Flacăra, octombrie-decembrie 1993 (Anul 83, nr. 40-52)
1993-10-06 / nr. 40
UM __ — Recenta dv. vizită în România a avut un rol decisiv pentru rezolvarea favorabilă a demersului nostru (aderarea României la Consiliul Europei) ? — Nu există o relaţie directă între călătoria mea în România şi aderarea României la Consiliul Europei. Decizia rezultă dintr-un aviz al Adunări, aviz care a fost votat cu o largă majoritate in această săptămână (săptămâna trecută — nota redacţiei), precum şi dintr-o decizie a Comitetului Miniştrilor, care ar trebuie să intervină săptămâna viitoare (îi) această săptămână— nota redacţiei). In mod cert, mărturiile pe care eu le-am putut aduce au fost luate în considerare de către parlamentari şi vor fi luate probabil in considerare de către Comitetul Miniştrilor. Deci, fiecare are responsabilităţile sale. Putem considera că acceptarea României ca membru cu drepturi depline în Consiliul Europei semnifică modificarea, într-un sens pozitiv, a imaginii Occidentului asupra României ? — Consider că aderarea României la Consiliul Europei va aduce cu siguranță ameliorarea imaginii României. Trebuie spus că această aderare este deja consecinţa unei ameliorări a imaginii României. Incontestabil, aderarea — un lucru observat în toate cazurile — întăreşte credibilitatea unui popor şi a unei ţări. Dar eforturile României trebuie să continue, pentru că o imagine mai bună rămâne doar o imagine fragilă, dacă eforturile şi vigilenţa se relaxează. — Pentru noi, decizia de la Strasbourg exprimă un sprijin esenţial dat efortului de în exclusivitate Doamna Catherine Lalumiére răspunde întrebărilor revistei FLACĂRA democratizare a României. Credeți că sunt de aşteptat consecinţe economice directe pentru noi, ca urmare a acestei decizii ? Noul nostru statut implică o deschidere mai mare a Occidentului faţă de noi ? Credeţi că există acum mai multe şanse pentru ameliorarea calităţii vieţii noastre ? — Să fim lucizi şi să vorbim deschis. Nu există o relaţie directă între intrarea în Consiliul Europei şi consecinţele economice imediate. Acestea vor fi indirecte. Cu cât România va apărea drept o democraţie ca toate celelalte, funcţionând bine, respectând drepturile omului, respectând drepturile minorităţilor, cu atât organismele financiare, întreprinderile, guvernele, Comunitatea Europeană vor fi mai înclinate să îi ofere un ajutor. Dar nu se poate spune că aderarea României la Consiliul Europei antrenează Ipso-facto deschiderea liniilor ■S de credit, investiţiile, ameliorarea situaţiei economice a României, ca şi a vieţii de zi cu zi a românilor. Este un proces care durează câţiva ani buni. Sunt convinsă că prezenţa României în Consiliul Europei va avea numai efecte benefice. Acest lucru se va vedea, bineînţeles, în timp. Strasbourg, 1 octombrie JEAN-CLAUDE MIGNON, primar al oraşului Demmarie-les-Lys, deputat al departamentului Seine-et-Marne : „Este datoria noastră să ajutăm România, aşa cum ajutăm toate popoarele, animate de spiritul libertăţii şi care doresc, alături de noi, să construiască această Europă a Naţiunilor, iar generaţiile viitoare nu ne vor ierta dacă nu vom şti să ne batem pentru viitorul lor şi pentru pace“. Cât ne costă intrarea în Consiliul Europei • PDSR se vaita După opinia dlui Ivanciu (PDSR), „doar" 14 milioane de franci francezi (atâta se pare că ne va costa înscrierea), fapt ce-i face să exclame : „O să ne coste enorm!