Flacăra Sibiului, 1962 (Anul 19, nr. 3199-3303)
1962-01-04 / nr. 3199
". IUL. 2005 PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, INVIŢI-VA ! ii . L u ii ORGAN AL COMITETELOR ORĂŞENESC Şl RAIONAL P.M.R. Şl AL SFATURILOR POPULARE ORĂŞENESC Şl RAIONAL SIBIU Anul XIX. — nr. 3199 Joi, 4 ianuarie 1962 4 pagini — 20 bani CHEMAREA Consfătuirii pe ţară a ţăranilor colectivişti Ţărani colectivişti şi întovărăşiţi, ţărani ce vă mai cultivaţi singuri bucata de pămint, mecanizatori din gospodării de stat şi staţiuni de maşini şi tractoare, tehnicieni, ingineri şi oameni de ştiinţă din agricultură, spre voi toţi îndreptăm această chemare in numele Consfătuirii pe ţară a colectiviştilor. Ne-am adunat aci laolaltă din toate regiunile ţării, colectivişti aleşi de adunările raionale, spre a lua parte la această Consfătuire, ca unii ce reprezentăm în ţara noastră agricultura socialistă. Ştiţi de bună seamă că timp de cinci zile am dezbătut împreună cu conducătorii partidului şi statului, cu oameni de ştiinţă, ingineri agronomi, zootehnişti, cu mecanizatori şi constructori de maşini, activişti de partid şi de stat, ce anume trebuie să facem pentru a încheia colectivizarea agriculturii, pentru a organiza cit mai bine gospodăriile colective, a le întări şi a le creşte tot mai mult avutul, pentru a spori recoltele de toate felurile şi a înmulţi cu mai mult animalele şi producţia lor. La Consfătuire au vorbit mulţi delegaţi, arătînd ce au făcut ei pentru a obţine cele mai ridicate recolte. A luat cuvîntul şi tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, care ne-a dat poveţe preţioase ca să putem îndeplini şi mai cu spor sarcinile ce stau în faţa agriculturii noastre. După cum am spus, noi am fost în Consfătuire delegaţi ai colectiviştilor, noi înşine colectivişti. Cei care au vorbit cunosc aşadar bine viaţa gospodăriilor colective şi ei au zugrăvit, pe bază de fapte, pe baza a tot ce se întîmplă cu adevărat în comunele şi raioanele lor, viaţa de azi a ţărănimii noastre. S-a văzut astfel că în toate părţile ţării socialismul a învins, că cea mai mare parte a ţăranilor de astăzi sînt colectivişti, că regiunile Dobrogea şi Bucureşti, două dintre cele mai mari regiuni agricole din ţară, sînt colectivizatei în întregime, iar în regiunile Banat şi Galaţi trecerea la colectivizare este aproape încheiată. Dacă treci astăzi pe ţarinile ţării de la un capăt la altul, vezi deoparte şi de alta numai lanuri mari, întinse din ia în zare. Pretutindeni vezi sate în care se ridică gratrile, saivanele, magaziile , be ale gospodăriilor colectivi şi case noi ca nişte începturi de aşezări orăşeneşti. Noi, colectiviştii, suntem astăzi o mare forţă. Insamăm laolaltă peste două mlioane de familii şi stăpâm mai mult de 5 milioane tare de pămint. Reprezentam aşadar marea mulţime a rănimii, nădejdea cea una a agriculturii din ţara ngră, chezăşia belşugului. Ogoarele unite ne dau putinţa să facem mai mule culturi, să dăm pămîntt, mai multe întrebuinţări, folosim mai chibzuit, lucrăm cu maşini, în cea mare parte şi în muncile le mai grele, după toate gurile agrotehnice, în aşa îneît de la un an la altul avem recolte tot mai ma să creştem tot mai mult nimale. Mulţi dintre cei care au vorbit la