Flacăra, iulie-septembrie 1992 (Anul 82, nr. 26-39)

1992-07-01 / nr. 26

• EVENIMENTUL ZILEI II constituie chiar apariţia unui cotidian cu acest nume sub di­recţia lui Ion Cristoiu. Con­ceput ca un ziar de informaţie — căi­e nu minte, nu lălăie şi nu­­ iartă — noua publicaţie (fu­r) să • vestească singurul război In care nu moare nici un om al gazetelor. Dacă „E­­vehmntentul zilei” e realizat şi pentru cei care au probleme cu cititul (dovadă mărimea literei, nu şi mărimea preţului), în re­dacţia ..Baricadei" se prepară lansarea" u­nui ziar al celor care au probleme cu buzunarul (cea mai mică literă, dar şi cel mai mic preţ). • PRIMUL COTI­DIAN care pare să fi sesizat iminența războiului e „Dimi­neața“. Aici, la rubrica de „UL­trasentimente" a lui Adrian Păunescu, e incriminat Ion Cristoiu care, se spune, vrea să-l dărime pe primarul de Cluj. Părerea mea e că domnul Funar nu trebuie dărimat. Cade singur. Cît despre finalul arti­ ■ colului, face toţi banii : „Dacă n-o deschide Fundaţia Soros o cafenea în cabinetul preziden­ţial să-mi ziceţi mie Horthy Miklós !“. Adevărul e că singu­ra cafea­ care avea tot te-i tre­­ij»ue ca să se cheme o cafea . V­oţi, am băut-o la Budapesta şi îNii obţinuţi pe o ladă de .„Stolicinaia“ tranzactată la bursa neagră in dolari, daragoi Miklós. Moment cînd mi-am pus In gînd o dorinţă. Ghici, ce dorinţă ! • ŞI „ADEVĂRUL“ umblă la mărimea literelor. Deocamdată la caracterul titlu­lui. Cînd vom remarca şi alte schimbări, vă vom ţine la cu­rent • DUPĂ „PRINCIPIUL DOMINOULUI“ iată şi „princi­piul transparenţei“ (în original „glasnesti“) promovat de un co­municat al Biroului de presă de la M.A.N. In baza lui, se cere Agenţiei A.M. Press să dez­văluie sursa de informare con­form căreia persoane cu funcţii înalte din oştire susţin că s-ar pregăti, de către alte persoane cu funcţii înalte,­o dictatură militară. Nu ştiu ce fel de pre­să aşteaptă în democraţie ar­mata dar e absolut sigur că în toate democraţiile neoriginale secretul informaţiei e apărat prin lege. In­­statele cu demo­craţii din cale afară de origina­le «ansa se obţine astfel : se La ziaristul, se leagă, i se pune o lampă In ochi şi transparenţa, după două zile de dialog, e a­­sigurată. Pe loc repaos pentru deontologiştii presei cu epoleţi I • SE INDEXEAZĂ salariile Serviciului de protecţie şi pază de la Cotroceni cu încă 107 mi­lioane lei. Din ce rămîne de la lefuri, se achită alte indexări : la mijloace tehnice, armament, prime de meci. Dictatura se ţi­nea cu demnitate şi înalt devo­tament, dragostea, in democra­ţie, e pe bani. Cit despre devo­­tament, creşte cu indexarea. • VASILE BIBILICA l-a prădat pe preotul din Bran . Petru Cucoş a fost călcat de maşina unui bulgar iar Cornel Găină a fost bătut de nişte ţigani care i-au luat 1360 lei. Şi ca şi cum toate astea n-ar fi de ajuns, la „Avicola“ din Titu stocul de furaje pentru păsări e la nive­lul critic. • DIN FONDUL „Libertatea", Clubul de fotbal F.C. Argeş a plătit prime de joc­­ seniorilor şi a achitat costul deplasărilor şi al cantonamente-­­ lor. Bravii noştri atleţi au ac­ceptat să ia banii infirmilor, al celor răniţi în revoluţie, ai că-­­ minelor pentru handicapaţi. Ce-ar mai fi de zis ? Huo, F.C. Argeş şi să vă ţină dracu’ în , categoria Onoare pînă veţi­­ deveni oameni, nu fotbalişti • LA MINISTERUL Agriculturii sunt ocupate absolut toate cele 1158 posturi care asigură func-­­ţionarea in condiţii vecine cu perfecţiunea a rodnicei instituţii. . Intrucît sunt libere circa 230..