Flacăra Sibiului, 1959 (Anul 16, nr. 2887-2990)

1959-01-07 / nr. 2888

ORGAN AL COMITETELOR ORĂŞENESC Şl RAIONAL P. M. R. Şl AL SFATURILOR POPULARE ORĂŞENESC Şl RAIONAL SIBIU Anul XVI — Nr. 2888 Miercuri, 7 ianuarie 1959 4 pagini — 20bani O nouă planetă a Sg­areli­i: racheta făurită de geniul OAMENILOR SOVIETICI Anul 1959 a început cu o nouă şi extraordinară reali­zare a ştiinţei şi tehnicii sovietice. O rachetă cu mai multe trepte lansată în U.R.S.S. a fost trimisă în direcţia Lunii. Atingînd a doua viteză cosmică, adică 11,2 km pe secundă, racheta sovietică a devenit primul corp construit de mîna omului care scapă de sub puterea pînă acum neînfrîntă a atracţiei pămîntului. Din oră în oră, din clipă în clipă, în­treaga omenire urmăreşte cu respiraţia tăiată desfăşurarea măreţei experienţe. Această experienţă apare acum în ade­vărata ei amploare ţinînd seama că, prin uriaşa viteză im­primată rachetei, Luna însăşi va fi depăşită, iar racheta se va îndrepta ca un triumfător mesaj al omenirii spre Soare. Intrînd pe orbită în jurul astrului central al siste­mului solar, racheta va deveni de fapt prima planetă ar­tificială transmiţînd pe pămînt date şi informaţii de o ne­preţuită valoare ştiinţifică. Lansarea rachetei cosmice sovietice confirmă încă odată în văzul şi spre înţelegerea întregii omeniri, că Uniunea Sovietică a ocupat locul de frunte în ştiinţa şi teh­nica mondială. Faptul că această măreaţă realizare a fost închinată apropiatului Congres al XXI-lea al P.C.U.S. ca­pătă valoarea unui­­emoţionant omagiu adus de oamenii de ştiinţă şi tehnicienii sovietici forţei călăuzitoare a po­porului sovietic pe calea construirii comunismului. Lansarea cu succes a rachetei cosmice sovietice reflectă seriozitatea şi totodată modestia cu care oamenii de ştiinţă, poporul sovietic abordează problemele ştiin­ţifice, problemele progresului omenirii. Atmosfera care domneşte în aceste zile in jurul creatorilor rache­tei sovietice contrastează în mod flagrant cu reclama zgo­motoasă şi lăudăroşenia militaristă care însoţesc experien­ţele cu mult mai minore şi în mare parte eşuate pe care S.U.A. le întreprinde în acest domeniu. Convingerea că progresele ştiinţei şi tehnicii sovietice sunt puse cu consec­venţă şi fermitate în slujba cauzei păcii şi progresului fac ca omenirea să privească cu admiraţie, cu un sentiment de mare încredere şi satisfacţie orice nouă cucerire a Uniunii Sovietice în aceste domenii. Racheta cosmică lansată în U.R.S.S. apare în ochii popoarelor ca un purtător al chemării la pace a statului sovietic. Racheta constituie prin sine însăşi un îndemn la o atitudine realistă, lucidă, în problemele vieţii inter­naţionale, la înţelegere şi coexistenţă între toate ţările. Grandiosul zbor în cosmos al rachetei sovietice constituie o victorie istorică, epocală, a întregii omeniri. Această victorie insuflă popoarelor o imensă încredere în posibili­tăţile şi capacităţile omului, pe care socialismul le-a des­cătuşat şi le-a desfăşurat larg. Planeta artificială care se va roti în jurul soarelui purtînd drapelul şi stema Uniunii Sovietice constituie încă o dovadă şi un simbol strălucitor al faptului că ţara care înfăptuieşte pe pămînt visul cel mai înaripat al omenirii, comunismul, deschide drum ome­nirii spre cele mai înalte culmi ale civilizaţiei. Grandiosul succes al ştiinţei şi tehnicii sovietice sporind în inim­a fiecărui om mîndria de a fa­ce parte din genera­ţia cuceritorilor spaţiului cosmic, dă în acelaşi timp