Flacăra, octombrie-decembrie 1994 (Anul 84, nr. 40-52)

1994-10-04 / nr. 40

Fotografii de FLORIN IONIŢA ■ RADU CEONTEA: „Au fost foarte dibaci cei care reprezintă, în culise, poliţia politică secretă, care serveşte din belşug PDSR-ul!" „Păstrând proporţiile, sau mai degrabă cerându-mi scuze pen­tru disproporţii, îmi îngădui să propun cititorilor următoarea com­paraţie. Atunci când mareşalul Antonescu a fost pus în situaţia să facă guvern, partidele de la care acesta a aşteptat ajutorul nu s-au angajat şi a fost pus în situaţia-limită de a îmbrăca şi el cămaşa verde şi de a chema la guvernare legionarii. Eu cred că PDSR a preluat acest model şi chiar a provocat refuzul par­tidelor din opoziţie, refuzul partidelor istorice de a participa la guvernare! Având totuşi nevoie de o majoritate aritmetică de susţinere a guvernelor lui, PDSR-ul, prin cuvântul dulce şi dese­ori repetat al preşedintelui Adrian Năstase, se căieşte pe la toate colţurile cât de greu îi este cu acest aliat la guvernare! Eu aici văd o mare perfidie! Pentru toate neim­plinirile guvernului, dum­nealor vor da vina pe aliaţi! De aceea, aliaţilor lor, bieţilor lor aliaţi, maimuţelor politice de la Cluj li se induce năzdrăvănia. Cam în acest context văd eu scrisoarea celor 7, care nu are nici o eficienţă diplomatică, dar care aduce un beneficiu neînchipuit de mare partidului care guvernează în minoritate! E de ajuns să recapitulăm furia de operetă pe care au săvârşit-o aceştia faţă de acţiunea celor şapte! Şi e bine să ţinem seama şi că au fost scutite de participarea partidelor care sunt ţinute în rezervă, PRM şi PSM! Pe de altă parte, scrisoarea are şi un pronunţat accent anti­semit. Au fost foarte dibaci cei care reprezintă, în culise, poliţia politică secretă, care serveşte din belşug PDSR-ul prin consilierii ce au predat la şcoala de securitate de la Băneasa. Ei şi-au pus lunetele politice şi au inventariat suma preoţilor slujitori ai Crucii din Parlament, indiferent de sex şi de orientare politică, astfel încât trei preoţi - doi ortodocşi şi unul greco-catolic­­ au fost ade­meniţi să-şi pună semnătura! Se ştie că undeva, într-o zonă de resentimente rudimentare, creştinii şi acum reproşează evreilor că ni l-au răstignit pe Mântuitorul! Cred că este de ajuns atâta cât am spus, ca să se înţeleagă sado-masochismul guvernării cripto-comuniste de azi din România!” ION DIACONESCU: „Iliescu n-a câştigat deloc din această situaţie!" - Die prim-vicepreşedinte, cine credeţi că a făcut toată această „lucrătură“?! - S-ar putea să nu fie „o lucrătură", ci să fie vorba pur şi simplu de un grup care, mă rog, a avut aceste idei, această orientare mai şovină, aşa... Dacă ar putea fi totuşi un substrat, n-ar putea fi decât în legătură cu unii membri de partid peunerişti care nu-s de acord cu aderarea la guvern a PUNR şi au încercat oare­cum s-o saboteze! S-ar putea face şi această interpretare, fără să am certitudinea că acesta este adevărul! - Această scrisoare n-ar putea fi interpretată şi ca un gest de „ridicare a mingii” preşedintelui Iliescu, astfel încât aces­ta să mai marcheze un punct în favoarea sa prin dezavuarea ei energică? - Nu, nu! Dacă i s-ar fi ridicat o minge ca să tragă, apoi aceea ar fi fost să-i dea afară pe ăştia din guvern! Ceea ce nu va face! Iliescu n-a câştigat deloc din această situaţie! DINU PATRICIU: „Este evident că a fost o diversiune organizată de serviciile de informaţii româneşti în sprijinul domnului Ion Iliescu!"