Flacăra, octombrie-decembrie 1965 (Anul 14, nr. 40-52)

1965-10-02 / nr. 40

Vfldara din Dt­ul da ozl. n Cu statistica Intr-un orășel Era un orășel ca acela din romanele lui Sadoveanu. Un nod de cale ferată. Călă­torii priveau din tren casele cu olane roșii care ascun­deau privirilor străzile în­guste, umbrite de ziduri. Fără să știe că singurul eve­niment cotidian important era trecerea acceleratului , vinerea oborul, toamna des­chiderea liceului... Despre Dejul de azi cel mai convingător ne va vorbi statistica.. Să ne întoarcem deci în anul... 1930. Reşe­dinţa ele judeţ avea atunci 15 100 locuitori, o mică fa­brică c­e ciment, cu o sin­gură linie pentru măcinarea clincherului şi o sută sau două de muncitori. Un tîrg administrativ în care ţăranii veneau la oborul săptămînal şi la tribunal. 1948 , războiul a trecut fără să lase urme mai adinei. Piaţa oraşului, cu clădiri din secolul al XVIII-lea şi al XIX lea, a rămas intactă. Prea multe lucruri nu s-au schimbat. S-a naţionalizat sin­gura fabrică, cea de ciment, şi populaţia a mai crescut cu două mii şi ceva de suflete (17 517). 1959 : Dejul are 21 626 lo­cuitori, 6 204 salariaţi, dintre care 4123 muncitori. Orăşelul începe să se transforme în­­tr-o localitate muncitorească. 1964 : statisticienii înregis­trează 23 043 locuitori, 14 418 salariaţi, dintre care 11 028 muncitori. Creşterea numă­rului muncitorilor este re­zultatul puternicei industriali­zări a Dejului. O adevă­rată suburbie a fabricilor a luat fiinţă între timp. Din oraş, din satele din împre­jurimi dimineaţa se revarsă spre Combinatul de celuloză şi hîrtie spre Iprofil şi Triaj mii de lucrători. Edilii au în­ceput să aibă tot felul de probleme urbanistice. Pentru prezent, pentru viitor. Se prevede ca în anul 1980 oraşul să aibă 40 000 de lo­cuitori. Cu o reţea de apă potabilă restrînsă şi cu o ca­nalizare veche în perimetrul central, Dejul trebuie să facă faţă viitoarei dezvoltări. Da­torită industrializării s-a re­zolvat şi­ problema apei. De­bitul pe care îl primeşte acum oraşul este de 81 1/sec. în 1965 şi va fi de 147 1/sec­ în 1989. Acestor lucrări li s-au afectat pînă acum circa 50 milioane lei. Pe lîngă nu­meroasele apartamente date în folosinţă în ultimii ani, un microraion complet nou prin­de contur într-un loc pitoresc, pe Dealul Florilor (în­ foto­grafie). Statistica mai înre­gistrează şi alte fenomene edilitare în anul 1965 : 500 000 de flori plantate în parcuri, 18 000 mp străzi pavate, creş­terea numărului de autobuze de la 2 (1956) la 14 în 1965 etc. I. CORIBAN Vinul de viaţă lungă ediţia 1965 , Traminer de Tîrnave, Grasă de Pietroasele, Sauvignon de Dealul Mare, Muscat Ottonel de Jidvei, iată cîteva vinuri de mare clasă care au pro­vocat admiraţia celor mai vestiţi degustători şi au dus faima României pe meridianele lumii. Cine le bea nu le uită pen­tru simplul motiv că vinurile româneşti de mare clasă au şi o mare personalitate caracte­rizată prin fructuozitate, adică prin naturaleţe. Cînd sorbi un pahar de Ottonel ţi se umple gura de parfum şi ai senzaţia că nu bei vin, ci un nectar al zeilor. Se pune întrebarea : toamna lui '65 ne dă vinuri de mare marcă ? Specialiştii ne-au spus : ,,In bună măsură, da. Pentru că ’65 a fost un an cu multă căldură, cu multă lumină şi, după toate semnele, toamna va fi lungă şi înso­rită. în cadrul unei asemenea toamne, în podgorii nu apar afecţiunile de mucegai, stru­ Guanină produsă In România V-aţi gîndit vreodată că cel care cîntă la pian sau acor­deon, atingînd uşor­ clapele, mîngîie de fapt... solzi de peşte ? Sau bănuiţi de ce unghiile lăcuite cu sidef sca­pără în soare, cîteodată, ca nişte scrumbii de mare? De­sigur, e vorba de guanină. Acesta este noul sortiment obţinut şi la noi în ţară, în laboratoare, mai întîi din sol­zii sabiţei şi ai scrumbiilor de Dunăre, apoi, prin pro­cedee tehnologice diferenţiate, din gingirică şi sardele. De aici s-a trecut la construirea, în Deltă, în punctele Sulina Eveniment cinemato­grafic Congresul Asociaţiei Interna­ţionale a Cinematografiei Ştiinţifice s-a deschis ieri în Bucureşti, o dată cu Festiva­lul Internaţional al Filmului de Ştiinţă Popularizată. Per­sonalităţi de seamă din lumea ştiinţei, precum şi cineaşti va­loroşi care şi-au dedicat acti­vitatea dezvoltării filmului şti­inţific, vor discuta timp de 12 zile cele mai importante realizări ale genului, precum şi probleme teoretice. Pentru unele precizări ne-am adresat unui pasionat slujitor al filmu­lui ştiinţific, regizorul Ion Bostan. — A.I.C.S. (Asociaţia Interna­ţională a Cinematografiei