Flacăra, aprilie-iunie 1992 (Anul 82, nr. 13-25)
1992-04-01 / nr. 13
BASARABIA, LACRIMA DE SlNGE A ROMÂNILOR! *Singura soluţie Unirea! A sosit vremea asumării de răspunderi concrete de către România Complexitatea problemelor cu care se confruntă în acest moment Republica Moldova în urma decretării la 28 martie a stării excepţionale pe întreg teritoriul statului de câte preşedintele Snegur este, fără îndoială, îngrijorătoare. Situaţia din zona de conflict armat din stingă Nistrului este deocamdată la fel de incertă, iar ştirile care parvin sunt adesea incomplete şi contradictorii. Observatorii prezenţi la faţa locului au avansat opinii opuse celor propagate prin mass-media de oficialităţile republicii, enumerînd o serie de ipoteze mai mult sau mai puţin probabile. Una din acestea se referă la ideea că întregul conflict din Transnistria reprezintă o acţiune diversionistă abil controlată de antiunioniştii din afara şi dinăuntrul republicii. Peste această supoziţie se suprapune şi coincidenţa (?) decretării stării excepţionale la data de 28 marti — cu doar citeva ore înaintea amplului miting de protest anunţat de Frontul Popular Creştin Democrat hotărît imediat după „ultimul atac rrrşelesc din 23 martie“ al separaştilor conduşi de nucleul radcal compus din Smirnov— Maracuţa — Caraman — Chiţac — Andreeva. Apar cu totul neaşteptate patetismul şi fermitatea apelului lansat de preşedintele Snegur de vreme ce majoritatea combatanţilor şi o însemnată parte a opiniei publice locale consideră decizia ca fiind tardivă, survenită după o nepermisă întîrziere care practic va putea defavoriza considerabil forţele moldoveneşti ce luptă pentru restabilirea ordinii de drept. Faptul, că separatiştii au fost oarecum toleraţi vreme îndelungată pe motivul unei mult dorite soluţionări paşnice a diferendelor nu poate scuza trimiterea în prima linie a unităţilorpoliţieneşti ppsite de minima dotare necesară. Nu o dată, au fost respinse ofertele voluntarilor români de a se implea activ in soluţionarea la timp a conflictului acceptîhdu-se la trimisul nostru special la Chişinău se confruntări inechitabile între gardiştii şi cazacii bine înzestraţi militar şi forţele de ordine, puţine la număr şi precar dotate. Din păcate conflictul in sine poate degenera oricînd intr-o confruntare politică interstatală nedorită. Imixtiunea Federaţiei Ruse în acest conflict dovedită prin înscrisuri bancare referitoare la conturile deschise pentru sprijinirea nemijlocită a separatiştilor transnistrieni, precum şi iminentul sprijin firesc al României acordat fraţilor basarabeni, sunt aspece cu adevărat delicate in contextul politic actual. La rindul ei, Ucraina este vizată direct de către Rusia prin crearea şi menţinerea unor focare de instabilitate, aflate sub jurisdicţia unor formaţiuni paramilitare ce se conduc după aceeaşi ideologie agresiv-bolşevică. Nici în urma conferinţei de presă prezidate de primul-ministru Valeriu Muravschi din 29 martie nu s-au putut desprinde căile concrete de acţiune ale forţelor implicate in efortul de restabilire a ordinii. Nu se cunoaşte nici în acest moment numărul exact al victimelor moldoveneşti (! •— se spune că doar 14), nu se ştie in ce măsură riposta militară moldovenească va fi în măsură să încline rapid către restabilirea ordinii de drept, în schimb, in mod paradoxal pentru o situaţe de stare excepţională, primul-ministru reiterează varianta „soluţiei paşnice“ ! In virtojul dezinformărilor curente practicate de mass-media rusă, al „atrocităţilor la care se dedau bandiţii, care au întrecut pînă şi fărădelegile fasciştilor“ (?), al unei relative incoerenţe (mimate sau reale) afişate de puterea republicană, fraţii români din Basarabia resimt un soi de panică şi încordare justificată. Chiar