­ ­ Die Patriciu, nu a fost prea dură măsura luată împotriva celor doi senatori, mai ales că, astfel, v-ați împuținat grupul parlamentar? Aici este vorba de un imens prejudiciu adus pe plan extern par­tidului nostru! Am luat măsura excluderii cu regret, cu tristețe chiar, dar era absolut necesară. - Unde credeţi că a fost ,clocită, scrisoarea şi cui a folosit? - Este evident că a fost o diversiune organizată de serviciile de informaţii româneşti în sprijinul domnului Ion Iliescu! Este foarte clar! „ Pentru că teza pe care dumnealui a susţinut-o întotdeauna este că e singurul mediator şi în ţara românească, că este singurul factor de stabilitate, că există extremişti şi de o parte şi de alta! Astfel, iată că pintr-o abilă diversiune au fost aduşi împreună cei care erau numiţi extremişti în opoziţie alături de adevăraţii extremişti aflaţi la guvernare, spre ruşinea ţării, împreună cu PDSR! Adrian Năstase s-a supărat pe FLACĂRA! ■ Aşa e când (n-)ai umor(!) Am dorit să aflăm de la preşedintele PDSR cum simte în coaste „sala celor 7", pusă de Funar, aliatul partidului pe care domnia sa îl conduce. Dar dl Năstase nu şi nu: „Nu vă dau declaraţii pentru FLACĂRA, pentru un motiv foarte simplu: în revista dumneavoastră, în ultimul număr, a apărut o ştire în legătură cu faptul că eu am fost la Brăila pentru a-l susţine pe domnul Lungu, ceea ce este absolut incalificabil din punct de vedere al ziaristului respectiv, care a încurcat lucrurile! Dânsul nu știe că domnul Lungu este candi­datul PSM, iar felul în care este formulat titlul articolului nu cred că reprezintă un bun argument pentru cumpărarea acestei gazete! în orice caz, pentru mine a fost o mare deziluzie!" Sinceri să fim, am fost uimiţi de sfânta mânie care răzbătea din vocea distinsului preşedinte al Camerei Deputaţilor şi care ieşise­­ la ive­ală şi pe frumoasa sa faţă! Domnule preşedinte al PDSR, în primul rând colegul nostru Răzvan Dumitrescu (un bun profesionist al condeiului!) ştia bine că Lungu Anton este candidatul PSM și nu al PDSR; în articol este scris ....Adrian Năstase a vizitat locali­tatea pentru a face propagandă electorală alesului inimii lor“, deci s-a făcut referire la o alegere sen­timentală, din străfunduri, de suflet. Cât privește „ceea ce este absolut incalificabil...’, chiar nu v-aţi uitat niciodată şi cu alţi ochi prin jurul dumneavoastră, să vedeţi câte se petrec, cu adevărat absolut incalifi­cabil, şi cum mai mişună unii pe care preşedintele Iliescu i-a calificat drept „paranoic"?! Cât priveşte „domnul Lungu”, uitaţi-vă la Verdeţ cum arată, cum vorbeşte şi mai ales cum gândeşte şi fiţi mai cu grijă! Că azi-mâine vă vine rândul şi n-o să vă putem ajuta, chiar dacă am vrea! Cât priveşte Flacăra, Doamne fereşte!, cum o s-o cumpăraţi?! Nu v-o trimitem noi, „cu complimentele firmei"?! Număr de număr! MARIAN GHIŢEANU ■ viaţa sub un preşedinte de regat ! A C­itouţi Drepturile animalelor a parcurs, cu mult interes, primul număr al revistei Lumea animalelor, o publicaţie care va avea cu siguranţă audienţă, zăbovind mai mult asupra paginilor în care e publicată Declaraţia universală a drepturilor animalelor, Iată cuprinsul articolu­lui 3: .Nici un animal nu trebuie să fie supus unor tratamente inu­mane şi nici unor acte de cruzime"; .Dacă sacrificarea unor ani­male este necesară, ea trebuie să fie instantanee, nedureroasă şi negeneratoare de teamă; .Animalul mort trebuie să fie tratat cu decenţă”'. E minunat, e tulburător, e copleşitor. Dar cel care a mulţumit minerilor după invazia lor în Bucureşti unde au provocat teamă, şi-au supus semenii unor tratamente inumane şi unor acte de cruzime, n-are cunoştinţă de această declaraţie. După cum se pare, în lumea civilizată se manifestă mai multă grijă faţă de animale decât se are la noi faţă de oameni. De aceea am­ citit uşor amuzat, în aceeaşi revistă, scrisoarea doamnei Brigitte Bardot adresată premierului Văcăroiu, în care se atrage atenţia - pe bună dreptate - asupra dezinteresului manifestat