Flacăra, aprilie-iunie 1976 (Anul 25, nr. 17-25)
1976-04-29 / nr. 17
ori Aşadar, de astăzi o „Flacără“ înnoită. Nu o „Flacără“ mai luxoasă, ci una mai simplă şi, sperăm, mai bună. O „Flacără“ care să vorbească în continuare despre cuceririle societăţii socialiste multilateral dezvoltate româneşti, despre afirmarea noului, adîncind mai mult aspectele de luptă ale acestui nou cu tot ce încearcă să-l ţină pe loc, aducind in lumină chipul omului purtător al noului, chipul omului de care depinde, într-un cuvint, traducerea in viaţă a ideilor Programului partidului. „Flacăra“ înnoită se va pune şi mai mult in slujba acestei lupte extraordinare, pentru infringerea oricăror dificultăţi în calea pentru dezvoltarea României. Credem neclintit in marea bătălie pentru România pe care o dă această ţară, sub conducerea Partidului Comunist Român, în veghea atentă şi mereu emoţionantă a cîrmaciului destinului naţional, preşedintele Nicolae Ceauşescu. Credem in armonie şi in puterea de înnobilare pe care o are in el sufletul omenesc. Credem in steaua acestui popor, dar nu numai abstract, teoretic, ci apropiindu-ne de cit mai mulţi fii ai lui, pentru a-i descoperi lui, poporului, toată încărcătura spirituală şi morală pe care noi, gazetarii, ca orice creatori de adevăr şi de frumos, o căutăm, cum caută omul însetat o finlină. Credem in comunismul adevărat, fără utopii, fără idile, fără bombardament de culoare roz. Credem în această soluţie a lumii care e comunismul — eliberarea omului de tot ce nu e omenesc in el. Credem in forţa geniului acestui popor, de a se regenera şi de a se redeştepta fără nici o şovăială in momentele in care istoria are nevoie de ochii lui treji, de braţul lui puternic. „Flacăra“ va participa la lupta pentru afirmarea in viaţă a Codului comunist, împotriva oricăror încercări de aşezare în planul doi a Intereselor naţionale şi obşteşti, împotriva rutinei, a egoismului, a spiritului mic-burghez, pentru spirit cinstit, revoluţionar, pentru o ţară mereu înnoită, mereu gata de a-şi rosti şi duce la împlinire misiunea istorică. „Flacăra“ va milita pentru nou în toate domeniile de activitate, în economie, in ştiinţă, în tehnică, în cultură, în toate domeniile sociale, pentru instaurarea peste tot — conform Programului Partidului Comunist Român — a dreptăţii şi echităţii comuniste, a ierarhiei valorilor reale şi a domniei omului adevărat. Nu vom uita că printre milioanele de oameni se află mereu şi oameni necăjiţi, ni au nevoie de sufletul generos al gazetarului-om. Vom aşeza totdeauna interesele obşteşti mai presus de interesele mărunte, individuale, insă vom încerca să înţelegem mereu că obştile se compun din indivizi cu personalitate şi vom căuta mereu, dincolo de toate faptele , omul, „Flacăra“ înnoită nu va fi nimic fără cititorii săi. „Flacăra“ va încerca să nu uite niciodată că, in mai multe rinduri, cîrmaciul destinului naţional, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, i-a adresat îndemnul „să fie o adevărată flacără, care să ardă mereu vie“. ADRIAN PAUNESCU ■ 1 VAI primăvara muncii Armindeniul muncitoresc, Armindeniul muncii, este primit din nou, pe acest teritoriu al fiinţei noastre străvechi şi tinere pe care-l numim România socialistă, cu o patetică desfăşurare de fapte, cu ceea ce, în semnificaţie românească, se cheamă efort, efort diurn. E o primăvară fierbinte, deopotrivă suavă şi aspră, a plouat, cîmpul e bun, deşi mai e destul de făcut ca să ne oglindim năzuinţele în desenul lui, uzinele noastre merg bine, rapoartele de plan indică zilnic, peste unele dificultăţi şi deficienţe, peste unele eforturi ce se mai pierd, valori şi victorii care măsoară, în ochii noştri şi ai celor ce ne privesc, resursele mereu creatoare, vitale şi proaspete ca şi anotimpul pe care-l străbatem, resursele de putere, de hărnicie şi de conştiinţă cu care ne-am angajat şi ne angajăm mai departe în dialogul cu lumea şi timpul, decişi să îndeplinim exemplar marile sarcini ale prezentului şi viitorului patriei, sarcinile Congresului al XI-lea al Partidului Comunist Român. Victoriile, se ştie, se obţin greu. O maşină nouă care demarează de la start, un plan economic depăşit, un angajament de întrecere împlinit mai