Flamura, septembrie 1971 (Anul 18, nr. 2115-2139)

1971-09-15 / nr. 2127

FLAMURA — 2127 „File de istorie“ Ieri după-amiază, la Casa de cultură a sindicatelor, s-au desfă­șurat lucrările sesiunii de comu­nicări științifice „Reșița — file de istorie“. Organizată de către sec­ția de propagandă a Comitetului județean de partid și Casa corpu­lui didactic, sesiunea a întrunit­­ comunicări susținute de cadre di­dactice și cercetători din Caran­sebeș. La lucrările sesiunii a luat parte tovarășul Tudor Iorga, secretar al Comitetului județean de partid. Adresînd salutul biroului Comi­tetului județean de partid, tovară­șul Tudor Iorga a subliniat impor­tanta acestei manifestări in cadrul multiplelor acțiuni consacrate ani­versării a două secole de industrie reșiteană, precum și necesitatea continuării muncii de cercetare. In cadrul tematicii de istorie so­cială au fost audiate lucrări refe­ritoare la lupta antifascistă a muncitorimii reșițene și­ alte aspecte din trecutul uzinelor, co­municări prezentate de Constantin Brătescu, Alexandru Horvath, Ște­fan Gămănescu — toți din Ca­ransebeș — și Ion Șerban — Re­șița. Cele mai multe comunicări s-au referit la istoria școlii re­­șițene. Ele au fost realizate de cadre didactice din municipiu: Ni­­colae Păunescu, Nicolae Ișian, Maria Balint, Ion Pescariu, Ale­xandru Bârsescu, Mihai Deleanu, Adriana Lungu și Mircea Mihai­­lovici. Lucrările sesiunii s-au bu­curat de prezența unui numeros public. I Concurs profesional De curînd, în rețeaua comer­cială sătească a județului nostru, a fost declanșată faza de masă a concursului profesional „Buna servire". Desfășurat Comitetului județean al sub egida în colaborare cu Uniunea U.T.C. Jeană a cooperativelor de jude­sum, concursul — care are con­ca scop antrenarea tinerilor lucră­tori din comerț în vederea ridi­cării continue a cunoștințelor profesionale, a creșterii răspun­derii față de avutul obștesc — va contribui, desigur, la realiza­rea unui nivel optim de deservi­re a populației din mediul rural. Faza pe județ va avea loc în primăvara anului viitor. (Savu Dîrman, activist al Comitetului județean al U.T.C.). Conducătorul procesului de producție—om politic Colectivul de muncă al secției oțelărie­ din cadrul Uzinei Oțelu Roșu are sarcini deosebit de mari privind realizarea ritmică a in­dicatorilor de plan, a îmbunătă­țirii calității oțelului prin cerea pierderilor la turnare redu­și a rebuturilor, reducerea consu­murilor specifice și, în general, a îmbunătățirii tehnologiei de fa­bricație a oțelului în cuptoarele Martin. Anul trecut, colectivul nostru a întîmpinat greutăți pri­vind realizarea sarcinilor de plan. Cu sprijinul permanent al co­mitetului de partid, al conducerii uzinei, planul a fost realizat și depășit. Incepînd din anul 1971, printr-o muncă susținută de la om la om a tuturor factorilor de răspundere, ca urmare a mobili­zării întregului colectiv, planul de producție a fost realizat și depă­șit în mod ritmic, lună de lună, ■și în primele 7 luni ale acestui an, am dat peste plan 1 612 tone oțel. Cele mai bune rezultate le-au obținut brigăzile de muncă de la cuptoarele II și III, evi­­dențiindu-se comuniștii: loan Atinge, loan Dicu, Gheorghe Las­­cu, Mihai Robu și­ alții. Realizările obținute au fost însă umbrite de depășirea pre­țului de cost al oțelului, ca ur­mare a depășirii consumurilor specifice la utilaj turnare, că­rămizi refractare, fero-aliaje etc. Aceste depășiri puteau fi evi­tate, dar conducătorii procesului de producție, mulțumiți de unele rezultate obținute, au neglijat munca politico-educativă. S-a considerat că această sarcină re­vine numai organelor de partid. Greșeala nu a întîrziat să-și a­­rate