Flacăra, iulie-septembrie 1965 (Anul 14, nr. 27-39)

1965-07-03 / nr. 27

CONSFINŢIREA MARILOR NOASTRE POPOR LIBER, STĂPÎN PE SOARTA SA Am citit cu emoţie şi bucurie proiectul noii Constituţii a Republicii Socialiste România. Acest document de excepţională însemnătate consfinţeşte cuceririle istorice ale poporului nostru în perioada scursă de la adoptarea ultimei Constituţii, faptul că în ţara noastră „exploatarea omului de către om este pentru totdeauna desfiinţată“ şi că oamenii muncii, în strînsa unire, sub conducerea partidului, construiesc orînduirea socialistă, creînd condiţiile trecerii la comunism. Cred că fiecare articol şi paragraf al proiectului de Constituţie reprezintă un prilej de meditaţie fructuoasă, concentrînd în puţine cuvinte realizări măreţe. Eu însumi am reflectat mai îndelung asupra articolului 21, care începe prin a afirma : „Cetăţenii Republicii Socialiste România au dreptul la învăţătură“, drept pe deplin asigurat de către stat. Trăim într-o epocă asupra căreia dezvoltarea furtunoasă a ştiinţei şi tehnicii exercită o înrîurire uriaşă. „întreaga putere în Republica Socialistă România aparţine poporului, liber şi stăpîn pe soarta sa“ — se arată în articolul 2. Dar nu poate fi liber şi stăpîn pe soarta sa decît acel popor căruia i se deschid larg porţile culturii şi care are posibilitatea efectivă de a utiliza în folosul său descoperirile ştiinţei din zilele noastre. Dezvoltarea economiei naţionale presupune creşterea continuă a productivităţii muncii, deci ridicarea continuă a calificării muncitorilor şi tehnicienilor şi aceasta nu se poate realiza decît prin extinderea învăţămîntului de toate gradele. Dreptul la învăţătură condiţionează, într-o anumită măsură, exercitarea deplină a tuturor celorlalte drepturi ale cetăţenilor. De acest drept este strîns legat şi articolul 24, în care se spune : „Republica Socialistă România asigură tinerilor condiţiile necesare dezvoltării aptitudinilor lor fizice şi intelectuale“. Noi cei care muncim în învăţămînt şi pe tărîmul creaţiei ştiinţifice ne vom încorda toate eforturile pentru a contribui la înfăptuirea însufleţitoarelor prevederi ale Constituţiei, pentru a contribui — după cum se arată în articolul 13— la „dezvoltarea orînduirii socialiste, creşterea continuă a bunăstării materiale şi culturale a poporului, asigurarea libertăţii şi demnităţii omului, afirmarea multilaterală a personalităţii umane“. Acad. prof. Grigore MOISIl LEGEA FUNDAMENTALĂ împiedicat în emoţii şi sfieli, condeiul caligrafiază : „România este republică socialistă“ şi nu-şi dă seama : transcrie un articol — primul — al noii Constituţii sau un vers dintr-o epopee eroică ? Adevărurile se împacă, amîndouă, în patru cuvinte. Fiindcă în aceste patru vorbe de început, săpate în cremenea legendei, e sintetizată istoria unui popor, năzuinţele lui seculare, luptele, durerile şi victoriile lui. România socialistă, iată marea izbîndă a unor bătălii ce vin de demult din paginile cronicilor îndepărtate, şi pînă la ceasul de lumină al ultimilor douăzeci de ani, cînd pentru prima dată, eliberat şi stăpîn pe soarta sa, poporul a reuşit să-şi creeze o viaţă pe măsura aspiraţiilor sale. Condeiul se împiedică în emoţii şi sfieli fiindcă în fiecare silabă şi literă a acestor patru cuvinte trăiesc bătăliile date de poporul nostru de-a lungul veacurilor pentru libertate, sîngele lui vărsat în lupte grele, jertfele atîtor martiri cîţi şi-au dat libertatea şi viaţa pentru împlinirea cuceririlor de azi. Iar cronicarul de mîine, aplecat asupra pergamentelor lui va scrie cucernic : a fost cu putinţă aceasta victorie fiindcă sub pecetea ei stau oştenii anonimi ai lui Mircea, Ştefan şi Mihai, îngrăşînd cu trupurile lor pămîntul ţării, răsculaţii de pe Bobîlna, iobagii lui Horea cel tras pe