Flacăra Sibiului, 1960 (Anul 17, nr. 2292-3094)

1960-01-09 / nr. 2992

E REALIZĂRI­­I PERSPECTIVE încă nu se făcuse ziuă de-a binelea şi în spatele noii hale a filaturii am zărit un grup de oameni. Printre ei era şi tov. Ştefan Iosif, directorul fa­bricii „Firul roşu". El a ţinut să mă informeze cu legitimă mîndrie despre dezvoltarea fa­bricii în anii puterii populare. Din­­convorbirea noastră au reieşit o serie de lucruri im­portante pe care le voi reda mai jos. * Vechea fabrică a capitalis­tului englez avea patru secţii productive unde lucrau în con­diţii grele cîteva sute de mun­citori. Specificul acestei fa­brici (singura de acest fel din ţară) aducea venituri fabu­loase. Dar ele nu-i ajungeau patronului să se lăfăiască în huzur şi desîrîu prin marile blocuri din Londra, în vilele cumpărate prin sudoarea mun­citorilor în Elveţia sau pe coasta Adriaticei. De aceea, exploatarea creştea de la o zi la alta. Salariul de mizerie cîştigat de muncitori pe o lună nu ajungea acestora să-şi cumpere nici măcar pîinea pentru o săptămînă. Aşa de­clară vîrstnicii care au apucat acele vremuri. Nu mai vorbim de celelalte „drepturi şi libertăţi" ale mun­citorilor care erau scrise în constituţia burgheză şi pe care ei le-au înmormîntat odată cu alungarea monarhiei. Care din muncitorii de pe vremea „marilor drepturi cetăţeneşti“, au fost trimişi de patron să-şi petreacă concediul de odihnă în fostele staţiuni de pe lito­ral, Carmen Sylva, Techir­­ghiol, Mamaia sau altele? Pu­tem răspunde cu cea mai mare exactitate. Nici unul. Dar să privim acum ta­bloul fabricii, în regimul dic­taturii proletariatului. De la intrarea pe poarta fabricii, alături de vechea clădire, te întîmpină noile hale semețe, caracteristice socialismului. Pentru a exemplifica cît mai elocvent situaţia din trecut şi din prezent este suficient să arătăm că vechea filatură dis­punea de 9.779 fuse, răsuci­­toria de 6.000. Acum filatura este dotată prin grija statului cu peste 44.000 de fuse, res­pectiv 20.000 fuse la răsuci­­torie. Productivitatea muncii a crescut în ultimii 10 ani mai bine de două ori, iar numărul muncitorilor a crescut consi­derabil. Noile hale construite pe o suprafaţă de 10.000 metri patraţi sunt înzestrate cu ma­şini de cea mai înaltă pro­ductivitate. Condiţiile de mun­că create muncitorilor de aci sînt optime. Aerisirea perfectă, iluminatul fluorescent, încăl­zirea, sunt numai cîteva din condiţiile bune puse la dis­poziţie muncitorilor de aci de statul nostru democrat-popu­lar. Dar să vedem mai de­parte. In acest an se va con­strui şi se va pune în funcţie noua secţie de gazat fire iar în planul de perspectivă al fa­bricii s-a prevăzut moderniza­rea altor secţii. Pînă în 1961 fabrica va produce cu toată capacitatea iar numărul mun­citorilor va creşte de aproape 2,5 ori faţă de cel existent. Paralel cu dezvoltarea im­petuoasă a fabricii, regimul nostru a creat muncitorilor şi condiţii optime de locuit. In acest an se vor da în folosinţă cele două cămine muncito­reşti cu o capacitate de 360 locuri. In incinta fabricii se va termina noul grup social prevăzut cu cele mai moderne instalaţii, birouri şi alte, încă­peri destinate bunei funcţio­nări a procesului de producţie. Experienţa înaintată a ţăranilor şi lucrătorilor din sectorul socialist al agricul­turii evidenţiată la consfătu­irea de la Constanţa a do­vedit că creşterea anima­lelor este una dintre ramurile agricole cele mai rentabile, în plus, în condiţiile raio­nului nostru nici nu poate fi concepută o agricultură raţională, fără dezvoltarea proporţională a sectorului zootehnic paralel cu dez­voltarea sectorului cerealier. O serie de gospodării agricole