Flacăra Sibiului, 1964 (Anul 21, nr. 3408-3509)
1964-01-04 / nr. 3408
Pe drumul profilării gospodăriei Anul 1963 a fost primul an cînd colectiviştii din Daia, Noul şi Roşia au muncit împreună. Ei s-au convins de avantajele marii gospodării unificate, care oferă condiţii de dezvoltare celor mai rentabile sectoare de producţie. De altfel şi consiliul de conducere s-a preocupat încă de la început pentru a găsi calea cea mai bună pe care s-o urmeze colectiviştii în sporirea veniturilor, a bunăstării lor. Astfel, sub îndrumarea comitetului de partid au fost studiate posibilităţile profilării gospodăriei noastre. In funcţie de condiţiile specifice, de tradiţiile fiecăruia din cele trei sate s-a şi stabilit direcţia de producţie pe care o va urma în viitor. In satul Daia, unde se pretează in mod deosebit cultivarea legumelor şi zarzavaturilor, se acordă o mare atenţie acestui sector de activitate, încă în anul trecut aţei am avut 40 din cele 50 ha pe gospodărie cultivate cu legume. In 1964 suprafaţa grădinii de legume se măreşte şi va fi în întregime la Daia. Ca să obţinem producţii cit mai sporite ne-am prevăzut să irigăm 15 ha, în care scop lucrările pregătitoare se execută în momentul de faţă. In satul Noul activitatea de producţie este profilată în special pe creşterea animalelor. De fapt, întreaga gospodărie capătă din ce în ce un tot mai pronunţat caracter zootehnic. Reiese aceasta şi din următorul exemplu: în 1959 fostele gospodării colective Daia, Roşia. Noul deţineau la un foc 480 bovine, număr care în 1962, în ajunul unificării, se ridica la circa 1 400. In prezent G.A.C. Roşia a ajuns să aibă peste 1 600 capete. Sectorul zootehnic a adus anul trecut 68 la sută din veniturile totale ale gospodăriei. Numai de la cele 6 400 ovine cîte avem am obţinut aproape 900 000 lei. Grija ce o acordă sectorului zootehnic, atît comitetul de partid, cit şi consiliul de conducere, se poate vedea şi din faptul că peste 60 la sută din numărul membrilor şi candidaţilor de partid din gospodărie muncesc ca crescători de animale. Comunistul Aron Frăţilă, de pildă, unul dintre cei mai destoinici colectivişti, este brigadier zootehnic. Această importantă funcţie o îndeplinesc şi secretari ai organizaţiilor de bază din brigăzi zootehnice cum sunt Ioan Pîrvu şi Ioan Samoilă. Printre comunişti îngrijitori de animale se numără şi Toma Albu, Samoilă Lunca, Mihai András, Nicolae Herciu şi mulţi alţii. Referitor la sectorul vegetal, ne-am propus ca din acest an să creăm în gospodăria noastră două mari asolamente: unul din care să realizăm produsele necesare colectiviştilor şi pentru a contribui la formarea fondului central al statului, iar altul pentru asigurarea bazei furajere. Principala sursă de venituri băneşti o constituie din ce în ce mai mult sectorul zootehnic. Cit de rentabilă este creşterea animalelor la noi în gospodărie reiese şi din următorul exemplu: 1 kg de carne spor in greutate vie la tineret taurin ne costă 4,50 Iei, iar statul, la categoria cu cel mai scăzut preţ, ni-l plăteşte cu 8,40 lei. Obţinînd venituri mari colectiviştii noştri sunt totodată preocupaţi de sporirea averii obşteşti, chezăşia creşterii continue a bunăstării lor. Din veniturile totale de peste 5 200 000 lei înregistrate în 1963 circa 14 la sută s-a alocat la fondul de bază al gospodăriei. Sub îndrumarea comuniştilor, membrii G.A.C. Roşia sunt hotăriţi să muncească şi mai bine în anul 1964, pentru ca sarcinile sporite ce şi le-au propus în planul de producţie să fie îndeplinite cu succes. ing. GEORGE POPA, preşedintele G.A.C. Roşia Deschiderea „Festivalului filmului la sate" Duminica trecută la peste 40 de cinematografe din raionul Sibiu a avut loc deschiderea „Festivalului filmului la sate“. Despre amploarea acestei largi acţiuni tradiţionale cu filmul nne vorbeşte cifra celor peste 15 000 de