Flamura, iulie 1971 (Anul 18, nr. 2062-2088)

1971-07-22 / nr. 2080

FLAMURA — 2080 j Profil Patru­ decenii de muncă și viață închinate căii ferate . Pentru noi, oamenii mai ti­­i­neri, e greu de crezut că exis­­­­tă și o asemenea clipă, o cli­­­­pă cînd — după ce­ ai îndepli­­­­nit zeci de ani, zi de zi, cu o meticulozitate absolută același­­ program de viață și de activi­­­­­tate profesională — să te tre­­zești deodată că a intervenit­­ ceva neobișnuit, parcă nefiresc­­ să se înfimple, ceva care de- i reglează totul. Nu te mai scoli la­­ aceeași oră, nu mai bați ace­­­­lași drum, nu te mai grăbești să­­ semnezi condica inainte de in­­­­ceperea programului. Vrnnei­­i nev­iind, trebuie să începi un­­ alt mod de viață : acela al ani­­i­lor de pensie. O asemenea cli­­­­pă — deși nemărturisită — in­­t­­uim că a trăit-o de curînd și­­ operatorul de la Regulatorul­­ circulației din stația C.F.R. Ca­­­­­­ransebeș, Gheorghe Lică-Oit. Pe omul acesta, acum nins la­­­­împle, l-am admirat adeseori­­ pentru pasiunea și dăruirea sa , manifestată cu prisosință în a­­­­sigurarea siguranței circulației­­ I feroviare. Cei 40 de ani petrecuți de­­ Gheorghe Lică-Olt la calea fe­­­­rată au însemnat — uneori — — lupta cu neprevăzutul, au țesut­­ momente de mare dramatism și­­ răspundere profesională, dar î­i-au adus și zeci de bucurii. A­­­­ceste bucurii, cele ale datoriei­­ împlinite, vor dăinui încă mult­­ timp în amintirea pensionarului­­ de azi, căci e­e încorporează­­ rezultatele activității cotidiene,­­ stima și respectul cunoscuților,­­ a tovarășilor de muncă, insig­­i­nele de feroviar fruntaș, sebi­organelor de resort. 1 Despre toate acestea, sau t­­oate numai despre cîteva, au­­ amintit colegii, conducerea Re- i­gulatorului de circulație, re­­­­prezentantul comitetului sin­­­­dicatului In ziua cînd destoini­­­­cui operator a ieșit din „ultima­­ tură“. ^ Prezentarea de față ar fi nn­ Í suficientă dacă nu am spune că Gheorghe Lică-Olt este în ace­­­­lași timp și un neobosit activist­­ cultural. El se numără printre f­­ondatorii cenaclului literar­­ „Ion Slavi­ci“ din localitate. În­­­­cercările sale literare, cu pre­­­­cădere în proză, s-au bucurat­­ de mult succes. Acest lucru re­­­­iese și din primirea calduroa­­­­să făcută pieselor de teatru intr-un act ,,Macazul cu bu­­i cluc“, „Jerlia“, „Dom’ șei“, ul­­­­tima fiind pusă în scenă in­­ 1964 de către artiștii amatori ai­­ Clubului C.F.R. Caransebeș. De­­ asemenea, el se numără și­­ printre corespondenții volun­­­­tari ai mai multor publicații din țară, radioului și televiziunii,­­ cit și studioului de radioficare­­ din localitate. Materialele rea­­l­izate sunt judicios redactate și­­ oglindesc lapte și oameni de la­­ calea ferată, din alte sectoare­­ de activitate ale orașului în ca­­­­re a muncit și trăiește. [ ... Am cunoscut un om a că­­­­rui profesiune — vădit mărtu­­­­risită și împlinită — se întinde­­ pe parcursul a patru decenii de­­ viață. Am cunoscut un om a­­ cărui pasiune pentru literatură,­­ artă, presă, continuă. Și este fi­­­­resc să fie așa I / ION ALEXANDRESCU 1 Un deziderat major (Urmare din pag. 1) trebuiesc grabnic lichidate. In u­­nele școli ca cele din Șoșdea, Bu­­cova, Lupac, Ciuchici și învățămîntul politic U.T.C. altele nu și-a atins scopul propus. In alte­­le, informările politice curente sînt sporadice, neconvingătoare, n-au abordat problemele princi­pale ale politicii partidului și sta­tului nostru. Ineficiența acestor activități își găsește explicația și în aceea că nu toate organizațiile de partid au sprijinit conducerile de școli și organizațiile U.T.C. în inițierea unor acțiuni care să răspundă ce­rințelor și preocupărilor elevilor. Bineînțeles că nici­­ nu se putea realiza această cerință la Macio­­va, Delinești, Cornuțel, Turnu Ru­­ieni, Vălișoara, Păltiniș și altele unde