­de posturi la Externe, propunem ca 230 de directori generali de la Agricultură să treacă în di­plomaţie, iar cu banii rezultaţi din uşurarea bugetului să fie cumpărată motorina necesară recoltării­ griului. • SE DES­FĂŞOARĂ cu succes Congresul al 9-lea al muzicii uşoare româ­neşti. Telegrame de adeziune sol, site din toată ţara la televiziune arată că după buticurile tur­ceşti şi arabe, asta ne mai lip­sea şi acum nu ne mai lip­seşte. • SFINŢII CREŞTINI, dizidenţi înainte de decembrie '89, sunt înscrişi în calendarul ortodox. Dacă avem un Ştefan cel Sfînt şi un Iosif Mărturisi­torul ne va binecuvînta oare Istoria cu un Bîrlâdeanu cel veşnic şi un Popa Tatu cel pre­zidenţial ? • AMBASADA IRA­­­KULUI dezminte că ai fi fiţian- i ţat „România Mare“. Să ne a- Anintim vechiul cîntecel din şcoala primară . Deci, aşa şi prin urmare, gropii fac comerţ pe mare . Prin urmare, aşa deci, este vorba de­spre greci. Deci, e vorba de „România Mare“ şi de Ambasada Irakului. • O CARICATURA care valo­rează cu­ zece articole „de pro­blemă“ semnează Nicolae Spi­­roiu — o fi cel cu oastea ? — în „România liberă". Deşi cari­caturile mi se povestesc,­ vom face o excepţie : un om necăjit stă pe trotuar şi vinde dintr-o geantă nişte mărunţişuri. Pe zi­dul din spatele, său sunt expuse zecile de acte pe care a trebuit să le scoată ca să se ocupe cu micul comerţ. Cine râde privind desenul, nu mai are chef de râs dacă vrea ,,să se privatizeze“. Cut timp notariatele devin prin­cipala frm­ă în procesul de adu­cere la normal al afacerilor, cît timp creşte numărul celor inte­resaţi să scoată un bap din operaţiunea numită „beţe nn roate“ vorbim să nu adormim. Cu zece dolari orice venetic va fi servit cu temenele înaintea a mii de români cu Iei. That 19 the question, mama mă-sii de treabă ! • CEL MAI FRUMOS INTERVIU POLITIC tipăreşte „Curierul­ Naţional“. La o între­bare lipsiţi de echivoc — Dacă aţi fi in situaţia să alegeţi între Iliescu şi Roman pe cine aţi alege — Corneliu Coposu oferă răspunsul cel­­ mai clar din cite eudat In­ interviurile Ki oame­nii momentului: „Pe nici unul Noi vrem să-i măturăm pe amîndoi“. Merci, chert. Un făraş ne angajăm să cumpărăm noi din subscripţie publică. • O POET­A tembelă din­ Anglia a­­dună semnături pentru elibera­rea din închisoare a lul Nicu Ceauşescu fiindcă, zice poeta tembelă, „acesta nu se simte bine­ acolo“. Ca" şi cum " în An­glia închisorile se clădesc pen­­tru ca oamenii să se simtă bine în ele. Şi te ferească sfintul de fetele bătrine cu veleităţi uma­niste. Oare cum s-ar uita engle­zii la mine dacă aş cere să-i vi­zitez în puşcării pe celebrii je­fuitori ai trenului poştal in ideea că arestul prelungit le afectează sânătatea ? O întreba­re pentru ambasada britanică, de la care aşteptăm răspuns pentru că, nu-i aşa, englezii ră­­mîn englezi in toate Împrejură­rile: domnilor consilieri, mi-aţi da oare viză de intrare in regat dacă­ aş veni la dumneavoastră cu­ o cauză asemănătoare celei pe care o aduce la noi poeta . Am fi bucuroși să primim răs­­puns și viză. Dacă nu, nu. - ‘­­ TUDOR OCTAVIAN : Actualitatea BASARABIA ÎN VREME DE BEJENIE „Ocupanţi id­­dat noi !