Flacăra Iaşului, noiembrie 2009 (Anul 9, nr. 2645-2648)

2009-11-05 / nr. 2645

JOI, 5 noiembrie 2009 www.flacarais.ro FLACARA IASULUI 2 A • la 20 de ani, Mihai a redescoperit speranţa • nu şi-a văzut niciodată părinţii, care l-au­­ abandonat pe el şi pe cei 7 fraţi ai săi într-un centru de plasament • la 10 ani a aflat că este infectat cu HIV • acum, cu sprijinul celor de la Fundaţia Alături de Voi, a reuşit să îşi găsească un drum în viaţă • Mihai este unul dintre cei 10 tineri angajaţi de fundaţie cu ocazia ultimului proiect • salariul pe care îl va primi de la unitatea protejată Util Deco îl va strânge, pentru a se muta în chirie împreună cu unul dintre fraţii săi • cu toate acestea, chiar instituţiile statului care ar trebui să promoveze angajarea lui sunt cele care amână acordarea sprijinului pe care legea i-l conferă M­entalităţi care nu vor să se schimbe. Frica uneori nejustificată. Idei pre­concepute. Ură. Violenţă. Discri­minare. Acestea sunt, de cele mai multe ori, cuvintele în care un tânăr seropozitiv şi-ar putea ca­racteriza viaţa. Trăind într-un oraş ostil şi nedispus la înţelegere şi compromisuri, viaţa celor câteva sute de tineri care au avut nenorocul de a fi infectaţi cu HIV se derulează în umbră. Se feresc de lume, încearcă să incomodeze cât mai puţin şi, de cele mai multe ori, se întorc trişti­t acasă”, în centrele de plasament în care i-au aruncat nişte părinţi fără su­flet. Poveştile lor sunt asemănă­toare, iar majoritatea se sfârşesc într-o tristă resemnare care lasă urme prea adânci pe nişte chi­puri şi nişte suflete prea tinere. "Pe mama şi pe tata nu îmi îngădui să îi văd. Poate doar ca să îi întreb de ce m-au lăsat..." Puţine sunt mâinile de ajutor care se întind fără frică şi dez­gust înaintea acestora. La vârsta la care mulţi visează să îşi con­struiască o casă sau să îşi înte­meieze o familie, ei au o singură dorinţă. Să fie acceptaţi. Aceasta este şi povestea lui­­Mihai, un tânăr­ de aproape 20 de ani. împreună cu cei 7 fraţi ai săi a fost abandonat de mic într-un centru de plasament. A învăţat ce înseamnă suferinţa, lipsurile, dar, mai ales, a învăţat că trebuie să înlocuiască dragostea cu mila. La 10 ani, o altă veste l-a marcat pe viaţă. A fost confirmat seropozitiv. "Noi am fost 8 fraţi. 2 au murit deja. Părinţii s-au despărţit. Pe mama şi pe tata nu îmi îngădui să îi văd. Poate doar ca să o întreb ,de ce m-au lăsat...", spune, trist, Mihai. 3 dintre fraţii săi au fost inte­graţi în sistemul de asistenţă ma­­ternală profesionistă. Restul au trebuit să îşi facă singuri un rost în viaţă. » Nimeni nu a vrut să îi angajeze Şansa lui la un viitor decent s­­a numit Util Deco. în urmă cu 2 săptămâni a fost angajat de către Fundaţia Alături de Voi în cadrul singurului atelier ocupaţional protejat din judeţ. Până a ajuns aici, însă, s-a confruntat cu multe refuzuri din partea unor angaja­tori care nu au vrut să pună com­petenţele şi abilităţile sale profe­sionale mai presus de deficienţa de care suferă Mihai. "Perseverent, punctual şi de­vreme acasă". Aşa se caracteri­zează, cu zâmbetul pe buze, Mihai. Pictează, a urmat în cadrul fundaţiei cursuri de legătorie manuală şi se descurcă bine pe calculator. "Am încercat să îmi caut de muncă, să îmi pot face şi eu un vi­itor. Am fost la Agenţia Jude­ţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM), am căutat şi pe Best Jobs, am luat ziare cu anun­ţuri. Am încercat şi la Mozaicari, să lucrez ca pictori, la edituri, dar nicăieri nu m-au