Flacăra, octombrie-decembrie 1984 (Anul 33, nr. 40-52)
1984-11-24 / nr. 47
! Mult succes „campioanei unei mari iubiri" in meciul de miercuri, cu Zeleznicear ! Sport 0 echipă pentru Europa- Universitatea Craiova De la Atena la Sarajevo Am scris, in comentariul de doua macini cu Olympiakos, că Universitatea a jucat la Atena ca o echipă mare, dominîndu-şi adversarul la toate capitolele. Unii, mai ales aceia care au cintarit raportul de comerc, net favorabil grecilor (1591), au fost tentaţi să creadă că exagerez. Televiziunea însă, programînd simbăta trecută un rezumat, i-a lămurit pe deplin : chiar dacă dominată, ce echipă nu se năpusteşte acasă ? Craiova şi-a păstrat singere idee şiechilibrul, stăpânind partida tactic (avansarea lui Ţicleanu l-a derutat peKessler, iar marcajul lui Irimescu la Mitropoulos, foarte exact, a scos din joc o „rotiță“ importantă a ofensivei lui Olympiacos, fizic și psihic. Sigur, eliminarea lui Michos (minutul 63), absolut justificată (fault fără minge asupra lui Cămătaru), a înlesnit misiunea.Craiovei, omul în plus simţindu-se în economia partidei, dar nu-i mai puţin adevărat că şi pînă atunci jucătorii noştri fuseseră la cîrma întîlnirii, ei ratînd deschiderea scorului în două rînduri, lui Cîrţu („ocazie fantastică“, am notat în carnet) şi lui Cămătaru lipsindu-le puţin, în minutul 5 şi, respectiv, 9, să înscrie. Dacă adăugăm alte două oportunităţi, uriaşele ratări din minutele 61 („bomba“ Mănăilă afară) şi 76 (cind Cîrţu a încercat să se joace cu Sarganis !), avem imaginea unui contraatac tăios, susţinut cu multă risipă de energie de vîrfurile Geolgău (toate fazele periculoase, inclusiv golul, ■au plecat de la oi), Cămătari (la fel de muncitor şi de lucid ca la Lisabona, meci de referinţă pentru cariera lui) şi Cîrţu (cu momente sublime), dar şi sprijinit de o linie de mijloc foarte activă; еМ+ш dacă, tocmai din cauza „sacrificiului“, mai puţin văzută în joc.Dacă gazdele n-au avut,in 90 de minute, decit două ocazi de a marca, ambele rezolvate magistral de Lung (plonjon la picioarele lui Anastopoulos şi paradă la „ghiuleaua“ lui Mitropoulos), asta trebuie explicat, cred, prin prestaţia excelentă, devotată şi perfect sincronizată, a apărării craiiovene, condusă cu inteligenţă şi calm de ştefănescu. Nu doar el, care mi s-a părut jucătorul numărul 1 din teren, ci şi deopotrivă. Negriţă, Titihoi şi Unguceanii au evoluat cu multă siguranţa, nccăzînd nici o clipă io panică, nici măcar in momentele (de „foc" aie lui Olyropiatos, care a obţinut, de pildă, 4 . cornera intr-un singur minut (27), forţînd poarta lui Lung cu 7—6 jucători. Am văzut pe stadionul „Olimpie“ din Atena o echipă sigurii pe mijloacele ei ,de exprimare, variate, dezinvoltă, curajoasă şi cumpănita, iar acea echipa s-a numit, spre satisfacţia noastră, a pumnului de români din tribune, Universitatea Craiova. Ea a câştigat, cum era mai scris, nu doar un meci, şi, implicit, o calificare dintre cele mai preţioase, ci mult mai mult : stima unui public recunoscut pentru patima lui. p public care i-a făcut Craiovei, încă de la sosirea pe aeroport, o primire „fierbinte“ (domolită de poliţişti !) şi care a umplut pînă la refuz tribunele stadionului „Olimpic“, înarmat cu tot arsenalul de rigoare, tobe, petarde, steaguri, sirene, focuri bengale etc., pregătit pentru a saluta calificarea echipei lui Sarganis şi Mitropoulos. S-a calificat însă, graţie unui fotbal mai modern şi mai gîndit, Universitatea, iar publicul, turbulent la început, ostil, s-a lămurit pe parcursul partidei şi a terminat prin a-i aplauda pe oaspeţi la scenă deschisă între ostilitatea iniţială şi autografele acordate după meci n-au trecut decît trei ceasuri (Universitatea a ieşit devreme pe