Flacăra, octombrie-decembrie 1987 (Anul 36, nr. 40-52)
1987-10-02 / nr. 40
Se împlineşte un vis al moţilor: Calea ferată Deva — Brad Omul din faţa mea, inginerul Cornel Baicu, şef de schimb în cadrul R.C.M.-Deva (Regulatorul de circulaţie şi mişcare) a rămas cîteva clipe pe gînduri. Recunoaşte că, intr-adevăr, aşa trebuia să facă, adică să-l ia, în aceeaşi zi, de inaugurare a căii ferate Deva-Arad, şi pe tatăl său, Petru Baicu, acum pensionar, care, între anii 1941—1942, apoi ceva mai târziu, după terminarea războiului, a lucrat la calea ferată mai sus amintită. Şi mai recunoaşte că pentru tatăl său ar fi fost o mare surpriză, inclusiv o plăcere, iar pentru el, pentru inginerul Cornel Baicu ar fi fost, fără doar şi poate, o zi frumoasă, o zi de neuitat. Aşa a început dialogul şi documentarea noastră despre una din realizările de ultimă oră a constructorilor din cadrul Şantierului 34 al Antreprizei de Construcţii Căi Ferate, Regionala C.F.R.-Timişoara, linia ferată Deva-Brad. în fapt, linia în cauză are o anume istorie a ei. începută încă din perioada interbelică, a fost abandonată datorită dificultăţilor unui teren foarte accidentat. S-a lucrat în mai multe puncte deodată, la viaducte, tuneluri, curbe etc. A fost reluată în timpul războiului, dar vremurile erau potrivnice unor lucrări de mare anvergură. S-a mai încercat o dată, dar s-a constatat că, în afara capetelor, Deva-Stoeneasa și Brad-Dealul Fetii, totul, s-a dus, cum se zice, de rîpă. A rămas în picioare, frumos ca o faţadă de templu roman, viaductul de la Vălişoara, o localitate aflată cam la jumătatea distanţei dintre Deva şi Brad, înalt, suplu, patinat de vreme, viaductul integrat pe deplin în peisaj, face trecerea peste pîrîul Căian, care vine dinspre Bălţa, ba chiar şi de mai de sus, dinspre munţii Zărandului. Lucrările, ca să revin la problema reportajului nostru, au fost reluate acum cîţiva ani şi au fost în mare parte încheiate în data de 1 iulie, cînd a fost dată în folosinţă noua linie. Dar ce înseamnă, practic, această nouă linie ? ! înainte vreme, un drum, pe calea ferată, între Deva-Brad însemna Deva- Arad-Sîntana-Brad, adică un tren care făcea pînă la Brad aproximativ trei zile. Un tren de marfă, fireşte, întrucît călătorii au folosit şi folosesc în continuare pe o distanţă de aproximativ 40 de kilometri, autobuzul. De ce în continuare ? Pentru că, deocamdată, linia este folosită numai de trenurile de marfă. Este vorba de trenurile 27 345, care se formează în staţia Simeria- Triaj şi care pleacă seara spre Brad, de unde se întorc a doua zi, dimineaţa, cu numărul 27 346. Atît deocamdată, doar două trenuri, de numai 500 de tone. Puţin, sigur că da, dar linia este abia la început şi mai sunt încă o sumedenie de lucruri de făcut. Consolidări, betonări, amenajări, îmbunătăţiri, întreţineri, remedieri. Cu alte cuvinte, se lucrează în continuare, cu pricepere, cu responsabilitate, cu îndîrjire chiar. Noua linie nu este doar o ambiţie, un moft al constructorilor, ci s-a impus, din punct de vedere economic, încă de-acum cîte-va decenii. Şi mai este, desigur, un vis al tuturor moţilor din Ţara Zărandului, de-a se lega de lume şi prin această cale. Este bun autobuzul, sunt bune maşinile personale, dar trenul este şi mai bun, şi mai ieftin, şi mai încăpător. Aflată în plină expansiune economică, Ţara Zărandului îşi cere, cu legitimă mîndrie, dreptul de a-şi expedia, cit mai repede produsele sale industriale, inclusiv cele agricole. Realitate impusă de dezvoltarea fără precedent a însăşi vieţii, linia măsoară, întotalitate, 38 de kilometri de-a lungul cărora se înşiră 45 de poduri şi podeţe, 7 viaducte şi 4 tuneluri, între ele, staţiile Deva-Păuliş-Lunca-Stoeneasa- Ormindea-Dealul Fetii-Brad. Cum spuneam, de-a lungul liniei s-a lucrat, pe apucate, în mai multe puncte și în perioade diferite. Ce s-a ridicat pînă în 1978, cînd au fost reluate lucrările, s-a mai dărîmat pe ici pe colo. Au rămas practicabile doar capetele. Bătălia cea mare, însă, s-a dat între Stoeneasa şi Dealul Fetii, o porţiune atît de accidentată incit vechii constructori nici n-au îndrăznit măcar să o atace. O porţiune de numai 17 kilometri, de o sălbăticie şi o frumuseţe fără seamăn, o zonă în care linia pare să fie o panglică aninată la brîul dealurilor de calcar. S-au turnat în general, între kilometrii 15 şi 28,5, adică între Stoeneasa şi Dealul Fetii, peste 600 000 metri cubi de beton