Flacăra, octombrie-decembrie 1993 (Anul 83, nr. 40-52)

1993-10-06 / nr. 40

UM __ — Recenta dv. vizită în România a avut un rol de­cisiv pentru rezolvarea favo­rabilă a demersului nostru (aderarea României la Con­siliul Europei) ? — Nu există o relaţie directă între călătoria mea în România şi aderarea României la Consiliul Europei. Decizia rezultă dintr-un aviz al Adu­nări, aviz care a fost votat cu o largă majoritate in a­­ceastă săptămână (săptămâna trecută — nota redacţiei), precum şi dintr-o decizie a Comitetului Miniştrilor, care ar trebuie să intervină săp­tămâna viitoare (îi) această săptămână­— nota redacţiei). In mod cert, mărturiile pe care eu le-am putut aduce au fost luate în considerare de către parlamentari şi vor fi luate probabil in considerare de către Comitetul Miniştrilor. Deci, fiecare are responsabi­lităţile sale.­­ Putem considera că ac­ceptarea României ca membru cu drepturi depline în Consi­liul Europei semnifică modi­ficarea, într-un sens pozitiv, a imaginii Occidentului asupra României ? — Consider că aderarea României la Consiliul Euro­pei va aduce cu siguranță ameliorarea imaginii Româ­niei. Trebuie spus că această aderare este deja consecinţa unei ameliorări a imaginii României. Incontestabil, ade­rarea — un lucru observat în toate cazurile — întăreşte credibilitatea unui popor şi a unei ţări. Dar eforturile României trebuie să continue, pentru că o imagine mai bună rămâne doar o imagine fra­gilă, dacă eforturile şi vigi­lenţa se relaxează. — Pentru noi, decizia de la Strasbourg exprimă un spri­jin esenţial dat efortului de în exclusivitate Doamna Catherine Lalumiére răspunde întrebărilor revistei FLACĂRA democratizare a României. Credeți că sunt de aşteptat consecinţe economice directe pentru noi, ca urmare a aces­tei decizii ? Noul nostru sta­tut implică o deschidere mai mare a Occidentului faţă de noi ? Credeţi că există acum mai multe şanse pentru ame­liorarea calităţii vieţii noas­tre ? — Să fim lucizi şi să vor­bim deschis. Nu există o re­laţie directă între intrarea în Consiliul Europei şi consecin­ţele economice imediate. A­­cestea vor fi indirecte. Cu cât România va apărea drept o democraţie ca toate celelalte, funcţionând bine, respectând drepturile omului, respectând drepturile minorităţilor, cu atât organismele financiare, întreprinderile, guvernele, Co­munitatea Europeană vor fi mai înclinate să îi ofere un ajutor. Dar nu se poate spune că aderarea României la Con­siliul Europei antrenează Ipso-facto deschiderea liniilor ■S de credit, investiţiile, amelio­rarea situaţiei economice a României, ca şi a vieţii de zi cu zi a românilor. Este un proces care durează câţiva ani buni. Sunt convinsă că pre­zenţa României în Consiliul Europei va avea numai efecte benefice. Acest lucru se va vedea, bineînţeles, în timp. Strasbourg, 1 octombrie JEAN-CLAUDE MIGNON, primar al oraşului Demmarie-les-Lys, deputat al departamentului Seine-et-Marne : „Este datoria noastră să ajutăm România, aşa cum ajutăm toate popoarele, animate de spiritul libertăţii şi care doresc, alături de noi, să con­struiască această Europă a Naţiunilor, iar genera­ţiile viitoare nu ne vor ierta dacă nu vom şti să ne batem pentru viitorul lor şi pentru pace“. Cât ne costă intrarea în Consiliul Europei • PDSR se vaita Du­pă opinia d­lui Ivanciu (PDSR), „doar" 14 milioane de franci francezi (atâta se pare că ne va costa înscrierea), fapt ce-i face să exclame : „O să ne coste enorm­!