gazon tocmai pentru a „scoate din mină“ galeria, a o face să obosească pînă la fluierul de începere), dar ele au fost suficiente pentru a răsturna sentimentele spectatorilor greci. Dincolo de acel 1-0 înscris pe tabela de marcaj, cucerirea publicului a fost marea izbândă a Universităţii Craiova la Atena, in ziua de 7 noiembrie 1984. Numai că „roata“ fotbalului nu stă pe toci O bătălie grea a trecut, alta și mai grea se profilează, „campioana unei mari iubiri“ urmînd să întâlnească, în turul III al Cupei U.K.F.A., pe Zeleznicear Sarajevo din Iugoslavia, meciul tur fiind programat miercuri, la Craiova. Ce reprezintă,din două vorbe, Zeleznicear ? Un club vechi (fondat în 1921), fără cine știe ce palmeres intern (o victorie în campionat în 1972, o finală de Cupă, pierdută, in 1982),dar ajuns, în 1972, pînă in sferturile de finală ale Cupei UJ C.F.A., după ce va fi eliminat pe Bruges, Bologna și St. Johnstone, In 1977. ca o curiozitate, Zeleznicear a jucat in divizia B, pentru un an. Antrenorii echipei sînt Ivica Osim (numit „domnul milimetru“ pe cînd evolua in Franţa, la Strasbourg), Misa Smailovici si Velije Beci Ispahici, primul dintre secunzi (Smailovici) urmărind pe Universitatea d in meciul de campionul cu Chimia Rm. Vâlcea,după cum şi Silviu Stănescu i-a „spionat“ pe iugoslavi in partidele cu Slobopda Tuzla şi Vojvodina Novi Sad. In rezumat, un adversar redutabil (a trecut in actuala ediţie a Cupei, U.F.,F.A. de Slivşan şi Sion), cu 3—4 internaţionali, între care Bazdareviei şi Ballei au fost titulari în echipa aliniată de „plavi“ la Leipzig (20 octombrie, 3-1-2 pentru Iugoslavia, primul gol marcat de Bazdareviei), dar nu un adversar de neînvins. Aşa cum eram, Înaintea examenelor cu Betis şi Olympiakos, reţinuţi, introducînd în calcul criza de efectiv a Craiovei (accidentaţi, suspendaţi etc.), aşa suntem acum optimişti. Meciurile cu Zeleznicear rămân, fireşte, deschise, jucătorii iugoslavi fiind gata oricind de partide excelente, (vezi t.rttul cu care Universitatea a atacat actuala ediţie a Cupei U.F.I .A. (cu antrenorul principal ,\îircea Itădulescu, sus, şi doctorul Vasile Franculescu), mai puţin jucătorii Iluicea şi Mănăilă, accidentali la ora realizării Coloffraliei. Mai lipsest din imagine antrenorul secund Silviu Stănescu şi masorul Aurelian Ţîcu. Figurează însă Italaet, care nu s-a mai prezentat la echipă după întoarcerea acesteia de la Atena . Se pare că el inntenţionează un transfer, dar pînă miercuri la prînz, cînd ne-am interesat la preşedintele C.J.E.F.S. Dolj, nici o cerere oficială nu fusese înaintată in acest sens. Fină la soluţionarea cazului. Bălăci, rănit nebun de joc pentru Craiova, calificarea lui Partizan după 2—0 in deplasare( Queens Park Hangers !), dar refacerea fotbaliştilor craioveni (doar Irimescu'va lipsi în jocul tur, datorită cartonaşului galben dat dePonmiliu Atena) şi, mai ales, forma lor în creştere (5 puncte din ultimele 3 deplasări in campionat plus victorie la Atena) ne oferă, greşesc ?, motive să privim mai degajaţi dubla confruntare cu Zeleznicear ..Maşina de fotbal“ a Craiovei pare să funcţioneze din nou la randament maxim . Echipa are, nu încap îndoieli, valoarea, maturitatea şi ambiţia necesare escaladării celor mai înalte piscuri ale Cupei U.E.F.A. şi ce nu s-a intîmplat In 1933, cînd Universitatea s-a poticnit la uri goi de marea finală, poate deveni realitate in primăvara lui 1985, închei prin a-l felicita pe Lung .