Consfătuire, preşedinţi, brigadieri sau ţari colectivişti, au arătat cu îndreptăţită mîndrie cum in gospodăriile lor colective au obţinut două şi trei mii de kg grîu la hectar, trei mii, patru mii şi unii chiar opt mii de kg porumb boabe la hectar. Tovarăşii din Dobrogea au arătat cum, după trei ani de la terminarea colectivizării, producţia de cereale este de două ori mai mare ca înainte. Noi ştim cu toţii că aşa este pretutindeni unde ţăranii au întemeiat gospodării colective. Şi mai ştim cu toţii, şi noi şi voi, că o dată cu acest belşug, colectiviştii trăiesc mult mai bine ca înainte, că şi-au făcut case de cărămidă, acoperite cu ţiglă, ca la oraş, că nimeni nu mai umblă desculţ, că sînt mai arătos îmbrăcaţi, că o mare parte sit - , că şi-au are, arabierdete şi unii dintre Ţăranul co- • izi de un ■ ■ u.ilizat, el citeşte şi învaţă pentru a-şi da singur .. sea şi viaie . ată ştiinţa şi adevarul. ..şwir. c .nunele şi ■ mai frumoase f ircă ar fi i ti uărbătoare. el e colectiea , deseori, tineri şi bătrîni, unind de la o carte în mină, fără bibliotecă notecă fără sate multe sate vezi ferestreuminate ca ziua auzi cîn--i lor şi, undeva, 3r hal. vezi multă la cinematograf. •s dortivişti se cu- i uşi sie, după a- a - ■ ase le gospodrezile de vite ' pat s lele pline, ' de pai«., după ţienilor pe care-i în- i s drum, după vor-Ştiţi, fraţi ţărani, prea bine toate acestea, că le vedem cu toţii. Ele sînt rodul colectivizării care a dat satelor belşug şi mare înlesnire. (Continuare în pag. 2-a) Vis $1 realitate Ultima zi de decembrie ... Dorinei ela căminul fabricii „7 Noiembrie".Strungarul Lăzăroiu Constantin îl aşteaptă să vină acasă dintr-o clipă în alta. In lipsa lui, intrînd în atribuţiunile lui ..Moş Gerilă, a gătit pomul de iarnă. Singur cu bradul, l-a năpădit dorul de amintiri. Mîngîie cu nostalgie cetina verde şi priveşte dansul suav al globurilor. „Ce departe-mi eşti, copilărie, şi ce săracă ai fost !... îşi zice în sine. Aude paşi; se trezeşte din visare. E Dorinei. Cuvintele pe care le repetă de cîteva zile încoace, cînd intră pe uşă — „n-a venit Moş Gerilă?" — i-au rămas pe buze. Priveşte extaziat cu ochii mari, minunăţiile colorate. Deşi a mai văzut pomi de iarnă şi-n alţi ani, acesta are farmecul ineditului. Luminile clipesc feeric jucîndu-se în globurile multicolore şi în poleiala ce îmbracă bomboanele. A Mos Gerilă miniatural tronează undeva pe o creangă înconjurat de jucării. Mut de încîntare, Dorinei nu îndrăzneşte să le atingă ... .. .Ca de obicei, Dorinei a venit lingă tăticu să-i citească din cărţile cu poveşti. De data aceasta i-a întins o carte din pom, care l-a atras prin frumusețea desenelor. E un volum de povestiri al scriitorului danez Hans Christian Andersen. In paginile ei se află și trista intîmplare a „Fetiței cu chibrituri". Tata începe să citească. Dorinei ascultă atent, privind cînd la carte, cînd la bradul împodobit. „... Era un frig cumplit şi ningea în noaptea de Anul Nou — spune autorul. Pe stradă, o fetiţă desculţă şi în capul gol, ducea într-un şorţ vechi o mulţime de cutii cu chibrituri. Toată ziua nu vînduse măcar o cutie şi nu îndrăznea să se ducă acasă fără un bănuţ. Obosită, flămîndă, s-a aşezat Ungă un zid, la adăpost. Ca să se mai încălzească puţin