cadrele didactice veneau obo­site la școală, nepregătite pentru lecții sau pentru alte activități care se cereau desfășurate. Prin­cipala cerință metodică în pro­cesul de educație moral-cetățe­­nească a elevilor este aceea ca în­vățătorii și profesorii să fie exem­ple demne de urmat prin întreaga lor comportare în școală și în so­cietate. Acest lucru impune ca în fiecare școală să existe un climat prielnic de muncă, dragoste față de înalta misiune care le-a fost în­credințată. Școala trebuie, așa cum se spune și în expunerea tovară­șului Nicolae Ceaușescu în fața activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politi­ce și cultural-educative, să educe tineretul nostru în spiritul mun­cii, să-l învețe să muncească in orice domeniu de activitate pen­tru că orice muncă folositoare societății este o muncă de onoare. Acestui scop trebuie să-i închine puterea sa de muncă comuniștii, toate cadrele didactice din școli. Producția fermelor și loturilor semin­­cere să asigure SEMINȚE DE CALITATE SUPERIOARA In complexul de măsuri pre­văzute de tehnologia fiecărei cul­turi agricole în vederea obținerii unor recolte sporite, seminței revine rolul principal. Numai fo­­i­losind semințe din soiuri valo­roase, cu o productivitate ridica­tă, recolta obținută va corespun­de cerințelor, cultura respectivă va putea materializa cu un ran­dament sporit toate celelalte mă­suri aplicate. încă din anul tre­cut s-au luat o serie de măsuri care să conducă la obținerea se­mințelor necesare din producția proprie a cooperativelor agrico­le. Ca urmare, în această vară urmează să se depoziteze peste 6 600 tone de grîu și 522 tone de orz pentru sămînță provenite din fermele specializate. Dacă în­ prezent măsurile privind pînă în­­sămînțarea și îngrijirea culturi­lor semincere au fost respectate în bună parte, de acum o atenție deosebită trebuie acordată re­coltării, depozitării și păstrării semințelor, pentru a se evita a­­tît amestecul cu semințe din alte plante sau din alte soiuri, cît și deprecierea celor depozitate. Aceste măsuri trebuie să asi­gure ca sămînța obținută să poa­tă fi folosită în bune condițiuni, încît să nu se mai apeleze din nou la fondul de stat, așa cum s-a întîmplat în anii anteriori la C.A.P. Ezeriș, Valeadeni, Apadia ș. a. După recoltare, care se numai atunci cînd boabele face au atins coacerea deplină, este ne­cesar să se facă o precondiționa­­re, fie cu combina, fie cu vîntu­­rătoarea sau selectorul. In acest fel se înlătură o bună parte din corpurile străine, fapt ce permi­te păstrarea boabelor fără riscul de a se deprecia. De altfel, așa se și procedează la C.A.P. Tirol, Bocșa, Gherteniș, Răcășdia, Zla­tița, Bozovici, Caransebeș și în alte unități. Din păcate, nu ace­lași lucru se întîmplă la Iersig, Izgar, Ciclova Română, Moceriș și Brebu. Manipularea semințelor ca depozitarea trebuie să se efectu­ai­eze cu toată grija, încît să se e­­vite amestecul dintre soiuri ca și deprecierea boabelor prin în­­cingere. La C.A.P. Berzovia, sâ­­mînța de grîu din soiul San Pas­­tore s-a amestecat cu cea de orz, iar la unitățile din Ticvaniu Ma­re, Greoni, Bănia, Maciova, Bre­bu produsul cu umiditate norma­lă s-a amestecat cu alte cantități cu umiditate mai ridicată, ceea ce a făcut ca întreaga cantitate să fie expusă deprecierii. Pentru evitarea amestecurilor este necesar ca dinainte să fie stabilit în magazie locul pentru fiecare lot de semințe, pe specii, soiuri și categorii, avînd grijă ca într-un lot să nu se depozi­teze mai mult de 20 de tone. Fie­care lot va purta o tăbliță care să indice soiul și categoria de sămînță. Așa au procedat specia­liștii de la Gîrbovăț, Bocșa, Ti­rol, Gherteniș, Șoșdea, Răcășdia, Vrăniuț, Socol, Moldova Veche, Pojejena și alții. Nu au existat încă asemenea preocupări la Va­­leapai, Buchin, Dalboșeț, Slatina Nera, Lescovița și