Flacăra Sibiului, 1964 (Anul 21, nr. 3408-3509)

1964-01-04 / nr. 3408

Pe drumul profilării gospodăriei Anul 1963 a fost primul an cînd colectiviştii din Da­­ia, Noul şi Roşia au mun­cit împreună. Ei s-au con­vins de avantajele marii gos­podării unificate, care oferă condiţii de dezvoltare celor mai rentabile sectoare de producţie. De altfel şi consi­liul de conducere s-a preo­cupat încă de la început pentru a găsi calea cea mai bună pe care s-o urmeze colectiviştii în sporirea ve­niturilor, a bunăstării lor. Astfel, sub îndrumarea co­mitetului de partid au fost studiate posibilităţile profi­lării gospodăriei noastre. In funcţie de condiţiile speci­fice,­ de tradiţiile fiecăruia din cele trei sate s-a şi sta­bilit direcţia de producţie pe care o va urma în viitor. In satul Daia, unde se pretează in mod deosebit cul­tivarea legumelor şi zarza­vaturilor, se acordă o mare atenţie acestui sector de ac­tivitate, încă în anul trecut aţei am avut 40 din cele 50 ha pe gospodărie culti­vate cu legume. In 1964 su­prafaţa grădinii de legume se măreşte şi va fi în între­gime la Daia. Ca să ob­ţinem producţii cit mai spo­rite ne-am prevăzut să iri­găm 15 ha, în care scop lucrările pregătitoare se execută în momentul de faţă. In satul Noul activitatea de producţie este profilată în special pe creşterea animale­lor. De fapt, întreaga gos­podărie capătă din ce în ce un tot mai pronunţat carac­ter zootehnic. Reiese aceasta şi din următorul exemplu: în 1959 fostele gospodării co­lective Daia, Roşia. Noul de­ţineau la un foc 480 bovine, număr care în 1962, în aju­nul unificării, se ridica la circa 1 400. In prezent G.A.C. Roşia a ajuns să aibă peste 1 600 capete. Sectorul zootehnic a adus anul trecut 68 la sută din veniturile totale ale gospo­dăriei. Numai de la cele 6 400 ovine cîte avem am obţinut aproape 900 000 lei. Grija ce o acordă secto­rului zootehnic, atît comi­tetul de partid, cit şi con­siliul de conducere, se poate vedea şi din faptul că peste 60 la sută din numărul mem­brilor şi candidaţilor de partid din gospodărie mun­cesc ca crescători de ani­male. Comunistul Aron Fră­­ţilă, de pildă, unul dintre cei mai destoinici colecti­vişti, este brigadier zooteh­nic. Această importantă funcţie o îndeplinesc şi se­cretari ai organizaţiilor de bază din brigăzi zootehni­ce cum sunt Ioan Pîrvu şi Ioan Samoilă. Printre comu­nişti îngrijitori de animale se numără şi Tom­a Albu, Sa­moilă Lunca, Mihai András, Nicolae Herciu şi mulţi alţii. Referitor la sectorul vege­tal, ne-am propus ca din a­­cest an să creăm în gospo­dăria noastră două mari aso­­lamente: unul din care să realizăm produsele necesare colectiviştilor şi pentru a contribui la formarea fon­dului central al statului, iar altul pentru asigurarea bazei furajere. Principala sursă de venituri băneşti o constituie din ce în ce mai mult sec­torul zootehnic. Cit de ren­tabilă este creşterea animale­lor la noi în gospodărie re­iese şi din următorul exem­plu: 1 kg de carne spor in greutate vie la tineret tau­rin ne costă 4,50 Iei, iar statul, la categoria cu cel mai scăzut preţ, ni-l plăteş­te cu 8,40 lei. Obţinînd venituri mari co­lectiviştii noştri sunt totoda­tă preocupaţi de sporirea a­­verii obşteşti, chezăşia creş­terii continue a bunăstării lor. Din veniturile totale de peste 5 200 000 lei înregis­trate în 1963 circa 14 la sută s-a­ alocat la fondul de bază al gospodăriei. Sub îndrumarea comuniş­tilor, membrii G.A.C. Roşia sunt hotăriţi să muncească şi mai bine în anul 1964, pentru ca sarcinile sporite ce şi le-au propus în planul de producţie să fie înde­plinite cu succes. ing. GEORGE POPA, preşedintele G.A.C. Roşia Deschiderea „Festivalului filmului la sate" Duminica trecută la peste 40 de cinematogra­fe din raionul Sibiu a avut loc deschiderea „Festivalului filmului la sate“. Despre amploarea acestei largi acţiuni tra­diţionale cu filmul nne vorbeşte cifra celor peste 