colective din raio­nul nostru, în urma consfă­tuirii de la Constanţa, au pus un accent serios pe creşterea efectivelor de animale la suta de hectare. Bilanţul anului 1959 a demonstrat însă că, deşi s-au obţinut unele succese în această direcţie, şeptelul unităţilor noastre agricole de stat şi cooperatiste nu întruneşte numărul satisfă­cător, pe măsura posibili­tăţilor. Faţă de această situaţie statul nostru a venit din nou să ajute cu credite gospodăriile agri­cole colective pentru cum­părări de animale. Astfel, comitetul executiv al Sfa­tului popular regional Stalin a aprobat de curînd­­un fond de aproape 4 mi­lioane lei, de patru ori mai mult decît în anul trecut, pentru cumpărări de vaci cu lapte, scroafe și oi. Cele 23 gospodării agricole co­lective din raionul nostru au primit 3.080.000 lei pen­tru a cumpăra 770 vaci cu lapte, 750.000 lei pentru a cumpăra 2.500 de oi și 25.000 lei pentru a cumpăra 50 de scroafe. Cele mai mari credite au fost acor­date G.A.C. din Şura Mică.­­400.000 lei pentru 100 vaci In anii puterii populare ni­velul de trai al muncitorilor a crescut considerabil. Mulţi dintre ei şi-au construit case noi cu ajutor de la stat. Cîşti­­gul realizat de muncitori după Plenara C.C. al P.M.R. din 13—14 iulie 1959, în com­paraţie cu veniturile realizate în anul 1948, a crescut de 2 ori. în prezent peste 20 mun­citori urmează cursurile liceu­lui seral, iar circa 70% au urmat şcoli profesionale, medii sau şcoli de calificare la locul de muncă, cu lapte­ din Săcădate, (300.000 lei pentru 1.000 de oi)­ din Noul, (430.000 lei pentru 500 de oi şi 70 de vaci) din Roşia, (245.000 lei pentu 60 de vaci şi 10 scroafe). în general se prevede ca in anul 1960 în majoritatea G.A.C. efectivele de vaci, oi şi porci să se dubleze. Acest număr sporit de ani­male necesită desigur adă­posturi în plus şi o bază fu­rajeră mai mare. Consiliile de conducere ale G.A.C. trebuie să privească cu tot simţul de răspundere aceste probleme şi să prevadă în noile planuri de producţie o mărire considerabilă a suprafeţelor destinate cul­turilor furajere, construirea prin efort propriu a noi grajduri, noi coteţe de porci, noi saivane. Expune­rea tovarăşului Gh. Gheor­­ghiu-Dej la Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 decem­brie 1959 arată că ,,... alături de ajutorul tehnic şi finan­ciar pe care statul îl acordă gospodăriilor agricole colec­tive, acestea au posibilitatea de a mobiliza­ în mai mare măsură mijloacele materiale şi băneşti din fondurile şi resursele lor proprii pentru lucrări de investiţii. In felul acesta ele vor putea să-şi construiască mai multe graj­duri pentru bovine sau por­cine, saivane pentru oi, să amenajeze noi terenuri pen­In cadrul întreprinderii se desfăşoară o bogată activitate cultural-educativă de masă. Muncitorii de aci au la dispo­ziţie în timpul liber un club şi o bibliotecă. Ei participă fie în echipa de dansuri popu­lare, fie în brigada artistică de agitaţie, în echipa de fot­bal etc. Iată pe scurt cîteva aspecte din nepreţuitul tezaur dat de puterea populară muncitorilor de la „Firul roşu" Tălmaci, I. NISTOR tru culturi irigate etc­. Aceste indicaţii preţioase pot şi trebuie să fie traduse în fapt de multe G.A.C. din raionul nostru. în acest sens este bine să fie urmat exem­plul G.A.C. din Ruși, care a amenajat un grajd bun dintr-o șură, sau al G.A.C­­­ura Mică, care a construit un saivan de mare capacitate în bună parte cu mijloace locale. Exemple de acest fel sunt încă multe. Impor­tant este că animalele cum­părate ca şi cele existente să fie întreţinute şi hrănite în aşa fel încît să se obţină de la ele maximum de randament. Brigăzile zootehnice