Flacăra, octombrie-decembrie 1956 (Anul 5, nr. 19-24)

1956-10-01 / nr. 19

M­i-am luat rămas bun de la Cărpiniş într-o seară de au­gust, senină, plină de zăduf. Trenul a înconjurat cîteva minute satul. De la fereastră vedeam limpe­de casele gospodăreşti pe pereţii că­rora luna azvîrlea pale de lumină, ochiurile de apă în jurul cărora ziua se string stolurile de raţe, coşul topitoriei de cînepă ce stătea înfipt în orizont... Apoi n-a mai fost nimic. Şi, blagoslovit de razele lunii, am început să-mi orînduiesc impresiile, să „filozofez“ adică, aşa cum mă tachina tovarăşul meu de drum, fotoreporterul. Am mai fost la Cărpiniş acum cîţiva ani, atunci cînd gospodăria abia lepădase scutecele şi încerca primii paşi, timizi şi tremurători. Şi am revăzut satul azi. Am tresărit la întîlnirea aceasta, aşa cum tresari, surprins şi înduioşat, cînd Fotografii de A. IOVINESCU în locul unui plod îţi apare în faţă un flăcău chipeş, căruia i-au mijit mustăţile. Aceasta a fost şi impresia care mi-a rămas de la Cărpiniş: gospodăria colectivă a intrat în adolescenţă. A intrat în această vîrstă de aur, ale cărei atribute sînt entuziasmul şi impul­sivitatea, avîntul impetuos şi încă­­păţînarea, naivitatea şi lesnicioasa cădere în păcatul îngîmfării, graba de a ajunge departe, chiar cu prea multe dureri şi sacrificii, şi gene­rozitatea. Mi se va riposta poate că toate acestea pot fi aplicate unui individ luat aparte, că pot fi juste în ce priveşte tinereţea luată în sensul propriu al cuvîntului, dar că unei colectivităţi, alcătuite din oameni de felurite vîrste, nu i se potrivesc. Cu toate acestea şi o colectivitate mai mică sau mai mare se supune acestei legi Spre bucuria turnătorilor, recolta de tutun a fost bună. Din foile culese de pe cimp, Maria Drăghia a ,împletit­ salbă lungă, ca orice organism viu ce trece prin diferite etape ale vieţii. In ce priveşte gospodăria din Cărpiniş, acum ea îşi începe cu adevărat adolescenţa, în tot ce are această treap­tă bun şi rău. Gospodăria din Căr­piniş intră în cel de al şaptelea an al vieţii. Are o întindere de pămînt de 1500 de hectare, 700 braţe de muncă şi, o dată cu intrarea, în toamnă, a altor 90 de familii, ale căror cereri au fost apro­bate de adunarea gene­rală, cuprinde aproape în­treg satul. Colectiviştii sunt milionari şi, ca ori­ce om avut, îţi arată aca­returile şi conturile, cu multă bunăvoinţă şi mîn­­drie. Ca oameni gospo­­dari şi chibzuiţi, dau mare atenţie culturii plantelor tehnice (anul trecut aces­tea le-au adus venituri de 1.700.000 lei, iar în a­­cest an de circa un mi­lion), creşterii animalelor (cu un asemenea centru gospodăresc, cu grajdurile, maternităţile, silozu­rile furajere şi remizele sale, s-ar putea mîndri orice gospodă­rie de stat), cultivă plantele în aşa chip încît să obţină maxi­mum de productivitate (grîul a dat 1830 kg la ha, porumbul 2500-3000 — şi asta în pofida vrem­ii proaste). Recomandările Re­zoluţiei C.C. al P.M.R. din 16-17 iulie sînt, după cum se vede, apli­cate aici cu destulă pricepere şi rezultatele sînt bune, rămînînd ca ele să fie folosite pentru conti­nuarea dezvoltării rodnice. Stăteam de vorbă într-o după­­amiază cu Radu Asanache şi