15 000 de spectatori par­ticipanţi în prima zi la spectacole. In numeroase centre de comună şi în sate, la des­chiderea festivalului au participat reprezentanţi ai organelor locale ale puterii de stat. La Avrig, de exemplu, tov. Gheor­­ghe Jugăreanu, preşedin­tele Sfatului popular co­munal, a vorbit în faţa spectatorilor despre rea­lizările cinematografiei româneşti, şi importanţa filmului în opera de cul­turalizare a maselor. Un numeros public a participat şi la Tălmaci, Porumbacu de Sus, Raco­­viţa, Sălişte şi în alte lo­calităţi la deschiderea festivalului, unde au fost prezentate filme realizate de cinematografia noastră și de peste hotare. în prima zi, dintre filmele prezentate, amintim: „Nu vreau să mă însor“, „Ancheta“, „Oameni de afaceri“, „Dinastia nea­gră“ și altele. G. N. (HtcitaLuri dt .L&tzit încă din stagiunea trecu­tă, colectivul Teatrului de stat din Sibiu a pornit o largă acţiune de popularizare a clasicilor poeziei noastre, punînd în scenă primul re­cital de poezie „Eminescu“. Spectacolele au atras sute de tineri, elevi, cadre di­dactice şi oameni ai mun­cii dornici să-şi aprofundeze cunoştinţele despre creaţia marilor poeţi romîni. Ţinînd cont de ajutorul deosebit pe care îl dau ase­menea forme artistice, mai ales tineretului, în însuşirea de noi cunoştinţe, artiştii si­bieni vor mai prezenta în faţa spectatorilor şi alte re­citaluri, formînd un ciclu. Recent a fost pregătit reci­talul „Coşbuc“. In această stagiune se intenţionează şi prezentarea recitalului „Topîrceanu“. Iniţiativa preţioasă a colec­tivului de actori sibieni de a pregăti recitalurile de poezie, selecţionînd cele mai reprezentative lucrări ale cla­sicilor şi ilustrîndu-le bogat cu comentarii competente şi o bună ilustraţie muzicală, se bucură de un deosebit succes. O adevărată zi de basm Ca-ntotdeauna, carnavalul pionierilor prilejuieşte mari pre­gătiri şi... „griji“. Fiecare se gîndeşte cum să-şi confec­ţioneze costumul încît să apară în mijlocul colegilor într-o toaletă cit mai originală şi interesantă. Intr-adevăr, la car­navalul care a avut loc în 4 ianuarie, în sala tineretului, pionierii erau îmbrăcaţi în diferite costume care de care mai frumoase: chinezeşti, cubaneze, maghiare, germane. O fată, prin îmbrăcămintea ce o purta, o rochiţă bleu cu multe steluţe aplicate pe ea, reprezenta bolta cerească. Alta purta o rochiţă ingenios confecţionată simbolizînd prima floare a primăverii — ghiocelul. Toţi, parcă pluteau de bucurie şi fericire. Cele mai fru­moase melodii de muzică uşoară i-au îndemnat pe majori­tatea dintre ei la dans. Am întîlnit aici mulţi elevi fruntaşi la învăţătură, pe Li­liana Vlad, Ioan Chidu, Ladislau Marton, Bianca Czitron, Cornelia Dobrin, Livia Urdea, Rodica Vitan etc. Mi-au stăruit în minte, mult timp, entuziasmul, tinereţea şi voioşia de la carnaval. In trecut acest termen nici nu exista în vocabularul copiilor. Colectiviștii din Șura Mare au adeseori ocazia să asiste la frumoase pro­grame date de echipa de dansuri a căminului cul­tural. In clişeu vă prezen­tăm o scenă dintr-un dans german. de la denţa este Comunistul Ni­colae Dogaru Indepen- Sibiu apreciat pentru calitatea bună a pieselor lucrate de el. Clișeul nostru vi-l prezintă în timpul prelucră­rii unei piese la morteză. Meşterii colectivei într-o zi tata m-a luat frumuşel de mină şi mi-a zis pe ton hotărit: „Băiete de-acum eşti mare. Ai 11 ani. Trebuie să-ţi faci un rost în viaţă“. Şi m-a dus frumuşel la meşterul Doican din sat. Devenisem din ziua aceea ucenic. Cinci ani in şir am fost nevoit să fur meseria de zidar. La 16 ani, am primit cartea de lucrător. Asta a însemnat că pot pleca singur in viaţă, că pot muşca liber din amarul şi sărăcia ei. * Astăzi, cel care la 16 ani, cu cartea de lucrător in mină putea să se lupte cu nevoile, are peste 56 de ani. Se numeşte Iosif Limbăşan. Este meşter priceput şi apreciat la gospodăria colectivă