Ştiin­ţifice) are de pe acum o scurtă istorie. Aţi vrea să re­amintiţi cîteva amănunte ? — Vîrsta : 19 ani. Sediul per­manent se află la Paris iar la Bruxelles funcţionează o cine­matecă ce a strîns un însem­nat număr de filme ştiinţifice gurii se maturează lent şi creşte sensibil cantitatea de zahăr. Se pare că vinurile de marcă mare din acest an se vor pregăti în podgoriile din Moldova, Dobrogea şi Mun­tenia". Numai că la revelion nu vom bea vinuri de mare clasă din producţia lui 1965. Pentru că nu se poate. Un Cabernet Sauvignon din 1965 îl vom bea peste patru ani, o Tă­­mîioasă românească peste trei ani, un Ottonel peste doi ani. Pină atunci ele vor sta în gri­ja pivnicerilor din marile com­binate vinicole, care urmăresc cu atenţie procesul lor de creştere. După scurgerea aces­tor ani ele vor fi în toată plenitudinea lor şi cînd le vom bea vom spune ca Pasteur : ,,Vinul e băutura cea mai igienică şi mai să­nătoasă". N-avem nici un motiv să fim mihniţi. Vom bea vinuri de mare clasă şi în 1966. Din acelea care şi-au făcut sta­giul în pivniţele marilor com­binate. La Valea Călugă­rească, Tohani, Jidvei, Coteşti, Odobeşti, Murfatlar, Apaldul de Sus etc. vinurile de marcă mare nu sunt, ca în trecut, la nivelul colecţiilor, ci în mari cantităţi. Nu e lipsit de semnificaţie faptul că în ultimii 10 ani în România au fost plantate 100 000 hectare cu vii. Or, se ştie că viile tinere au mare vigoare de creştere, dau stru­guri mari, cu boabele pline de zahăr. La vinul de viaţă lungă pe care ni-­l dă toamna acestui an, vin care va aduce României noi medalii de aur, şi Tulcea, a unor staţii de extragere şi purificare a gua­niiei. La Tulcea, un colectiv condus de ing. T. Lăzăreanu din cadrul Combinatului pen­tru industrializarea peştelui valorifică guanina extrasă din solzi şi din peşte marin mă­runt, producînd lac de sidef pentru unghii şi pastă pentru irizarea maselor plastice, pre­lucrate în nasturi sau în plăci utilizate la construcţia acorde­­oanelor şi a pianelor; în viitor acest produs va fi folosit şi la irizarea unor furnire pen­tru mobilă. Ce este de fapt guanina ? Un produs rezultat prin des­compunerea acidului nucleic din solzii peştilor argintii, al cărui cristal (forma unei foiţe romboidale cu dimensiuni ce oscilează între 0,001 şi 0,1 milimetri) reflectă puternic lumina, realizînd originale jocuri de nuanţe şi culori. Guanina a fost descoperită din strădania de a se crea perle artificiale. Taina extra­gerii ei pare a fi fost cu­noscută­ de chinezii de acum două milenii, care o întrebuin­ţau în scopuri decorative. La mijlocul secolului al XVII-lea un producător de mărgele, fran­cezul Jaquette, a avut şi el ideea de a folosi la fabricarea perlelor artificiale solzii unor peşti cu carnea albă. Guanina românească se obţine printr-o formulă originală (cercetările aparţin unui colectiv condus de ing. I. Crăiescu de la In­stitutul de cercetări alimen­tare.) Paul TUTUNGIU realizate în toate ţările mem­bre. Asociaţia este condusă de un consiliu general alcătuit din reprezentanţi a 12 ţări, printre care şi ţara noastră, care a devenit membră în anul 1959, cu prilejul celui de-al XlII-lea Congres A.I.C.S. de la Oxford. — Care va fi tema majoră a discuţiilor ? — Dezbaterile se vor purta în primul rînd asupra eficaci­tăţii fiecărui gen de film ştiin­ţific (adică cel de popularizare, cel de specialitate şi cel des­tinat învăţămîntului) şi asupra mijloacelor de atingere a aces­teia. Delegaţia franceză va prezenta o comunicare deose­bit de interesantă : „Aceeaşi temă de film ştiinţific tratată în trei modalităţi diferite, co­respunzătoare fiecărui gen“ (n.n. — cele trei amintite mai sus). Punctele de vedere ale acestei comunicări se întîlnesc cu convingerea cineaştilor români că aşa-numitul film de popularizare ştiinţifică tre­buie să înceteze de a mai fi o conferinţă didacticistă ; ochiul aparatului de filmat trebuie folosit ca un instrument de la­borator, capabil să releve amănuntul ştiinţific. — Ce filme va prezenta ţara noastră ? — Notaţi cîteva dintre ele : „Temă cu variaţiuni“ de Dona Barta (filmul a fost distins la Mamaia, în acest an), „Minia­turi în tehnică“ de P. Cojo­­caru, „Călătorie imaginară“ al lui Mircea Popescu, „Prietenul meu Max“ de Ion Bostan. Se vor prezenta şi cîteva filme cu tematică medicală. M. MIHĂILĂ I vin pe care ii vom bea In viitorul apropiat, viile tinere din vechile podgorii Işi aduc contribuţia din plin. George CIUCAN DA, SE AUDE Fotografia de LIAN Bo­ţiuan Din expoziţia Arta foto­grafică chineză, deschisă la sala „Nicolae Criitea" din Bucureşti.

Next