Flacăra, octombrie-decembrie 1976 (Anul 25, nr. 40-52)

1976-10-07 / nr. 40

Consfătuirea pe ţară a cadrelor din domeniul ştiinţelor sociale şi învăţămîntului de partid şi U. T. C. Din iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Parti­dului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, la Bucu­reşti s-au desfăşurat, timp de trei zile, lucrările Consfătuirii pe ţară a cadrelor din domeniul ştiinţelor sociale şi învă­ţămîntului de partid şi U.T.C. In cadrul dezbaterilor, care au avut loc în plen şi pe secţiuni, şi la care au luat parte membri ai C.C. al P.C.R., ai biroului Comisiei ideologice a C.C. al P.C.R., secretarii cu problemele de pro­pagandă ai comitetelor judeţene de partid, cadre didactice care predau discipline sociale în învăţămîntul supe­rior, gimnazial şi liceal, reprezentanţi ai inspectoratelor şcolare judeţene, cer­cetători ştiinţifici, cadre didactice de la Academia de partid și de pregătire (Continuare în pag. 7) TUDOR OCTAVIAN ■ I ! Muzică şi poezie Poate nu m-aş fi hotărît să scriu rîn­­durile de faţă, dacă n-aş fi citit foarte atent Programul de măsuri şi n-aş fi asis­tat, într-una din serile trecute, timp de patru ore, pe unul din marile stadioane ale Atenei (Panatinaikos), la concertul dat de excelentul poet al muzicii, care este Mikis Theodorakis, împreună cu orchestra sa. Ce s-a ciitat, ce s-a putut cînta timp de patru ore, ca să ţii cei peste 60 000 de oameni, care umpleau pînă la refuz gra­­denele şi peluza stadionului, mai mult în picioare ? Desigur, numai muzică greceas­că, rostită numai în greceşte. Numai me­lodii compuse de Mikis Theodorakis în ul­timii 20—25 de ani (cu o singură excepţie : o melodie a renumitului compozitor Mănos Hadzidakis, prezent şi el pe stadion !), melodii, dacă vreţi, de „muzică uşoară“. Dar ce fel de „muzică uşoară“ ? Cea care a cucerit, încă de mult, sensibilitatea na­ţională, cea cîntată zi de zi in sălile de spectacole, la radio şi televiziune, seară de seară în fiecare tavernă, de la cele mai modeste pînă la cele mai pretenţioa­se, muzică imprimată pe discuri şi benzi de magnetofon, fredonată de tineri şi de vîrstnici, în împrejurări colective sau fa­miliale, muzică pe care se plînge și se ride, se dansează în ritmuri ce vin, uneori, de la vechii ahei, în flăcările căreia se ridică o pădure de mîini, solidare cu lup­tele pentru libertate ale trecutului, gata de orice luptă pentru apărarea acestei li­ (Continuare în pag. 19) ION BRAD ■ ANUL XXV - NBm la SAPTĂMÎNAL EDITAT DE FRONTUL UNITATII SOCIALISTE 1 C­onstruim socialismul, cu DIN SUMAR • La Vulcan, specialiştii se află peste tot, dar mai ales la gura cup­toarelor • Toamnă de muncă, toam­nă bogată la Scorniceşti • Amintiri despre Lucian Blaga • Două vieţi întrerupte şi o singură vină : in­conştienţa • Cine cîntă în restau­rante ? • Buciumi : satul de pe şapte coline • Niarchos şi războiul celor două insule • Ce mai e nou la Muzeul naţional de antichităţi ? • Revanşa lui Happel. Oamenii unui oraş Altădată, la ieşirea din Petrila, lingă piciorul podului de peste Jiul de Est, pe malul drept, exista o tabla indicatoare care marca intrarea în oraşul Lonea. Po­dul a rămas, Jiul de Est curge pe sub el, intrarea venind dinspre Petroşani este aceeaşi, conştiinţa de sine a lonenilor, că ei sînt locuitorii unui oraş numit Lonea, încă se mai manifestă, chiar foarte clar şi tăios, dar odată cu desfiinţarea tablei in­dicatoare, oraşul nu a mai fost trecut pe nici una din hărţile ţării. Nu, nu este vor­ba de o greşeală, ci despre contopirea La­(Continuare în pag. 6) VICTOR NITA ■ inalţă-te, omule Pe-o stincă golaşă văzui oarecind un pui de vultan singurat. Statui intrebindu-mă ce-o fi cotind sihastru pe piscul uitat. Pe-aicea, mi-am spus, au trecut vinători. * O fi părăsit şi sărman. Dar puiul de vultur porneşte in zbor şi creşte spre cerul inalt ! La puiul de vultur gîndesc deseori cînd aflu câ-n lume-i mult frig şi pruncii de foame şi sete mai mor. «Inalţă-te, omule !» — strig. ■«Inalţă-te, omule, -n văz tuturor şi nu ţine fruntea-n pămint. Cum puiul de vultur — te-nalţâ in zbor,­­ vinaiţă-te, omule», cint... TIBFRIU UTAN ■ Noul stă in puterea noastră într-o ţară cu peste 5 milioane de muncitori, în care deci tot al patrulea locuitor lucrează într-o unitate indus­trială sau pe şantiere, într-o Românie aflată într-o permanentă şi grăbită as­censiune economică, creaţia tehnico-şti­­inţifică nu poate fi decît dominantă şi decisivă în ansamblul efortului general, precumpănitoare în destinul unui po­por се-şi propune o istorie făurită con­ştient, prin armele raţiunii şi practicii sociale, o istorie ce anticipează emoţio­nant o ţară a civilizaţiei şi bunăstării materiale. Din clipa in care am înţeles și am stabilit de comun acord că revoluţia (Continuare în pag. 7) LIVIU TIMBUS ■ Despre ţară, din scrisorile părinţilor Poemul colectiv Să scrii despre satul tău, despre casa ta de la începuturi nu e rezultanta unui orgoliu, ci o necesară întoarcere, o gură de aer pur ca o apă vie a su­fletului care limpezeşte fereştile prin care priveşti lumea. Din imaginile cele mai frumoase pe care ţi le-ai sublimat, şi pe care ţi le adaugi ori ţi le con­firmi în scurte veniri pe acasă, se face (Continuare în pag. 22) N. D. FRUNTELATA ■

Next