faţă de animale în România, ceea ce contribuie, şi sub acest aspect, la umbrirea imaginii ţării noastre. Dar până la lectura unei astfel de scrisori mi-ar fi plăcut să citesc mai întâi un text al unei celebrităţi mondiale care să atragă atenţie autorităţilor române în legătură cu ştirbirea gravă, în repetate rânduri, a drepturilor omului, desconsi­derarea lui sistematică, însă, fără îndoială, într-un loc în care se poate auzi apostrofarea .Măi, animalule”, un astfel de avertisment nu l-ar lua nimeni în seamă. Cu atât mai mult scrisoarea doamnei Bardot, fără nici o consecință, un act perfect inutil. Coincidenţe stranii Scrisoarea, volski. Siberia „Scrisoarea celor 7” este de acum un lucru arhi­cunoscut. Merită însă să semnalăm o stranie coinci­denţă. Documentul semnat de cei şapte parlamentari vine la scurt timp după deja celebrele declaraţii ale domnilor George Păunescu şi Arkadi Wolski despre integrarea economică a României cu Rusia. Ceea ce este evident incompatibil cu integrarea noastră în structurile euro-atlantice? Documentul cu pricina era pe punctul de a şifona cât se poate de serios relaţiile noastre cu SUA. Or, se ştie că poziţia administraţiei americane cântăreşte greu în economia relaţiilor României cu Vestul-Ambele evenimente­­ succedate la interval de numai 7 zile­­ vin pe fondul unei poziţii clare a Rusiei în ceea ce priveşte Parteneriatul pentru pace în general şi extinderea NATO în special. Cu alte cuvinte este cât se poate de clar că „cineva" din Est nu doreşte ca statele care au făcut parte din sfera lui de influ­enţă să scape, să se desprindă definitiv din această stare. Cum epoca războiului rece a trecut, să nu ne aşteptăm la metode de forţă pentru atingerea acestui obiectiv. Sunt suficiente mecanisme economice, politice şi diplomatice manevrate abil de servicii secrete foarte bine puse la punct, care şi-au trans­format o serie de ofiţeri în oameni de afaceri. Unul dintre ei este Arkadi Wolski. Acesta semnează un do­cument cu Uniunea Generală a Industriilor din România (UGIR), al cărei preşedinte este George Păunescu, despre care se afirmă că este fost ofiţer de securitate (colonel de informaţii externe). Şi deşi UGIR a dat asigurări că nu este vorba de refacerea fostului CAER, în textul tratatului se foloseşte expre­sia „reorientare economică”. Termenul este însă în primul rând de natură politică şi abia apoi economică. Cum se împacă această reorientare deocamdată eco­nomică cu declaraţiile Puterii despre integrarea euro­­atlantică? Cu siguranţă că această „reorientare eco­nomică” face acum obiectul unor cancelării vest-europene. Şi parcă pentru a ni se contura cât mai clar ideea că nimic nu este întâmplător, aflăm că senatorul PUNR Adrian Moţiu, cel care a iniţiat documentul semnat ulterior de cei 7 parlamentari, ar fi în relaţii cât­ se poate de bune cu Virgil Măgureanu. Coincidenţele nu se opresc aici, pentru că dintr-o interpelare făcută săptămâna trecută în Senat aflăm cu stupoare că prefectul de Iaşi, PDSR-istul Nicolae Pascu, s-a deplasat cu o delegaţie de 30 de per­soane (pe care a botezat-o guvernamentală) în Siberia, pentru a căuta parteneri economici! Abia acum ne dăm seama cât de vulnerabili sun­tem. Pe fondul lipsei aproape totale de privatizare, cu ajutorul „dezinteresat” al unor indivizi binevoitori în a găsi astfel de parteneri, întreaga economie românească poate fi pusă la remorca unor interese de genul celor care ne-au apăsat timp de 45 de ani. Să fie aşadar întâmplătoare şi­­lipsa de voinţă politică în a face privatizare? Să fie absolut o întâmplare fap­tul că executivul vine acum cu un program care după toate estimările va întârzia din nou acest proces? RAZVAN DUMITRESCU ■ FLACĂRA nr. 40 Stari da spirit .

Next