“ Ocu­panţi plecaţi acasă ! dar, pînă să pl­ece ei, şoseaua dinspre Ti­­ghina a prins chipul unui flu­viu de oameni bolnavi de spai­mă şi deznădejde. Trec in mare viteză autosanitare cu sirenele deschise gonind spre Chişinău. La punctul terminus, Colina lui Suvorov, poliţiştii moldoveni deschid foc automat asupra u­­nui avion de recunoaştere ina­mic. îndată tirul gardiştilor din Parca­­ devine mai precis, o salvă de artilerie fulgeră văzdu­hul. Radio Tiraspol cerea pe 21 iunie ajutor din partea Ru­siei, instaurarea unei blocade împotriva Moldovei Şi Români­ei Radu Chişinău nu se mai aude, gardiştii au capturat emi­ţătorul de la Grigoriopol şi s-au instalat pe lungimile de undă ale moldovenilor Acum un eter nu mai există decit apelurile lor, unele mieroase, ademeni­toare, altele dure, ultimative. Lila Sirtinean, medic in Tighi­na, povesteşte, in cîteva cuvin­te: „Vineri pe la 17:30 mă în­­torcesem acasă de la serviciu. Am trecut prin faţa sediului de po­liţie şi, deodată, de­­alături, de tmp­ era o grădiniţă, am văzut nicitoe !”­, copii în braţe aler­­gind în toate direcţiile. Aşa a început“. In scurt timp gardiş­tii au atacat postul de poliţie, ■ou deschis foc cu armament greu, de la explozii, ferestrele au sărit în ţăndări. Trăgeau şi de pe case, dacă mă nimeream la geam,„ mă împuşcau“. "Lila Sirtinean este acum o refugiată între miile de oameni care au părăsit oraşul. Nu mai ştie ni­mic de soţul ei care, ca medic, a rămas în Tighina. In Tighi­­na, declară ea, nu se va mai reîntoarce niciodată. Pentru Ion Sinigur războiul s-a înche­iat Acum zace pe un pat de spital din Chişinău aşteptînd să fie întors de pe o parte pe alta de sora medicală. Are 25 de ani şi nici el singur nu ştie prin ce noroc a scăpat. A fost îm­puşcat în ambele picioare, în mina dreaptă şi în regiunea inimii. Din grupa lui au fost ucişi 5, a căzut chiar „coman­­dirul“. Mă roagă să nu-l întreb despre misiunile avute, sunt unele date care au încă un ca­racter secret. Mihai Cortac, 21 de ani ,din Străşeni ,a fost ciu­ruit de un „automat Kalaşni­­kov“, îmi scoate la vedere­­glon­ţul cărămiziu dintr-un sertar al noptierei. A­est cadou al gardiştilor l-a primit în regiu­nea Co­şniţa, a simţit deodată că se sufocă şi, apoi, n-a mai ştiut nimic. „Iaca de acu' am rămas calic pe viaţă. Rana e mare, Kalaşnikovul mi-a făr­­mat muşchii de lingă inimă, plămînul şi ficatul“. Valeriu Lîsenko­­nu are decît 19 ani , a fost împuşcat în spate, a avut şi el noroc, gloanţele nu i-au atins coloana vertebrală. Ştie ce au de făcut moldovenii: „Trebuie de alungat toţi porcii aceia de gardişti, de comunişti“. In luptele din ultimele zile au fost internaţi şi doi separatişti; din nefericite, unul este mol­dovean. Părerea răniţilor de aici de la Spitalul Clinic nr. 3 este să nuai condamnăm: „Ei au fost amăgiţi“. Valurile de refugiaţi au schimbat faţa Chi­­şinăului, pe stradă chipurile sunt încruntate, lacrimile giros­­ iese pe obraji. Drapelele din faţa Ministerului Afacerilor Interne sunt îndoliate, în­­holul sediului sunt expuse fotografiile eroilor căzuţi în­­ultimul timp. Chi­­şinăul este în doliu. Cu averea intr-un coş de papura Vera Moiseeva, adică Vera Moisa, este o bătrînă chinuită la diabet şi