Flacăra, aprilie-iunie 1979 (Anul 28, nr. 14-26)

1979-04-05 / nr. 14

Saptaminal editat de Frontul­­ Unităţii­­ Socialiste . Totul e să te pui in starea de a face un anumit lucru! Nu întimplator, tovarăşul Nicolae Haranaciu, directorul ,,Combinatului de lianţi şi azbociment“ din Tîrgu Jiu, a făcut, următoarea afirmaţie : „Totul e să te pui în starea de a face un anumit lucru !“ Spun nu intim­plător, pentru că expresia ii aparţine lui Constantin Brâncuşi, iar marele sculptor este patronul spiritual al oraşului unde se află „Poarta sărutului“, „Masa tăcerii“ şi ,,Coloana infinită“. De fapt, Nicolae Hara­­naciu voia să sublinieze că în activitatea sa de conducător al celui mai mare combinat de ciment din ţară, s-a condus după principiul iniţiativei ferme şi acţiunii imediate. Un timp, combinatul acesta fabulos din marginea oraşului Tirgu Jiu, învăluit intr-o nebuloasa de praf fin, ca un abur, aşezat intr-un pa­ivaj aproape telenar, nu reuşea să producă ciment la parametrii fuincţionai planificaţi. Morile şi cuptoarele „ca­­deau"t tind­­ui se aştepta nimeni, reparaţiile nu se executau riguros, după un program tehnologic precis, procesul de pro­ducţie ч desfăşura în salturi supralicitîndu-se utilajele şi­­trecîndu-se cu vederea limitele de toleranţă admise de func­ţionare. Urmau întreruperi brutale ale procesului de pro­ducţie,­ chemări urgenţe de ajutor din partea altor combinate (Continuare in pagina ii­r­­ • ADRIAN DOHOTARU ■ Campania de primăvară in Cimpia Română Două zile şi două nopţi, printre mecanizatorii Bărăganului . Ca­mpania de primăvară se consideră în general mai uşoară docil celelalte. Aşa o fi, mai ales că, în judetele prin care am ■trecut cină, acum, Ilfov, Ialomiţa, Buzău ,si Brăila, culturile din prima urgenţă erau. excepţie fâcîind­­judeţul Ilfov, a­­proape terminate.’ Nli poate fi insă mai prifm­ importanta, deoarece în aceste zile se pun bazele producţiilor mari la hectar şi ,n-ăm m’Ulmt, mecanizator, specialist, cooperator care să­, nu. spere la astfel de producţii. STai ales acum, cînd munca fiecărui ^mecanizator, este r­ettihuită în ra­port direct, cu rezultatele obţinute toam­na, cînd­ se numără kilogramele la hectar, în raidul de­ faţă am­­ urmărit, in cîteva unităţi din judetele Buzău Si Bră­ila, cum Se­­desfasiliila acoastă cam­panie, calitatea, lucrărilor. intere-.ut care se depune. în general, tv.-r.tre. -foctuarea. lucrărilor în timp 4Ю ti ni. ’ " ' - De - ta ' RitzăU.* Ci* -ftt Bărăganul înspre •Fenfcsatu-ti -ne om .ci ее terenul. Coopera­Hvo, agricole dr predu'-tin Bălăceanul, unde un cal M o sa гг la se amestecă, la cap de Ide, cu vreo patru tuietoare care­ duduie­ în brazdă. .Tractoarele, care­ con­­- fi­tu­ie o formaţie complexă, sunt conduse de trei Ioni: Ion Gonoa, Ion Iorsa şi­ Ion Topală, şi de Gheorghe Şaiuan, care­ îm­prăştie cinci kilograme ţie, atranex. un erbicid, la hectar, sa­scaun de buruieni, fără să mai prăsească. Şareta cu calul roib este condusă de Valeria Tulin, ingineră.?