“ La care dl G. Stancov (PD) adaugă : „Este un miracol că am intrat în CE cu asemenea oameni“ ■ ■ Dar, să vedem mai departe, şi alte opinii. Dl V. Văcaru declară fără drept de apel că Intrarea României în CE se datorează numai meritelor (?) deosebite ale PDSR ■ ■ Dl Adrian VUiu (PD) consideră că la CE nu ve merge cu Contabilitate dublă, aşa cum obişnuiau vechii şi actualii guvernanţi ■ ■ Cei mai drastici se arată a fi reprezentanţii PAC : pentru a fi pe placul CE, va trebui, nici mai mult nici mai puţin, revizuită Constituţia. Trosc ! Şi ce mândri eram de ea ! Aşa democrată, aşa iorgovană! Şi iată că cel de la PAC ne oferă şi argumentele : separarea puterilor în stat nu rezultă şi nu este stipulată pe nicăieri în legea fundamentală ■ ■ Un alt argument în favoarea tezei despre revizuirea legii fundamentale ar fi acela al independenţei Justiţiei, care aici ea nu reiese de niciunde. In marea noastră originalitate,, am omis lucrurile cele mai importante, care definesc începutul democraţiei, măi dragă ! Se pare că intr-adevăr va trebui să se organizeze un referendum de revizuire a Constituţiei JSU Şi PUNR s-a pronunţat pentru însuşirea amendamentelor CE, dar nu chiar ad litteram, pe ici pe colo fiind precauţi în privinţa minorităţilor naţionale şi a documentelor care le privesc pe acestea. „Nu putem accepta ca România să fie cobai“, a spus dl Funar, adăugând că România trebuie să intre în Europa aşa cum vrea ea, nu cum vor alţii ■ ■ In opinia dlui G. Stancov, faptul că dl prim ministru a simţit nevoia să se deplaseze până la Moscova 11 face să creadă că, dacă nu aveam noroc la CE, aveam precis în... CSI 1 Doamne, apără-ne de snegurizare ! MARIA VOICAN ■ FLACĂRĂ nr. 39 Și dă-i și... „Eu am să lupt foarte mult" , declara domnul Mircea Cosea . La întâlnirea de vinerea trecută cu presa, dl ministru Mircea Cosea, noul „creier“ al reformei, a încercat să justifice eșecul încheierii acordului stand by cu F.M.I., ba mai mult, a declarat că negocierile au fost... „un succes" 1 S-a intors cu o scrisoare a Băncii Mondiale, în care se spune că ,sti - -nn impresionaţi favorabil“ de mersul reformei în Romă. " Mare succes ! Oricum, „impresionarea“ favorabilă il poate... impresiona numai pe cei de la Cotroceni, sau pe recent întorsul de la Ula-Ula ! Iată, pe scurt, ce „a vorbit“ de ministru de stat Mircea Coşea: • Raporturile noastre cu F.M.I. sunt de ordin partenerial, pe care va trebui să le continuăm o perioadă îndelungată • Ele sunt, in concepţia mea, de interes naţional şi trebuie să fie înţelese de toată lumea • F.M.I. ne-a propus două scenarii: 1 — cu Începere de la 1 noiembrie a.c., să se facă un salt în valoarea leudolar, de la nivelul aflat la acea dată pe piaţa Interbancară la nivelul considerat a fi de echilibru, adică al pieţei gri. Piaţa gri este o piaţă paralelă cu piaţa interbancară, dar care se deosebeşte de piaţa neagră, este piaţa schimburilor întreprinderilor, piaţă care se pare că vehiculează cea mai mare parte a valutei; şi 2 — scenariul bazat pe trecerea granduală a raportului leu-dolar pe principii de piaţă • Experţii F.M.I. şi ai Băncii Mondiale consideră că punctul de plecare ar trebui, să fie lunile august, septembrie, octombrie 1992, perioadă în care a existat o stabilitate a dolarului şi în care n-am avuit creşteri de preţuri • Dar B.N.R. şi Minishterul de Finanţe consideră că punctul de plecare trebuie să fie anul 1990-1991, atunci când s-a început procesul de mişcare a raportului leu-dolar • Singura metodă viabilă şi adevărată de creare a unei economii de piaţă, cu perspectiva obţinerii unei balanţe de plăţi echilibrate, este trecerea cursului pe o piaţă liberă • Nu mă simt jenat să declar că negocierile au fost un succes, pentru că am obţinut dreptul de a fi parteneri, n-a existat nici un fel de impunere sau de comandă • Delegaţia nu are nimic să-şi reproşeze • Eu am să mă lupt foarte mult ca să putem încheia acordul cu F.M.I. • Ar trebui odată să demonopolizăm, să depolitizăm reforma. (Da’ cine vă opreşte fraţilor ?! •— n.n.). MARIAN GHIŢEANU ■ Feto I FLORIN IONIțA ■ r.’