Flacăra Sibiului, 1957 (Anul 14, nr. 2681-2782)
1957-01-05 / nr. 2681
Raportul tovarăşului Gh. Gheorghiu-De (Urmare din pag. 1-a) ducţie existent, prin modernizarea unor întreprinderi, şi prin dotarea lor cu maşini şi tehnică nouă, perfecţionată evitînd pe cît posibil proiectarea de noi construcţii industriale. Aplicarea centralismului democratic. Lărgirea atribuţiilor conducerilor întreprinderilor şi sfaturilor populare In faţa organizaţiilor de partid, a conducătorilor de ministere industriale şi de întreprinderi, a muncitorilor şi inginerilor stă sarcina de cinste de a lua măsurile tehnice şi de a organiza astfel munca, încît să folosească mai bine suprafeţele de producţie, să asigure ca toate maşinile-unelte, utilajele şi agregatele industriale să lucreze cu indicii cei mai ridicaţi, să sporească producţia şi să scadă preţul de cost prin folosirea rezervelor interne existente în fiecare întreprindere-In acest scop este necesară o lărgire a atribuţiilor conducerilor de întreprinderi industriale şi agricole de stat. Centralismul excesiv dăunează dezvoltării iniţiativei oamenilor muncii. Lichidarea lui nu se poate înfăptui decît prin lărgirea atribuţiilor direcţiilor de fabrici, mine, uzine, gospodării agricole de stat. Conducerile acestor întreprinderi socialiste trebuie să aibă posibilităţi şi drepturi mai largi în întocmirea planurilor economice în distribuirea uinor venituri ale întreprinderii. Astfel, în proiectul de buget pe 196, se prevede ca cea mai mare parte din beneficiile peste plan ale întreprinderilor industriale de importanţă republicană ale statului să fie lăsată întreprinderilor şi sfaturilor populare locale. In acelaşi sens, începînd din 1957 fondul întreprinderii, care a luat locul fondului directorial, va putea fi întrebuinţat local şi pentru construcţia de locuinţe, cantine, premii ş. a. Chestiunea construirii de locuinţe pentru muncitori şi funcţionari trebuie să devină o preocupare principală nu numai a ministerelor şi direcţiilor generale, ci şi a trusturilor, a întreprinderilor de stat şi cooperatiste, precum şi a sfaturilor populare. Centralismul excesiv există nu numai la nivelul ministerelor şi altor organe centrale, ci şi la nivelul trusturilor care, prin modul cum lucrează, frînează adesea în activitate multe întreprinderi, stimulînd birocratismul. Centralismul democratic este principiul fundamental de organizare a statului nostru democrat-popular; el îmbină necesitatea conducerii unitare şi coordonate a economiei şi activităţii social-culturale cu stimularea iniţiativelor de jos, dînd posibilitate largă de dezvoltare activităţii maselor muncitoare. Pentru aplicarea justă a acestui principiu în activitatea de stat este necesară descongestionarea Consiliului de Miniştri de multe din problemele care îi îngreunează munca şi lărgirea atribuţiilor nu numai a ministerelor şi direcţiilor generale, ci şi a conducerilor întreprinderilor republicane şi locale de la bază. Experienţa arată că întreprinderile de importanţă locală — întreprinderi de bunuri de larg consum, de construcţii şi de deservire a populaţiei — trebuie să fie subordonate sfaturilor populare ale localităţilor respective. Situaţia actuală, cînd aceste întreprinderi sînt subordonate Ministerului Gospodăriei Comunale şi altor ministere, nu cointeresează organele locale şi populaţia, frînează iniţiativa lor, împiedică dezvoltarea acestor întreprinderi, îngreunînd totodată activitatea ministerelor. Trecerea întreprinderilor de importanţă locală în subordinea sfaturilor populare, aprobarea de către acestea a programului lor de activitate, îndrumarea şi controlarea lor de către sfaturile populare, repartizarea producţiei lor direct de către sfaturile populare locale vor