roată imperială la Alba, pandurii lui Tudor, pînă la eroii istoriei contemporane, la miile de comunişti care şi-au lăsat viaţa şi anii lor de libertate la Doftana, Caransebeş sau Tg. Jiu, pregătind în întunericul celulelor umede cerul înalt, pur şi sărbătoresc al împlinirii de astăzi. Sîntem de douăzeci şi unu de ani martorii unui vertiginos proces istoric cîştigat cu preţul unor bătălii aprige. Iar în cele patru cuvinte săpate în cremenea legendei : „România este republică socialistă", îşi trăiesc biruinţa eroii insurecţiei armate, luptătorii pentru realizarea măreţului 23 August 1944, ostaşii români căzuţi în lupta pentru înfrîngerea hitlerismului, pentru dobîndirea puterii politice, pentru alungarea monarhiei, zecile şi sutele de mii de oameni, eroi anonimi ai unei grandioase epopei , care n-au cunoscut o clipă de răgaz şi care prin munca şi lupta lor au asigurat izbîada. România este republică socialistă, sună primul articol şi primul vers din noua lege fundamentală şi în aceste patru cuvinte simple, dar încărcate de o patetică poezie, sunt încrustate luptele şi victoriile sale pe drumul refacerii ţării, aflat în anul 1944 la capătul unui război pustiitor, izbînzile repurtate în domeniul industrializării şi cooperativizării agriculturii, avîntul creator realizat actualmente în toate domeniile şi la toate capitolele îndeletnicirilor omeneşti , avînt pe drept cuvînt numit de martorii străini : miracolul românesc. Acest miracol românesc ce poate fi cu uşurinţă descifrat în geografia ţării, în noile oraşe pulsînd de o viaţă tumultuoasă şi trepidantă, la Iaşi, Craiova sau Galaţi, acest miracol ce poate fi văzut pe tarlalele cooperativelor de producţie, sau în vastele laboratoare unde pulsează ştiinţa socialistă, îşi are explicaţia în al doilea vers al Constituţiei. „întreaga putere în Republica Socialistă România aparţine poporului, liber şi stăpîn pe soarta sa". Condeiul caligrafiază articolul-vers, cuprins de o nestăvilită emoţie. Fiindcă este pentru prima dată cînd poporul a devenit liber şi singur stăpînitor al destinelor sale, iar cei douăzeci şi unu de ani — ce termen scurt în raport cu clepsidra eternităţii — s-au convertit într-o cronică pentru care, în alte condiţii, ar fi fost necesare secole. Stau mărturii ale acestui adevăr fabricile şi uzinele, şantierele şi hidrocentralele, universităţile şi bibliotecile, casele de locuit şi teatrele, stau mărturie al acestui adevăr prezentul şi viitorul ţării cu perspectivele sale uimitoare. Condeiul scrie împiedicat de emoţie şi sfieli acest început de poem, iar fiecare om al muncii din patria noastră ştie că trăim un timp mirific cînd visele se transformă în realităţi, fiind vorba de vise gîndite la lumina ştiinţei, raportate la realitate, confruntate cu viaţa. Poporul ştie astăzi că toate visele sale se vor împlini, fiindcă : ,,In Republica Socialistă România, forţa politică conducătoare a întregii societăţi este Partidul Comunist Român". E al treilea articol-vers al legii fundamentale, chezăşia tuturor victoriilor noastre. Poporul îşi urmează Partidul ca un singur om, încrezător în înţelepciunea lui fără margini, în uriaşa forţă transformatoare a energiei comuniste capabile să mute munţii din loc ca să asigure tuturor oamenilor de pe întinsul patriei noastre socialiste, fericirea. „România este republică socialistă", iată cel mai frumos vers al marelui poem patriotic şi eroic, de o solemnă grandoare, patetic şi răscolitor, ce-şi aşteaptă cîntăreţii şi rapsozii. Aurel BARANGA Mii de săli de curs pentru învăţămîntul de toate gradele, biblioteci, laboratoare etc. asigură în fapt exercitarea dreptului la învăţătură de care se bucură toţi cetăţenii. In fotografie : aspect dintr-una din sălile de studiu ale Bibliotecii centrale universitare din București.