să fie întărite cu colectivişti capa­bili, avînd o experienţă în­delungată în creşterea ani­malelor, oameni cu simţ de răspundere în muncă. Con­siliile de conducere ale G.A.C. trebuie să controleze periodic activitatea acestor brigăzi încît sectorul zooteh­nic să fie în fiecare unitate unul dintre cele mai renta­bile sectoare. Ajutorul finan­ciar primit din partea sta­tului trebuie valorificat în cele mai bune condiţiuni, într-un timp scurt cantitatea de carne, lapte, lină produsă în G.A.C. trebuie să se du­bleze pentru a satisface in­tr-o măsură şi mai mare ce­rinţele oamenilor muncii. C.H. MILIOANE DE LEI credite pentru cumpărări de animale Iarna aceasta a fost zgîrcită cu vestmîntu-i alb. Recenta ninsoare a adus însă copiilor, ca în toţi anii, clipe de bucurie. LA RAMPĂ AMATORII Cu „File din viaţa noastră", revistă de satiră şi umor, Pa­latul cultural „Ştefan Gheor­­ghiu" ne face cunoscută o nouă formă de manifestare a mişcării artistice de amatori din oraş, spectacolul de es­tradă. Pornind de la spiritualele momente de satiră şi umor şi ajungind pină la amplele re­viste de estradă, genul acesta de spectacol a avut şi are un rol hotăritor in educarea ma­selor. Convinşi de forţa şi necesi­tatea criticii făcută şi sub formă de spectacol, echipele de amatori au atacat la riodul lor, entuziaste, acest gen con­­cretizindu-l in brigăzile artis­tice de agitaţie. Cu atit mai îmbucurător ne pare, deci, cu­rajul de a prezenta in faţa spectatorilor, nu doar un scurt program de brigadă, ci un a­­devărat spectacol de revistă. Şi „File din viaţa noastră" este primul pas. O reuşită certă a spectaco­lului o constituie desigur axa­rea lui pe diferite probleme specifice oraşului şi regiunii noastre. Se vorbeşte despre depăşirile de plan de la „In­dependenţa", despre „Balan­ţa" şi cintarele de bună cali­tate; se vorbeşte despre noile blocuri şi despre ospătarii prea puţin operativi. In tabloul „Bob de aur" au­torul C. Alexandrescu, sezi­­sind una din marile probleme ale actualităţii noastre, abor­dează cu succes problema co­lectivizării. Am sugera ca în finalul acestui tablou şi ca o întcununare a izbinzii colecti­viştilor, care au reuşit să-l aducă şi pe moş Angheluţă printre ei, regizorul să intro­ducă o suită de dansuri popu­lare, gen mult gustat de pu­blic. De asemenea ar fi bine ca regizorul să introducă şi un moment sau două de balet şi mai multe melodii populare, melodii,­in care am văzut că poate excela Silvia Coşteţeanu. Tot la rubrica realizări mai trecem şi tabloul „Cei 4“, ta­blou în care autorul ridiculi­zează periuţele şi birocraţii, oameni fără personalitate. Reţinem din acest tablou pe Titus Şerban, Ion Ghimpău, Rezeş Iulian şi in spe­cial pe Ion Cimpeanu, tinăr încă, (in ciuda vîrstei care-i argintează părul) şi care utili­zează un text o voce bine nuanţată şi adecvată mimicei. La fel, reţinem din tabloul „Prin oraşul nostru drag" cu­pletul „Una şi două, aspecte" pe melodia Garofiţei, in care remarcăm cu multă vervă pe Rodica Luca şi Mina Lascu. Din prolog reţinem prezen­ţele vocale ale cintăreţelor Maria Bozgovici, Lazăr Vio­rica, Mioara Moga, Renate Weidenfelder şi melodiile de muzică uşoară din tabloul „In voiaj" ale lui Cătoiu Ion. Mai reţinem tot din prolog inter­venţiile tăioase şi pline de semnificaţii ale recitatorilor Annemaria Iacşa, Gabi Duţă, Mina Lascu, la adresa rămă­şiţelor burgheze ce mai stă­ruie printre noi. Credem că s-a trecut totuşi uşor in acest prolog şi peste alte aspecte negative din viaţa noastră. S-ar fi putut vorbi aici despre scandalagii şi huligani, des­pre rebut­ori şi risipitori. Viaţa noastră de astăzi, complexă şi bazată pe noi concepţii