spectatori participanţi în prima zi la spectacole. In numeroase centre de comună şi în sate, la deschiderea festivalului au participat reprezentanţi ai organelor locale ale puterii de stat. La Avrig, de exemplu, tov. Gheorghe Jugăreanu, preşedintele Sfatului popular comunal, a vorbit în faţa spectatorilor despre realizările cinematografiei româneşti, şi importanţa filmului în opera de culturalizare a maselor. Un numeros public a participat şi la Tălmaci, Porumbacu de Sus, Racoviţa, Sălişte şi în alte localităţi la deschiderea festivalului, unde au fost prezentate filme realizate de cinematografia noastră și de peste hotare. în prima zi, dintre filmele prezentate, amintim: „Nu vreau să mă însor“, „Ancheta“, „Oameni de afaceri“, „Dinastia neagră“ și altele. G. N. (HtcitaLuri dt .L&tzit încă din stagiunea trecută, colectivul Teatrului de stat din Sibiu a pornit o largă acţiune de popularizare a clasicilor poeziei noastre, punînd în scenă primul recital de poezie „Eminescu“. Spectacolele au atras sute de tineri, elevi, cadre didactice şi oameni ai muncii dornici să-şi aprofundeze cunoştinţele despre creaţia marilor poeţi romîni. Ţinînd cont de ajutorul deosebit pe care îl dau asemenea forme artistice, mai ales tineretului, în însuşirea de noi cunoştinţe, artiştii sibieni vor mai prezenta în faţa spectatorilor şi alte recitaluri, formînd un ciclu. Recent a fost pregătit recitalul „Coşbuc“. In această stagiune se intenţionează şi prezentarea recitalului „Topîrceanu“. Iniţiativa preţioasă a colectivului de actori sibieni de a pregăti recitalurile de poezie, selecţionînd cele mai reprezentative lucrări ale clasicilor şi ilustrîndu-le bogat cu comentarii competente şi o bună ilustraţie muzicală, se bucură de un deosebit succes. O adevărată zi de basm Ca-ntotdeauna, carnavalul pionierilor prilejuieşte mari pregătiri şi... „griji“. Fiecare se gîndeşte cum să-şi confecţioneze costumul încît să apară în mijlocul colegilor într-o toaletă cit mai originală şi interesantă. Intr-adevăr, la carnavalul care a avut loc în 4 ianuarie, în sala tineretului, pionierii erau îmbrăcaţi în diferite costume care de care mai frumoase: chinezeşti, cubaneze, maghiare, germane. O fată, prin îmbrăcămintea ce o purta, o rochiţă bleu cu multe steluţe aplicate pe ea, reprezenta bolta cerească. Alta purta o rochiţă ingenios confecţionată simbolizînd prima floare a primăverii — ghiocelul. Toţi, parcă pluteau de bucurie şi fericire. Cele mai frumoase melodii de muzică uşoară i-au îndemnat pe majoritatea dintre ei la dans. Am întîlnit aici mulţi elevi fruntaşi la învăţătură, pe Liliana Vlad, Ioan Chidu, Ladislau Marton, Bianca Czitron, Cornelia Dobrin, Livia Urdea, Rodica Vitan etc. Mi-au stăruit în minte, mult timp, entuziasmul, tinereţea şi voioşia de la carnaval. In trecut acest termen nici nu exista în vocabularul copiilor. Colectiviștii din Șura Mare au adeseori ocazia să asiste la frumoase programe date de echipa de dansuri a căminului cultural. In clişeu vă prezentăm o scenă dintr-un dans german. de la denţa este Comunistul Nicolae Dogaru Indepen- Sibiu apreciat pentru calitatea bună a pieselor lucrate de el. Clișeul nostru vi-l prezintă în timpul prelucrării unei piese la morteză. Meşterii colectivei într-o zi tata m-a luat frumuşel de mină şi mi-a zis pe ton hotărit: „Băiete de-acum eşti mare. Ai 11 ani. Trebuie să-ţi faci un rost în viaţă“. Şi m-a dus frumuşel la meşterul Doican din sat. Devenisem din ziua aceea ucenic. Cinci ani in şir am fost nevoit să fur meseria de zidar. La 16 ani, am primit cartea de lucrător. Asta a însemnat că pot pleca singur in viaţă, că pot muşca liber din amarul şi sărăcia ei. * Astăzi, cel care la 16 ani, cu cartea de lucrător in mină putea să se lupte cu nevoile, are peste 56 de ani. Se numeşte Iosif Limbăşan. Este meşter priceput şi apreciat la gospodăria