urmările : — refuzuri la locul de muncă, neefectuarea lucrărilor de cali­tate și în termen, absențe, ati­tudini nesănătoase față de unii conducători ai proceselor de muncă, risipă de materiale etc. Ne obișnuisem să facem apel la alte organe în aceste situații, dar este de datoria noastră — ingineri, maiștri, șefi de echipă— să desfășurăm o activitate multi­laterală de organizare a produc­ției. Așa cum arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu în cuvîntarea sa, conducătorii procesului de producție nu sînt numai eieni, ei sunt în majoritatea tehni­ca­torilor comuniști și în această calitate au datoria de a acționa prin mijloace politice, de a face apel la conștiința celor cu care lucrează, de a le-o influența. Ne aflăm pași de partid în diferite posturi de conducere a produc­ției și asigurarea bunei organi­zări a acesteia este în ultimă in­stanță un act politic, este realiza­rea politicii partidului nostru în acel domeniu în care muncim. Dacă exista o preocupare mai mare în activitatea politică edu­cativă cu muncitorii, rezultatele întregului colectiv erau mult mai bune și nu am fi avut atîtea de­ficiențe cu consecințe economi­ce, privind prețul de cost. Pentru întărirea disciplinei în producție, colectivul de condu­cere al secției va trebui să sti­muleze, cu sprijinul efectiv al organelor sindicale, sub îndruma­rea organizațiilor de partid, opi­nia,, colectivă , împotriva­­ acelora care, cauzează risipă de materia­le, de timp, urmărind creșterea combativității față de orice aba­tere. Se impune, de asemenea, să manifestăm o mai mare preocu­pare față de tineri, față de pro­blemele și preocupările lor. Pe această linie ne-am prevăzut, să organizăm în colaborare cu clu­bul o masă rotundă cu tinerii din secție, așa cum s-a procedat și la secția bare trase. Concluziile care se vor desprinde le vom prezenta comitetului de partid împreună cu măsurile de aplica­re, în spiritul recentelor docu­mente de partid privitoare la îm­bunătățirea muncii politico-ideo­­logice, pentru a reuși să obținem îmbinarea armonioasă a tuturor mijloacelor care ne stau la în­­demînă, în vederea realizării e­­xemplare a sarcinilor care ne revin. Ing. EMILIAN GOGA adjunctul șefului secției oțelărie Secția reparații siderurgice din cadrul combinatului reși­­țean aduce o importantă contribuție la creșterea indicilor de utilizare a agregatelor. Foto: I. DIMA Spor la muncă în noul an școlar (Urmare din pag. 1). die didactice, cu o bună cali­ficare și competență profesio­nală, se dăruiesc zilnic cu dra­goste și pasiune pregătirii noi­lor generații de constructori de mașini, de mineri de meca­nizatori agricoli, de învățători, căci rodul activității lor îl în­­tilnim pe șantiere și uzine, pe ogoare, în laboratoare și insti­tuții, pretutindeni unde mun­cesc cei pe care școala îi in­struiește și îi educă­ învățămintul nostru — gene­ral, obligatoriu și gratuit — a­­sigură instruirea și educația tu­turor fiilor patriei. Fie că se găsește în centrul unui mare oraș sau într-un sat din creie­rul munților, oricare copil, ori­care tinăr găsește astăzi larg deschise în fața lui porțile tu­turor școlilor, de la cea care îl învață primele litere, pină la cea care ii acordă înaltele ti­tluri universitare. Acest mare adevăr, de neînchipuit în ur­mă cu cîteva decenii, se cere amintit în prima zi de școală ca un imperativ care arată lim­pede că nimănui nu-i este în­găduit să refuze binefacerile învățămintului nostru, că ni­meni nu are dreptul să dispre­țuiască acest generos dar fă­cut de partid. Anul școlar pe care îl înce­pem va însemna un nou și im­portant asalt în dezvoltarea instrucției și educației tinere­tului și va avea efecte