Flacăra, aprilie-iunie 1995 (Anul 85, nr. 14-26)

1995-04-04 / nr. 14

viaţa sub un preşedinte de regat ! marți, 4 aprilie 1995 έ nainte de 1990, în ziare, Tn reviste, la radio şi la televiziune se pomenea rareori despre jafurile, violurile, crimele care se comiteau Tn România. La un moment dat, nici măcar Tn cărţi, Tn filme sau Tn piese de teatru nu mai era voie să aminteşti de existenţa Infractorilor. Trebuia acreditată, prin minciună, imaginea idilică a unei ţări Tn care totul era desăvârşit de frumos, de pur. Trăiam, chipurile, Tn cea mai bună dintre lumile posibile, ca urmare a celei mai înţelepte cârmuiri din câte au existat vreo­dată, în schimb, Tn iadul capitalist" se petreceau cele mai mari nenorociri, acolo era domnia bunului plac, răul pândea din orice ungher. Şi a fost decembrie 1989... Iar după ce valul de entuziasm a trecut, ne-am descoperit, din păcate, aidoma altor naţii: cu hoţi, cu criminali, cu traficanţi de droguri, cu o corupţie înfricoşătoare. Desigur, la alte proporţii decât până la Revoluţie. Fiindcă unii au profitat şi mai profită, din plin, de confuzia existentă în societatea românească, de trecerea de la o economie centralizată la una de piaţă, împotriva lor acţionează, fiecare cu mijloacele lui, încă,prea puţini. Unul dintre aceştia este generalul Costică Voicu. Ascensiunea fulgerătoare pe care a cunoscut-o nu l-a îndepărtat de rigorile profesionistului în materie de poliţie economică. Dimpotrivă, pract­­danul cu experienţă bogată care a fost l-a ajutat pe şeful care este acum. Dovadă şi această carte pe care a scris-o - Crima organizată şi banii murdari. Ea constituie, pentru autor, o modali­tate de a reflecta la ce s-a petrecut în ultimii ani în domeniul abordat, un scurt respiro pe care şi l-a acordat ca să organizeze un material vast obţinut dintr-o practică îndelungată, să traseze jaloane, să întrevadă soluţii. Pentru colegii săi de breaslă, par­curgerea volumului reprezintă un ghid util în profesie. Iar cititorilor le oferă o lectură pasionantă, o trecere în revistă de mare efect a noianului de pericole care ne ameninţă la fiecare pas. Ceea ce ni se par a fi uneori invenţii ale gazetarilor cu imaginaţie bogată, ahtiaţi să vadă în jur numai asasinate, violuri, tâlhării, se dovedesc a fi, la sfârşitul lucrării, simple copilării, în comparaţie cu ce istoriseşte autorul. El demontează cu migală şi pricepere mecanismele, deseori subtile, bine tăinuite ale crimei organizate şi ale spălării banilor murdari, aşa cum funcţionează în câteva ţări printre care şi România. Imaginea creionată depăşeşte orice închipuire. E creată impresia că, la scară planetară, trăim într-un univers bolnav, măcinat de tare profunde. Două ipostaze ale umanităţii se află prrtr-un permanent conflict, într-un război pe viaţă şi pe moarte: de o parte se găsesc certaţii cu legea, de cealaltă parte - apărătorii cinstei şi al dreptăţii. Unele capitole au tensiunea şi dramatismul unei proze poliţiste de calitate, cu episoade picante şi palpitante; de cele mai multe ori însă, con­semnarea e rece, severă ca într-un studiu autorizat Procedeele de relatare folosite concură la înfăţişarea unei lumi nebune, nebu­ne, nebune, bântuită de drogaţi, asasini, proxeneţi, prostituate, contrabande, hoţi, traficanţi de droguri şi de arme, specialişti Tn evaziuni fiscale şi Tn spălări de bani, de corupţi fără scrupule, de imorali Tn afaceri. Iar generalul Voicu şi colegii săi le anchetează activitatea, caută să le descopere mobilurile potrivit cărora îşi construiesc existenţa, în încercarea superbă de a pune o stavilă pentru totdeauna, în calea fărădelegii, el ne-a pus la depoziţie un tratat de apărare a omului, a demnităţii sale, a rostului său în societate, în anchetă cu generalul Costica voicu Stare de spirit ­te FLORIN IONIŢA ■ NICOLAE CERVENI: * ** „Să guvernăm împreună cu cei care au transformat ţara într-o ruină materială şi morală ?!!" . Die Cerveni, ce credeţi despre ideea participării Convenţiei la **­­vernare alături de PDSR? - Eu personal nu cred într-o posibilă guvernare CDR-PDSR. - De ce? - Pentru că eu nu am încredere