Flacăra, aprilie-iunie 1989 (Anul 38, nr. 14-26)

1989-04-07 / nr. 14

Aminat cu 48 de ore dato­rită unei defecţiuni consta­tate în ultimul moment la maşina cîrmei (se întîmplă însă şi la „case“ mai mari; vezi, de-acum obişnuitele aminări, de la o zi la alta, ale zborurilor navetelor spaţia­le), plecarea in lant a mine­ralierului „Comăneşti“ a pierdut ceva din fostul săr­bătoresc al unei asemenea clipe... Evenimentul s-a con­sumat în liniştea în care se desfăşoară, însăşi munca de zi cu zi a constructorilor na­vali de la malul mării pen­tru, care, lansarea la apă a unui vapor sau plecarea sa în prima cursă, nu constituie decît etape ale unui drum. Şi totuşi, desprinderea de la mal, în dimineaţa zilei de 30 martie, a mineralierului „Comăneşti“, tăierea acelui cordon ombilical ce lega nava de şantierul-mamă care a plămădit-o, va rămîne ca o dată memorabilă în istoria de dată recentă a construc­ţiilor navale din ţara noas­tră. Şi aceasta, in primul rînd pentru că, la 30 martie 1989, „Comăneşti“ a devenit nava-amiral a flotei mariti­me comerciale, fiind — prin deplasamentul său de 105 000 tdw — cea mai mare navă construită vreodată în România. Firesc, în ceea ce priveşte acest „grad“ de „navă-ami­­ral“. „Comăneşti“ are nişte predecesori, începînd cu car­goul „Bucureşti“, de 13 000 tdw, construit în Iugoslavia, petrolierul „Prahova“, de 20 000 tdw, realizat în Marea Britanie, mineralierul „Re­şiţa“ de 24 000 tdw şi moto­­tancul ,,Dacia“ de 86 000 tdw, ambele construite pe şantiere din Japonia. Observaţi, tonajele creş­teau de la an la an, dar va­poarele erau făcute de alţii... Din 1975, anul lansării la apă a primului mineralier de 55 000 tdw, „Tomis“ — nume simbolic pentru istoria de peste 2000 de ani a „capita­lei“ construcţiilor navale ro­mâneşti, Constanţa, România a început să-şi realizeze, con­form Programului naţional al construcţiilor navale, ela­borat din iniţiativa persona­lă a preşedintelui ţării, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, propriile sale nave, de care economia, în plină dezvolta­re, avea atîta nevoie. S-au născut astfel „amira­lii“ noştri, de 65 000, 85 000 şi 150 000 tdw — nave cu diver­se funcţionalităţi, care poar­tă şi astăzi, pe mări, tricolo­rul patriei. Iar acum, în primăvara lu­minoasă a lui 1989, an cu o mare încărcătură de eveni­mente politice ce vor jalona drumul ascendent al patriei, consemnăm cu mîndrie naş­terea celui mai mare mine­ralier românesc, destinat să aducă în ţară materia primă pentru marile combinate si­derurgice de la Galaţi şi Că­lăraşi. Cel dinţii vas maritim dint­r-o nouă serie de vase de 165 000 tdw! Şi se mai particularizează prin ceva această navă cu dimensiuni impresionante : 303 metri lungime; 46 metri lăţime; 24,4 metri înălţime, lansată la apă în vara anului trecut, în prezenţa tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu. Faţă de celelalte nave ce s-au înălţat pe modernul şantier naval din Constanţa, „Comăneşti“ încorporează în gradul cel mai mare echipa­mente şi instalaţii pe care stă scris: „Made in Romania“. Vor fi, într-un anume fel, prezenţe constante în toate voiajele acestui vas pe mă­rile şi oceanele lumii colecti­ve muncitoreşti, cum sunt cele de la: Reşiţa — unde s-a născut uriaşul motor de 19 500 c.p., ce va propulsa nava, un motor cu o verita­bilă uzină plutitoare. După cum, vor fi împreună cu ma­rinarii din echipaj şi munci­tori de la Oţelul Roşu, cei de la Aversa, I.M.G.B., I.C.M.E. şi Timpuri Noi — toate marile întreprinderi industriale din Bucureşti, colectivul uzinelor Progresul din Brăila, al Combi­natului de utilaj greu din Cluj- Napoca şi Tehnofrig — din aceeaşi localitate, specialiştii de la unităţile de construcţii mecano-navale din Galaţi, Constanţa, Olteniţa, Manga­lia sau Drobeta-Turnu Seve­rin, alte colective muncito­reşti din Iaşi, Timişoara, Cimpia