aripi noi şi puternice speranţelor popoarelor în pace, progres şi fericire pe pămînt. Poporul român, exprimîndu-şi în entuziaste mitinguri satisfacţia cu care a întîmpinat vestea lansării cu succes a rachetei cosmice sovietice, felicită cu căldură marele popor sovietic, glorios constructor al societăţii comuniste, pentru noua şi istorica sa realizare. (Din „Scînteia“ nr. 4413) PRIN REDUCEREA bracului tehnic In tot cursul anului 1958, la Unitatea pentru industrializarea lemnului nr. 4 Sibiu, s-a acordat o atenţie deosebită reducerii bracului tehnic, adică a defectelor de fa­bricaţie a produselor ca: neparalelism, curbu­ră, supradimensionare şi subdimensionare. In vederea reducerii bracului tehnic au fost luate o serie de măsuri: s-a instalat un gater nou, s-au înlocuit şabloanele distan­­ţiere din lemn cu şabloane metalice etc. De asemenea, s-a acordat o atenţie mai mare întreţinerii utilajului şi instruirii per­sonalului de des­ervire a maşinilor, ceea ce a făcut ca in 1933 să se reducă bracul teh­nic la cherestea de fag cu 42 la sută, faţă de 1956. Tot ca o co­nsecinţă a măsur­lor aplicate, pe lingă hărnicia muncitorilor, în cursul anului 1958 s-a putut obţine la pro­ducţia de cherestea fag aburit un beneficiu peste plan de 331.315 lei. Pentru anul 1959, colectivul de muncă al U.I.L. Sibiu şi-a luat angajamentul să reducă bracul tehnic cu 5 la sută, faţă de realizările anului trecut. LUNGU VASILE coresp. PESTE 1570 TONE îngrăşamînt natural pe tarlalele gospodăriei agricole colective din Amnaş Experienţa anilor trecuţi le-a dovedit co­lectiviştilor din G.A.C. „Vasile Ruaită“ din Amnaş că recolte sporite pot obţine numai de pe terenurile bine îngrăşate. Tocmai de aceea, ei au transportat pînă in prezent pe tarlalele gospodăriei cantitatea de 1.570 tone ingrășămint natural. Mecanizarea unei operaţii Pînă nu de mult, la secţia de cazangerie şi construcţii metalice a uzinei „Indepen­denţa“, bătutul nisipului în ţevi se­­ făcea manual. In vederea mecanizării acestei ope­raţii, inovatorul Menteti Iosif a realizat un dispozitiv cu ajutorul căruia bătutul nisipului în ţevi se face în prezent auto­mat. Prin aceasta, productivitatea muncii a crescut cu 350 la sută. In clişeu: Sus, pe platforma dispozitivului, tov. Menteli Iosif umplind ţevile cu nisip. Ultimele 60 de familii de ţărani muncitori din Şura Mare s-au înscris în unitatile agricole socialist-cooperatiste Datorită muncii politice desfăşurate, precum şi recoltelor sporite obţinute anul trecut de colec­tivişti şi întovărăşiţi, tot mai mulţi ţărani munci­tori păşesc pe calea socialismului. In comuna Şura Mare, de mai mulţi ani a luat fiinţă o gospodărie agricolă colectivă şi două înto­vărăşiri agricole, în care s-au încadrat marea ma­joritate a ţăranilor muncitori. La 20 decembrie 1958 mai erau în afara sectorului socialist-coope­ratist aproape 60 de familii. Comitetul comunal de partid, intensificind munca politică, a reuşit în aceste zile să atragă pe toţi ţăranii muncitori în unităţile agricole exis­tente. Pentru înscrierea tuturor ţăranilor muncitori în unităţile socialist-cooperatiste existente, comi­tetul comunal de partid din Şura Mare a folosit metode variate ale muncii politice de masă. Ast­fel, în afara împărţirii agitatorilor pe echipe şi sectoare de activitate, care au muncit de la om la om, s-a folosit şi agitaţia vizuală, prin gazetele de perete şi de stradă, panouri, lozinci mobilizatoare şi altele. In locuri vizibile au fost afişate grafice în