faţă de lume şi faţă de om, oferă o multiplă gamă de culori. Şi aici intervine o primă gre­şeală a spectacolului. Lipsa de variaţie. In mare parte se reflectă aceleaşi idei, îmbră­cate doar in alte haine! O altă lipsă evidentă, este lipsa unui text de legătură adecvat dintre tablouri. Momentele le vedem rupte unele de altele şi, cu toate apariţiile periodice ale prezentatorilor, vorbindu­­ne de noi instantanee, specta­colul ne pare puţin dezlinat şi numerele prea risipite. Trecînd insă peste aceste mici scăderi aproape inerente începutului, nu putem să nu felicităm întregul ansamblu din care mai amintim pe Nely Mustafa, Schuster Hans, Fredy Savu şi Vasiloiu Mihai. ADRIAN MUNŢIU activist voluntar la Palatul cultural „Ştefan Gheorghiu" însemnăti pe margi­nea spectacan­dui sibiatv­„FILE DIN VIAŢA NOASTRĂ“ SFATUL z­o­ot­ehnicianului Tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 decembrie 1959 a scos în relief importanţa hrănirii animalelor cu furaje însilozate, pentru a se obţine producţii de lapte şi carne ridicate, la un preţ de cost scăzut. Nutreţul însilozat este un foarte bun furaj, suculent gus­tos, ajută digestia, are un miros uşor acrid plăcut (de mere murate sau pîine coaptă) şi conţine un procent ridi­cat de vitamina A şi de săruri minerale. Un nutreţ bine însilozat se păstrează în condiţiuni optime o perioadă destul de îndelungată de timp. Dintre toate plantele, porumbul­­ verde se păstrează cel mai bine la însilozat, datorită atît producţiei de masă verde ridicată la hectar, cît şi conţinu­tului mare de substanţe zaharoase care favorizează fermen­taţia lactică în masa de nutreţ. Furajele însilozate pot fi consumate de aproape toate speciile de animale, dar cel mai mult se folosesc în hrana taurinelor şi în special a vacilor cu lapte­ Pentru a se putea face o hrănire raţională a animalelor este bine să cunoaştem şi modul de folosire a furajelor însi­lozate. Dacă însilozarea furajelor nu s-a făcut, după indi­caţiile tehnice, nutreţul însilozat este expus la alterări. Hrănirea cu un asemenea furaj poate duce la îmbolnăvirea animalelor. Cînd se observă modificări în culoare, miros şi structura morfologică a nutreţurilor însilozate, trebuie luate toate măsurile pentru evitarea intoxicaţiilor şi îmbolnăvirilor, prin înlăturarea lor din consumaţie sau reducerea raţiei şi completarea ei cu alte furaje, în general stratul superior mai frecvent expus alterării trebuie înlăturat. Recomandăm a se adăuga regulat în raţia cu nutreţuri însilozate şi praf de cretă. Se vor lua măsuri de înlăturare a nutreţurilor în­silozate care-s mucegăite sau putrede şi se vor curăţa jghia­­burile (ieslele) după fiecare masă. Furajele însilozate au proprietatea de a reţine cu uşurinţă mirosurile, de aceea nu recomandăm a se păstra în grajd, cantităţile de siloz de la o masă la alta. Furajul însilozat îngheţat se dă în consumaţie numai după ce a fost des­­gheţat, însă îndată după desgheţare, fiindcă acest furaj dacă stă la cald se strică mai repede decît unul normal. Unei vaci cu lapte i se dă în medie pe zi» 15-2îT~kg furaj însilozat de calitate bună, iar cînd­­producţia*de lapte este mare i se dă 25-80 kg. Tineretul bovin de la vîrsta de 3-4 luni începe să primească furaj însilozat. Pînă la vîrsta de 1 an raţia zilnică poate fi de 6-8 kg. Porcilor li se poate da în medie 3-4 kg pe zi, iar oilor 1-2 kg. Furajarea tuturor animalelor cu siloz trebuie să înceapă cu cantităţi moderate şi progresive. Dacă vom ţine cont de recomandările arătate mai sus, vom reuşi să mărim productivitatea animalelor, iar pre­ţul de cost al producţiei să scadă în mod simţitor. GHEORGHE RAŢIU inginer zootehnist

Next