cu Dumitru Gîrd. Am căutat să aflu dacă oamenii mai compară încă, la fiecare ocazie, viața de ieri cu cea de azi, doar-doar i-ar afla vreun cusur acesteia din urmă — dacă mai sînt dintre cei care se îndoiesc de rentabilitatea gospodăriei. Am­îndoi m-au privit miraţi, de parcă aş fi picat din Marte. — Asta a fost odată, tare de mult, acum patru-cinci ani —­ mi-a răspuns zîmbind Gîrd. — Acum,nu avem timp de socoteli fără rost, nici să ne tot întrebăm dacă gospo­dăria colectivă e o afacere mai bună decît cea individuală... —Ne-am răspuns noi şi şi-au răspuns şi alţii, adăugă Asanache. A intrat aproape tot satul în gos­podărie. Or, în bătătura goală vrăbiile nu stau niciodată. Acu’ ne îngrijim cum să rezolvăm plim­barea de la o brigadă la alta, ce trebuie să facem pentru a construi mai multe grajduri, din ce veni­turi să îngroșăm fondul de bază, ne gîndim ce lucrări premergă­toare sunt mai bune pentru a obţine o recoltă bogată... M-am lămurit definitiv din cele cîteva crîmpeie de discuţie, că anii copilăriei sunt departe, că gospodăria a intrat de-a binelea în adolescenţă şi că problemele ce se pun astăzi nu mai sînt cele ale dibuirii şi ale rodajului spe­cific începuturilor, ci altele ca : adîncirea succeselor, formele su­perioare de organizare a muncii, găsirea unor căi mai rapide și mai eficace de sporire a venitu­rilor. Deodată mi-au venit în minte Pentru bâtrîni, munci ușoare. Zaha­­ria Cernea e paznic de zi la cimp. — raportai — da Al. GIRNEATA CU BICICLETA PE... CALEA FERATÂ tîn nou mijloc de locomoţie, cu bicicleta pe şina de cale ferată. După cum se vede in fotografie s-ar părea că biciclistul respectiv face o călătorie de agrement, nestingherit de trenurile ce l-ar putea surprinde. Adevărul este insă altul: biciclistul este un ceferist In exerciţiul funcţiunii, iar bicicleta cu care circulă este un nou mijloc de transport In serviciul contro­lului căii. Ea nu se deosebeşte de bicicletele obişnuite, insă pentru menţinerea unui permanent echilibru, posedă o anexă construită din pirghii metalice uşoare, fixate pe doi rulmenţi cu care se sprijină pe şina ală­turată. în aceste condiţii, bicicleta poate circula cu 40 km pe oră. Numeroase asemenea biciclete au fost trimise pentru folosinţa unor sectoare de cale ferată, ca mijloc uşor de transport in cazurile de control pe linie. Inovaţia aparţine electromecanicului-şef Marin Voiculescu de la sectorul S.C.B. Bucureşti Nord. Taxi şi holografie: F. URSEANU PRODUCTIVITATEA SPORITĂ LA FABRICAREA MARMELADEI ŞI SIROPURILOR Multe din borcanele de gem şi marmeladă pe care le cumpărăm din magazinele alimentare, sau sticlele cu siropul pe care-l bem in zilele călduroase de vară, vin tocmai dintr-o localitate îndepărtată a regiunii Piteşti — din satul Băiculeşti. Aici funcţionează de cîţiva ani o fabrică ce prelucrează mecanic fructele, transformindu-le in paste şi sucuri. Munca aceasta este dusă aproape exclusiv de femei, în fotografie, lucrătoarele fruntaşe Ioana Nedelcu, Rodica Badea şi Sofia Pîrvete, ascultind explicaţiile maistrei de fabricaţie Elena Manasia in legătură cu aplicarea metodei sovietice Voroșin. Înainte de tre­cerea la prepararea gemului din gutui.

Next