dacă starea excepţională nu se manifestă în manieră severă, limitîndu-se doar la supraveghere şi control sporit şi interdicţia de vînzare a băuturilor alcoolice, atmosfera este tensionată şi apăsătoare. Este vremea să ne asumăm alături de Basarabia noua sa dramă. Singura speranţă de izbăvire nu se poate lega decit de România. CHIŞINĂU 29 martie 1992 CRISTIAN PAVEL ■ Fotografie de GIG MOTOIANU ând, la ultima întilnire de la Cotroceni a preşedintelui României cu liderii partidelor politice, unul dintre participanţi a afirmat că în perioada de după decembrie 1989 s-a pierdut momentul prielnic reunirii Basarabiei cu România, dl Iliescu l-a intrerupt pe vorbitor cu întrebarea : care a fost acel moment? Ce chestionat n-a răspuns, dindu-i prin aceasta apă la moară preşedintelui, care pusese întrebarea in chip retoric, voind să spună că un astfel de moment n-a existat. In realitate, au fost mai multe momente prielnice. Dacă, în proclamaţia din 22 decembrie 1989 s-ar fi menţionat că Basarabia este teritoriu românesc, Unirea s-ar fi făcut. Dacă după alegerile de la 20 mai parlamentul și guvernul României, pornind de la declararea de către Moscova a editat și partidul Ribbentrop — Molotov, ar fi cerut revenirea la România a teritoriilor ce i-au fost râpite de U.R.S.S. în 1940, Unirea s-ar fi făcut. Dacă în loc de-a încuraja și de-a aplaudaindependenta Moldovei, Bucureștiul si-ar fi afirmat drepturMe ^“Sale asupra teritoriilor respective, Unirea s-ar fi făcut. Dacă, pe de crită pa**e, la 27 martie 1991, în loc sa proclame independenţa, Chişinaul ar fi proclamat, precum în 1918 Sfatul Ţării, revenirea la România, Unirea s-ar fi făcut. Toate aceste trenuri şi încă altele au fost pierdute de dragul intîrzierii de către unii protagonişti în restaurantul gării, numit „Puterea“. Oare cite trenuri ne va fi dat sâ mai pierdem de aici înainte din cauza gustului dulce al puterii? Unirea Basarabiei cu România nu este nici idee fixa, nici capriciu, nici utopie, nici aventură, nici vis al unor idealişti, nici loanca nerealistâ, nici pretenţii teritoriale, nici tendinţă expansionistă, ci necesitate stringen*â şi urgenț â, marea poruncă a vremii pentru români. României nu e Românie de-adevâratelea, iar relaţiile noastre cu Moscova nu pot fi normale p'nâ cind nu se înlătură nedreptatea flagrantă din 1940, adică pînă cind Basarabia nu revine la patria-mamâ. Au intuit acest lucru şi cei de la Kremlin, care, în cele aproape cinci decenii de ocupaţie a teritoriilor româneşti de la răsărit de Prut, au concentrat toate investiţiile, toată industria mare şi enerp°t,ca în stingă Nistrului. Ştiau câ Basarabia, trup din trupul Românim, nu era sigatrâ pentru ei, câ va veni ziua dreptâtii (ceea ce n-au prevâzut a fost câ şi Ucraina le va scăpa de sub control). In ceea ce priveşte Republica Moldova, pur si simplu ea nu poate exista oa ţarâ de sine stătătoare: sinaurâ, zis independentă, ea va fi mereu vulnerabilă. Tragedia pe care o trăiesc acum românii din Transnistria şi care a dus la decretarea stării excepţionale este pentru că Unirea nu s-a făcut încă. Realitatea a arătat că postura de membră a O N.U. a Moldovei n-a făcut decit s-o izoleze de România, dar n-a aparat-o deloc de adevăratele pericole ce o pindesc continuu şi care pot deveni pericole de moarte, dint și din aceia care recunosc inevitabilitatea reunirii Basarabiei cu România, dar susţin că acest lucru nu se poate face acum, ci mai tîrziu, din motive economice, întrucît România, avînd propriile ei dificultăţi, destul de mari, n-ar putea face fată şi poverei basarabeneşti. Oare? Intr-o familie unde mânecâ cinci, mânînca ş! a! şaselea, iar plapuma care înveleşte şi încălzeşte cinci fraţi, îl acoperă şi ii încălzeşte şi pe al şaselea. Nu trebuie deci sa ne