primit. La cel puţin 10 companii am încercat, nic­iuna nu a vrut să mă angajeze. La interviu le spuneam că am un­ele probleme de sănătate. Dacă le spuneam că am HIV nici măcar nu mă primeau", povesteşte tâ­nărul despre experienţele sale cu angajatorii ieşeni. "Eu nu sunt ca un copil normal, dar pot face aceleaşi lucruri ca un copil normal" Când a văzut că nu are nicio şansă să îşi găsească un loc de muncă, Mihai a luat decizia de a încerca pe cont propriu. "împreună cu nişte prieteni am făcut un site, Www.petricaax­­inte.cabanova.ro. Aici am expus tablourile pe care le-am făcut, în speranţa că va fi cineva interesat şi de ele. Tablourile sunt ieftine, la jumătate de preţ faţă de cât sunt cele din oraş. Şi mai şi nego­ciem. Am vândut deja aproape 20 de lucrări, cele mai multe în străinătate. Pe una dintre ele am luat chiar şi 50 lei!", se bucură Mihai. Banii pe care i-a strâns din vânzarea tablourilor i-a pus de­oparte. "Visez să strâng 20.000 lei. Când o să am suma asta o să îmi iau un apartament în chirie, împreună cu fratele meu care e plecat acum să muncească în Cipru", afirmă Mihai. Acum, pentru prima dată are șansa să-și împlinească visul. în unitatea­­ protejată Util Deco spune că are un salariu "bun". Lucrează o normă întreagă, 8 ore pe zi. Chiar dacă mai oboseşte din când în când, din cauza medicamentelor şi a bolii, nu se dă bătut. O şansă­ ca aceasta vine o dată în viaţă şi nu are de gând să o piardă. "Trebuie să încerc să pot face faţă. Eu nu sunt ca un copil nor­mal, dar pot face aceleaşi lucruri ca un copil normal.’ Primul salariu pe care îl iau îl voi pune pe card. Acum stau în centrul de plasament, dar când va veni mo­mentul să plec, cum să mă des­curc?!", se întreabă tânărul. Drumul umilinţei pentru un simplu document Mihai este unul dintre puţinii tineri seropozitivi cărora li s-a oferit o şansă. Alţi 9 tineri s-au angajat alături de el tot în cadrul fundaţiei. Drumul până aici, însă, nu a fost unul simplu. Piedici au fost puse chiar de instituţiile sta­tului care ar trebui să dea­ o mână de ajutor la integrarea acestor persoane cu deficienţe. "Ne străduim să obţinem con­tractele de solidaritate­ socială, ca să beneficiem de sprijinul pe care ni-l acordă legea, însă, cei de la AJOFM Iași amână semnarea acestora. Mihai este imul dintre tinerii pentru care se realizează în continuare demersuri pentru semnarea contractului", spune Mihaela Munteanu, coordona­torul PR al fundaţiei Alături de Voi. Vieţi neştiute ! ! Tinerii care lucrează în acest moment în cadrul unităţii prote­jate Util Deco se pregătesc deja pentru ofertele de iarnă. Lumâ­nări specifice, feţe de masă cu de­sign de sărbători, globuri sau ca­lendare şi agende personalizate sunt doar câteva dintre obiectele care vor fi realizate în perioada următoare de către tinerii seropozitivi angajaţi în cadrul fundaţiei. Un lucru îmbucurător este faptul că unii dintre ieșeni au început să devină mai recep­tivi la problemele acestora şi achiziţionează produsele făcute de tineri. Dincolo de ura, frica şi dis­criminarea oamenilor, în spatele uşilor închise ale unui mic atelier protejat se desfăşoară vieţi neştiute. Tineri care când păşesc pragul casei în care muncesc zi de zi sunt alungaţi, daţi la o parte şi umiliţi, înăuntru su­­t colegi de lucru. Pentru ei e o lume cu totul nouă, o lume în care toţi sunt egali, indiferent de starea de sănătate, o lume care îi acceptă şi în care se integrează. Dana CHIRU învingător în lupta cu discriminarea

Next