Comorîște. In cazurile cînd este obligato­rie depozitarea boabelor cu o umiditate mai mare, se impun măsuri de uscare a acestora, fie pe salarii sau platforme special amenajate, așa cum s-a procedat la G.A.P. Gîrbovăț, Bozovici și Remetea Pogonici, fie direct în magazii, dar în straturi subțiri, care să se lopăteze continuu. Trebuie să fie reținut de către toți specialiștii că este necesar ca loturile de sămînță depozitate să fie urmărite în permanență prin controale asupra umidității și temperaturii și să se ia măsuri de lopătare sau vînturare de în­dată ce se constată că tempera­tura sau umiditatea din vracul de semințe depășesc limitele nor­male. în acest scop, completarea fișei de control, după modelul dat de laboratorul de controlul semințelor, este obligatorie. In mod deosebit trebuie orga­nizată condiționarea semințelor. Normele în vigoare stabilesc serie de condiții ce trebuie­ înde­­­­linite pentru ca un lot de se­mințe să primească buletinul ro­șu, singurul act care atestă va­loarea culturală ce corespunde pentru semănat. Experiența­ din anul trecut ne-a demonstrat că acolo unde nu a fost preocupare, s-au trimis la laborator probe de semințe care nu au corespuns și ca atare s-au respins de la se­mănat. Asemenea situații trebuie evitate complet în acest an. Nu se poate admite ca semințele provenite din loturile semincere să nu poată fi folosite din cauză că au fost rău depozitate sau nu au fost curățate de impurități. A­­tît producerea cît și păstrarea și condiționarea semințelor este o treabă a specialiștilor și de ori­ce defecțiuni ce se ivesc aceștia se fac direct răspunzători. Ingi­nerii Ion Stîngu de la Răcășdia, Ion Chestler de la Berzovia, La­­dislau Buca de la Gherteniș, Vla­dimir Țurcanu de la Tirol, Ti­­beriu Ivașcu de la Bocșa, Gheor­ghe Voia de la Zlatița, Matei Cristescu de la Bozovici, Doru Craiovan de la Moldova Veche, Caius Drăgulescu de la Căvăran și alții acordă o deosebită grijă în privința producerii și păstrării semințelor. Nu același lucru se poate spune însă despre specia­liștii de la Var, Apadia, Răchito­­va, Cîrnecea, Secășeni și Como­rîște, care nu s-au preocupat cu simț de răspundere de păstrarea și folosirea semințelor. Pentru obținerea semințelor din producția proprie s-au făcut cheltuieli suplimentare. Acestea nu numai că se justifică, dar sînt chiar foarte rentabile dacă se atinge scopul propus, adică dacă unitățile respective își asigură a­­tît sămînța proprie, cît și însem­nate cantități pentru schimb. Es­­­te de datoria consiliilor de con­ducere, a specialiștilor mai cu seamă, să nu omită nici una din măsurile ce contribuie la reali­zarea obiectivului propus, și toa­tă producția fermelor și loturi­lor semincere să întrunească ca­litățile solicitate de o sămînță superioară. Ing. GH. BENGHIA directorul Laboratorului de con­trolul semințelor Opinia publică are cuvîntul! ® SESIZĂRI D­IN LUNA MARTIE a.c., unci ne-am mutat în noul bloc, m fost convinși că vom avea reale toate condițiile cores­­punzătoare vieții moderne. Din păcate, ne-am decepționat foar­te curînd. Și iată de ce. Atît ziua, d­­ și noaptea, uneori pe intervale de 5—6 ore, se între­rupe curentul electric, iar cînd nu-i întrerupt, este așa de slab, încît aparatele electrice de uz casnic nu pot fi folosite. De asemenea, iluminatul este inexistent și noaptea public or­becăim pe întuneric, la pleca­rea sau la întoarcerea de la serviciu. Tot de atunci, apa caldă care trebuia să curgă pe conducte, a fost transformată în­­­­ promisiuni care nu a­­jută la spălat. Cu multă ne­glijență s-a lucrat și la insta­larea conductelor­ de apă în băi și bucătării, ele creindu-ne necazuri de la început prin in­filtrarea apei în pereți. Aceste defecțiuni și altele sunt cunos­cute de către organele răspun­zătoare, Șantierul 102 al I.J.C.M. și secția Caransebeș a