în comunişti. Comuniştii nu fac alianţe din care ei să nu câştige ceva. Nu am încredere în men­talitatea bolşevică. Ei nu fac altceva decât să mintă! Ei mint în politică, mint în relaţiile internaţionale, mint în relaţiile socio-eco­­nomice, mint că fac privatizare şi nu fac, orice întreprind er se bazează pe minciună! O­ guvernare cu CDR ar presupune ca noi să acceptăm, eu cel puţin, să accept din capul locului că pornesc la drum cu un partener în care nu am încredere. Nu am încredere pentru că faptele de până acum au dovedit că nimic din ceea ce au spus nu au făcut şi au transformat ţara aceasta într-o ruină materială şi morală, încât România seamănă acum cu o ţară care ar fi fost cotropită sau ocupată de vreo putere străină! Eu cu aseme­nea oameni !ău mă gândesc la guvernare! Dacă CDR va întreprinde asemenea demersuri şi va intra în guvern, eu, care sunt un „con­­venţionist" corect şi cinstit, n-o să fac din asta un motiv pentru a ieşi din U"­­DR, dar în mod precis voi face declaraţia certă că eu nu sunt de acord cu acest lucru şi în nici un caz eu sau vreun mem­bru din PNLCD nu vom participa în vreun fel la o eventuală guvernare!­­ - Care ar fi pierderile pentru CDR dacă ar face acest pas? - Cred că am pierde credibilitatea întregii ţări! Ne-am lăudat mereu că noi suntem adevărata Opoziţie, că noi suntem democraţii, că noi suntem pentru instituţii care garantează democraţia, că noi suntem pentru Justiţie, că noi suntem pentru respectul proprietăţii şi dintr-o dată ne trezim că guvernăm cu nişte oameni care nu cred în aceste valori, ba mai mult decât atât, au făcut tot posibilul ca aceste valori să nu se impună în România. Şi mai e ceva: nicăieri în lume nu cred că există o spoliere mai mare ca la noi, spoliere a tăţeanului, indiferent că este mai mare sau mai mic contribua­­ ie.­ - Care ar fi motivaţia gestului PDSR de a invita Convenţia la guvernare? - Puterea doreşte să iasă din criză cu ajutorul Convenţiei. Eu nu aş vota pentru o asemenea acţiune, mai ales după experienţa pe care am avut-o cu Radu Câmpeanu. - Nu adăugaţi şi macularea imaginii Convenţiei într-o asemenea situaţie? - Domnule Ghiţeanu, eu mă îngrozesc când­ încerc să găsesc adevărul care ar determina PDSR să intre într-o coaliţie guverna­mentală cu CDR! Ei sunt atât de perfizi, educaţia lor, mentalitatea lor care este inoculată de atâţia ani de şcoală bolşevică şi menţinută la un nivel superior de dl Iliescu - cel mai autentic bolşevic din sud-estul Europei care are puterea - încât eu nu pot să concep că s-ar găsi forme de colaborare cu ei! Lumea e dis­perată, lumea moare de foame, e îngrijorată de situaţia ţării şi a fiecăruia şi ei îi dau zor că a crescut economia românească! Nu vor să schimbe nimic în această ţară, vor să rămânem într-un comunism cu faţă umană, vor să facă în România un fel de­­democraţie" de tip sud-american, să se instaleze la putere pentru vreo cincizeci de ani, bazându-se pe un popor care s-a lăsat atât de uşor înşelat datorită celor cincizeci de ani de spălare a creierelor! Mizează pe întărirea lor prin întărirea oamenilor de afaceri care sunt ai lor, prin îmbogăţirea prietenilor politici. De fapt, sunt foarte aproape de reuşită. Nimeni ca bolşevicii nu ştiu să facă scenarii! Ei creează structuri monstruoase, dar vorbesc toată ziua de democraţie, de libertate etc. Nu poţi să vorbeşti de democraţie şi să stai într-un buncăr. Iliescu a transformat Cotroceniul într-un buncăr, are şapte mii de poliţişti care îl păzesc acolo, o unitate specială! Ce preşedinte democrat din lume stă într-un buncăr?!