colectivă din Racoviţa. Multe case a ridicat din cărămidă şi piatră. Cind s-a pus temelia Oraşului Victoria, a lucrat acolo, ca şef de echipă. A zidit blocuri, case de cultură. Astăzi, fiica sa Maria, locuitoarea acestui oraş, deschide fereastra de la bloc şi primeşte dimineaţa munţilor. „E blocul făcut de tata“. Acum Iosif Limbăşan lucrează in sectorul de construcţii al gospodăriei, un sector cu multă căutare. Gospodăria colectivă din Racoviţa şi-a dezvoltat, pe lingă celelalte, un puternic sector de construcţii, în el sunt grupaţi toţi meseriaşii: dulgheri, zidari,timplari... Peste 36 la număr. Meşterul losif Limbăşan, împreună cu alţii ca Ion Stoica, losif Stoica, Ion Mureşan, Nicolae Limbăşan sunt şefi de echipă. Priceperea constructorilor din Racoviţa a trecut mult de hotarele comunei. Zeci de construcţii durate de iscusinţa, de braţele lor harnice, nici astăzi in soare, pe întinsul întregului raion. Căminele culturale din Sebeşu de Sus, Gura Rîului, ei le-au făcut. Şcoala de 8 ani din Avrig, cele două clase noi şi grădiniţa din Racoviţa, de asemenea. Cindi cele 40 de ferestre ale şcolii din Porceşti se deschid larg — pătrunde prin ele aerul răcoros al munţilor. Toate au fost construite cu migală in atelierul gospodăriei. Pentru gospodăriile colective ei au construit grajduri, magazii, saivane — cum sunt cele de la Şelimbăr, Bungard, Tălmaci, Porumbacu de Jos ... Din construcţiile înălţate au adus gospodăriei însemnate venituri, în anul 1962, 230 000 lei, iar în anul trecut peste 250 000 lei. Şi în cadrul colectivei din Racoviţa au făcut lucruri de toată lauda. Numai in 1963 au construit două grajduri, 1 magazie pentru 70 vagoane cereale și 2 adăposturi pentru porcine. De remarcat este faptul că s-au folosit materiale de pe plan local ieftine ca: pietriș, nisip, cărămizi, lemn, realizînd frumoase economii. De exemplu, magazia care ar fi costat 150000 lei, ei au construit-o cu 43 000 lei. Economiile şi veniturile au contribuit la creşterea valorii băneşti a zilei-muncă, cu 3 lei. Meşterii colectivei au construit şi zeci de case, în Racoviţa in ultimii doi ani peste 70. „ Le facem ferestrele mari şi luminoase, pentru că de-acum poate să se uite oricine in casa noastră să ne vadă belşugul şi fericirea — spune meşterul losif Limbăşan, înainte casele erau altfel. Cu ferestre mici şi bătute in cuie, ca să nu se vadă sărăcia şi amarul din ele. * Adeseori meşterul Limbăşan, la timplele căruia au înflorit ghioceii vieţii, trece pe la atelierul colectivei, îi place să-i vadă pe cei doi fii de colectivişti Ion Vichendea şi Iosif Drăgoi, cum învaţă meseria. Se uită la ei cum şlefuiesc lemnul, dindu-i luciu metalic şi îşi aminteşte că şi el a fost ucenic. Prof. VICTOR VOICU Despre comisiile zootehnice comunale Pentru ca activitatea de creştere a animalelor să fie mai mult sprijinită, în primăvara anului trecut au fost create, pe lîngă sfaturile populare comunale, comisiile zootehnice. Din ele fac parte: preşedinţi de sfaturi populare şi de gospodării colective, agronomi şi zootehnişti, medici şi tehnicieni veterinari, brigadieri zootehnici şi alţi oameni competenţi care muncesc în acest domeniu. Menirea comisiilor zootehnice este de a urmări în permanenţă şeptelul de animale din comunele respective, atît în cadrul G.A.C., cît şi al gospodăriilor individuale, iar prin măsurile ce le iau să contribuie la dezvoltarea lui continuă. Datorită preocupărilor intense şi simţului de răspundere care a caracterizat activitatea celor mai multe comisii din raionul nostru, s-a reuşit ca în 1963 să se pună stavilă sacrificărilor fără rost a animalelor, în general, şi a tineretului de prăsilă în special. Un început bun în activitatea acestor comisii poate fi considerat faptul că s-a introdus registrul pentru evidenţa viţeilor şi celorlalte animale nou născute. In el sunt trecute de