J.R.E.T., dar acestea nu se gră­besc să ia măsuri. (COLECTI­VUL DE LOCATARI din blo­cul 3, str. Țiglăriei — Caran­­sebeș). m CITITORUL CONSTAN­TIN PUPĂZĂ, din Bocșa, ne scrie : „Acum doi ani am cum­părat o mașină de spălat rute „Alba Lux“ și de trei luni s-a defectat rezistența de încălzire a apei. De atunci tot caut o altă rezistență la magazinele de specialitate din Bocșa, Re­șița, Caransebeș. Ba am fost și la Moldova Nouă, dar fără re­zultat. La magazinul Universal din Reșița mi s-a spus că de vreun an, n-au mai primit așa ceva. . Vă rog pe dv. să între­bați pe cei competenți ce ca­le trebuie să aleg , ori îmi cumpăr altă mașină — ceea ce nu-mi prea convine, ori încăl­zesc apa la alte surse calori­ce — ceea ce nu este deloc e­­conomic, ori se aduc piese de schimb și atunci totul e în re­gulă ?“ Satisfacem dorința citi­torului, mai cu seamă că nu e singura sesizare de acest fel, întrebarea fiind cunoscută, aș­teptăm răspunsul Direcției ju­dețene comerciale. • PROPUNERI ■ INTR-O SCRISOARE a­­dresată redacției, P. Simion, din Caransebeș, descrie necazul ce l-a avut la oficiul P.T.T.R. din localitate. Fiind nevoit să te­lefoneze la un spital din Timi­șoara, al cărui număr de tele­fon nu-l știa, a căutat o carte de telefoane a municipiului res­pectiv. Dar ia­ o de unde nu-i. (Se zice că a fost una, dar a dispărut inexplicabil). In con­secință, propune ca oficiile poș­tale din ora­șele județului, in­clusiv cel din Caransebeș, să fie înzestrate cu cărți de te­lefoane ale principalelor orașe (municipii) — București, Timi­șoara etc. Considering nerea ca fiind utilă, o propu­supu­nem Direcției județene de poș­tă și telecomunicații spre stu­diere și rezolvare. 9 RĂSPUNSURI ■ LA SESIZAREA situația trotuarelor din privind zona I Baracamente, Consiliul popu­lar al municipiului Reșița — serviciul gospodării comunale, ne comunică sub semnăturile tovarășilor ing. Victor Dumi­tru, vicepreședinte al comite­tului executiv și ing. Eugen Suciu, șeful serviciului respec­tiv : „In zona I Baracamente, blocurile amintite au fost exe­cutate de I.J.C.M. care avea o­­bligația să execute și trotua­rele de acces la ele. Comitetul executiv al Consiliului popular municipal a stabilit, in cadrul unui plan de măsuri, executa­rea de către constructor a ale­ilor pentru pietoni neterminate în această zonă, după care se vor lua măsuri de amenajare și a celorlalte terenuri din zonă, prin serviciul horticol cât și cu sprijinul locatarilor de Termen de rezolvare : 15 aici. au­gust 1971“. Rubrică îngrijită de P. POTOCEL Locuitorii cartierului „Progresul“ din Oțelu Ro­șu, mobilizați de deputatul Ion Modoran, și-au cîștigat un bun renume în activi­tatea de gospodărire și în­frumusețare. Avuție S-au întâlnit aici Ion al lui Re­­breanu cu Ana Karenina a lui Tolstoi, Mara lui Slavici cu Da­vid Copperfield al lui Dickens, Călin al lui Eminescu și Tatiana lui Pușkin, Mușchetarii lui Dumas cu Jderii lui Sadoveanu, Darie al lui Zaharia Stancu și Coselie lui Victor Hugo. Și alți și alți eroi­­ din literatura lumii. Cîteva zeci de volume s-au întilnit și stau alături mai demult ori mai de curînd, in biblio­ ___________ teca minerului pensionar Pavel Comnici, din sa­tul Potoc. Citi­­tor pasionat, a in­­t­­vestit o parte din veniturile sale bănești într-o „avuție de nepre­țuit", cum singur o numește. — Am îndrăgit cititul din tine­rețe — mărturisește el. Primele cărți — puține la număr — le păstrez de pe vremea cînd eram miner la Anina. Numai că atunci eram nevoit că pentru o carte să renunț la o bucată de pline. Abia în anii din urmă mi-a fost ușor să găsesc și să-mi procur cărțile dorite. E drept că multe mi le-au trimis ori le-au adus copiii.