care se făceau comparaţii între rezultatele la hectar obţinute în G.A.C. sau întovărăşiri şi sec­torul individual. Alte grafice comparau veniturile obţinute de colectivişti şi întovărăşiţi, din care ţă­ranii muncitori şi-au dat seama că numai sectorul socialist le poate asigura belşugul. în munca politică de lămurire s-au evidenţiat membrii comitetului comunal de partid în frunte cu tov. Polifca Aurel (secretar), Golimas Ioan, Lutsch Martin (preşedintele sfatului popular co­munal), cit şi membri ai comitetului executiv al sfatului popular comunal ca tov. Drăguşin Ioan şi Restanţă Nicolae. De asemenea au muncit bine şi tov. Niţu Bucur (secretarul organizaţiei de bază din comună), Bîrcea Luca (secretarul organizaţiei de bază a întovărăşirii ,Albina"), Opriş Nicolae (preşedintele întovărăşirii »1 Mal“), Drob­ler Mi­­hai (preşedintele G.A.C. .Brazdă nouă“) şi cadrele didactice de la şcolile elementare, romînă şi ger­mană din comună. In viitor comitetul comunal de partid va tre­bui să continue munca politică cu acelaşi avînt, pentru ca în scurt timp și satul aparținător Hamba să fie complet cooperativizat. Solşug şi viaţă nouă S­implu, concis şi puţin artistic, gazeta de pe­rete „Zorile“ de la G.A.C. Turnişor explică un eveni­ment la ordinea zilei: Foaie verde de bujor In comuna Turnişor La gospodărie, frate­le împart roade bogate. (autor Gh. Suciu, colec­tivist la G.A.C. „Zorile“ Turnişor) împrejur, în afară de paz­nic, nimeni şi numai liniş­te. îmbrăcat cu o haină lungă de culoare închisă, purtînd pe cap o cuşmă ca­­re-i acoperea şi urechile şi fruntea, bătrînul păzitor călca apăsat şi... cu im­portanţă, lăs­tnd în spate ur­me pronunţate de bocanci. S-a arătat vorbăreţ, primi­tor. - Ehei, la noi paznicul are de „muncit“ zdravăn, că-s multe de îngrijit. Aicea-i remiza pentru că­ruţe. Dincolo magaz­ia pen­tru hamuri. Lingă ea, remi­za pentru tractoare şi unel­te agricole. L­e descria pe rînd. Se apropia­ de fiecare cu grijă părintească fără să scape din vedere importanţa fiecăreia. - Cum, magazia grădinii? m-am mirat eu cînd am au­zit şi de asta. - Da! Asta foloseşte mult, altfel unde să punem toate sculele de grădinărit. Aici avem atelier de fierărie, lin­gă el, atelierul de tîmplărie şi cătă stradă-i clubul. Ca­sele vecine sînt tot ale gos­podăriei: birourile, maga­zia de scule şi ulei, moara de ciocane, magaziile cu pro­duse agricole. - La magaziile astea cu produse nu-i nimeni? -am întrebat eu ca să schimb vorba. - Ba, trăbă să fie că să împart veniturile. - Şi cine-i cu grosul? - Apăi cu impărţitu-i iac­­aşa: cine-o muncit şi-o fă­cut zîle-muncă, duce acasă şi n-o visat.­­ paznicul Moldovan Zenovie a expus o în­treagă teorie despre muncă şi venituri pînă a ajuns la cele 840 zile-muncă efec­tuate anul trecut de el îm­preună cu familia. Soţia lui a lucrat la grădină, iar bă­iatul într-o brigadă de cîmp. Peste 12.000 lei a luat nu­mai bani, la care se adaugă mai bine de 1.600 kg grîu şi aproape tot pe atîta po­rumb. Vreo 33 kg zahăr, cartofi să-i ajungă doi ani dac-ar mînca în fiecare zi şi multe alte produse din toate cite s-au mai dat. Din veniturile pe care le-a luat în ultimii doi ani şi-a făcut o casă nouă, înzestra­tă aşa cum singur spune „cu tot ce trăiră“. Şi-a propus ca în primăvară să-şi con­struiască un grajd nou.­­ Cînd s-a-nfiinţat gos­podăria, iacă pe poarta asta am tunat cu căruţa şi cu toate uneltele ce le-am avut. A prins să povestească bătrînul paznic și despre (Continuare in pag. 2-a)

Next