Turzii, Braşov şi din alte oraşe. Da, enumerarea poate continua căci, o întrea­gă ţară de constructori este prezentă, printr-un efort e­­xemplar, propriu relaţiilor de muncă noi, socialiste, în construcţia acestui uriaş în­tre uriaşii Mării Negre, ce re­prezintă o imagine cit se poate de sugestivă a nivelu­lui atins de industria româ­nească constructoare de nave, probitatea profesională înaltă a celor ce slujesc cu nobilă dăruire profesiunea de con­structor naval, în cazul de faţă, cei ce muncesc la I.C.N. CONSTANŢA. în perioada de numai două decenii, aceştia au parcurs drumul de la na­vele de 1 920 tdw, ce navigau mai mult pe lîngă coastă, ne­­încumetîndu-se să iasă în lar­gul oceanului, la colosul de 165 000 tdw, ce străbate la pas, fără a se sinchisi prea mult, mările şi oceanele cele mai agitate. Nu îmi amintesc să fi spus cineva — ca în cazul, cunos­cut, al tractoarelor braşove­ne — că se va aşeza în faţa primului vapor gîndit, pro­iectat şi construit în între­gime de specialişti români, cu utilaje şi echipamente româ­neşti. Dar, neîncrezători şi sceptici în faţa capacităţii şi forţei industriei noastre constructoare de maşini, au fost destui... Pe aceştia am dori să-i invităm astăzi la bordul navei „Comăneşti“, sau la bordul oricărei alte nave din cele peste 200 care alcătuiesc flota maritimă eoh­mercială, nave cu tonaje şi destinaţii diverse: cargouri,­­ vrachiere, mineraliere, petro­liere, pescadoare, trautere etc., însumînd o capacitate de transport de 4,5 milioana­­ tone mărfuri. Sunt cu toate nave moder-» * ne, dotate cu aparatură de navigaţie eficientă, cu mij-­­ loace de bord de înaltă func- ’­ţionalitate şi pentru echipaj , — condiţii de coabitat con- . fortabile. Iar cele mai noi construc^­­­ţii navale reuşite de colecte*­* vele de la Galaţi şi Constanţa 5 — nave-port containere şi nave feribot, viitorul prim pasager cu 400 de locuri ce­­ se va construi la malul mă-­­ iii, demonstrează paleta lar- ' gă a posibilităţilor de care j dispunem în acest domeniu. ] Dezvoltarea necontenită a j flotei maritime şi fluviale — demers logic şi necesar pen- j tru creşterea necontenită fl, j legăturilor comerciale pe care j România le întreţine actual- j mente cu peste 150 de state de­­ pe toate continentele, alăturată ■ strategiei de dublare şi chiar triplare a capacităţii portuare a Constanţei, simultan cu în­scrierea pe hărţile de navi-­ gaţie internaţională a noului­­ port maritim­ comercial Man-­­ galia, racordarea traficului­­ de mărfuri portuar la Cana­­l­­ul Dunăre — Marea Neagră ■ — iată o concepţie unitară şi­­ vizionară ce va propulsa­­ România în rîndul ţărilor ce­­ valorifică în mod plenar, cu­­ înaltă eficienţă, transportul­­­ maritim — cea mai ieftină şi lesnicioasă cale de legătură cu lumea contemporană. CONSTANTIN ISMAILEANU fl 1 Fotografie : -­ MIHAIL SERBANESCU ■ Eveniment la malul mării Mineralierul Comânesti in prima sa cursa In întîmpinarea marii sărbători de 1 Mai De la 1 aprilie, alte categorii de oameni ai muncii beneficiază de majorarea retribuţiilor Echitate şi umanism Precum ştim, luna trecută s-a început cea de a treia e­­tapa a majorării retribuţiilor oamenilor muncii din ţara noastră, prevăzută pentru cincinalul 11180—!!!!)(). A be­neficiat un eşalon de bază al economiei naţionale, lu­crătorii din industria mi­nieră. Acum, în aprilie, se a­­plică pentru toţi cei din u­­nităţile industriale aparţi­­nind Ministerului Petrolului, Ministerului Energiei Elec­trice, Centralei-departa­­ment a Geologiei, d­in activi­tatea de foraj şi lucrări geo­logice, a căror retribuţii de­păşesc 2.250 lei, asigurîn­­du-se astfel generalizarea majorării de retribuţii în respectivele­­ ramuri şi sec­toare. Numărul acestora de­păşeşte 130 000 persoane. Act social inclus, de 20 de ani încoace, în prevederile fundamentale ale fiecărui cincinal, aduce