­­Cel vîrstnic, lăcătuș la U.C.M. Reșița, cel tînăr, tehnician la U.M. Tim­i­­șoara). Așa am înfiripat care se vede și care este avuția încă departe de a fi așa cum trebuie să fie o bibliotecă. De aceea mai adaug cite una, două cărți de cite ori am prilejul. Că este așa, confirmă și gestio­nărul magazinului cooperatist din sat dacă aduci vorba despre el. — De aita Pavel vorbești ? A­­poi, el e un cumpărător statornic de carte. De câte ori primesc ce­va nou îl anunț, că altfel se su­pără. La cei aproape 70 de ani ai săi, vîrstă la care alții renunță la preocupări ce solicită eforturi fi­­zice sau intelectuale, fostul mi­ner continuă să-și întregească și­­_______­blioteca, găsește destul timp pen­tru citit folosind apoi orice m­­âilnire sau altă­­ ocazie de a îm­părtăși și altora cele citite. Cînd este solicitat, nu pregetă să îm­prumute una sau mai multe cărți oricărui iubitor de literatură din sat. Deosebit de îmbucurător este să constați că în satul acesta ui­tat de lume pînă în anii noștri, Pavel Comici nu este singurul om stăpînit de această pasiune. Numai pe aceeași uliță cu ei — ulița Moldovenilor, cum i se spu­ne — și în imediata vecinătate sunt încă trei proprietari de ase­menea „avuții“ : Pavel Șăin, Da­niid Andrei și Pavel Vucu. Nu de puține ori se întllnesc, discută, se consultă asupra cărților, se îm­prumută, fac schimburi. De prisos să mai­ vorbim des­pre frumusețea și utilitatea aces­tei pasiuni, pentru că nu am spu­ne nimic nou. O adăugire se im­pune totuși, constînd din îndem­nul ce-l adresăm tinerilor din sat că urmînd exemplul vîrstnicilor să nu neglijeze această avuție și să o valorifice în folosul activității lor de acum și de viitor. P. BRĂNIC Insemnări . Fabrica de cherestea Anina : muncitoarele Eva Pătruică și Lucia Hulpai efectuează operația de capsare a lăzilor la una din mașinile moderne cu care este dotată unitatea. I—11—11—11—11—11—11—11—11—11—11—1­1~~i I Participare numeroasă la munca in cooperativă In aceste zile de vîrf ale campaniei agricole de vară, țăranii cooperatori din Ticvaniu Mic participă în număr ma­re, dis-de-dimineață și pînă seara tîrziu la muncile cîmpu­­lui, recoltînd cu grijă bogata producție de cereale păioase. Preocupările cooperatorilor — ne informează Mill Epure — nu se limitează doar la atît, în cooperativă sunt atîtea tre­buri de făcut. Organizați în brigăzi și echipe, unii lucrea­ză în grădina de legume, de unde se și valorifică pe piață cantități mari de roșii, ardei, castraveți etc., ceea ce aduce unității venituri de sute de mii de lei. Totodată, se întreprind mă­suri pentru valorificarea su­perioară a pămîntului și apă­rarea acestuia. Astfel, au fost făcute canale pe sute de metri, menite să apere tarlalele de excesul de apă rezultată din ploi. Acțiunea este condusă nemijlocit de președintele coo­perativei, tovarășul Gheorghe Epure, iar la muncile din te­ren s-au evidențiat Ion­ Giu­­ca, Pavel Azap, Gheorghe Ciută, Maria Vuia, Ion Băloiu, Maria Pătășan, Elena Epure și alții. © 3 fl AGENDĂ Astăzi la orele 18.00, în ca­drul Casei de cultură a sindi­catelor din Reșița, membrii Cenaclului literar „Semenicul“ și publicul iubitor de literatu­ră­­ se vor întîlni cu criticul Mircea Martin. ★ La Casa de cultură a sindi­catelor din Reșița a fost or­ganizat un „mozaic cultural“, în cadrul căruia au fost expu­se trei teme : „Marile fluvii a­­le lumii (însoțită de diapozi­tiv), „Reșița — 200“, o evocare a începuturilor industriale din orașul de pe Bîrzava și „150 de ani de la nașterea lui Vasi­le Alecsandri“. (Urmare din pag. 1) bune, de igienă și calitate, ceea ce implică înaltă responsabilitate gospodărească. In vecinătatea „alimentarei" amintite se află și bufetul nr. 6. E drept, zona este mărginașă pentru oraș, însă, apucăturile lui Gheorghe Băteală, gestionarul u­­nității, sunt și mai periferice de­cit te-ai putea aștepta: chiftelu­­țe mucegăite, etichetele cu pre­țul mărfurilor puse ici-colo în­cît­­ cifrele devin invizibile­, pa­harele sunt murdare, iar