contribui la dezvoltarea lor rapidă, la creşterea producţiei lor şi la mai buna satisfacere a nevoilor populaţiei. Aceasta face necesar să se treacă chiar de la începutul anului 1957 la experimentarea în oraşele unei regiuni a celor arătate mai sus, după care, făcîndu-se îmbunătăţirile ce vor rezulta din această experienţă şi din propunerile pe care Ie fac cei interesaţi, noul mod de organizare şi funcţionare a întreprinderilor de interes local să se aplice pe întreaga ţară. Centralizarea excesivă a dus la umflarea aparatului, la creşterea formularisticii de evidenţă şi statistică; problema nu se rezolvă numai prin reducerea numerică a aparatului sau prin reducerea formularisticii — măsuri necesare — ci, în primul rînd, prin rezolvarea chestiunii esenţiale şi anume lărgirea atribuţiilor conducerilor întreprinderilor de la bază, lărgirea atribuţiilor organelor regionale, orăşeneşti şi raionale, stimularea activităţii maselor muncitoare în opera de construire a socialismului. Numai cointeresînd în dezvoltarea producţiei pe muncitori, ingineri şi tehnicieni în fiecare întreprindere, se va putea desfăşura lupta pentru înlăturarea elementelor inutile, inerte, birocratice, care există în numeroase întreprinderi ale noastre, îmbunătăţirea sistemului de salarizare şi sporirea cîştigului muncitorilor Tovarăşi. Preocuparea noastră principală se îndreaptă permanent spre îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale clasei muncitoare, pe măsura progreselor realizate în dezvoltarea economică a țării. Această grijă izvorăște din caracterul statului democrat-popular, stat al oamenilor muncii, din caracterul partiului nostru, partidul clasei muncitoare. Odată cu transformarea socialistă tot mai profundă a economiei Republicii Populare Române, cu participarea tot mai largă a maselor muncitoare la conducerea economiei şi la desfăşurarea activităţii culturale, cu dezvoltarea relaţiilor socialiste de producţie şi repartiţie şi cu ridicarea nivelului conştiinţei socialiste, regimul nostru de democraţie populară se consolidează şi se dezvoltă în direcţia făuririi societăţii socialiste. Deşi s-au realizat succese însemnate în creşterea nivelului de trai al oamenilor muncii, iar cîştigurile muncitorilor au sporit, cîştigurile realizate astăzi de o mare parte din muncitori au un nivel nesatisfăcător. In cursul anului 1956 în urma măsurilor cunoscute s-a îmbunătăţit salarizarea intr-o serie de ramuri de activitate şi au fost majorate veniturile muncitorilor cu salarii mici, stabilindu-se un salariu minorat mai ridicat. Pe baza indicaţiilor Congresului al II-lea, Comitetul Central a studiat problema sporirii cîştigului tuturor categoriilor de muncitori pe calea îmbunătăţirii sistemului actual de salarizare şi normare Care sunt principalele lipsuri şi anomalii ale sistemului actual de salarizare? Nivelul salariului tarifar este necorespunzător, el a încetat să fie elementul hotărîtor în cîştigul muncitorilor, ceea ce are o influenţă negativă asupra interesului muncitorilor pentru ridicarea productivităţii şi prin aceasta a producţiei, precum şi pentru ridicarea calificării lor. Diferenţierile între salariile tarifare din ramurile economiei naţionale nu ţin întotdeauna seama de importanţa economică şi de condiţiile specifice de muncă. Normele de muncă în cea mai mare parte nu sînt stabilite după criterii tehnico-ştiinţifice; efectul lor stimulativ este cu totul insuficient. Sistemul premial și celelalte forme de stimulare și cointeresare materială a muncitorilor sînt insuficient legate de rezultatele tehnico-economice ale întreprinderilor, sînt greoaie, complicate, cu forme birocratice, și în numeroase cazuri duc la pierderea caracterului stimulativ al premiilor. Proiectul de