“ La care dl G. Stancov (PD) adaugă : „Este un miracol că am intrat în CE cu asemenea oameni“ ■ ■ Dar, să vedem mai departe, şi alte opinii. Dl V. Văcaru declară fără drept de apel că Intrarea României în CE se datorează numai meritelor (?) deosebite ale PDSR ■ ■ Dl Adrian VUiu (PD) consideră că la CE nu ve merge cu­ Contabilitate dublă, aşa cum obişnuiau vechii şi actualii guvernanţi ■ ■ Cei mai drastici se arată a fi repre­zentanţii PAC : pentru a fi pe placul CE, va trebui, nici mai mult nici mai puţin, revizuită Constituţia. Trosc ! Şi ce mân­dri eram de ea ! Aşa democrată, aşa iorgovană! Şi iată că cel de la PAC ne oferă şi argumentele : separarea puterilor în stat nu rezultă şi nu este stipulată pe nicăieri în legea fundamen­tală ■ ■ Un alt argument în favoarea tezei despre revizuirea legii fundamentale ar fi acela al independenţei Justiţiei, care aici ea nu reiese de niciunde. In marea noastră originalitate,, am omis lucrurile cele mai importante, care definesc începu­tul democraţiei, măi dragă ! Se pare că intr-adevăr va trebui să se organizeze un referendum de revizuire a Constituţiei JS­U Şi PUNR s-a pronunţat pentru însuşirea amendamentelor CE, dar nu chiar ad litteram, pe ici pe colo fiind precauţi în privinţa minorităţilor naţionale şi a documentelor care le pri­vesc pe acestea. „Nu putem accepta ca România să fie cobai“, a spus dl Funar, adăugând că România trebuie să intre în Eu­­­­ropa aşa cum vrea ea, nu cum vor alţii ■ ■ In opinia dlui G. Stancov, faptul că dl prim ministru a simţit nevoia să se­­ deplaseze până la Moscova 11 face să creadă că, dacă nu aveam­­ noroc la CE, aveam precis în... CSI 1 Doamne, apără-ne de sne­­­­gurizare !­ ­ MARIA VOICAN ■ FLACĂRĂ nr. 39 Și dă-i și... „Eu am să lupt foarte mult" , declara domnul Mircea Cosea . La întâlnirea de vinerea trecută cu presa, dl ministru Mir­cea Cosea, noul „creier“ al reformei, a încercat să justifice eșe­cul încheierii acordului stand by cu F.M.I., ba mai mult, a de­clarat că negocierile au fost... „un succes" 1 S-a intors cu o scrisoare a Băncii Mondiale, în care se spune că ,­sti - -nn im­presionaţi favorabil“ de mersul reformei în Romă. " Mare succes ! Oricum, „impresionarea“ favorabilă il poate... impre­siona numai pe cei de la Cotroceni, sau pe recent întorsul de la Ula-Ula ! Iată, pe scurt, ce „a vor­bit“ de ministru de stat Mir­cea Coşea: • Raporturile noastre cu F.M.I. sunt de or­din partenerial, pe care va trebui să le continuăm o pe­rioadă îndelungată • Ele sunt, in concepţia mea, de interes naţional şi trebuie să fie înţelese de toată lumea • F.M.I. ne-a propus două scenarii: 1 — cu Începere de la 1 noiembrie a.c., să se fa­că un salt în valoarea leu­­dolar, de la nivelul aflat la acea dată pe piaţa Interban­­cară la nivelul considerat a fi de echilibru, adică al pieţei gri. Piaţa gri este o piaţă pa­ralelă cu piaţa interbancară, dar care se deosebeşte de piaţa neagră, este piaţa schimburilor întreprinde­rilor, piaţă care se pare că vehiculează cea mai mare parte a valutei; şi 2 — sce­nariul bazat pe trecerea gran­duală a raportului leu-dolar pe principii de piaţă • Ex­perţii F.M.I. şi ai Băncii Mondiale consideră că punc­tul de plecare ar trebui, să fie lunile august, septembrie, octombrie 1992, perioadă în care a existat o stabilitate a dolarului şi în care n-am a­­vuit creşteri de preţuri • Dar B.N.R. şi Minishter­ul de Fi­nanţe consideră că punctul de plecare trebuie să fie anul 1990-1991, atunci când s-a început procesul de mişcare a raportului leu-dolar • Sin­gura metodă viabilă şi ade­vărată de creare a unei eco­nomii de piaţă, cu perspec­tiva obţinerii unei balanţe de plăţi echilibrate, este tre­cerea cursului pe o piaţă li­beră • Nu mă simt jenat să declar că negocierile au fost un succes, pentru că am ob­ţinut dreptul de a fi parte­neri, n-a existat nici un fel de impunere sau de coman­dă • Delegaţia nu are nimic să-şi reproşeze • Eu am să mă lupt foarte mult ca să putem încheia acordul cu F.M.I. • Ar trebui odată să demonopolizăm, să depoliti­­zăm reforma. (Da’ cine vă o­­preşte fraţilor ?! •— n.n.). MARIAN GHIŢEANU ■ Feto I FLORIN IONIțA ■ ­­r.’.