siro­pul pentru anumite băuturi este măsurat, în locul măsurătorilor legale, cu ... ochiul. Itinerariul activității de control ne-a făcut să poposim și în fața centrului de desfacere a legume­lor și fructelor nr. 14. Mare surpriză : închis, fără nici o jus­tificare pentru cumpărători! N-ar fi oare cazul ca asemenea co­mercianți care închid și deschid unitatea după bunul plac ,să fie lăsați și ei liberi de la salariu? Magazinul alimentar nr. 8 (al cărui­­ gestionar este Kauppe) a fost destul de Nicolae frec­vent vizitat de organele de con­trol. Registrul menit să oglin­dească acest lucru ne face cunos­cute observații care s-au perpe­tuat din aprilie in mai, din mai în iunie, spre a fi aceleași și acum, în iulie. Spuneam la începutul anche­tei că orăvițenii se mîndresc cu noul cartier din zona gării. Nu același lucru se poate afirma în­să și despre complexul comer­cial de aci. La barul bufetului, spre exemplu, în prezența noas­tră se... ciupește la gramajul băuturilor. Petru Gărăvăț protes­tează la observațiile făcute, co­mentează sancțiunea primită pentru încălcarea normelor de­servirii, ca peste numai un sfert de oră, să se hotărască a-și „re­cupera amenda" pe seama ... cumpărătorilor. Ne-a mai surprins aici și un alt aspect, deși în localul de a­­limentație publică s-a instaurat oarecare ordine (în urma anumi­tor critici și mai ales a măsuri­lor luate cu prilejul prezenței în județ a brigăzii de control a Consiliului economic al C.C. al P.C.R.) începuturile nu sunt con­secvent consolidate și aduse la nivelul coordonatelor actuale ale deservirii. Cu totul necorespunzătoare se prezintă și la ora actuală, activi­tatea secțiilor de producție, me­nite să asigure comerțul orăvi­­țean cu felurite preparate. La a­telierul de carmangerie aparți­nător Întreprinderii de industria­lizare a cărnii Reșița, malaxoare­­le folosite sîmbătă la măcinat nu ajunseseră să fie ..­. spălate nici marți; în camerele frigorifice curgea apa pe carne, sarea și al­te materii prime dovedeau că realmente sunt lăsate la discre­ția ... pisicilor și Carol Tănase, șeful rozătoarelor, atelierului, ridica din umeri la fiecare pro­blemă, se miră de pedeapsa aspră aplicată și culmea ... cică „i se pare greu să se lase con­vins, că practica sa este cu to­tul străină unui comerț responsa­bil, civilizat". Întreprinderea tu­telară ar trebui să-l ajute și ea în acest sens — o dată cu propria sa convingere că este ilegal ca mezelurile să se livreze fără cer­tificat sanitar, și lipsite de eti­chete privind calitatea produse­lor, a prețurilor lor! Cu atît mai mult, cu cît aceste neajunsuri pot fi înlăturate neînchipuit de ușor, prin simpla procurare unei balanțe care să facă labora­­­torul de calitate folosibil, activ. Laboratoarele de preparate de patiserie și răcoritoare ale cooperației de consum, ne-au furnizat, la rîndul­­ lor, aceeași fațetă: aceea a încălcării groso­lane a normelor de igienă, lipsa condițiilor pentru depozitare, ma­nipulare și păstrare a produse­lor, în timp ce unitatea „Gos­podina", a făcut și ea dovada „spiritului gospodăresc" prin ... rafturi complet goale, prin ab­sența oricăruia dintre preparate­le lactate și de carmangerie pen­tru care a fost practic concepută. Privind retrospectiv, putem concluziona că Oravița dispune în momentul de față de un bo­gat și îndeajuns de variat fond de mărfuri, excelînd, sub aspect cantitativ și calitativ, comerțul cu legume și fructe. Cît de rău le stă însă alăturea de pașii fă­cuți înainte, reziduurilor care mai dăinuie și care umbresc încă ac­tivitatea de aprovizionare și de­servire a oamenilor muncii oră­­vițeni! Prezența factorilor de răspun­dere locali și județeni, este, în­să, de natură să dea certitudinea unei radicale cotituri. O aștep­tăm pentru că o așteaptă locuito­rii Oraviței, populația orașului, oamenii, începuim m

Next