îmbunătăţire a sistemului de salarizare prevede revizuirea actualelor reţele tarifare, majorarea salariilor tarifare ale muncitorilor în acelaşi timp cu o mărire a nivelului cîştigului. Partea cea mai importantă din cîştigul muncitorului trebuie s-o constituie salariul tarifar, care oferă muncitorului o bază sigură şi stabilă a veniturilor sale. Salariul trebuie să asigure o justă diferenţiere a cîştigurilor în raport cu calificarea muncitorilor, cu condiţiile specifice de muncă din diferitele ramuri ale economiei şi să stimuleze creşterea neîntreruptă a productivităţii muncii. Ca urmare a măsurilor propuse, salariul mediu tarifar pe întreaga economie naţională va putea creşte în medie cu 36%, creşterea netă a cîştigului mediu faţă de cîştigul mediu actual va fi de cca. 15%, cu variaţii între 13% şi 25% pe diferite ramuri ale economiei. Creşterea cîştigului mediu va fi mai accentuată la categoriile de muncitori cu salarii mici. In acelaşi timp cu îmbunătăţirea salariului tarifar, trebuie să trecem la o mai bună normare a muncii care să ţină seamă de particularităţile economice şi tehnice ale fiecărei întreprinderi Măsurile privind sistemul tarifar şi reaşezarea normelor trebuie să ducă la mărirea continuă a cîştigului muncitorilor. Criteriile de premiere trebuie să fie mai simple şi mai strîns legate de rezultatele tehnico-economice ale activităţii întreprinderilor, stimulîndu-se realizarea de beneficii ale întreprinderii peste plan, reducerea suplimentară a preţului de cost, obţinerea de economii de muncă şi materiale, îmbunătăţirea calităţii, introducerea tehnicii noi şi a tehnologiei înaintate. In legătură cu îmbunătăţirea sistemului premiat este necesar să se lărgească drepturile directorilor de întreprindere de a premia, consultîndu-se cu comitetul de întreprindere, pe muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii întreprinderii în funcţie de rezultatele obţinute; trebuie simplificate şi reduse diferitele condiţii obligatorii şi formalităţi birocratice, care actualmente complică în mod inutil şi îngreunează aplicarea sistemului premiat Este de aşteptat ca în anii următori ţinîndu-se seama de condiţiile create prin reglementarea problemelor de muncă şi salarizare şi prin celelalte măsuri privind îmbunătăţirea activităţii de conducere a producţiei, eforturile creatoare ale muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor să ducă la o mai accentuată creştere a productivităţii muncii şi la scăderea preţului de cost, care vor asigura baza materială pentru ridicarea mai departe a nivelului de trai al oamenilor muncii. Aplicarea măsurilor de îmbunătăţire a sistemului de salarizare este o acţiune de mare răspundere, căci ea priveşte de aproape dezvoltarea economiei naţionale şi condiţiile de muncă şi de viaţă ale maselor celor mai largi de muncitori. De aceea propunem ca înainte de a fi definitivat acest proiect, să fie experimentat în întreprinderi timp de cîteva luni în prima jumătate a anului 1957. Aplicarea urmează a se face treptat in a doua jumătate a anului. In perioada de experimentare, sindicatele și ministerele economice trebuie să organizeze în comun o consultare largă a muncitorilor, tehnicienilor și inginerilor din principalele întreprinderi în scopul găsirii soluţiilor celor mai diferite pentru a stimula creşterea productivităţii muncii în întreprinderea respectivă, ridicarea producţiei, reducerea preţului de cost, economisirea de materie primă şi alte materiale, îmbunătăţirea calităţii produselor. Trebuie să arătăm limpede muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor şi funcţionarilor că de ei depinde, în primul rînd creşterea continuă a cîştigurilor lor şi a salariului real. Sîntem pe deplin convinşi că oamenii