a aprins un băţ de chibrit. Şi îndată ca prin minune a apărut Ungă ea o sobă mare şi fierbinte în care duduia focul. Fetiţa şi-a întins picioarele sloi ca să le dezgheţe. Numai că, arzind chibritul, a dispărut şi soba, rămînînd în locul ei doar caldarîmul rece. A aprins alt băţ fetiţa şi tot ca prin vis i-a apărut înaintea ochilor o masă plină cu bunătăţi şi după aceea un pom de iarnă, încărcat cu globuri, jucării şi bomboane, cu multe luminiţe jucăuşe. A tresărit de mirare şi a întins mina să ia o păpuşă, însă tocmai atunci chibritul s-a stins şi pomul s-a topit în întuneric. Ca să-l vadă, să-şi aline dorinţa copilărească, fetiţa a aprins chibrit după chibrit..." A doua zi dimineaţa, sărmana copilă a fost găsită moartă, degerată de frig în cea din urmă noapte a anului în care plutise pe aripile unor vise atît de fermecătoare." După ultimul cuvînt citit din carte, a domnit o clipă de tăcere, ca un moment de reculegere închinat fetiţei din poveste. Dorinei a oftat ca un om mare şi a spus: „Sărăcuţa, a murit!“. Pe urmă şi-a recăpătat voioşia şi s-a s cufundat într-un joc de construcţii. Fără îndoială că Dorinei, fiul strungarului Lăzăroiu Constantin, şi toţi copiii zilelor noastre, nu pot înţelege că „Fetiţa cu chibriturile" a trăit şi a murit cu adevărat. Ei cred că tot ce văd azi e aşa de cînd lumea. Vlăsitarele de cîţiva anişori ai oamenilor muncii din patria noastră văd visurile fetiţei in realitate. Fiecare copil îşi are de Anul Nou jucăriile şi bomboanele lui, hainele lui călduroase. Părinţii lor au timp şi mijloace să le facă viaţa mai frumoasă, copilăria tot mai fericită. COSTEL PIRCALABOIU, coresp. Sclipirile luminoase ale becurilor, ale lampioanelor şi tuburilor de neon, privirile vesele şi fericite ale oamenilor te înconjoară de pretutindeni. Sîntem în „Oraşul copiilor“, dominat de falnicul brad luminat de zeci şi zeci de lumini colorate şi încărcat cu tot felul de jucării. In jurul lui stau, ca nepoţii în jurul bunicului, cunoscuţi ai celor mici din poveştile serilor. Albă ca Zăpada cu piticii din poveste au încins o horă veselă în jurul unei căsuţe mici. Iat-o şi pe Scufiţa Roşie iar capra, mama celor trei iezi cucuieţi îi pregăteşte lupului viclean praznicul pe jeratec. Dar parcă poţi spune tot ce-ai văzut aici? Fiecare căsuţă e un basm şi copiii privesc miraţi. Cînd a răsărit acest orăşel? Cine l-a adus? — Ei cine, explică un „flăcău“ cam de vreo 5 anişori lui Rodica, parcă tu nu ştii? Moş Gerilă l-a adus pentru copii. — Pentru toţi copiii? — întreabă Rodica. — Pentru toţi, — răspundea „flăcăul" — care au fost cuminţi aşa cum am fost noi. îmi permit ca în numele acestui vizitator să invit toţi copiii să viziteze orăşelul lor, care-i aşteaptă cu dulciuri făcute anume pentru ei, cu cărţi, poze şi jucăriie din cele mai frumoase. Al. C. ORĂȘELUL copiilor : Citiţi ai nunta lui de azi: Realizări şi perspective (pag. 2-a); La căminul cultural din Cristian (pag. 2-a); Tribuna propagandistului: Din experienţa mea în conducerea cercului de economie politică (pag 3-a); Nunta (pag. 3-a); Colectivistul cel mai bun agitator — „Acum şi vecinul meu este colectivist“ (pag. 3-a); De peste hotare (pag. 4-a); Ştiri şi rezultate sportive (pag. 4-a); (Continuare în pag. 2-a) Ca