deosebit de favorabile în pregătirea pen­tru muncă și viață a acestuia, in perfecționarea învățămintu­­lui românesc. Programul de măsuri politi­co-educative propus de tovară­șul Nicolae Ceaușescu, Comi­tetului Executiv al C.C. al P.C.R., amplu fundamentat la Consfătuirea de lucru a acti­vului de partid din domeniul ideologiei și al activității po­litice și cultural-educative, pu­ne în fața școlii și slujitorilor ei sarcina ridicării pe noi trep­te a muncii de educație comu­nistă, a formării și dezvoltării tinerei generații a patriei în spiritul înaltelor idealuri ale socialismului și comunismului. Documentele de partid stabilesc școlii datoria de a ține o mai strînsă legătură cu viața, cu producția. Educarea elevilor prin muncă și pentru muncă va trebui să fie nota dominan­tă a întregii activități, incepînd din toamna acestui an, munca va deveni disciplină de bază in școlile de toate gradele, me­nită să asigure tineretului o mai bună pregătire pentru via­tă, pentru activitatea de viitor. „Trebuie să dezvoltăm la tine­retul nostru dragostea față de muncă, spunea secretarul gene­ral al partidului la consfătuirea din luna iulie a acestui an. Fiecare să înțeleagă că în ori­ce domeniu de activitate este necesar să-și aducă contribuția la dezvoltarea societății noas­tre". Alături de toți oamenii mun­cii, fiecare învățător și profe­sor, fiecare elev aflat astăzi la capătul unui nou an de activitate, vede în programul și orientările referitoare la e­­ducarea tineretului o nouă și strălucită dovadă a grijii per­manente pe care partidul o a­­cordă tinerei generații. Fie­care colectiv didactic vede în recentele măsuri un îndrumar de mare valoare teoretică și practică in acțiunea revoluțio­nară de creștere și de forma­re a tineretului țării, de in­tegrare a sa conștientă și ac­tivă in munca și preocupările majore ale poporului. Este posibil ca în cel mai scurt timp, sub îndrumarea pli­nă de înțelegere și dragoste părintească a învățătorilor și profesorilor, setea de învăță­tură și hărnicia în muncă a e­­levilor să cunoască noi împli­niri. Se impune ca fiecare săi folosească din plin anii fru­moși ai copilăriei și adolescen­ței, să studieze cu pasiune și să dovedească prin fapte și prin întreaga sa comportare că este demn de încrederea parti­dului, a părinților și educato­rilor, a întregului nostru popor învățătorii și profesorii au datoria să insufle tineretului prin munca de zi cu zi, prin exemplu personal, entuziasm și energie, cinste și disciplină, devotament nestrămutat față de partid și popor, dragoste nețărmurită față de patria noas­tră socialistă, hotărîrea de a munci și a lupta pentru apăra­rea cuceririlor revoluționare, dorința de a se pregăti temei­nic pentru a deveni factor ac­tiv în îndeplinirea politicii partidului de construire a so­cialismului și a comunismului. Privind încrezători răspunde­rile ce decurg din aplicarea în viață a sarcinilor care stau in fata școlii, urei cadrelor di­dactice, elevilor și părinților din județul nostru fericire și sănătate, să se afle la înălți­mea rezultatelor pe care le aș­teaptă partidul și statul nostru, să obțină cele mai mari suc­cese în realizarea idealurilor lor comune. 