din Racoviţa. Multe case a ridicat din cărămidă şi piatră. Cind s-a pus teme­lia Oraşului Victoria, a lucrat acolo, ca şef de echipă. A zidit blocuri, case de cultură. Astăzi, fiica sa Maria, locuitoarea acestui oraş, deschide fereastra de la bloc şi pri­meşte dimineaţa munţilor. „E blocul făcut de tata“. Acum Iosif Limbăşan lucrează in sectorul de construcţii al gospodăriei, un sector cu multă căutare. Gospodăria colectivă din Racoviţa şi-a dezvoltat, pe lingă celelalte, un puternic sector de construcţii, în el sunt grupaţi toţi meseriaşii: dulgheri, zidari,­­timplari... Peste 36 la număr. Meşterul losif Limbă­şan, împreună cu alţii ca Ion Stoica, losif Stoica, Ion Mureşan, Nicolae Limbăşan sunt şefi de echipă. Priceperea constructorilor din Racoviţa a trecut mult de hotarele comunei. Zeci de construcţii durate de iscusinţa, de braţele lor harnice, nici astăzi in soare, pe întinsul întregului raion. Căminele culturale din Sebeşu de Sus, Gura Rîului, ei le-au făcut. Şcoala de 8 ani din Avrig, cele două clase noi şi grădiniţa din Racoviţa, de asemenea. Cindi cele 40­ de ferestre ale şcolii din Porceşti se deschid larg — pătrunde prin ele aerul răcoros al munţilor. Toate au fost construite cu migală in atelierul gos­podăriei. Pentru gospodăriile colective ei au construit grajduri, magazii, saivane — cum sunt cele de la Şelimbăr, Bungard, Tălmaci, Porumbacu de Jos ... Din construcţiile înălţate au adus gospo­dăriei însemnate venituri, în anul 1962, 230 000 lei, iar în anul trecut peste 250 000 lei. Şi în cadrul colectivei din Racoviţa au făcut lucruri de toată lauda. Numai in 1963 au construit două grajduri, 1 magazie pentru 70 vagoane cereale și 2 a­­dăposturi pentru porcine. De remarcat este faptul că s-au folosit materiale de pe plan local ieftine ca: pie­triș, nisip, cărămizi, lemn, realizînd frumoase economii. De exemplu, magazia care ar fi costat 150000 lei, ei au construit-o cu 43 000 lei. Economiile şi veniturile au contribuit la creşterea valorii băneşti a zilei-muncă, cu 3 lei. Meşterii colectivei au construit şi zeci de case, în Racoviţa in ultimii doi ani peste 70. „ Le facem ferestrele mari şi luminoase, pentru că de-acum poate să se uite oricine in casa noastră să ne vadă belşugul şi feri­cirea — spune meşterul losif Limbăşan, îna­inte casele erau altfel. Cu ferestre mici şi bătute in cuie, ca să nu se vadă sărăcia şi amarul din ele. * Adeseori meşterul Limbăşan, la timplele căruia au înflorit ghioceii vieţii, trece pe la atelierul colectivei, îi place să-i vadă pe cei doi fii de colectivişti Ion Vichendea şi Iosif Drăgoi, cum învaţă meseria. Se uită la ei cum şlefuiesc lemnul, dindu-i luciu metalic şi îşi aminteşte că şi el a fost ucenic. Prof. VICTOR VOICU Despre comisiile zootehnice comunale Pentru ca activitatea de creştere a animalelor să fie mai mult sprijinită, în primă­vara anului trecut au fost create, pe lîngă sfaturile populare comunale, comisiile zootehnice. Din ele fac par­te: preşedinţi de sfaturi populare şi de gospodării co­lective, agronomi şi zooteh­­nişti, medici şi tehnicieni ve­terinari, brigadieri zootehnici şi alţi oameni competenţi ca­re muncesc în acest dome­niu. Menirea comisiilor zoo­tehnice este de a urmări în permanenţă şeptelul de ani­male din comunele respec­tive, atît în cadrul G.A.C., cît şi al gospodăriilor indivi­duale, iar prin măsurile ce le iau să contribuie la dez­voltarea lui continuă. Datorită preocupărilor in­tense şi simţului de răspun­dere care a caracterizat ac­tivitatea celor mai multe co­misii din raionul nostru, s-a reuşit ca în 1963 să se pună stavilă sacrificărilor fără rost a animalelor, în gene­ral, şi a tineretului de pră­­silă în special. Un început bun în activitatea acestor co­misii poate fi considerat faptul că s-a introdus regis­trul pentru evidenţa viţeilor şi celorlalte animale nou născute. In el sunt trecute de asemenea şi alte mişcări sur­venite