Flacăra, octombrie-decembrie 1992 (Anul 82, nr. 40-52)

1992-10-07 / nr. 40

Cronica de trei minute • „Avem de-a face cu o re­­conquistă comunistă", a de­clarat unul dintre liderii bucu­­reşteni ai Ligii Studenţilor, co­­mentând rezultatele alegerilor de la 27 septembrie 1992. • La rândul său, fostul lider al de­monstraţiei anticomuniste ma­raton din Piaţa Universităţii, dl. Marian Munteanu, acum şef al partidului Mişcarea pen­tru România, este de părere că in 27 septembrie tinerii nu au ieşit la vot. In schimb, au rolat disciplinat pensionarii, încrezători în F.D.S.N. şi dl. Ion Iliescu. • Marşul şi mi­tingul de marţi, 6 octombrie 1992, organizat de tinerii din București, poate fi considerat un test. • Se pare că rădăci­nile răului sunt mult mai adinei decit o simplă partici­pare la vot. Săptămina trecu­tă, în particular, unul dintre observatorii străini la alegeri­le de la 27 septembrie a afir­mat că, deocamdată, România nu poate fi scoasă de sub in­fluenţa Moscovei. • Pînă şi duşmanii cei mai înfocaţi ai P.N.L.-ului depling căderea a­­cestui partid din parlament, in timp ce intră în parlament P.S.M.-ul, urmaşul partidului comunist. • Gilceava pentru postul de viitor prim-ministru a fost stinsă, în cele din urmă, în F.D.S.N., „bătrînii“ fiind convinși că jocul de-a prim­­ministrul cere oase tari. Tot Adrian Năstase-i primul pe listă, spun apropiaţii noului partid comunist al domnului Ion Iliescu. • Dl. Theodor Sto­­lojanu n-are de gind să lase să se întindă dezordinea în timpul schimbării de guvern şi, în consecinţă, îşi va ţine miniştrii în priză pînă la pre­darea mandatului. • Bilanţul „Un an de guvernare a cabi­netului Theodor Stolojan" este cvasi-roz.­­ Pe acest fond de încredere se va înfiinţa o ban­că a şomerilor. • A crescut şi contribuţia pentru şomaj. N-are guvernul bani. • Şi to­tuşi salariul mediu în indus­trie este de 20 000 lei. E vorba de salariul mediu, pentru că în petrol şi gaze se ristica 39 000 lei pe lună, în energie electrică şi termică în jur de 34 000 lei, iar în minerit abia 32 000. • Organizaţia Interna­ţională pentru Imigrări vine în România pentru a studia ten­dinţele de emigrare şi a pre­zenta, celor care şi au pus un gind să emigreze, ceea ce-i aş­teaptă dincolo de noua corti­nă.­­Un jurist, cunoscător al chichiţelor electorale, ne feri­ceşte cu un calcul al său din care reiese că dacă votăm tot aşa, avem toate şansele ca de Revelion 2000 să ascultăm dis­cursul preşedintelui Ion Ilies­cu, posibil şi atunci preşedin­te în exerciţiu. • Din aceeaşi sferă de calcule optimiste, e foarte posibil să avem parte de alegeri anticipate în martie. Cele din septembrie au costat mult peste 1,5 miliarde de lei. Cit vor costa cele din martie, numai inflaţia şi dl. Isărescu ne pot spune. • Zilele trecu­te, la întreprinderea de licori „Zarea“ s-a prezentat un in­structor de partid, dintre cei vechi şi cunoscuţi dinainte de decembrie 1989. • Banii pen­tru organizarea Zilei României la Sevilla — Expo ’92 — au fost luaţi de la Ministerul­­A­­griculturii şi Alimentaţiei, fon­dul de intervenţii. • Abia u­­nul din trei cetăţeni care s-au prezentat la examenul de con­ducere auto a reuşit, in acest an, să-şi ia carnet, anunţă o statistică oficială. EUGEN MIHAESCU . PAGINA 2 - Oameni Votul de lemn CRIMA DIN ORIENT-EXPRES Undeva, în Europa, un tren aleargă prin noapte. Se comite o crimă, există mai mulţi suspecţi şi, în final, Agatha Christie ne lămureşte că fiecare din ei a înfipt pumnalul in victimă. Cu alte cuvinte, deşi fiecare a acţionat pe cont propriu şi din motive distincte, rezultă, în cele din urmă, o adevărată coaliţie asasină. Tot undeva, în Europa, un popor aleargă prin noapte (chiar dacă se pare că se cam crapă de ziuă, tot noapte e...). Se ..comit“ alegeri, toată lumea „înfige“ votul în urnă şi, în final, bunul simţ ne lămu­reşte că există mai mulţi suspecţi. Trei. Fiecare din ei, deşi a acţionat pe cont propriu şi din motive distincte, a înfipt fără ezitare pumnalul, alcătuind împreună o coaliţie macabră, care a ucis şansele României de a se elibera acum, măcar acum, de sclavia comunistă şi de erorile sale : sărăcia, mizeria, lenea, ignoranţa ş.a. Iată numele celor trei : frauda, electo­ratul, erorile de campanie. Frauda Alegerile de la 27 septembrie ridică semne de întrebare majore. În primul rînd, accesul observatorilor LADO în cir­cumscripţii a fost interzis intr-un moment cheie — duminică după-amiază — astfel incit, verificarea datelor din procesele verbale electorale şi centralizarea, lor s-au făcut în afara controlului calificat cu tehnică de calcul). în aceste condiţii, orice consideraţii privind incorectitudinea prelucrării datelor stau în picioare, mai ales că , circa 30 la sută din procesele verbale prezintă ştersături şi corecturi, multe din ele nesemnate şi neatestate ca atare. Cine le-a făcut şi de ce ? Cum arătau iniţial aceste procese verbale ? Care a fost­ re­partiţia­ voturilor şi care ar fi fost pro­centajele rezultate dară nu s-ar fi modi­ficat procesele verbale? $i cine va răs­punde la aceste întrebări ? Și cili ? Opi­niei , puhrt­­e ? Articolelor din presă? Hai să î­m cermsj ! Ih a! doilea cft­d, numărul uriaș de vo­turi nu se umple de ridicol pe cei ce au păstorit aceste stegari : ei au hotărlt că unul din nouă alegători este tembel­­ind­­ se cere să vot­eze Parlamentul, iar cînd i se cere să-l voteze pe Iliescu,­de pildă, proporţia tolomacilor scade la unu din douărect ! Un milion­­şi jumătate de vo­turi nule din douăsprezece milioane (circa 12 la sută) înseamnă mascaradă şi paro­die de alegeri , peste o jumătate de mi­lion (eon­s la sută), nu altceva. Toată lu­mea, contrariată. P­un ochii la REC, dar acesta face henna şi mai adîn­ă : ae, „re­­ahnbze.c­.ă yn'ţuHiji nule pentru preşedin­te şi se hotărăşte că sunt valabile — ţineţi-vă hind —nonă mii şi ceva, adică din rima ea de voturi nule, unul, dragul de el, să veni că era bun ! Excelent, iar »carte numărul tolomacilor. Splendid ! Pre­şedintele becului (sic !). ..signor giudice“ Florea, are nervii tari : "numără o dată bine și mai numără o dată și mai bine. O, nu-i vele ?O pn centrează, el dă cu capul ! Tine şi-a imaginat că-i altfel n-a păpat destul î­ăptic şi rămîne mic. Va urma repriza a doua, cu „nulele“ pentru Parlament : un milion şi jumătate de „reanalizări“. Să te ţii ! Deschideţi pa­riurile : cite nu le credeţi că vor fi scoase din comă ? Şi în beneficiul căror for­maţiuni politice ? Greu de ghicit, nu-i aşa ? Din două, una: ori voturile nule sunt chiar... nule şi-n cazul acesta (peste 10 la sută) alegerile sunt defectuoase, ori vo­turile respective nu sunt chiar „atît de“ nule şi-n cazul acesta e ceva putred în amărita noastră de Danemarcă.