1 WWWNAA/WWAAAAAAAAAAAAA/ < • 3 • Pe masă cîteva cărți. Muce­­ziseră. — De unde te aveți ? l-am întrebat pe Carol Roos, respon­sabilul bibliotecii secției ma­șini electrice de la U.C.M.R. — Din biblioteca secț­iei, în urmă cu vreo două săptămîni cîteva pachete de cărți au fost inundate și ceea ce vedeți este urmarea... — Cite cărți aveți un biblio­tecă ? — Nu știu, cred că vreo 300. — Dar cîte cărți împrumu­tați ? — Actualmente doar vreo 30-40 pe an. La secția mașini electrice sînt aproximativ 600 de munci­tori, dintre care 30 împrumută cînd și cînd cite o carte de la bibliotecă, iar alți 100­­ nu avem nici o îndoială că cei 30 fideli ai bibliotecii se numără și ei printre cei 100) cumpără cărți la standul condus tot de tova­rășul Roos. —. Cu cîțiva ani în urmă eram trei responsabili ai biblio­tecii — ne spune tovarășul Roos. Făceam cu schimbul treaba mergea. Acum eu răs­și­pund atît de bibliotecă cit și de stand. Am o groază de bani in gestiune. Biblioteca îmi creează probleme și, după cîte văd, a devenit o anexă inutilă. Vizităm sala culturală a sec­ției unde se găsește și dulapul bibliotecii, In vitrină cîteva re­viste vechi. Celelalte rafturi sînt încuiate. — Cîteva vitrine mi-au fost sparte și Însușite o serie de cărți. Dacă mai adăugați la acestea faptul că încăperea este utilizată pentru tot felul de ședințe, pentru cursurile de calificare și ridicarea calficării, pentru o serie de instructaje, vă dați seama cât de puțin timp ani la dispoziție ca să mă ocup de cărțile din dulap. Pe de altă parte, nu am mai primit cărți noi din 1969. — Ne lipsesc noutățile teh­nice. Nu înțeleg de ce revis­tele nu ne mai sosesc de un timp încoace — conchide in­ginerul Gheorghe Liuba. — Suntem­ o secție în fața căreia stau mari sarcini de pro­ducție. Executăm multe proto­tipuri, aproximativ 10-12 pe an. Deci, este de maximă impor­tanță ca oamenii noștri să se păstreze mereu la curent cu noutățile. De aceea, solicităm mereu împrospătarea bibliotecii secției. La începutul anului am comandat o serie de cărți de specialitate. Din întreaga listă am primit doar 5-6 la sută. Se pare că, avînd într-un fel un specific aparte de restul uzinei, suntem­ cam vitregiți sub acest aspect — ne spune inginerul Vasile Voia, șeful secției. Pe de altă parte, inginera Valeria Rugaci, șefa biroului documentare și, implicit, șefa bibliotecii tehnice a Grupului de uzine, răspunde fiecărei probleme sesizate : — Avem doar două tovară­șe la bibliotecă și ne este fizic imposibil să alimentăm (citiți: să cătăm) cu propriile noastre brațe cele 32 de biblioteci vo­lante. E de datoria responsa­bililor acestora să vină să și le ia. Pină în luna mai am fost în inventar și de aceea am în­tîrziat repartizarea revistelor. Faptul va fi remediat cu­ de curînd. In ceea ce privește neonorarea cererilor din partea secției mașini electrice, țin să precizez că nici nouă nu ne-au sosit mai multe cărți dintre cele comandate. Dar avem noi o regulă: repartizăm sec­și fiilor doar cărțile din care pri­mim peste două exemplare deoarece avem obligația ca primele două exemplare să le reținem aici. — Biblioteca ne-a devenit foarte peste mină — ne spu­ne tinărul bobinator Gheorghiță. Eu personal Mircea am găsit în ea o singură carte de specialitate care mă interesa „Manualul bobinatorului". In rest, prefer să-mi cumpăr căr­țile de care am nevoie. Părerea i-o împărtășesc și alți colegi ai săi, bobinatoarea Mariana Radu, trasatorul Gün­ther Karban și alții. — Deși mai mult de 60 la sută dintre oamenii secției sunt tineri, procentul celor care frec­ventează biblioteca secției este minim — ne spune Nicolae Oprea, locțiitorul­­ secretarului U.T.C. pe secție. Este aproape imposibil să afli ce cărți se ascund în acel dulap din sala culturală care este mai tot timpul ocupată. Nu s-au afișat titlurile noilor achiziții, iar de manifestări cu cartea nici po­meneală. Și citez, drept răspuns, un amă­nunt pe care l-am aflat din con­vorbirea avută cu tovarășul Roos: înainte a existat un panou destinat afișării materialelor de propagandă a cărții. Dar, ne­păsarea celor investiți cu sar­cina de a-1 păstra mereu in ac­tualitate, a făcut ca respecti­vul panou să devină curînd inutil. Implicit, el a fost depo­zitat în pod ca nefolositor, de unde, la insistențele P.C.I., a fost aruncat la gunoi.