şi s-au efectuat peste 800 000 metri cubi de terasamente, iar în zona Peştera s-au efectuat în plus alte 200 000 metri cubi de terasamente. La ora actuală, cum spuneam, se circulă, dar mai sunt încă foarte multe alte lucrări de executat şi acest lucru îl ştiu cel mai bine constructorii înşişi, adică inginerul Liviu Corfaru, şeful brigăzii numărul 4 a A.C.C.F.Timişoara, brigadă cu sediul la Deva, miaiştrii Alexandru Ţundrea, Ioan Şandor, Constantin Cismar, Constantin Furdeş, Dumitru Prichici, şefii de echipă Vasile Groza, Dumitru Ursache, Petru Culda, Vasile Bălcescu, Nicolae Aparaschivei, muncitorii loan Mursac, Nicolae Ştefan, Petru Fluieraş, Constantin Vătăman, Tudor Suliicean, Dorel Huh, Ioan Muntean. Betonişti, dulgheri, zidari, excavatorişti, artificieri, macaragii, buldozerişti, iată, ca să zicem aşa, profesiile angajate într-un splendid efort, acela de-a finisa noua cale ferată. O cale ferată pe care se circulă deja, semn că era nevoie de ea ca de aer. Dar pentru că tot am trecut în revistă numele înscrise la temelia acestei linii, să nu-i uităm pe mecanicii atelierului din Simeria, condus de Gheorghe Ciutaru , Marin Bulancea, Gavrile Chircea, Avram Lazăr, Ion Apăvăloaie, Constantin Matei, Gheorghe Curcă, Ion Totoran, Vasile Lefter şi Ion Urs. Se cuvine, alături de ei, dar nu în ultimul rînd, să-i mai, amintim pe Gavril Darko şi Petru Popşor, adjuncţii şefului de brigadă, precum şi pe Dumitru Solomei, şeful proiectului întocmit de I.P.C.F.Bucureşti. O mină de oameni care au tradus în fapt un mai vechi vis al moţilor, calea ferată Deva-Brad. Vom reveni, fără doar şi poate, la prima „cursă de persoane“ pe acest traseu de-o frumuseţe şi un pitoresc inelagabile. Şi, evident, sperăm să o facem cit mai curînd posibil, adică, poate, in primăvara viitoare. VICTOR MIJA ■ . Flacăra - anul XXXVI - Nr. 40 - (1685) - 2 octombrie 1987 PRIN TOT I PENTRU TOT I 9 Echilibrul dintre tradiţional si nou la Întreprinderea timişoreană Martie* este dimensionat de două elemente esenţiale: valoare si necesitate, însăşi ponderea produselor noi si modernizate pe anul 1987 — peste 50 la sută — subliniază acest fapt ce reprezintă. In ultimă Instanţă, expresia unei strategii a dezvoltării, corelată cu solicitările şantierelor ţării, principalii beneficiari ai acestei unităţi cu profil unic de producţie — utilaje pentru construcţii. Gama sortimentală diversă, structurată pe 7 mari programe de fabricaţie, porneşte, aşadar, de la o serie de produse de maximă necesitate, cu cereri pe măsură, ce constituie „specialitatea“ întreprinderii şi pentru care există o pregătire corespunzătoare. Ea se completează însă şi cu diverse alte instalaţii, scule sau dispozitive, derivate din necesităţile mai recente, toate cu caracter de noutate (şi implicit presupunînd performanţe tehnice ridicate, chiar de nivel mondial). Această structură este modificată atunci cînd necesităţile economiei impun introducerea în fabricaţie a noi produse sau cînd se aplică în practică creaţii tehnico-stiintifice de virf. In ambele cazuri, insă, gratie unei bune dotări materiale si mai ales priceperii cocolectivului problemele de producţie sunt rezolvate operativ, cu competentă. Redimensionarea gamei sortimentale va tine cont, deci. de performantele noilor produse ce vor Înlocui treptat-treptat pe acelea cu caracteristici Inferioare, echilibrul de care vorbeam refăcindu-se Continuu la un nivel superior. Tocmai In acest context se Înscriu sl preocupării# majors existente aici In scopul organizării superioare si al modernizării producţiei, direcţie de acţiune prioritară — aşa cum sublinia şi inginerul Nicolae Morar, şeful biroului organizare — pentru întregul colectiv de muncă. Din dialogul cu interlocutorul nostru, am desprins, dealtfel, numeroase elemente convingătoare pentru strădaniile specialiştilor, fericit încununate de rezultate remarcabile, în special în realizarea ritmică a sarcinilor de plan. Unitatea a înregistrat depăşiri importante la indicatori cum sunt producţia fizică, producţia-marfă -smsaMr¥’iiTir-rfin-fiis»asiBHgiTi»fiiTirtn—i Si productivitatea muncii, in condiţiile reducerii substanţiale a cheltuielilor materiale si totale. Am consemnat, aşadar, încheierea cu succes a primei etape a programului de modernizare, măsuri adoptate realizîndu-se integral, la termenele stabilite, lor ,adăugîndu-li-se si altele suplimentare, răspunzînd prompt problemelor imediate