În ambele cazuri, în orice ţară civilizată, alegerile s-ar anula. Dar nu la noi, unde vocaţia unicităţii e solidă, ca monolitul de care tot vorbea mobilizator fostul Reales. In al treil­ea rînd şi ultimul (fără, însă, a epuiza obiecţiile), vreo 10 la sută din alegători n-au votat acasă , a dat brusc strechea plimbării peste ei şi s-au trezit dînd cu votu-n urnă intre două trenuri, că doar era duminică, zi de navetă in­tensă şi de transhumantă neabătută prin alimentarele vecinilor. Chiar aşa ? De fapt, r­mânii se zbat să supravieţuiască, pur şi simplu. Mizeria, foamea, şomajul sunt omniprezente ; nivelul de trai e mai scăzut chiar şi decit cel din 1984. In aceste condiţii, o minimă decenţă s­e obligă să punem sub semnul îndoielii e­­xistenţa reală a peste un milion de ..plim­băreţi electorali“. Dar ei există pe listele de vot separate ! De unde să fi apărut aici, departe de casă, de familie? Sunt ei, cumva, dintre cei care nu s-au prezentat la vot ? Şi dacă da, cine să-i fi trecut pe liste, cu nume, adrese şi numere de bule­tin cine cunoaşte aceste date? Cine să le vadă buletinele ştampilate şi să-i întrebe dacă intr-adevăr au votat? Şi cum­ „au votat“ aceşti plimbăreţi, care este clasa­mentul part­idelor pe aceste liste separa­te ? Iată întrebări care vor rămîne, şi ele, fără răspuns. Sigur că au existat că­lători care au votat departe de casă. Dar 10 la sută dintr-un electorat sărac lipit­! Haida-d ‘! Să fim serioşi, în România încă se crapă de foame, nu de plictiseală ! Şi, ca să avem tabloul complet, să adău­găm mina de ajutor întinsă de TVR, IRSOP şi INFAS, tovarăşi de nădejde ai manipulării. Electoratul Analizele spun că voturile pentru con­servatori (FDSN), pentru cei care ne vor aduce stagnarea şi izolarea politică, pre­­­um şi degradarea economică şi socială, au venit de la bătrâni, de la ţărani, de la femei, de la populaţia din oraşele mici. John Locke spune : „O educaţie de sclav naşte un caracter de sclav“. Îi mai spune şi Heraclit: „Caracterul omului este des­tinul său“ — cu alte cuvinte, cum ţi-e fi­rea, aşa ţi-e fapta şi, deci, aşa ţi-e soarta. 45 de ani de sclavie comunistă şi 20 de revoluţie culturală n-au izbutit, slavă D­omnului, să populeze meleagurile noas­tre cu aberaţia numită „omul de tip nou“. Eu, personal, n-am întîlnit așa ceva nici un metrou, nici la coadă la zahăr ; tot ce-am văzut sunt oameni normali, care mai prost sau mai inteligent, care mai mitocan sau mai civilizat, dar oameni nor­mali. La 27 septembrie s-a votat normal. Nu e nici un paradox aici, pur și simplu nu s-au votat idei şi ideologii, ci re­prezentări şi persoane. Întreabă un sclav cum îşi­­reprezintă libertatea ; vei afla, uimit, că ea înseamnă lene, siguranţa culcuşului şi a blidului de ciorbă, zîm­­betul şi vorba dulce a stăpînului. După o viaţă întreagă de suferinţă, necunoscînd condiţia de om liber, sclavul îşi repre­zintă fericirea ca pe o sclavie zîmbitoare, moţată cu trei trandafiri în grădină... Tre­­cînd în revistă electoratul care a votat masiv pentru