-' şefă a cooperativei, ne timpul cu­ soţul , .ei. Aurel, îşi Mec. _armatac —Viaţi»! ninge puternic, ameninţind a secetă, dar tinăra ingineră, incă stagiară, o optimistă, pentru că se­­bazează pe­ hărnicia oame-­­ nilor, pe lucrările executate la Um» şi- de - calitate. La zii, situaţia este­­următoarea :­­ „din 2 712 hectare, ziep. 960 sînt semănate, cu grîu, orz şi orzoaica, 160 cu sfeclă-de-za­­hfir, 259 cu floarea-soărelu­i, lucrare ter­(Continuare in pagina G) N. GRI­GORE MARASANU . O poezie eveniment: De tineri Eu primit cu multă bucurie venirea La putere a bărbaţilor tineri, Şi-acum văd cu tristeţe cum încărunţesc Şi ei, după obiceiul pâmintului — Căci de tineri albeau voievozii, Şi tot de tineri încărunţesc bărbaţii Politici ai acestei ţâri. Din ce in ce mai cumplită ştiinţa Şi arta de-a conduce statele ; Să fie roata crimei atît De grea, să se lase-nvirtitâ Atit de trudnic, să fi stricat Vechii timonieri, angrenajele Şi pirghiile-acestei mici corăbii ? Să se fi umplut apele internaţionale De-atitea curse şi dinamite. Să fi blocat navele gigantice Canalele de trecere ; Să fi turbat ele, apele de la nord Şi de la sud Incit micile, paşnicele nave, trebuie Să treacă printre Scyla şi Caribda De douăzeci şi patru de ori pe zi ? Se pare că duhuri teribile Bintuie cancelariile lumii ; Pe nesimţite sînt tatuaţi bărbaţii Cei tineri ai patriei. Cu cit are mai multe pietre şi ape tara-n care s-au născut şi rămin, Cu-atit mai multe tâieturi pe frunte Li se-adaugă : Cită parte ni s-a făcut la fluviul nostru Se-nseamnă pe fruntea primului Dintre noi — cit avem voie la Mare : Cită parte din munţi ni s-a lăsat Se-nseamnă pe frunţile lor — Pentru fiecare lucru ce-l păstrăm, O crestătură pe fruntea bărbaţilor Noştri de stat. Se pare că duhuri teribile Bintuie cancelariile lumii ; Cu fiecare nou bărbat conducător Se face inventarul apelor şi Munţilor şi cetăţilor noastre . De fiecare dată trebuie adjudecat Şi disputat fiecare deal sau izvor Al nostru. Mereu mai grea ştiinţa şi arta De-a conduce statele . Tinerii bărbaţi diregatori Ai patriilor blinde Sînt răboaje crestate , de fiecare dată Testamente nerecunoscute. Eu îi primii cu multă bucurie La putere , şi tot eu văd cu tristeţe Cum încărunţesc — Acesta-i obiceiul pâmintului , Căci de tineri albeau voievozii. Şi tot de tineri încărunţesc bărbaţii Politici ai acestei ţâri.­­ ION GHEORGHE " Poezie apărută in revista .Luceafărul", din 31 martie 1979 La ora cînd fotoreporterul nostru Aurel Mihailopol lua aceasta imagine, Dunărea la Cazanele Mici era verde. Nu departe, pe malul golfului Mraconia, nas­cut odată cu Hidrocentrala Porţile de Fier, in căsuţe multicolore, copiii din Orşova işi vor petrece vacanţa Reporteri in circuit Sviniţa—pămîntului, ca să nu plece, ii trebuie rădăcini O aşezare de veacuri aflată sub zodia aceloraşi mari transformări p­ can- construcţia barajului Por­ţile de Fier a adus-o în viaţa oa­menilor de pe Dunăre. Case albe, cu ţiglă roşie, case de cărămidă, agăţate pe un­ deal, deasupra flu­viului, sub peretele insolit şi mă­reţ al unor straturi de calcar ro­tunjite de eroziunea eoliană­ — aşa se arată Sviniţa"cea strămutată" de trei ori în ultimele trei sute de fini. Despre Cetatea Sviniţei hrisoa­vele vorbesc inca din­­secolul al X XV-lea. Ard focurile prin