asemenea şi alte mişcări survenite în efectivele de animale din comună: vînzări, cumpărări, sacrificări sau eventualele mortalităţi. O realizare evidentă a comisiilor zootehnice constă în achiziţionarea viţeilor sugari de vacă şi de bivol din gospodăriile personale ale colectiviştilor şi ale altor crescători de animale, care nu dispun de condiţiile necesare pentru a-i creşte şi îngrăşa. Cu viţeii respectivi s-au creat creşe speciale pe lîngă gospodăriile colective. Astfel au fost absorbiţi peste 900 viţei, care erau sortiţi sacrificărilor premature. Numai G.A.C. Scorei a strîns în creşa sa peste 70 viţei de bivol. Exemple bune în această privinţă sînt şi G.A.C. Roşia, Cornăţel, Săcădate, Avrig, care contribuie la valorificarea mult mai rentabilă a animalelor, ţinînd cont de sporul mare de preţ la viţeii predaţi în greutate de peste 200 kg. Dintre comisiile zootehnice cu o rodnică activitate merită a fi amintită cea din Alămor, încă de la înfiinţare această comisie şi-a luat în serios atribuţiile, stabilind sarcinile ce revin fiecăruia din membrii ei. Şedinţele ţinute săptămînal, analizele făcute cu acest prilej au dat posibilitate comisiei să nu-i scape din vedere nici unul din aspectele mai importante ale creșterii animalelor. Iată cîteva din realizări: urmărirea montei, batalizarea berbecilor, activizarea comisiei de cumpărări de animale a G.A.C., ţinerea evidenţei producţiei de lapte pe cap de vacă furajată, depistarea animalelor necorespunzătoare şi clasarea lor la timp, studierea posibilităţilor de asigurare a apei necesare animalelor pe timpul verii şi propunerea amenajării unor fîntîni în păşunat... Tot în rîndul acestora se numără şi preocuparea pentru crearea unei baze furajere corespunzătoare, atît animalelor proprietate obştească, cît şi celor proprietate personală ale colectiviştilor. Nu întîmplător în luna august G.A.C. Alămor a înregistrat cea mai mare producţie de lapte pe cap de vacă furajată din raionul nostru, iar în prezent se află, din acest punct de vedere, printre unităţile fruntaşe. Tineretul taurin este bine îngrijit, sunt asigurate furajele necesare stabulaţiei pentru animalele G.A.C. Mulţumitoare poate fi considerată în această privinţă şi activitatea comisiei zootehnice din Ocna Sibiului. Formal a muncit însă comisia din Amnaş, unde preşedintele, Vaier Oţoiu, şi medicul veterinar, Virgil Vîrcolacu, cărora le revine principala răspundere, n-au reuşit să aprofundeze problemele de bază şi au lăsat totul să meargă la voia întîmplării. Medicul veterinar Ioanes Savu pare a fi complet străin de problemele comisiilor zootehnice din Tălmaci şi Porceşti. De asemenea activitatea comisiei din Racoviţa s-a rezumat doar la încheierea procesului verbal de constituire a ei. La ora actuală animalele se găsesc în stabulaţie. Pentru ca producţiile lor să fie în continuă creştere se cere din partea comisiilor zootehnice mai multă preocupare privind întreţinerea şi furajarea. Principala atenţie a membrilor comisiilor trebuie să fie îndreptată spre crescătorii de animale. Toţi aceia care muncesc în sectorul zootehnic să fie mai mult ajutaţi şi îndrumaţi. Furajarea să se facă fără nici un fel de risipă. Administrarea furajelor în condiţii cît mai avantajoase, pentru a da maximum de randament, este de asemenea o problemă de mare răspundere. Să nu rămînă fir de pai, cocean de porumb sau alte resturi care să nu fie tocate și, în amestec cu borhoturi, date în hrana animalelor. Comisiile zootehnice vor trebui să pătrundă mai adînc în miezul problemelor legate de creșterea animalelor, activitatea lor să nu înceteze nici o clipă. Ele trebuie să devină un sprijin real al crescătorilor de animale şi primul factor în sporirea şeptelului şi a producţiei acestuia, în fiecare comună din raionul nostru. Dr. SIMION PACURARU, vicepreşedinte al Consiliului agricol raional