Flacăra, octombrie-decembrie 1975 (Anul 24, nr. 39-52)

1975-10-04 / nr. 39

ANUL XXIV - NR (1060) - 4 OCTOMBRIE 1975 revistă săptămânală ilustrată, editată de frontul unităţii socialiste ROMÂNIA NEMURITOARE patrie, tărim al poeziei Tu eşti un murmur de odihnă ţi de duh Culcat pe clina-mpădurită din văzduh. Ce păţi senini sunt in iubirea ce-o ingin Tărim tăcut ţi muncitor, tărim stăpin. Tu vezi ţi simţi ce tulburare creşte-n grai Ca-n jurul casei părinteşti, gură de rai. Flori fără saţ dormind cu fructul in declin Tărim de dor ţi poezie in destin. ROMANIA NEMURITOAR poemul continuităţii Noi nu sintem­ pribegi pe-acest pămînt Nu ne-a zvirlit vre-un vînt din arse spaţii Aici, curaţi ca iarba izvorind Noi ne-am ivit odată cu Carpaţii Cu Dunărea odată ne-am născut Şi Prut şi Olt şi Mureş ne sînt fraţii Cimpia arde-n sufletul ei mut Jarul pădurilor de generaţii Sub fiecare palmă de pămînt Doarme un voievod cu osul sfint Şi cind se-implîntă plugu-n lut şi ară jişneşte cintecul strămoşilor afară Aici ne-am fericit de mii de ani E carnea noastră-această ţărnă crudă Şi brazii blînzi şi vulturii bălani Şi cerbul de pe stinci ne este rudă Această ţară e un singur trup Noi inimă i-am fost şi-i sintem­ iară Demult, cind apăram un steag cu lup, Şi azi cind tricolorul ne-nfioară. PAUL TUTUNGIU CONSTANŢA BUZEA ■ tînăra generaţie revoluţionară Spiritul revoluţionar — privilegiu istoric al unor generaţii sau vocaţie definitorie a tine­reţii? O întrebare ţi-o pun, chiar dacă nu întotdeauna cu voce tare, tinerii de azi, mai se pot manifesta ei oare ca adevăraţi revo­luţionari într-o societate a cărei temelie e bine aşezată şi ale cărei perspective de de­venire economico-socială ţi moral-spirituală sînt unanim aprobate? «Desigur, spun cei de vîrsta fiilor noştri, pentru voi, cei care eraţi în fragedă tinereţe în anii de răscruce ai prefacerilor revoluţionare hotărîtoare prin care a trecut ţara — de la actul istoric al Eliberării şi instaurarea puterii, la recon­strucţie, naţionalizare, cooperativizare sau realizarea obiectivelor primelor cincinale — n-a fost deloc greu să optaţi pentru un mod revoluţionar de a fi. Cinstit vorbind, aceasta era unica alternativă de a intra în viaţă pentru nişte tineri al căror «spaţiu de creştere», cum declară cu mîndrie un poet aparţinînd acestei generaţii, era revo­luţia însăşi în momentele ei decisive. Cum, adică, să nu iei arma în mînă şi să-ţi eliberezi nu numai ţara pînă la ultimul petec de pă­­mînt, ci să te baţi pînă la capăt şi pentru eli­berarea omenirii de cel mai odios flagel — fascismul? Cum să nu-ţi laşi oraşul sau satul copilăriei şi să nu iei drumul Bumbeşti-Live­­zenilor sau al Bicazului, cînd ţara avea ne­voie de căi ferate, de electricitate, de trac­toare, de imense şi rapide zidiri pentru noile fabrici, şcoli, facultăţi? Cum să nu te încumeţi să depăşeşti planul de producţie cu 200-300 sau chiar 500 la sută cînd fabrica în care abia ai deprins meseria e acum şi a ta,iar la cîrma ei, în locul patronului, se află un muncitor care e cu numai cîţiva ani mai în vîrstă ca tine? Cum să nu faci, uneori zile la rînd, nopţi albe, devorînd mii şi mii de pagini, cînd eşti primul din neamul tău care calci pragul unei şcoli înalte?» Sînt întîmplări fireşti pe care cei mai tineri cetăţeni ai ţării ni le adresează ori de cîte ori noi, tinerii de pînă mai ieri,le evocăm NICULAE STOIAN ■ (continuare in pag. 9) — cine eşti dumneata, omule din fotografie? (pag. 19) SîrviiiSi

Next