grădini, se­­simte­a primăvară. Pe aici, ni­­ se spune, au fost cele mai mari vii de pe clisură. Curgea vinul negru. Prin dreptul ei, pe Dunăre, înain­tau săgetînd sturionii din îndepăr­tata măre, se zbateau cegă, păs­­truga și nisetrul. Viticultura, pes­cuitul, creșterea animalelor, ocupa­ţii şi rinduieli străvechi, au fagt ,eclipsate­ Insă din anii ’30, cînd lo­cuitorii aceistor meleaguri s-au de­dicat în totalitate mineritului, în minele de cărbuni de la Baia Nouă, de la Cozla, de la Ilişova, in mi­nele d­­.­­azbest de la Dubova, vom găsi tot oameni din Sviniţa. Munca i-a făcut înstăriţi. Se vede. Reali­zările unei gospodării de aici se calculează adunînd cîştigul mediu al unui miner, în jur da 4—5 mii de IM. lă care se adaugă pensia bă­­trînulii şi tot ceea ce creşte pe lingă casă. în mai fiecare ogradă, ca o cetate, se găseşte un grajd cu animale. Să ne gîndim însă că tot ce înverzeşte acum a încolţit pe pămînt adus­­din mită parte. Iar . (Continuare în pagina 6) ADI CUSIN ■ Comparaţii nepotrivite Aşezate intr-o regiune cu istorie ira mintală, de nenumărate ori teatru de război şi obiect de dispută între marile imperii, popoarele balcanice au făcut in ultimele decenii paşi însemnaţi in statornicirea unui climat de pace, cola­borare şi bună înţelegere, în ceea ce ne priveşte, avem relaţii largi, priete­neşti cu toate aceste ţări, acţionăm pentru extinderea conlucrării Ы şi multilaterale şi apreciem că este firesc ca strădaniile paşnice ale popoarelor­ din Balcani să se bucure de înţelegerea şi sprijinul comunităţii internaţionale. Surprinde, de aceea, deprinderea unor comentatori străini care, vorbind despre situaţii încordate in alte zone­­ ale lurnii, fără legătură sau asemănare cu regiunea balcanică, obişnuiesc să utilizeze termenul de „balcanizare" pentru a desemna prin comparaţie o stare de divizare şi vrăjmăşie intre ţări, un proces de înrăutăţire a relaţiilor interstatale şi chiar existenţa unui po­tenţial local de conflict. Este adevărat că în unele cazuri se precizează că este vorba de comparaţii cu fapte petrecute in Balcani cu multă vreme in urmă, deşi ar fi normal să se amintească de la început faptul esenţial că neînţele­gerile şi conflictele dintre ţările res­pective aveau, de regulă, la bază amestecul şi interesele puterilor străine. Dar a evoca Balcanii in sensul ară­tat,­­ fără a­ face menţiunea că este vorba de situaţii trecute, istoriceşte de­păşite, înseamnă a crea o imagine confuză, neconformă cu adevărul, cu realit­ăţile din această zonă a continen­tului. Eforturile popoarelor din regiunea balcanica pentru progres şi bunăstare, pentru a-şi rezolva paşnic problemele ce mai există intre unele dintre ele, pentru instaurarea unor relaţii de ega­litate, respect reciproc şi bună veci­nătate cer să se renunţe la un astfel de mijloc arogant şi superficial de a scrie politică internaţională. Dacă in descrierea unor nefericite stări conflictuale de pe alte meridiane se doreşte totuşi să se folosească ter­meni de comparaţie, istoria oferă exemple mult mai consistente şi mai apropiate geografic de locul de baştină al autorilor respectivi. MIRCEA ANGELESCU ■

Next