Flacăra, iulie-septembrie 1990 (Anul 1, nr. 27-39)

1990-07-04 / nr. 27

ÎNCEPUT GEREU Primul ministru, dl. Petre Roman, a ţinut săptămina trecută in faţa Parlamentului un discurs-program impecabil. Reforma economico­­- socială preconizată de noul guvern se anunţă a fi profundă, direcţio­­nată hotărît şi rapid spre economia de piaţă. Nu au fost uitate nici măsurile de protecţie socială a grupurilor ce vor fi afectate. Gu­vernul e tinar şi bine pregătit, ceea ce ne mai dă o speranţă in plus de reuşită. Două griji majore par însă a crea unele îndoieli. Conjunctura internaţională ne este nefavorabilă. Păcat, începusem bine. Ceea ce a pus capac la toate a fost expediţia de pedeapsă a minerilor asupra Capitalei, care a avut rezultate dezastruoase. Au fost chemaţi, au venit şi au trecut prin bite şi lan­ţuri puţina încredere de care ne mai bucuram. Străinătatea s-a uitat cu ochi de melc la incredibilul de o originalitate indiscutabilă care se producea într-o ţară europeană care proclamase, deşi de pe o tri­bună provizorie, democraţia totală. După o perioadă de şase luni de ziceri şi deziceri, impresia inter­naţională poate fi ameliorată doar printr-o consecventă şi neezitantă atitudine democratică de sus în jos, prin aplicarea fermă a legii în toate cazurile, prin respectarea dreptului la opinie, etc. Metodele se cunosc, mai trebuie doar apli­­cate. Cealaltă grijă vine u­n interior. Etica muncii e grav deteriorată. Mai direct spus, oamenii nu mun­cesc. Unii deloc, alţii doar se pre­fac, alţii nici nu mai ştiu cum, pen­tru că ani buni au plimbat hirtii fără rost de colo pină colo. Dar asta nu e o problemă româ­nească. Toate ţările fostului lagăr socialist s-au lovit de ea. Soluţia e totuşi simplă. Rareori, şi pentru puţini oameni munca e o plăcere. Pentru ca omul să muncească tre­buie să aibă o motivaţie, să ştie pentru ce şi pentru cine o face. Deci nu etica muncii, termen de­monetizat prin proastă şi abuzivă folosire, ci motivaţia muncii tre­buie avută in vedere. E timpul să înţelegem că nu se poate să se muncească în lei şi să se cîştige în dolari. Şi in acest domeniu un pachet de legi fără echivoc, care să convingă omul că munceşte pentru el şi ai lui şi nu pentru stat sau reprezentanţii acestuia, pentru azi şi miine şi nu pentru sfîrşitul mileniului III, ar rezolva repede, chiar foarte repede grija exprimată de primul ministru. De fapt, guvernul nu trebuie să redescopere lumea şi legile ei, ci să se uite cu atenţie şi respect la ce se întîmplă în ţările din partea mai îndepărtată a Europei. Succes guvernului, succes nouă !­­ OPREA GEORGESCU ■ Nr. 27 - miercuri 4 iulie 1990 GUVERNUL Primul ministru al Guvernului PETRE ROMAN 1. Ministrul de stat însărcinat cu acti­vitatea industrială şi comercială : ANTON VĂTĂŞESCU 2. Ministrul de stat însărcinat cu cali­tatea vieţii şi protecţia muncii : ION AUREL STOICA 3. Ministrul de stat însărcinat cu orien­tarea economică : EUGEN DIJMA­­RESCU 4. Ministrul asistent al primului minis­tru pentru reformă şi relaţii cu Par­lamentul : ADRIAN SEVERIN 5. Ministrul afacerilor externe: ADRIAN NASTASE 6. Ministrul apărării naţionale : VIC­TOR STANCULESCU 7. Ministrul finanţelor: THEODOR STOLOJAN 8. Ministrul de interne : DORU VIO­REL URSU 9. Ministrul de justiţie: VICTOR BABIUC 10. Ministrul resurselor şi industriei : MIHAI ZISU ROMÂNIEI 11. Ministrul comerţului şi turismului : CONSTANTIN FOTA 12. Ministrul agriculturii şi alimentaţiei : IOAN JIPU 13. Ministrul comunicaţiilor: ANDREI CHIRICA 14. Ministrul lucrărilor publice, trans­porturilor şi amenajării teritoriului : DORU PANA 15. Ministrul învăţâmîntului şi ştiinţei : GHEORGHE ŞTEFAN 16. Ministrul mediului : VALERIU EU­GEN POP 17. Ministrul culturii : ANDREI PLEŞU 18. Ministrul sănătăţii : BOGDAN MA­­RINESCU 19. Ministrul muncii şi protecţiei sociale: CĂTĂLIN ZAMFIR 20. Ministrul tineretului şi sportului : BOGDAN NICULESCU DUVAZ Mai fac parte din guvern, în mod excepţional şi următorii secretari de stat, şefi de departamente : 21. ROMULUS NEAGU - la Ministerul de Externe 22. ANDREI ŢUGULEA - la Ministerul Invâţâmintului şi Ştiinţei CALIN IRIMESCU lider al sindicatului de la arhitectură : — I-am spus domnului mi­nistru că în aceste situaţii limită un singur lucru poate apăra omul obişnuit, pentru că noi ne considerăm nişte oameni obişnuiţi. Aceasta este Legea. Nu este vorba de o lege a poliţiei, de o lege a minerilor, de o lege a stu­denţilor ci de­­ Legea acestei ţări. Domnul ministru a fost de-a dreptul entuziasmat. Dar am adăugat: aceasta înseam­nă că domniile lor trebuie să recunoască faptul că acest Institut a fost violat în mod samavolnic de poliţie, pe data de 13, fără să aibă un man­dat de percheziţie. 