devreme, un fiu mutat din străvechea-i albie ca să fertilizeze nişte păminturi sau să aprindă solii unei hidrocentrale pretind un efort — un efort social, la care participă un întreg popor — puţin obişnuit, nerăspunzind reperelor comune, măsurilor calme, mulţumirii călduţe. Eforturile acestui ajun de Armindeni, eforturile acestei primăveri româneşti a muncii — primăvara cincinalului revoluţiei tehnicoştiinţifice, etapă hotărltoare a existenţei noastre, in care germinează sămînţa marii civilizaţii a României de mîine — anunţă, prin împlinirile şi prin promisiunile lor, un timp al patriei de o indicibilă măreţie. Barometrul societăţii noastre ridică statornic, de mai mulţi ani, acest timp. Urcăm spre el, ca şi firul de griu de sub fereastra noastră care capătă, primăverile, o energie neţărmurită, zvîcnind In sus pe o invizibilă verticală, alergînd spre marea întîlnire cu cuptorul de roade al anotimpurilor maturităţii. Se anunţă deci timp frumos, timp bogat, timp al roadelor răsplătind eforturile, răsplătind eroismul, răsplătind sacrificiile. St IUE FURCARU ■ (Continuare tot pag. 4) Trebuie sa fim conştienţi de faptul că istoria va reţine, iar generaţia noastră va fi judecată nu atit după cit s-a consumat la un moment dat in societate, ci mai ales după ce s-a făcut pentru a asigura progresul rapid şi multilateral al României, pentru a asigura un viitor fericit, comunist, naţiunii noastre. NICOLAE CEAUŞESCU ROMANIA NEMURITOARE E-o primăvară limpede ţi bund de pus pe rănile acestui neam pe sfinta hartă a lui Burebista ţi pe dulceaţa limbii lui Traian cu timpla albă da atita veghe strămoşii noştri binecuvântaţi ţi-au apăsat pecetea milenară pe vatra milenarilor Carpaţi semnale noi de brad musteţle codrul văzduhu-i ca argintul strecurat un duh viteaz se-nalţâ de sub glie ! „noi n-am plecat de-aici, noi n-am plecat I* noi n-am venit de nicăieri, fireşte, năvălitorii ne-au găsit aici aveau oştiri fi acte măsluite vezi, doamne, cum că n-ar fi venetici istoria e dreaptă insă, nimeni in veci de veci n-o va putea mini lumina ţării va rămine dreaptă, in comunista, strălucita zi, ţi dacă totuşi clopotele Putnei vor bate intr-o dungă pentru noi umbrind cu aripi negre primăvara acestei ţâri clădite pe eroi şi dacă totuşi pildele inscrite de Ştefan vodă, marele bărbat, de Ţepeş şi Mihai, şi Domnul Tudor pentru vrăjmaşi nimic n-au însemnat atunci, ca la un semn, cu arma-n mină, fii credincioşi ai maicii Românii.. ne om intrăţi cu munţii şi cu slava fi, să se Ştie, iar vom birui I CORNEUU VADIM TUDOR ■ кЖ1У *15oî)£ţi*(TSt ANUL XXV - NR. 17 (1090) - 29 APRILIE No6 revistă săptâminală editată de frontul unității socialiste 150 de ani de viaţă Există un duh cl clădirilor, un ciment bizar, invizibil, care ţine coerente zidurile, ferestrele, acoperişurile, care face ca aceste clădiri să nu fie doar ziduri, ferestre, acoperişuri, oa uneori, nişte case-temple, nişte răspîntii de zări şi de armonii ale vieţii noastre, nişte locuri al căror aer îl vom păstra totdeauna in noi, fiindcă aici respiraţia fiinţei noastre a fost mai pură, mai vie şi mai deplină ca orişiunde. O astfel de clădire sau casă-templu este, oricind şi oriunde, o şcoală, şcoala nu care am învăţat. O astfel de clădire sau casă-templu, una din cele mai vechi şi mai prestigioase ale acestei ţări, e, la Craiova. Liceul „Nicolae Bălcescu", care in primăvara aceasta va serba 150 de ani de la întemeiere. (Continuare in pag. 1) misiunea noastră istorică Cel mai mare poet al românilor, Mihail Eminescu, a fost şi un mare gînditor politic, judecăţile sale fiind îe măsură să stirnească un deosebit interes şi acum, după aproape un secol de la emiterea lor. O grăitoare dovadă şi acest articol publicat în Timpul, în 1879. Sunt în viaţa popoarelor situaţiuni foi care omul luminat trebuie să se ridice mai presus de strimtele vederi de partid şi să judece oamenii şi faptele ce imparţialitatea istoriografului nepreocupat. O asemenea situaţiune e şi aceea în care statul român se află în zilele noastre. Dezvoltarea politică și socială a poporului român a ajuns într-un stadiu în care oricărui popor i se pune întrebarea : ești ori nu ești un element capa-. М1НАЛ EMINESCU Я (Continuare în pag. Щ