Ştefănescu şi ceilalţi pentru superba victorie de la Atena, unindu-le pentru miercuri, în numele tuturor iubitorilor fotbalului românesc, mult succes in fata lui Zeleznicear. OVIDIU IOANITOAIA Martor ocular Ca şi anul trecut, când am avut posibilitatea fericită de a însoţi reprezentantele fotbalului nostru, Universitatea Craiova la Lisabona şi echipa naţională la Bratislava, anul acesta am fost martorul unui important succes al fortbaliştilor craioveni, victoria şi calificarea lor in dauna nu atît puternicei dar neastâmpăratei şi obraznicei echipe de suflet a Greciei. „Rapidul* elen, Olympiakos Pireu. Iată cîteva însemnări fugare. • Dovedind încă o dată interesul pentru binele fotbalului românesc, Mircea Lucescu a reuşit să descurce iţele şi să clarifice intr-un timp foarte scurt problema deplasării fundaşului Ungureanu, fiind ajutat (pe plan local, la Craiova) şi de Titihoi, acesta fiind în stare să-l scoată cred şi din buzunarul halatului bunicii pe Ungureanu, care renunţase să mai vină la aeroport • Nesiguri pe şansa corectă a echipei lor, grecii ne-au întâmpinat încă de la aeroport și au încercat să ne intimideze, fie prin cuvinte „dulci“ (e drept că s-au muncit să le traducă în română), fie prin motocicletele cu care au înconjurat autocarul în drum spre hotel, prin semne sau zgomote bizare. Este totuşi limpede că pe terenul de fotbal nu-ţi trebuie motocicletă, ei doar talent şi un Cîrţu la timpul potrivit Şicanele au continuat : distanţa de aproximativ 49 km dintre hotel şi stadion sau lipsa apei de orice fel de după antrenamentul din seara sosirii căutînd să tulbure concentrarea echipei • Moralul nostru însă a rezistat şi am avut plăcerea să văd cu cită mîndrie pot spune că joacă la cea mai mare echipă de fotbal a României tinerii nou veniţi — Mănăilă, Octavian Popescu, Matei, Sorohan, Stănescu • Ziua de marți a fost mai liniştită, am reuşit să vedem o parte a Atenei, Acropole cu eroicul său Parthenon, cîteva bulevarde şi pieţe, stadionul olimpic de marmură, unde s-au reluat în 1896 olimpiadele moderne, un imens parc cu vegetaţie mediteraneană situat in imediata apropiere a Parlamentului. Şi totuşi noi venisem în Grecia pentru fotbal, aşa că vedeam in fiecare lană un Lung, fiecare coloană era un Ştefănescu, fiecare arbore conţinea nu frunze, ci Georgăi sau Cîrţi • Pentru a nu putea fi o clipă liniştiţi, in ziua meciului, cu două ore înainte de începerea meciului, „din întâmplare“ autocarul pus la dispoziţie cu atita „amabilitate“ de gaz,de a rămas in pană, cu cutia de viteză spartă şi deci fără nici o posibilitate de a ajunge la stadion în timp util, mai ales că Atena iţi oferă şi cea mai mare aglomeraţie rutieră cu putinţă. Nevrînd totuşi să-şi rişte pielea şi rezultatul, organizatorii ne-au oferit in ultimul moment un autocar, cu sentimentul unui cine ştie ce cadou, acesta fiind de fapt un lucru normal şi obligatoriu pentru orice gazdă • Apropiindu-ne de stadion şi trecînd prin mulţimea ce se îndrepta către locul de desfăşurare a meciului, eram priviţi ca nişte bieţi şi sărmani amatori mergind pe ultimul lor drum (fotbalistic),, „modestia grecilor“ (vorba lui Ungureanu) văzîndu-se în palmele întinse (deci5 goluri trebuia să luăm) spre noi cu «ma largheţe, că dacă va fi nevoie Vom ■lua şi 6—7 . Totuşi, printre atâţia atenienii mai tinili sau mai puţin anti-Craiova, am avut marţi prilejul să curtesc pe stradă un bătrânel inimos, care, după ce ne-a îndrumat spre locurile (cu nume ciudate ca bulevardul „Pahepistaniah“, piaţa „Canigas“, cartierul „Kifisia“, străzile „Kokoni“ sau „Pazmazoglu“) de care-l întrebasem, şi după ce a aflat că suntem români veniţi cu Craiova, în loc să ne înjure şi să-şi ia străzile înapoi, a tresărit şi a spus : „Rumania, da, da,Rumania — Ceauşescu“. Emoţionant • Mai era o oră pînă la începutul meciului şi autocarul ne-a adus, în sfîrşit, la stadionul Olimpic din Atena, luminat şi chiar in răinit de o instalaţie de noc, turnă de care şi Craiova are atita nevoie. Aşa Cum ne