de ani de muncă grea. Stă cu o privire pierdută pe treptele de ciment de la intra­rea în sediul „Ligii Democrat- Creştine a femeilor din Moldo­va". Cazacii au intrat in Coş­­niţa şi „au prins a bate in oa­meni, cereau băutură, împuş­cau“. Au fost ucişi oameni mai ales de la „zavod“­ . Şi-a Lăsat casa bâtrînească in grija lui Mihail Moiseevici, „moşneagul“ cum îi spune ea, şi, cu un coş de papură, vrea să ia viaţa de la început. Nu mai „suferă“ să se întoarcă la Coşniţa. Doamna Valentina Bălan, secretar coor­donator al Ligii, îmi relatează: „Din martie anul acesta şi pînă acum, am prim­it aceste 18 mii de refugiaţi. In ultimele zile, datorită evenimentelor din Ti­ghina, am primit cîteva mii de refugiaţi pe care l-ara îndrumat la centrele de cazare. Situaţiil­e care ni se relatează aici sunt foarte tragice: soţii nu ştiu de­spre neveste şi invers, in multe cazuri părinţii nu cunosc soar­ta copiilor. Sunt şi copii răiiţi“. Populaţia Chişinău­lui a sărit imediat în sprijinul celor fără adăpost Şi, vă spun, sincer, ne-a copleşit gestul oamenilor simpli de a-i ajuta cu ce pot ei pe re­­fugiaţi. Moldovenii d­e Chi­şinău au strins si donat peste 1,7 milioane de ruble. Organiza­ţia ASKLEPIOS din România ne-a ajutat foarte mult şi do­resc sa le mulţumim Încă o dată pentru ce a făcut in sprijinul n­estor deznădăjduiţi. Studenţii de la ASKLEPIOS au adus ajutoare in valoare de 5 milioane de lei“. Fiecare refu­giat are povestea sa: Liuba Vir­­lan este studentă la Kiev, dar vremurile au prins-o în Chi­şinău şi acum îi este frică să se întoarcă Inaatul ei. Pirita (Du­­băsari), pentru că podul de la Coşniţa este supus tirului gar­diştilor. A primit de la Liga femeilor 300 de ruble şi va în­cerca să Se descurce o lună de zile. Apoi, Dumnezeu ştie! Gru­puri de femei cu copii în braţe poposesc în jurul sediului, to­tul este ca-ntr-un coşmar. Dum­nezeu şi-a intors faţa de la noi. „Pazar Rossia* * Miercuri, 24 iunie, în faţa Am­­basadei Rusiei la Chişinău, mai multe grupuri de manifestanţi şi-au exprimat protestul cu pri­vire atit la ultimele evenimen­te de la Tighina, cit şi la a­­mestecul Armatei a XIV-a în conflictul din Basarabia. In timp ce femeile purtau pancar­te — ocupînd prima linie bărbaţii au strigat mai multe lozinci. Ferestrele ambasadei au râmas, în schimb, întuneca­te, funcţionarii ruşi nu au do­rit să ia legătura cu manifes­tanţii. Din rîndul protestatari­lor s-au strigat următoarele lo­zinci: „Pazor Rossia“, Ruşine Rusia, „Măi banditule Ruţkoţ / ia-ţi armata înapoi“, „România, Mare / în vechile hotare“, „Noi suntem acasă“, „Ivan, idi damoi“, „Unire, fraţi români“,,,Smirnov uliiţa, Smirnov ucigaşul“, „Du-te, Ivan, Înapoi / că tu­ nu ştii limba noastră / Du-te, du­­te-n ţara voastră“, în faţa clă­dirii Ambasadei un pichet de poliţişti asigura paza clădirii. Nu s-au produs incidente, după o oră manifestanţii s-au retras spre statuia lui Ştefan cel Mare. Este locul unde moldo­venii se simt apăraţi. Adică în istorie. In noaptea de 23 iunie au fost depistate elicoptere deasupra satelor Dănceni şi Turteşti, din apropierea Chişinăului. Specialiştii din Ministerul Apărării al Republicii Moldova au declarat că eli­copterele aparţin Armatei a XIV-a a Federaţiei Ruse. AL. MIHAILA ■ miercuri, 1 iulie 1992 *9­3 EVENIMENTE MICI

Next