muncii din întreprinderi vor ajuta cu propuneri concrete partidul şi guvernul la definitivarea măsurilor de îmbunătăţire a sistemului de salarizare şi normare. Sporirea salariilor şi ridicarea continuă a nivelului de trai al oamenilor muncii pot avea loc numai în condiţiile creşterii producţiei, ale creşterii productivităţii muncii şi reducerii preţului de cost. Aceasta cere o luptă hotărîtă din partea oamenilor muncii din industrie şi agricultură pentru descoperirea şi folosirea resurselor interne, pentru folosirea cît mai productivă a timpului de lucru şi înfăptuirea unui regim strict de economii, pentru realizarea şi depăşirea sarcinilor planului de stat. Măsuri de îmbunătăţire a planificării economiei. Bugetul de Stat Tovarăşi. In elaborarea planului pe anul 1957 s-a făcut un pas înainte în direcţia îmbunătăţirii metodelor de planificare şi de conducere a economiei naţionale. Numărul indicatorilor a fost simţitor redus, ceea ce uşurează îndeplinirea de către întreprinderi a sarcinilor de plan, dîndu-le mai multă iniţiativă. In domeniul aprovizionării s-au lărgit drepturile întreprinderilor, trecîndu-se repartiţia a 2 500 produse din competenţa ministerelor şi direcţiilor generale în competenţa întreprinderilor. Sarcina principală în domeniul aprovizionării tehnico-materiale este asigurarea regularităţii aprovizionării fabricilor cu materii prime auxiliare. In acest scop s-a prevăzut în plan sporirea stocurilor tehnice şi a rezervelor în întreprinderi şi pe şantiere. Planificarea şi gospodărirea fondului de salarii au fost lăsate în mai mare măsură,în răspunderea directă a ministerelor şi întreprinderilor, planul de stat stabilind numai fondul total de salarii la dispoziţia ministerelor, iar de la ministere în jos la dispoziţia întreprinder i ••.•teob*nr*a ducţiei planificate. In planificarea investiţiilor •.»•iU'ste ' 1 i V.1 total pe minister şi listele prin i. .•••lui Mr.-te -a sar. r de dare în funcţiune, lăsîndu .• »«-.p * stabili volumul lucrărilor pe fixe amin Nu se mai planifică central r rt ■ și r ii.'v,. • . de muncă, precum și pregătire: 1 : .oii: ,.ii . fiecare întreprindere va trebui T grjeasca W «. g. și calificarea cadrelor ce-i sînt istituțiile de specialitate în ceea a privt- r . _• lor medii şi superioare. Pentru realizarea planului ; al pe 195/ ?i , dar. greutăţilor ce ne vor sta în c • nea sară . tuturor forţelor clasei muncito: , ponorului ■ n ■ & tru a îmbunătăţi organizarea . i ea-iomi : i t a stimula iniţiativa creatoare ui noastră. Metoda principală pentru a pute» realiza n, ;-jt i..... rilg și Directivele Congresului ai il u a P \\ Ri. a parelor C.C. din 1956 este ridicat nivelului inti. o-.., •., ,i mice și culturale, pe baza parti cpării tot mai largi t i i mari a oamenilor muncii la rez- T ;.rra problemelor ' Tovarăși, In această plenară a C.C. al P VI, urmează a ., ui « și proiectul bugetului de stat i - a.'i,: 1957. tie- a .r.... e borat pe baza indicatorilor pro. planului- ■» rua • 1957 și a rezultatelor executării .titlu pe il luni al.- i 1956. Bugetul este excedentar. . . .fj s.j -i, a ,. efortul sporit ce se cere buget acest an \ .., r , zarea acţiunilor de ridicare a n i ibii p» nat a, * i. , r şi ţăranilor. Majoritatea covîrşitoare a v* , i, iar. aproape 90% din total — provinomiei şi urmează a se realiza : i , ■ - i tului pe circulaţia mărfurilor şi d in- i i Volumul cheltuielilor pe anu! . •' ■ anterior, această creştere reflec' n J . - napid • .nn salarizării, sporirea alocaţiilor pensiilor ş. a., precum şi fina .