3 Istoria se repetă AjJO^, SOCFOtC §i pollSNll (IB CUGlltO Am revenit la Arhitectură şi vom veni mereu pînă ce se va face dreptate. Şi vom trece şi după aceea pentru ca niciodată să nu se mai re­pete acele zile de coşmar. Am avut noroc. In cîteva ore am reuşit să stau de vor­­^i­ cu rectorul şi decanul In­­-’^jiutului, cu liderii sindica­­^îui de la I.M.G.B. și Arhi­tectură. Arhitectura in exil?­ ­ Rectorul părea mai temă- Ator decit în urmă cu cîteva zile, neîncrezător în presă. Să spun mai speriat ? — Bucureștenii au început să se întrebe dacă toate aces­te violenţe nu îi vor deter­mina pe studenţii de arhitec­tură să-şi continue studiile în străinătate, pentru că multe facultăţi din Europa le-au deschis porţile ? — S-a discutat în Senat un astfel de paragraf în care se arată că nu ar fi de dorit ca studenţii să plece să-şi con­tinue studiile în alte ţări, da­torită unui sentiment de ne­siguranţă. Cu majoritate de voturi s-a hotărît ca acest pa­ragraf să nu fie trecut în declaraţie. Noi, în orice caz, am pre­gătit, aşa cum ni s-a cerut de către minister şi procuratură, documente, informaţii, pen­tru întocmirea unei cărţi albe. IMGB contra IMGB Se întîmplă uneori să-ţi iasă în drum exact oamenii pe care îi cauţi. Cam aşa s-a petrecut întîlnirea mea cu cei doi lideri ai sindicatu­lui de la I.M.G.B. VASILE CERNA MORITZ lider al sindicatului liber IMGB : — Am venit să spunem stu­denţilor că acea arresiune din 13 s-a organizat fără acordul sindicatului. — Circulă atît de multe va­riante îneît am vrea să aflăm și noi, de la un martor ocu­lar, ce s-a întîmplat în I.M.G.B. lider al sindicatului liber IMGB . — Pe 13 la oră 10 și zece minute au început să sune telefoanele iar oamenii ne în­trebau de ce se organizează o mare adunare. Am mers la directorul general, domnul Ghinescu, să aflăm amănunte. El a spus că, pe barba lui, organizează o contrademon­­straţie. Noi, cei din sindicat am întrevăzut ce se poate în­­tîmpla la Universitate, am coborît şi am încercat să-i convingem să nu meargă. Le spuneam că acolo nu se vor cunoaşte între ei şi se vor lovi unii pe alţii şi va ieşi o nenorocire. Le-am spus că avem acasă copii, soţii, neca­zuri nu trebuie să mergem acolo. Mulţi mă întrebau de ce nu organizează sindicatul contramanifestaţia şi le spu­neam că sindicatul este apo­litic. Pe la 10,30 o parte din­tre ei au plecat. I.M.G.B.-ul are cinci porţi şi au ieşit pe toate. Acolo unde mă aflam eu am văzut plecînd vreo 600. Urmau să se întîlnească la Piaţa Lunb­ii. Sîntem foarte necăjiţi. — îi veţi sprijini pe stu­denţi în acţiunea penală pe care o vor deschide I.M.G.B.­­ului ? — Da, adevărul trebuie să iasă la suprafaţă. Noi ne simţim vinovaţi pentru că dacă am fi fost un sindicat puternic nu s-ar fi ajuns aici. Ministrul pare bun. Dar ministerul? Au început discuţiile între delegaţia de la Arhitectură şi domnul Doru Viorel Ursu, ministru de interne. — Ne-a spus că din punc­tul lui de vedere, una din problemele delicate este opro­biul care există asupra poli­ţiei, rămas mai demult şi, aş spune eu, strîns şi în urma unor evenimente mai recente. I-am sugerat că una din mo­dalităţile de a micşora acest oprobiu va fi o discuţie clară despre : Ce au făcut minerii ? De ce au venit minerii ? Pen­tru că jumătate din Bucu­reşti şi trei sferturi din ţară nu ştiu adevărul şi sunt con­vinşi că minerii au venit să facă dreptate. De asemeni, dacă tot s-a constatat că stu­denţii nu au avut nici un fel de activitate subversivă, tre­buie să facă public acest lu­cru. Şi se pare că a făcut o declaraţie la televiziune. — Da, într-o emisiune transmisă după miezul nopţii. Cînd o astfel de declaraţie ar fi trebuit dată la o oră de maximă audienţă. — Impresia noastră este că Ursu încearcă să fie coopera­tiv. îmi dau seama însă că ministrul nu înseamnă încă M.I. Există în poliţie tot fe­lul de nivele intermediare în care atmosfera veche este încă prezentă. Speră însă ca ati­tudinea ministrului să pă­trundă şi la nivelele mai joa­se. Legea acestei ţâri M.I. propune happy-end MARIUS SMIGELSCHI decanul institutului de arhitectură : — Printre altele domnul Ursu ne-a spus că ar trebui să existe un loc, un fel de Agoră, în care să se poată schimba opinii, chiar diver­gențe. Noi, cei din Arhitec­tură am discutat deja posibi­litatea unor concursuri prin care un astfel de loc să fie amenajat chiar la Universi­tate. Pentru ca Piaţa Univer­sităţii să devină Piaţa Recon­cilierii. AURELIA BORIGA ■ Fotografii deGIG MOTOIANU ■ SANDU ALEXANDRU rectorul Institutului de arhitectură : ADRIAN ROTARIU Fotografie de GABRIEL BUGNAR ■

Next