imbătăm cu apă rece că formula cu două state româneşti este viabilă, nici noi, românii din dreapta Prutului (între care sunt unii ce susţin cu unirea cu Basarabia n-ar însemna decit eforturi şi greutăţi în plus), nici fraţii basarabeni. In afara României ei nu vor putea rezista. Singura cale de ieşire din impas, de supravieţuire naţională a românilor de la răsărit de Prut, de izbăvire a lor de relele ce li se intimpla, de punere definitivă la punct a bandiţilor care le transformă viaţa în iad, cu alte cuvirte, singura soluţie a problemei basarabene este Unirea Basarabiei cu România. ION D. GOIA ■ miercuri, 1 aprilie 1992 v EVENIMENTE MARI.■■ • Prinţul Paul a fost. In afirşit, primit la Cotroceni, Hohenzollernn-ulde consens i-a comunicat preşedintelui că va investi, în România, dacă primeşte urt paşaport românesc. Serviciile de informaţii ale domnului Iliescu nu ştiu, se pare, ceea ce cunoaşte tot Bucureştiul , majestatea sa e dator mai multor pictori, cărora le-a organizat o licitaţie umilitoare şi păguboasă la Paris. Ce bani, să bage şi. in. ce, micul prinţ, daci In trecuta sa vizită de lu. eru pâ la noi n-a avut nici mă"~-..de hotel? A dormit o săptă- V Intr-un atelier de artist ... Aleea Pangratti. Cine umbli să-i facă deservirii preşedintelui, i le face temeinic şi la o oră de vîrf. • Marele terminator cu semistudii, Miron Coama, omul care intră la guvern fără să bată la uşă, fiindcă a fost încurajat de alt guvern să bată cu pumnul in masă, a alertat din nou Bucureştiul şi lumea cu tradiţionalul său şantaj la nivel inait. Va fi cu adevărat linişte în ţară cind va afla şi ţara ce ştie Primul ei miner. O armată de ingineri şi oameni cu minte din minerit acceptă dictatul unui bezmetic cu haină de piele şi pistolul in obiele. • „In viaţa politică românească — declară deputatul fără partid, liberschimbistul Ştefan Cazimir — domneşte harababura !“. Păi cum să nu domnească, dacă politica e făcută de harababurişti ca dumnealui ? De asta ducea lipsi ţara, de humorişti plătit! cu leafă de deputaţi şi de suflători în goarnă care să ne explice, din cind în cind, ce stupid e poporul. Un alt liberschimbist — ţară goarnă — rabinul şef Mózes Rosen observă, în aceeaşi pagină de gazetă din „Curierul Naţional“, că „în ţara asta domneşte teroarea“. Pentru Mózes Rosen România o fi „ţara asta“, pentru noi e ţara noastră. Nu-s nici antisemit, nici anti arab şi, în general vorbind, consider că e preferabil să exişti pentru ceva decit împotriva a ceva. Dar recunosc că „simt ceva mortal in regiunea inimii mele“ (cum zice poetul) cind mi se spune că „un rabin şi doi evrei au fost făuritorii limbii române“. Poate că domnul Rosen nu-şi dă seama că reacţiile antisemite se explică şi prin frecvenţa reacţiilor antiromâneşti ale dumisale. Cind un fost prim-ministru şi un prim rabin ne vorbesc de „ţara asta" şi „poporul acesta“ sentimentele pentru şi anii devin dintr-o dată acute. • Noii primari promit toţi oraşe curate. La Deva a fost, in sfirşit, măturată statuia lui Petru Groza. Oare ce va mătura unuii primarul din Oraşul Petru Groza ? # La Oradea, „Vatra Românească“ a aniversat doi ani de existenţă. Reuniunea a început cu „Tatăl Nostru“ şi a continuat cu: bătălii, duşmani, huni, război, dragoste, ură, trădători de neam, vînduţi. Enoriaşii domnului Ceontea au adeseori aerul că tocmai au sosit de pe front ca să plece In tranşee. Pentru toate acestea Iarta-i, Doamne ! e „Zahărul este exceptat de taxe vamale, după ce a trecut prin două reduceri succesive de taxe“. Iatâ o ştire care ar trebui să nu entuziasmeze. De toate acesta facilităţi nu profită cetăţeanul, fiindcă preţul zahărului o sâ crească, indiferent de schimba- rea legilor. Singurii care or sâ se ingraşe sunt negustorii. TUDOR OCTAVI' ■ ■■EVENIMENTF '