ale producţiei. Reţinem, în domeniul tehnologiei de exemplu, introducerea sudării prin frecare a arborilor cu treceri mari de diametre, extinderea sudurii efectuate în mediu protector de de CO2, durificarea şi acoperirea de protecţie a reperelor de aluminiu prin eroxare într-o instalaţie realizată prin autoutilare, prelucrarea unor repere complexe prin electroeroziune cu fir. în aceeaşi sferă a perfecţionării organizării producţiei se înscriu şi numeroase măsuri organizatorice stabilite, incluzînd reamplasarea unor maşini şi utilaje în scopul polideservirii pe grupe mari, organizarea unor linii speciale de montaj, redimensionarea şi reorganizarea unor ateliere. O atenţie specială s-a acordat extinderii mecanizării unor operaţii — debavurarea reperelor turnate din metale neferoase, montaiul unor scule, transportul nisipului de turnătorie —si convetorizarea transportului Modernizarea între montai-vopsitorie si magazia de piese Unite. In egală măsură, s-au prevăzut standarde speciale pentru controlul de calitate la sculele acţionate electric si la echipamentele electro-hidraulice, s-au extins microanalizele cu laser si verificarea prin metoda demeritelor la 96 de produse cit si controlul activ în cursul uzinării unor repere. Toate aceste aplicaţii — dublate si de folosirea tot mai pronunţată a tehnicii de carcul — au permis realizarea la înalţi parametri a produselor solicitate. inclusiv a celor noi si modernizate, fiecare din ele beneficiind de fişe tehnico-economice urmărite In permanentă de un colectiv de specialişti. Un succes la acest sens este si trecerea la fabricaţia motoarelor electrice monofazate, de 500 si 800 de waţi, ce se vor regăsi treptat în componenta a tot mai multe maşini si utilaje: unealta rotopercutantă 0 22 si 0 16, cea de executat canale în zidărie, omogenizatorul de lacuri si vopsele. Pasul următor îl va constitui motorul monofazat de 1 500 W, ce va echipa polizoarele acţionate electric. Beneficiind şi de experienţa acumulată anterior, specialiştii au stabilit un program cu 76 de măsuri, dintre care 43 proprii şi restul generalizabile. Menţionînd faptul că o bună parte din ele au prins să se deruleze într-un ritm susţinut am notat, printre altele, noile tehnologii de uzinare a bucşelor pentru dibluri metalice pe maşina de rulat bucşe, sudarea în mediul protector de argon a reperelor de aluminiu, injectarea de masă plastică (în loc de aluminiu) la carcasele sculelor electrice portabile, specializarea unor maşini universale pentru strunjirea cu capete de prelucrare, trecerea la reorganizarea unor sectoare de muncă și linii de fabricaţie (linie centralizată de ascuţit scule. Unii de montaj pentru sculele acţionate cu motoare mono şi trifazate), extinderea mecanizării unor operaţii (presare lamele. Încărcare, descărcare, acoperire galvanică şi containerizarea semifabricatelor. Un domeniu de maximă importanţă este şi cel al sectoarelor calde, studiile elaborate în această direcţie vizînd modificări structurale, de maximă eficienţă. Totodată o atenţie deosebită este acordată asigurării calităţii produselor implicind trecerea la controlul automat al grosimii straturilor de la acoperirea galvano-chimică şi a temperaturii băilor de la tratamente, dotării standurilor de control final cu display-uri, ca dealtfel, si prelucrării automate a datelor — procedee de tot mai mare eficientă în conducerea optimală a activităţii productive. Asimilările si modernizările produselor — lista lor fiind lungă si grăitoare — întregesc untablou concludent al vastei acţiuni de modernizare in care s-au angrenat cu toate forţele, cu curaj si entuziasm, specialistii de aici. Nu intîmplător, printre gindurile de viitor, mai mult sau mai puţin apropiat, intră si diverse investiţii generoase, ce nu exclud și maşinile de înaltă complexitate, manipulatoare pentru alimentarea maşinii de rulat filete şi — dacă studiile vor confirma posibilitatea aplicării — chiar și o celulă flexibilă robotizată de prelucrare a arborilor, axelor și altor repere cilindrice. Elemente strict necesare dealtfel in abordarea unui program si mai ambiţios, pînă in anul 1990, cu obiective de mare amploare si deschidere. Însă perfect realizabile, singurele In măsură să asigure mersul ascendent al unităţii pe acea spirală a evoluţiei dinamice in care Întregul colectiv »-« angajat fără rezerve, perfectionindu-se necontenit. GHEORGHE CRIȘAN ■ Valoare și necesitate