.. Furtună în paharul cu oranjadă In această săptămână, preşedintele Iliescu va culege roadele admiterii României ca membru cu drepturi depline in Consiliul Europei, iar noi vom culege roadele eşecului negocierilor de la F.M.I., adică un mare zero în punga ţării şi nenumărate zerouri prin pungile oamenilor. Preşedintele Iliescu intră in graţiile celor ce împart zâmbete şi saluturi protocolare, sub butzurile fotoreporterilor de la marile agenţii de presă ; noi ieşim din graţiile celor care împart dolarii şi ne pregătim să intrăm, zgribuliţi, în „graţiile" iernii, li place sau nu-i place domnului preşedinte, există un divorţ de fond între destinul domniei sale şi destinul bieţilor oameni ; dar „căsnicia” continuă... întoarsă de la Washington cu coada-între picioare, delegaţia marilor noştri finanţşti, încearcă să cosmetizeze eşecul, prezentându-l drept vicome. E incredibil, dar s-a făcut auzit chiar şi cuvântul „succes" referitor la aceste tratative încheiate lamentabil. E ca şi cum Rapidul ar mânca „afară" o bătaie soră cu moartea şi s-au întoarce acasă cu pieptul bombat, declarând cu gura până la urechi : „Domnule, ne-au bătut de i-am rupt ! Suntem aproape campioni mondiali !". Dl Mircea Coşea, mâna dreaptă a premierului Văcăroiu, declară că n-are nimic mai scump la pieptul său decât reforma. Aşa o fi, domnule Coşea, dar spuneţi concret câte întreprinderi aţi privatizat, cât la sută din capacitatea industrială a României ?! Şi ce condiţii de credit aţi creat agenţilor economici particulari ? Şi ce facilităţi de producţie aţi creat ţăranilor ? Mai pragmatic, ministrul finanţelor, Florin Georgescu, altă mână dreaptă a premierului Văcăroiu, nu declară nimic, el tace şi face , ţine cursul dolarului strâns in chingile unei „viziuni inalt-umaniste" şi gestionează un... blocaj financiar de zile mari ! Iar pentru inflaţie a găsit o soluţie de o simplitate dezarmantă : să ne luptăm noi cu ea „zi de zi, ceas de ceas şi in proporţie de masă". Filosofia guvernanţilor noştri e bolnavă, dar nu trage să moară - cu chestia asta ne ocupăm noi... La Viena, domnul Iliescu se va duce cu capul sus. întâlnirea la vârf a ţărilor membre in Consiliul Europei, e un prilej foarte bun pentru discursuri care, de obicei, n-au nici un clin nici în mânecă cu problemele oamenilor obişnuiţi. În asemenea ocazii nu lipsesc bilanţurile festiviste, iar vorbele se referă la proiecte generoase, la viitor. Aflat pe unul din teritoriile sale favorite, preşedintele nu va scăpa ocazia să mai pună o cărămidă la temelia credibilităţii sale internaţionale (în definitiv, odată cu acceptarea României in familia europeană, a fost acceptat şi domnia sa). Iar in săptămâna care a trecut, sorţii i-au fost favorabili : o declaraţie belicoasă a lui Elţîn, cum că Rusia nu acceptă extinderea NATO in centrul şi răsăritul Europei, i-a prilejuit domnului Iliescu un răspuns orgolios şi anume că România e un stat suveran, care nu cere voie Rusiei să intre în NATO. La prima vedere, preşedintele joacă tare, şi şi-a pregătit cu măiestrie apariţia la Viena. Dar, la o analiză atentă, mai există şi alte implicaţii ale gestului prezidenţial : dacă poziţia lui Elţin ar fi precară, declaraţia preşedintelui României, făcută prin purtător de cuvânt, ar fi un fapt normal - or, lucrurile nu stau aşa, iar ultimele desfăşurări de la Moscova demonstrează poziţia de fier a ursului Boris. In acest caz, este posibil ca Iliescu să fi primit semnale că ieşirea lui Elţin faţă de NATO, nu este decât un gest tactic, un mic bluf de negociator, iar in această lumină, declaraţia lui Iliescu işi pierde aura patriotic-războinică şi-şi recapătă dimensiunile reale, de mică furtună in paharul cu oranjadă prezidenţială, In scopul cosmetizării apariţiei la tribuna de la Viena. Intr-adevăr, cheia prezentului şi viitorului României este primirea sa in NATO (pentru că de Piaţa Comună încă nici nu poate fi vorba). Dar această problemă este încă departe de a fi tranșată. EUGEN CHIROVICI ■ !* jjrn .» CARUSEL POLITI 1 1i1 1 . ... ..................... , ■ PAGINA 3