FDSN, trebuie spus că eti­chetele jignitoare la adresa sa nu-şi au rostul (deşi tentaţia există din belşug !). A fost­ 45 de ani, segmentul cel mai lovit al societăţii româneşti şi trebuie să-l în­ţelegi aşa cum e, iar dacă-i ceri voturile (ca să te pui în slujba lui, în fond), e bine să o faci pe limba sa. Erorile de campanie Dacă mîine s-ar organiză un referen­dum „Libertate sau Sclavie“, rezultatul ar fi 100%—0%. Dacă alternativa ar fi „De­mocraţie sau Comunism“, scorul probabil este, să zicem, 97%—3%. In cazul „Ca-­ pitalism sau Comunism“, prima opţiune ar putea să scadă spre 80%. Ş.a.m.d. In cazul „Convenţia Democratică sau FDSN“, alegerea se nivelează (şi rezultatele, de fapt, se cunosc deja). Este o utopie să-ţi imaginezi că intr-o campanie electorală — şi încă într-una cotonogită fără prea multe fasoane — poţi să-i explici fulgerător unui popor întreg identitatea sofisticată dintre FDSN şi... sclavie. Chiar şi în această pagină ea sună ca o enormitate. Intelectualii, în ge­neral, o pot înţelege, tinerii, în general, o pot accepta, dar pensionarul care-şi vînează disperat raţia de zahăr nu e ten­tat de dialectica politicii iar ţăranul nici atît. Acesta din urmă, de pildă, vrea să ştie cine-i dă pămîntul şi cine i-l ia — restul e treaba lui; şi nu-i place să fie sicîit : ce „convenţie“, ce-i aia, „cheia“ ştie el ce e, dar de ce o cheie şi nu un măr, sau o roată, ori altceva ? Oricum, un lucru e cert : intelectualii şi tinerii erau cuceriţi din pornire, cel care tre­buia cucerit era electoratul FDSN-ului , dar nu la spartul tirgului, cu o floare (scrisoarea către „badea Grigore“, superbă in omenia ei tristă şi nu... ineficacitatea ei), care n-are cum să aducă primăvara. Eroarea de fond a campaniei electorale a opoziţiei au constituit-o forţarea uşilor deschise şi ocolirea cu obstinaţie a celor Închise. Absenţa omului mărunt, a ţă­ranului, a bătrinului, a femeii muncite şi chinuite, cu viaţa lor concretă şi proble­mele de fiecare zi şi prezenţa pînă la sa­ţietate a abstracţiilor şi generalităţilor de genul „schimbare“, „democraţie“, „legali­tate“, „instituţii“, „fermitate“. ..principii? etc. etc. au frustrat opoziţia de cel puţn 15—20% din voturile exprimate. Succesul din februarie s-a dovedit un sfetnic viabil pentru septembrie. Analize­le şi concluziile trebuie să fie realiste. EUGEN CHIROVICI fl •*» sa • DOUA CUGETĂRI din popor privind alegerile. O babă electoare îşi dădea cu părerea la coadă la „raţia de zahăr“: „Acu, că a ieşit dom’ Iliescu, poate-o să fie mai bine !“. O elevă, şocată de bîlbîiala patriotardă a unui candidat a exclamat: „Dacă UDMR-ul n-ar fi unguri, aş vota cu ei!“ # PAMFIL RI­­POŞANU, unul din marii ju­rişti de origine română din diasporă, comentează astfel o hartă — publicată de New York Times — a „Noii Eu­rope“, după ce va fi fost vo­tat Maastricht-ul : „Graniţa Noii Europe se opreşte la li­nia Polonia — Cehoslovacia —­ Ungaria. România nici nu figurează pe această hartă. Această „cortină de aur" semnifică o excludere pe ter­men lung a României din cal­culele europene“. Ei şi ce ?! Ne rămîne „cortina de beton armat“ pe linia Sahalin — Ir­kutsk — Moscova şi consola­rea construirii capitalismului prin forţe proprii. Poate că merită să cităm aici