însă, de fie­care dată, particularităţi şi semnificaţii noi. In actualul cincinal, a debutat la 1 au­gust 1988, din iniţiativa se­cretarului general al parti­dului a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, mărindu-se pînă acum, veniturile la peste 4,5 milioane de oameni ai mun­cii, adică la circa 60 la sută din întregul personal mun­citor. Recent, tot la propune­rea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, Comitetul Poli­tic Executiv al C.C. al P.C.R. a hotărît încheierea cu o lună mai devreme a ac­ţiunii de majorare a retribu­ţiilor. Sunt noi dovezi ale grijii partidului şi statului nostru pentru om şi nivelul bunăstării sale, încă o expri­mare la scara vieţii a uma­nismului politicii Partidului Comunist Român. Aşa cum sunt şi dovezi de netăgăduit ale acumulărilor realizate la scara economiei şi ale veni­tului naţional, pe baza că­rora s-au putut şi se pot îm­plini toate aceste creşteri de retribuţii. De asemenea, modul de a­­plicar­e, diferenţiat, pe nive­luri de retribuţii, categorii şi trepte de încadrare, atît pen­tru muncitori, maiştri, cit şi pentru personalul TESA, este menit să stimuleze la perfec­ţionare profesională, la efor­turi sporite şi la o tot mai înaltă competenţă, în re­zolvarea sarcinilor de pro­ducţie, contribuind la întro­narea normelor de etică şi e­­chitate în toate sferele vieţii sociale. Este de remarcat, în context, faptul că atît muncitorii, maiştrii cit şi personalul TESA vor beneficia proporţio­nal, după aport şi efort, şi de majorarea cores­punzătoare a părţii varia­bile a retribuţiei, anume prin creşterea adaosului de acord, a sporului de vechime, şi a celorlalte adaosuri ce se calculează în funcţie de retri­buţia majorată, cum sunt mă­rirea cotelor de participare a oamenilor muncii la realizarea producţiei, a beneficiilor şi la împărţirea beneficiilor, pre­cum şi prin creşterea fondu­rilor de premiere. Ca şi majorările din etapele precedente ,nici acestea de acum, nu afectează drepturile de alocaţie de stat pentru co­pii, nivelul chiriilor, iar pînă la 31 august a­m, nici contri­buţia lunară a părinţilor pen­tru copiii din creşe şi grădi­niţe. Sunt, aşadar, tot atîtea plusuri în bugetele de familie ale oamenilor muncii, sînt, desigur, tot atîtea elemente , concrete, resimţite de fiecare dintre noi, în creşterea nive­­lului de trai, componentă fundamentală a politicii parti­dului nostru, indicator al în­scrierii României socialiste, pînă la sfîrşitul cincinalului viitor, în rîndul ţărilor mediu dezvoltate ale lumii. ILEANA ALEXENI ■ Patriotismul se certifică prin muncă şi creaţie (Urmare din pag. 1) ■'* hitleriste. Activitatea politică, organizatorică, re­voluţionară, desfăşurată cu acest prilej de către to­varăşul Nicolae Ceauşescu, de către tovarăşa Elena Ceauşescu (Petrescu) a dus la radicali­zarea demonstraţiei de pe străzile Capita­lei, la mobilizarea a peste 20 000 de cetă­ţeni şi la afirmarea, în timpul desfăşurării ei, a lozincilor lansate de partidul comunist. Astăzi, la o jumătate de secol de la acest im­presionant act de voinţă, de crez şi unitate mun­citorească, într-o ţară în care cauza libertăţii şi dreptăţii a învins. Intîiul de Mai 1939 va găsi poporul nostru mai unit ca oricînd sub faldurile roşii şi tricolore ale marii sărbători, mai hotărît ca niciodată de a desfăşura ample forţe spre binele şi prosperitatea ţării, de a-şi înzeci efor­turile in cinstea celei de a 45-a aniversări a revo­luţiei de eliberare socială şi naţională, antifas­cistă şi antiimperialistă şi a Congresului al­ XIV- lea al partidului. Va fi un 1 Mai sub cerul luminos al patriei socialiste, într-o Românie a libertăţii şi echităţii plenare, condusă de un par­tid glorios în fruntea căruia se află eroul neîn­fricat, comunistul de omenie şi cel mai iubit fiu al poporului nostru, tovarăşul Nicolae Ceaușescu.

Next