noaptea de revelion !la uzina „Independenţa“ E atita veselie! Tovarăşii mei de muncă petrec. Au venit mulţi fruntaşi. De o parte şi de alta a meselor, la cantina uzinei, îi zăresc pe Mihai Hirist, Ioan Ivănuş, Dumitru Copp, Romulus Hila, Ion Stimeriu... , prezent la revelion şi bătrlnul Konrad Schwartz. Lucrează de 25 de ani în uzină. In noaptea aceasta e parcă mai vesel ca oricine. Anul 1961 i-a adus satisfacţii deosebite. A venit bătrinul Schwartz la revelion şi cu cîteva scrisori. Şi toate au un conţinut asemănător: felicitări ! Felicitări pentru modul ireproşabil cum au executat maşinile de spălat. Felicitări din partea brutarilor pentru malaxoarele de frământat pline, cu un randament deosebit. A lucrat la ele bătrlnul Schwartz şi echipa sa. ... Revelionul metalurgiştilor e în toi. Orchestra de muzică uşoară a uzinei se întrece in interpretare. In ritmul dansului, perechi-perechi petrec clipe de plăcută destindere. Şi deodată dansul e întrerupt. Se aşterne liniştea. E aproape de ora 24? Nu! Nici un ceas nu arată atît. Cel ce aduce dezlegarea enigmei e magnetofonul. E vorba era e o surpriză pregătită de cercul literar „Al. Sahic”, pluguşorul uzinei. *’ Ion Reporterul, eroul satiric al gazetei noastre centrale, a plecat cu pluguşorul prin uzină. Lui Ilăpreanu, Glijor, Crudulici, Crețu, Vasiu Aţoise, Cărată, inginerilor ,Akli şi Romosan le urează succese la fel de frumoase şi-n noul an. A făcut urări şi aprovizionării, cenuşăreasa uzinei. N-a uitat nici „planificarea" şi nici... codaşii. Anul 1961 se sfirşeşte in cint şi joc. A însemnat pentru uzină un uriaş pas înainte. A lăsat uzinei daruri deosebit de frumoase: strunguri cu comandă-program, prese de 1.000 şi 400 tone, maşini de cea mai înaltă tehnicitate, la nivelul tehnicii mondiale care vor asigura o creştere a productivităţii muncii cu peste 25%. Presa de 1.000 tone e bucuria lui Hăpreanu. El şi forjării săi vor lucra in ’62 pe noua maşină. ... Minutele se scurg repede, uimitor de repede. Din anul 1961 au mai rămas doar cîteva. In sală e din nou linişte. Tovarăşii Ion Oprescu, preşedintele comitetului sindicatului, şi Nicolae Moraru, inginer şef al uzinei, felicită harnicul nostru colectiv de muncă pentru deosebitele succese dobîndite. Scurtul bilanţ e edificator: în ultimele zile uzina a primit felicitări din toate regiunile patriei. Din Bucureşti, Cluj, Reşiţa şi Hunedoara, din Călan şi Petroşeni, din Năvodari, Borzeşti, Oneşti, Bicaz... Un ropot de aplauze umple sala, apoi pentru citeva clipe luminile se sting. E ora 24. Am păşit în noul an. — La mulţi ani tovarăşi! — La mulţi ani ! — Să-nchinăm pentru noile noastre victorii !... In primele minute ale noului an, in mijlocul metalurgiştilor sosesc membri ai biroului Comitetului orăşenesc de partid, care transmit întregului colectiv urări de noi succese în anul 1962. Metalurgiştii aplaudă. Sînt voioşi. Păşesc in noul an siguri de îndeplinirea sarcinilor ce le stau in faţă. Vor produce mai mult cu aproape 40% faţă de ’61. Au luat încă de pe acum toate măsurile. Numai cele 242 propuneri făcute cu prilejul dezbaterii cifrelor de plan, pe lingă o mare creştere a productivităţii muncii, vor aduce uzinei economii de 5,5 milioane lei. C. MUSTAŢA sudor la uzina „Independenţa'’