­­­. Furtună în paharul cu oranjadă In această săptămână, preşedintele Iliescu va culege roade­le admiterii României ca membru cu drepturi depline in Consi­liul Europei, iar noi vom culege roadele eşecului negocierilor de la F.M.I., adică un mare zero în punga ţării şi nenumărate zerouri prin pungile oamenilor. Preşedintele Iliescu intră in graţiile ce­­lor ce împart zâmbete şi saluturi protocolare, sub bu­tz­urile foto­reporterilor de la marile agenţii de presă ; noi ieşim din gra­ţiile celor care împart dolarii şi ne pregătim să intrăm, zgribuliţi, în „graţiile" iernii, li place sau nu-i place domnului preşedinte, există un divorţ de fond între destinul domniei sale şi destinul bieţilor oameni ; dar „căsnicia” continuă... întoarsă de la Washington cu coada-între picioare, delegaţia marilor noştri finanţşti, încearcă să cosmetizeze eşecul, pre­­zentându-l drept vic­om­e. E incredibil, dar s-a făcut auzit chia­r şi cuvântul „succes" ref­eritor la aceste tratative încheiate la­mentabil. E ca şi cum Rapidul ar mânca „afară" o bătaie soră cu moartea şi s-au întoarce acasă cu pieptul bombat, declarând cu gura până la urech­i : „Domnule, ne-au bătut de i-am rupt ! Suntem aproape campioni mondiali !". Dl Mircea Coşea, mâna dreaptă a premierului Văcăroiu, declară că n-are nimic mai scump la pieptul său decât reforma. Aşa o fi, domnule Coşea, dar spuneţi concret câte întreprinderi aţi privatizat, cât la sută din capacitatea industrială a României ?! Şi ce condiţii de cre­dit aţi creat agenţilor economici particulari ? Şi ce facilităţi de producţie aţi creat ţăranilor ? Mai pragmatic, ministrul finanţe­lor, Florin Georgescu, altă mână dreaptă a premierului Văcă­­roiu, nu declară nimic, el tace şi face , ţine cursul dolarului strâns in chingile unei „viziuni inalt-umaniste" şi gestionează un... blocaj financiar de zile mari ! Iar pentru inflaţie a găsit o soluţie de o simplitate dezarmantă : să ne luptăm noi cu ea „zi de zi, ceas de ceas şi in proporţie de masă". Filosofia guver­nanţilor noştri e bolnavă, dar nu trage să moară - cu chestia asta ne ocupăm noi... La Viena, domnul Iliescu se va duce cu capul sus. întâlnirea la vârf a ţărilor membre in Consiliul Europei, e un prilej foarte bun pentru discursuri care, de obicei, n-au nici un clin nici în mânecă cu problemele oamenilor obişnuiţi. În asemenea ocazii nu lipsesc bilanţurile festiviste, iar vorbele se referă la proiecte generoase, la viitor. Aflat pe unul din teritoriile sale favorite, preşedintele nu va scăpa ocazia să mai pună o cărămidă la te­melia credibilităţii sale internaţionale (în definitiv, odată cu ac­ceptarea României in familia europeană, a fost acceptat şi dom­nia sa). Iar in săptămâna care a trecut, sorţii i-au fost favora­bili : o declaraţie belicoasă a lui Elţîn, cum că Rusia nu acceptă extinderea NATO in centrul şi răsăritul Europei, i-a prilejuit domnului Iliescu un răspuns orgolios şi anume că România e un stat suveran, care nu cere voie Rusiei să intre în NATO. La pri­ma vedere, preşedintele joacă tare, şi şi-a pregătit cu măiestrie apariţia la Viena. Dar, la o analiză atentă, mai există şi alte implicaţii ale gestului prezidenţial : dacă poziţia lui Elţin ar fi precară, declaraţia preşedintelui României, făcută prin purtător de cuvânt, ar fi un fapt normal - or, lucrurile nu stau aşa, iar ultimele desfăşurări de la Moscova demonstrează poziţia de fier a ursului Boris. In acest caz, este posibil ca Iliescu să fi primit semnale că ieşirea lui Elţin faţă de NATO, nu este decât un gest tactic, un mic bluf de negociator, iar in această lumină, de­claraţia lui Iliescu işi pierde aura patriotic-războinică şi-şi reca­pătă dimensiunile reale, de mică furtună in paharul cu oranja­dă prezidenţială, In scopul cosmetizării apariţiei la tribuna de la Viena. Intr-adevăr, cheia prezentului şi viitorului României este pri­mirea sa in NATO (pentru că de Piaţa Comună încă nici nu poa­te fi vorba). Dar această problemă este încă departe de a fi tranșată. EUGEN CHIROVICI ■ !* jjrn .» CARUSEL POLITI 1 1i1­ 1 . ... ..................... , ■ PAGINA 3

Next