o lege a lui Murphy : „Cînd ceva nu merge, ia un ciocan mai mare" • „BUCURIA cu care a fost primit la Sevilla, unde mii de spanioli şi de turişti străini din toată lumea (n.n­­deci, nu de turişti străini din localitate) l-au ovaţionat mi­nute în şir, vizitele şi discu­ţiile cu primii miniştri din Italia şi Spania... constituie tot atîtea dovezi ale preţuirii de care se bucură România şi preşedintele său. Practic (n.n. probabil şi teoretic) se poate spune că preşedintele Româ­niei a cucerit Vestul“. Textul nu a apărut in „Scînteia“ după vizita domnului Ceauşescu în Tanganica frăţească, d­­in „România Mare“ sub semnă­tura lui Florian Popa Micşan „nominalizat personal“ de domnul „mototolu" pe lista celor care urmau să plece în Spania. Scriitorul de dări de seamă Micşan cucereşte astfel Vestul. Se spune chiar că M­r. Juan Carlos ar fi între­bat : „Bine, bine, ăla cu pixul e Micşan, dar cel brunet, care rîde tot timpul, cine-i ?“ • JUDEŢUL GORJ, care e cam­pionul voturilor acordate P.S.M.-ului, deţine şi recordul pe ţară al numărului de cauze penale la mia de locuitori. Aici s-au săvîrşit cele mai ori­ginale crime din toată istoria mondială a delictelor sinistre între care trei omoruri cu fă­­căleţul. In pregătire, strangu­lări cu şiretul de la tenişi, otrăviri cu rachiu de „Dero“ şi întîlniri de lucru cu Verdeţ . ALEGERILE nu s-au în­cheiat. Votaţi-l pe profesorul Livius Fişteag, un republican autentic, nu unul de cam­panie cum e profesorul Mân­­zatu, cel care l-a vindecat două zile de cancer pe Amza Pelea. Singura problemă e că Livius Fişteag e candidat re­publican pentru funcţia de guvernator al statului New Hampshire — Statele Unite # CEA MAI INTERESANTA anchetă pe care o poate rea­liza I.R-S.O.P.-ul ar fi aceea privind preferinţele electorale ale celor 700 000 de şomeri. Ancheta ar fi şi mai intere­santă dacă va fi concepută mai spre iarnă, cînd numărul şomerilor va creşte la 1,2 mi­lioane, adică 11 la sută din totalul populaţiei active. Un calcul pesimist ne spune că, la acest ritm, în zece ani nu­mărul total al șomerilor va fi egal cu numărul total al a­­legătorilor. Un calcul optimist ne indică același lucru #­E PUBLICATA, ca in Alexan­dre Dumas, după treizeci de ani, o plîngere a savantului Constantin C. Giurescu la o editură prin care se dezvă­luia faptul că un alt savant, Alexandru Piru, lua — fără să indice sursele — pagini întregi din cărţile istoricului. „Fără să folosească ghilimele­le“ precizează domnul Giu­rescu. Acuza e tîrzie şi lip­sită de eleganţă : în 1962 era mare lipsă de zahăr, ulei şi ghilimele. Ulterior, cînd s-au mai găsit ghilimele, profeso­rul Piru a scris, precum bine se ştie, cărţi care n-aveau ni­mic personal, ci numai cita­te şi ghilimele • MARŢI, 29 septembrie, la ora 20,30 doi cîini încîrligaţi erau asistaţi, în faţa clădirii guvernului din Piaţa Victoriei, de o haită întreagă­ La spectacol, mani­festau o vie participare şi doi din soldaţii gărzii. Cîinii au fost descîrligaţi de un cetă­ţean responsabil cu „Opel" care a întrebuinţat în acest sens piciorul . DIRECTO­RUL coordonator al turneu­lui Romanian Tennis Opel mărturisește că a fost unu din oamenii lui Papepa. brînză ! Surpriza ar fi fost . adevărat mare dacă măca FLACĂRA nr. 40

Next