în efectivele de ani­male din comună: vînzări, cumpărări, sacrificări sau e­­ventualele mortalităţi. O realizare evidentă a co­misiilor zootehnice constă în achiziţionarea viţeilor sugari de vacă şi de bivol din gos­podăriile personale ale colec­tiviştilor şi ale altor crescători de animale, care nu dispun de condiţiile necesare pentru a-i creşte şi îngrăşa. Cu vi­ţeii respectivi s-au creat cre­şe speciale pe lîngă gospo­dăriile colective. Astfel au fost absorbiţi peste 900 vi­ţei, care erau sortiţi sacrifi­cărilor premature. Numai G.A.C. Scorei a strîns în creşa sa peste 70 viţei de bivol. Exemple bune în aceas­tă privinţă sînt şi G.A.C. Ro­şia, Cornăţel, Săcădate, A­­vrig, care contribuie la va­lorificarea mult mai renta­bilă a animalelor, ţinînd cont de sporul mare de preţ la viţeii predaţi în greutate de peste 200 kg. Dintre comisiile zootehnice cu o rodnică activitate me­rită a fi amintită cea din A­­lămor, încă de la înfiinţare această comisie şi-a luat în serios atribuţiile, stabilind sarcinile ce revin fiecăruia din membrii ei. Şedinţele ţi­nute săptămînal, analizele făcute cu acest­­ prilej au dat posibilitate comisiei să nu-i scape din vedere nici u­­nul din aspectele mai im­portante ale creșterii anima­lelor. Iată cîteva din reali­zări: urmărirea montei, bata­­lizarea berbecilor, activizarea comisiei de cumpărări de a­­nimale a G.A.C., ţinerea e­­videnţei producţiei de lapte pe cap de vacă furajată, de­pistarea animalelor necores­punzătoare şi clasarea lor la timp, studierea posibilităţilor de asigurare a apei necesare animalelor pe timpul verii şi propunerea amenajării unor fîntîni în păşunat... Tot în rîndul acestora se numără şi preocuparea pentru crearea unei baze furajere corespun­zătoare, atît animalelor pro­prietate obştească, cît şi celor proprietate personală ale co­lectiviştilor. Nu întîmplător în luna august G.A.C. Ală­­mor a înregistrat cea mai mare producţie de lapte pe cap de vacă furajată din ra­ionul nostru, iar în prezent se află, din acest punct de vedere, printre unităţile frun­taşe. Tineretul taurin este bine îngrijit, sunt asigurate furajele necesare stabulaţiei pentru animalele G.A.C. Mulţumitoare poate fi considerată în această privin­ţă şi activitatea comisiei zo­otehnice din Ocna Sibiului. Formal a muncit însă comi­sia din Amnaş, unde preşe­dintele, Vaier Oţoiu, şi me­dicul veterinar, Virgil Vîr­­colacu, cărora le revine prin­cipala răspundere, n-au reu­şit să aprofundeze probleme­le de bază şi au lăsat totul să meargă la voia întîm­­plării. Medicul veterinar Ioa­­nes Savu pare a fi complet străin de problemele comisi­ilor zootehnice din Tălmaci şi Porceşti. De asemenea ac­tivitatea comisiei din Racovi­ţa s-a rezumat doar la în­cheierea procesului verbal de constituire a ei. La ora actuală animalele se găsesc în stabulaţie. Pen­tru ca producţiile lor să fie în continuă creştere se cere din partea comisiilor zoo­tehnice mai multă preocu­pare privind întreţinerea şi furajarea. Principala­ aten­ţie a membrilor comisiilor trebuie să fie îndreptată spre crescătorii de animale. Toţi aceia care muncesc în sec­torul zootehnic să fie mai mult ajutaţi şi îndrumaţi. Furajarea să se facă fără nici un fel de risipă. Admi­nistrarea furajelor în condi­ţii cît mai avantajoase, pen­tru a da maximum de ran­dament, este de asemenea o problemă de mare răspun­dere. Să nu rămînă fir de pai, cocean de porumb sau alte resturi care să nu fie tocate și, în amestec cu borhoturi, date în hrana a­­nimalelor. Comisiile zootehnice vor trebui să pătrundă mai adînc în miezul problemelor lega­te de creșterea animalelor, activitatea lor să nu încete­ze nici o clipă. Ele trebuie să devină un sprijin real al crescătorilor de animale şi primul factor în sporirea şeptelului şi a producţiei a­­cestuia, în fiecare comună din raionul nostru. Dr. SIMION PACURARU, vicepreşedinte al Consiliului agricol raional

Next