Cu toate acestea, fata are la activ peste 40 de pre­mii. "La Mamaia, copiilor buni, precum Georgiana, li s-a creat o secţiune specială în concurs, sec­ţiunea «Speranţe». Cei de la această secţiune se pot doar cali­fica pentru anul viitor la Mamaia, dar nu pot câştiga premii. Dacă Georgiana ar fi fost în concurs, cu siguranţă ar fi luat trofeul, deoarece avea punctaj egal cu al câştigătoarei", a spus profesoara de­ la Palatul Copiilor. Jurizarea subiectivă din concursuri ascunde valorile Atât profesorii, cât şi copiii şi prinţii care îi susţin ştiu foarte vie că pot răzbi doar prin multă muncă. După zeci de premii obţinute de fiecare copil la con­cursuri şi-au dat seama că impor­tantă este, de fapt, doar valoarea. "Nu numai premiile reflectă exact evoluţia şi valoarea unui copil, pentru­ ca sunt foarte mulţi fac­tori subiectivi atunci când se face jurizarea. Stând în afară foarte mulţi ani şi făcând o comparaţie cu modul în care se evaluează­ o persoană în alte ţări, la noi este mult prea multă subiectivitate şi mult prea mulţi factori de nepo­tism, de relaţii,­ de bani. Sunt pă­rinţi care vor’ foarte mult dintr-o dată şi sunt dispuşi să facă orice pentru acest lucru’. Ce folos şi ce satisfacţie ai când ştii sau bănu­­ieşti că părinţii tăi simt cei care ţi­­au­ cumpărat’premiul?", povesteş­te Gabriela Nechita. Premiile în bani obţinute odată cu un trofeu sunt de­ foarte multe ori nesem­nificative în comparaţie cu efor­tul financiar depus de părinţi pentru a susţine un copil talentat în muzică. La majoritatea festi­valurilor, premiile în bani nici nu există, iar acolo unde există, nu depăşesc câteva milioane de lei. Record pe ţară: 22 de premii obţinute la un singur festival 40 de micuţi merg acum la Palatul Copiilor pentru cursurile de muzică, însă în toamnă se va organiza din nou preselecţie pen­tru ca cei mai talentaţi copii din Iaşi să poată începe să studieze portativele, în total, în toamnă, vor fi selectaţi 15 copii care să se alăture colectivului actual. Aceş­tia vor avea şansa să pornească pe drumul copiilor care deja s-au făcut remarcaţi. Alături de profe­soara lor, ei au­ reuşit să doboare recordul pe ţară la numărul de premii obţinute la un festival, în 2009, au reuşit să obţină 22 de premii la alt singur festival. Chiar şi cei mai mici, care erau la început de drum, au obţinut pre­mii, au fost recunoscuţi pentru valoarea lor. Este vorba despre copii de 6-8 ani. Domeniul este unul extrem de competitiv. Chiar mai competitiv decât cel al adul­ţilor", a precizat prof. Gabriela Nechita. Şansa copiilor talentaţi: studiile şi cineva care să îi promoveze Cele două fete talentate, susţi­nute de profesoara de la Palatul Copiilor, având experienţa a zeci de festivaluri, îşi doresc acum să răzbată pe piaţă în străinătate. Visul lor este să­ poată cânta orice gen de muzică şi pe orice scenă a lumii, alături de artişti consacraţi. Totuşi, şansa copiilor care îşi do­resc să urmeze o carieră în acest domeniu este să îi observe cineva care să îşi permită să îi pro­moveze. "Este important ca pe copii să îi observe un producător, un manager, un proprietar de casă de discuri. Un alt lucru foar­te important este ca fiecare copil talentat în acest domeniu să ur­meze şi studii superioare de spe­cialitate. Adevăraţii artişti sunt compleţi. Dacă se poate, să mear­gă să facă un Conservator. Chiar dacă nivelul a scăzut foarte mult în ultimii ani, există profesori foarte buni şi la Conservatorul din Iaşi. Sunt un munte de cunoş­tinţe care aşteaptă să te duci la ei să îi întrebi. Ar trebui profitat atât cât mai sunt printre noi", spune profesoara. 13 ani de experienţă în America Gabriela Nechita a urmat doc­toratul la State University of New York din Buffalo, una dintre primele 25 de universităţi din Statele Unite ale Americii.’ Ceea ce a observat atunci când vine vorba despre cei care îşi doresc să profeseze în domeniul muzi­cal este faptul că americanii muncesc mult mai mult pentru a fi siguri, că ajung acolo unde îşi doresc, însă şi competiţia este lo­ială. "Americanii au o valoare a muncii mai accentuată. Sunt obişnuiţi să muncească de mici. Su­­t învăţaţi că dacă vor să câş­tige 25 de cenţi, spre exemplu, trebuie să aducă ziarul înăuntru din curte sau să îşi facă ordine în cameră. Sunt învăţaţi cu valoarea muncii care este răsplătită. Dar diferenţa majoră este ca acolo este com­petiţie loială. Aici, com­petiţia capătă nişte valenţe no­cive! Aici competitorul te loveşte. Acolo, cel mai bun câştigă, nu ex­istă dorinţa aceasta de a distruge. Cred că în orice domeniu se aplică această regulă. Vârfurile sunt ridiculizate, nu există res­pect faţă de valoarea cuiva", susţine prof. Gabriela Nechita. Michael Jackson, exemplul perfect Unul dintre exemplele pe care profesoara îl dă mereu copiilor este Michael Jackson, care, la rândul său, nu provenea dintr-o familie bogată, însă și-a urmat vi­sul până la capăt, cu toate că a avut multe piedici, a fost un de­schizător de drumuri, fiind pri­mul om de culoare care şi-a lan­sat un videoclip pe MTV. "Con­sider că un artist trebuie să fie complet, aşa cum era Michael Jackson. El­­a apreciat orice fel de muzică, de la rap, la rock, însă ştia şi foarte multă istorie, nu mi­ntai a muzicii, din toate dome­niile. Mergea într-un magazin şi spunea: ăsta este stilul Ludovic al XIV-lea. Era o enciclopedie. Dacă avea lacune, era terorizat şi mereu se informa. Asta trebuie să facă şi copiii noştri. Acesta este druim­ul ideal, perfecţionarea continuă. Michael a fost uin artist complet, un om complet", spune prof. Gabriela Nechita. Profesoara îşi dorea foarte mult ca unul dintre copiii de la cerc să ajungă să fie promovat de Michael Jackson. "Atunci când am locuit în Statele Unite, urmă­ream ce se scria în revistele de specialitate, la prima mână. Ce nu se ştie despre el este că, după concertele de la Londra, Michael îşi dorea să se retragă şi să caute copii talentaţi din întreaga lume. Unul dintre copiii pe care îi des­coperise este chiar băiatul care a cântat la înmormântarea lui. îmi doream să îi aduc la cunoştinţă faptul că există şi în România copii extrem de­­ talentaţi care merită promovaţi. Sunt convinsă că aş fi ajuns, dacă nu se stingea din viaţă, povesteşte profesoara. Francesca STOIAN www.flacarais.ro

Next