aşteptăm, „prietenii“ noştri ne-au întâmpinat deasupra intrării de la cabine şi doar Zeii Olimpului i-au salvat pe Cămătaru de nişte cutii de suc aruncate de sus ; este adevărat că dacă ni le-ar fi oferit pline şi intr-un mod civilizat după meci, le-am fi mulţumit cu plecăciune deoarece după un efort ca acela al unui meci cu Olympiakos sucurile greceşti sint binevenite • Vestea sosirii craiovenilor la stadion ■s-a răspîndit şi lumea, care umplea încetirieet stadionul, s-a unit intr-o singură voce, şi-a început să-şi încurajeze echipa in toate felurile posibile. Spectatorii greci, suporterii lui Olympiakos, trebuie totuşi respectaţi datorită felului unic în care-şi susţin preferaţii, ei organizîndu-şi cântecul în reprize de aplauze, urmate de cite două „bombe“ „Olym-piakos“ şi de zeci de petarde şi fumigene alb-roşii, apoi de ninsori de hârtiuţe — papolitas ? ? — şi alte strigăte се-ţi furnică întreg trupul, dîndu-ţi sentimentul că da, trebuie să te supui şi să le laşi favoriţii să triumfe • în această atmosferă vulcanică, jucătorii, încă neechipaţi pentru joc, au intrat pe gazon să se documenteze asupra terenului, să le intre în firesc zbuciumul tribunelor, să se obişnuiască cu atmosfera. Un moment ce-mi va rămîne multă vreme în suflet este acela în care, îndreptindu-mă împreună cu Sorin Cîrţu, culmea, spre poarta în care urma să marcheze peste puţină vreme, el mi-a spus cu o vădita tensionare : „Се-ar fi să le înfig un gol grecilor în plasele alea portocalii, unultihăcar, unul“... A avut dreptate, şi o ţară întreagă a fost şi este fericită de acel gol mare al lui Cîrţu . 7 noiembrie 1976 înseamnă debutul lui Geolgău; în divizia A. 7 noiembrie 1979 înseamnă începutul unei mari cariere europene a Craiovei cu acel 2—0 de la Leeds. 7 noiembrie 1984 înseamnă confirmarea prin acest 1-0 de la Atena in faţa lui Olympiakos Pireu a valorii echipei oltene, „campioana unei mari iubiri“. ANDREI PAUNESCU ■ Mircea Stădulescu le dă ziariştilor greci „reţeta“ pentru 1—0 ! Puţină istorie înfiinţată (odată cu clubul) in 1948. Universitatea n-a promovat in divizia A deci in 1964, asta după ce, ca o curiozitate, in 1955 juca în divizia C ! La 10 ani după promovare, a devenit campioana ţării, ispravă pe care a mai repetat o in 1980 şi 1981. Ilia si-a inscris in 4 rînduri, 1977, 1978, 1981 şi 1982, numele pe lista ciştigătorilor Clipei României, în cupele europene. Universitatea Craiova evoluează anul acesta pentru a 12-a oară, după următorul „grafic“ : Cupa campionilor : 1974, 1980, 1981 ; cea mai bună performanţă ; 1981, cind a eliminat pe Olympiakos Pireu (3—0, 0—2) și R. K. Copenhaga (0—1, 4—1), cetitul iu turul III lui Bayern München (0—2, 1—1) . Cupa cupelor : 1977, 1978 (un an neinscrisă) ; cea mai bună performanță : 1977, cînd a pierdut în turul II (eliminase pe Olympiakos Nicosia) la Dinamo Moscova ; Cupa K.E.I.A. ; 1971 (prima ei participare internaţională oficiala, 2—1 si 0—3 cu Pees Rozsza). 1973, 1975, 1979, 1982, 1983, 1984 : cea mai bună performanţă; 1983: cînd a ajuns pînă in semifinale, cea dinţii formaţie românească similinalistă intr-o rompetiţie europeană, după o suită de calificări, 3—1 şi 0—1 cu Fiorentina, 2—0 şi 3—0 cu Shamrock Rovers, 0—1 şi 2—0 cu Bordeaux, 2—3 şi 1—0 cu F. C. Kaiserslautern ; a ratat intrarea în finală fără să fi fost învinsă : 0—0 şi 1—1 (la Craiova) cu Benfica Lisabona. Din 1971 pină azi, Universitatea a susţinut in competiţiile europene 16 de meciuri. A cîştigat 20, a terminat la egalitate 9 şi a pierdut 17, avind un golaveraj pozitiv 58—47. A acumulat, calculul e simplu. 49 de puncte. O ultimă statistică : la partidele ei au asistat aproximativ 1 500 000 de spectatori, dintre care aproape 800 000 pe stadionul „Central“.