-. n-ieţii ... »'• i gospodăriile ţărăneşti. O importanţă deosebită au . r. merii .n-bană tească activitatea financiară a i - Jerih.,. . ț e . , - i-• resării muncitorilor şi tehniciei In sensul lărgirii drepturilor ,omibe c, ,x "u „ie siturilor populare regionale, se pune , i jpmd din ani 1957 să se creeze la dispoziţie , fonduri de rezent, constituite din economii bugetare, din care sfaturile populae să poată acoperi unele acţiuni şi sarcini noi, ivite în curşi anului şi care nu au putut fi prevăzute cu ocazia întocmii planului economic şi a bugetului local. Pentru ca sfaturile populare să poată face faţă plăţilor prvăzute în buget în unele perioade ale anului cînd, din diferie motive veniturile nu s-ar realiza la nivelul corespunzător nvoilor de plăţi, se propune crearea de solduri de rezervă du bugetul republican la dispoziţia comitetelor executive ale siturilor populare regionale. Din acest fond se vor putea acorda împrumuturi rambursaile bugetelor raionale, oraşelor şi comunelor. Beneficiile întreprinderilor comunale şi locale se lasă aestora şi vor constitui una din sursele lor de venituri. Ele îi vor alcătui bugetul şi numai ceea ce depăşeşte posibilităţile locale se va da de la centru. Organizaţia de construcd trebuie să fie subordonată comitetului executiv al sfatulu popular de oraş. Aceasta va face ca acolo să fie proiectanţii organizaţii de construcţii, care-şi vor justifica existenţa ■ măsura în care vor lucra şi se vor specializa. Numai în msura în care se vor dezvolta organizaţiile de construcţii prorii, în care vor crea baze proprii de aprovizionare cu matriale de construcţii numai în acea măsură va creşte şi fondul de locuinţe şi se va îmbunătăţi şi spaţiul locativ actual. Trebuie să se aducă îmbunătăţiri legii spaţiului locativ, elirinîndu-se anomaliile existente, în aşa fel, încît să rezulte mai buna întreţinere a spaţiului locativ. Proiectul de buget care este prezentat astăzi plenarei C.C.al P.M.R. reflectă aceste probleme şi dă soluţiile financiareorespunzătoare, reprezentind un însemnat pas înainte faţă de bugetele anilor anteriori, atît în ce priveşte metodele finanţării economiei naţionale, cît şi în privinţa asigurării îmbunătăţirii nivelului de trai al oamenilor muncii. înlocuirea sistemului de cote obligatorii prin dezvoltarea contractărilor şi achiziţiilor Tovarăşi, Plenara Comitetului Central al partidului va dezbate problema înlocuirii actualului sistem de cote obligatorii la majoritatea produselor agricole prin organizarea schimbului între oraş şi sat pe baze comerciale. Propunerile supuse discutei plenarei prezintă deosebită însemnătate pentru dezvoltarea agriculturii în cadrul dezvoltării generale a economiei naţonale, pentru întărirea bazei economice a alianţei muncitori şiţărăneşti şi îmbunătăţirea continuă a traiului populaţiei mucitoare. După cum a arătat analiza făcută la Congresul al II-lea al partidului, cu toate că în anii puterii populare in agrcultură s-au realizat progrese însemnate, producţia agricolă a rămas încă muit în urma dezvoltării industriei, în unica cerinţelor crescînde provenite din sporirea continuă a consumului oamenilor muncii de la oraşe şi sate. In ţara noastră are loc un proces de creştere a populaţiei, care a ajuns, potrivit datelor recensămîntului din 1956, la 17.489.794 oameni. Datorită industrializării socialiste a ţârii creşte îndeosebi populaţia muncitoare din oraşe şi centre industriale, populaţie consumatoare de produse agricole între 1938 şi 1956 populaţia oraşelor a crescut cu cca. 2.000.000 locuitori. In acelaşi timp a crescut masiv consumul în rîndurile populaţiei muncitoare de la sate. Ca urmare, în faţa statului democrat-popular stă sarcina de a asigura aprovizionarea un populaţii mai numeroase şi la un nivel de trai mai ridicat decît înainte. Stocurile de produse agricole intrate în fondul central al statului şi cantităţile puse în vînzare de ţărani pe piaţa (Continuare în pag 3 a)