­­ Credeţi în unificarea Uberală? Vă întreb pentru că se insinuează ideea că dumneavoastră creaţi probleme şi chiar doriţi să împiedi­caţi unficarea! - Cine mă cunoaşte pe mine şi cunoaşte actele mele nu poate să accepte un asemenea punct de vedere! Eu din unificarea libe­rală mi-am făcut un ideal! - Va avea loc această unificare? Şi când? - Să vă spun eu de ce nu se face unificarea, pentru că nu ştim cine sunt reprezentanţii Puterii printre noi, care împiedică această unificare liberală! , - Vă referiţi la ,cârtiţe"? - Absolut! Nu se poate să nu fie aceste - Daţi câteva exemple î­­ .Cârtiţele" nu se cunosc. Dacă aş spune că Radu Câmpeanu, sau Patriciu sau Cataramă sau oricare din ei ar fi o­ asemenea „cârtiţă", aş face o mare greşeală. Nu am elemente. în al doilea rând, să faci o asemenea afirmaţie este foarte riscant! „Cârtiţa" este foarte greu de prins, mai greu decât în spionaj! Dar există anumite fapte pe care oamenii le fac. Spre exemplu, într-o discuţie cu Radu Câmpeanu i-am spus: dificultatea cea mai mare pe care o întâmpinaţi dvs. este să convingeţi liberalii din această ţară, poporul român, că în relaţiile dv. cu Iliescu şi cu Bârlădeanu nu aţi avut un soi de înţelegere şi de colaborare secrete!­­ Să revenim la problema unificării. Care ar fi celelalte ptacidi?­­ E vorba de orgoliile unor lideri, orgolii care sunt îngrozitoare! „cârtiţe”! Unificarea se putea face în patru, în trei, sau în doi. Dar principiile care sunt în protocolul Alianţei Civic-Liberale trebuie respectate, pentru că s-a ajuns greu la ele. Iar acum să aud că PNL a înţeles că acele principii de pari­tate şi egalitate să se respecte până la congresul de unificare, nu şi în cadrul congresului, congresul de unificare să-l facem de pe alte principii. Eu nu vreau un congres de unificare care să fie un fiasco, aşa cum au fost multe. Dacă s-ar respecta principiile din protocolul ACL, până la 31 mai unificarea ar fi făcută. • Care este principiul la care ţineţi foarte mult în problema unifi­cării?­­ Principiul cel mai important şi la care nu renunţ sub nici o formă este ca acest congres de unificare să se facă la paritate şi la egali­tate, fără chestiuni de genul 1 la 30, fără să pretinzi că ai tu în Vrancea o organizaţie nemaipomenită, eu să pretind că în Craiova am o organizaţie extraordinară ş.a.m.d. Dacă mergem pe aceste principii de egalitate, se face unificarea! Să presupunem că la acest congres eu voi pierde, în sensul că nu voi fi ales preşedinte; eu, Nicolae Cerveni, nici un moment nu m-aş gândi să părăsesc mişcarea liberală, nici să fac un alt partid, nici să fac o dizidenţă. Eu ştiu să şi pierd, însă nu doresc să fiu indus în eroare, minţit, înşelat, pentru că astea nu le suport! - Un alt fapt care nu face o impresie buni este acela ci aţi declarat ci aţi dori ei canddaţi la preşednţia României !­­ Vreau să vă răspund cu exactitate: dacă aş candida, în primul rând aş face-o ca un sacrificiu şi la cererea unor prieteni politici, pentru că eu sunt un avocat care nu renunţ la profesie, un om care vreau să fac politică, iar un preşedinte adevărat nu face politică, el face politica ţării (ceea ce nu e cazul lui Iliescui). Pe urmă, e vorba de starea mea de sănătate, dar cel mai important este că eu sunt­ monarhist. Oricum, aş fi făcut-o cu acordul colegilor din CDR, prin modificarea protocolului şi aşa mai departe. Dar atâta timp cât eu n-am făcut declaraţia că vreau să candidez la preşedinţie, nu mi se poate pune în sarcină acest lucru. Dacă aş face-o, ar fi măcar şi numai pentru a arăta adevărata faţă a lui Iliescu. Aş demonstra că un om care a făcut toată viaţa bolşevism nu se mai poate schim­ba. Apoi, nu l-aş lăsa pe Iliescu să-şi desfăşoare limba de lemn. Nu ştiu dacă aţi remarcat, dar eu de câte ori am fost într-o discuţie cu Iliescu, Iliescu a fost pe locul doi. Chiar dacă eu aş pierde la voturi, imaginea dlui Iliescu ar fi cu totul alta. Eu sunt spontan, Iliescu scrie, îşi notează şi apoi vorbeşte, aşa cum fac comuniştii, ca nu cumva să greşească. Şi dacă s-ar întâmpla ca în ultima zi dinaintea votării Iliescu să spună că se retrage şi nu mai can­didează, m-aş retrage şi eu din cursă, pentru că problema este între mine şi Iliescu! MARIAN GHIJEANU ■ Juscul ca aceestft tară sft fie dup& tiparul sudoamerican este enorm la ora actualii Şi eu când vorbesc împotriva Iii Reecu nu o fac aşa, că mi-a căşunat nie pe Heecu. Personal, nu am absolut nimic cu el, dar politica dialolcă pe care o face și o Inspiră mă face să fki un advers« Ireconciliabil al lui. Ori pleacă și nu mai am nimic­­cu el, ori, dacă med rămâne, voi fi la fel de vehement împotriva Wy

Next