­­ Dări în ce măsură s-a preocupat organizația U.T.C. din secție de răspîndirea cărții în mijlocul tinerilor ? — îl în­treb pe tovarășul Iosif Gruies­­cu, secretarul organizației U.T.C. pe secție. — Ce-i drept, n-am făcut mai nimic. Am considerat din prin­cipiu că tinerii citesc și fără ca noi să le organizăm aceasta. Dar ne-am înșelat. De cînd Cu încetarea acelei acțiuni foarte bune care era „Iubiți cartea", interesul nostru pentru carte a scăzut considerabil în favoarea altor acțiuni. însăși conducerea secției și comitetul de partid pe secție nu manifestă preo­cupare pentru această proble.Cu toate acestea, din discu­țiile cu tinerii secției am reți­nut interesul lor pentru lectu­ră. Inginerul Liuba ne vorbea chiar despre faptul că de cu tând cei câțiva ingineri tineri au început să încropească o bibliotecă tehnică la standul de probă, de care va putea be­neficia întreaga secție. Este un început bun, dar insuficient, tn ce măsură cărțile bibliotecii propriu-zise ajung la cei cărora le sînt destinate ? Oare să mai aștepte pînă la sfîrșitul anului viitor cînd se vor da în folo­sință anexele noii hale etajate a secției ? întrebări care își așteaptă răspunsul. Mulți din­tre factorii de răspundere cu care am discutat, au nedumeriți din umeri. Și ridicat se părea ciudat că reporterul nu-i întreabă de felul în care își realizează planul ci abordează o problemă căreia nu i-au acordat pînă acum importanță. Idei ? Planuri ? "Vagi. O sugestie ar fi aceea de găsi în cadrul Comitetului sin­a­dical un alt tovarăș care să aibă timp suficient pentru a se ocupa de bibliotecă. Poate că, colaborînd mai intens cu orga­nizația U.T.C., bazîndu-se pe entuziasmul tinerilor dar și pe disciplina de organizație, să ducă cu bine la capăt această acțiune. După ce se va fi scu­turat colbul, să se întocmească o evidență clară și să se facă un plan de acțiuni interesante și implicit, atractive care, în special în perioada de toamnă și iarnă, să polarizeze atenția tinerilor și a celorlalți munci­tori. Munca cu cartea nu trebuie să rămînă, cum era pînă acum, o cenușăreasă, ci trebuie să se acorde acea importanță pe­­ care, în fapt, o are ca instru­ment al educației comuniste: însemnătatea ei pe plan profe­sional crește prin însăși nevoia de perfecționare continuă, iar cîștigul în îmbogățirea culturii generale este și el apreciabil. Dar, pentru reușita acestei ac­țiuni, trebuiesc conjugate toate eforturile și la toate nivelele. A recunoaște o stare de lucruri nu tocmai la locul ei, este, fără îndoială, bine. Dar este timpul să se dea dovadă și de inițiativă. Și cu­ mai curînd ! VASILE BOGDAN mm sec­e - o anexa Mia? SĂRBĂTOAREA NOASTRĂ (Urmare din pag. 1). industriale. Ea a fost prezentă nu numai prin tehnică, dar, îna­inte de toate, prin inteligența oamenilor ei. Lângă focul său nestins, Reșița a forjat în de­cursul timpurilor talente dar, mai presus de orice, caractere. Re­­­șițearilul se mândrește nu numai Cu numărul muncitorilor de înal­­­­tă calificare, al maiștrilor, al inginerilor pe care i-a implan­tat pretutindeni unde se năștea o nouă industrie, dar cînd îți va înșira numele unor personali­tăți de frunte ale vieții noastre politice și sociale, plecate din bătrîna vatră, îți vei da seama că, într-adevăr, Reșița de-a lun­gul timpurilor a fost o mare for­ță de caractere care s-au călit în focul luptelor revoluționare de clasă. Dar în economie ! Di­rectori generali la Galați sau la U.M.G. București, Călan sau Tîrgoviște, Craiova sau Cîmpia Turzii și cîți încă nu de la șița au fost „săltați" ? Dar Re­pe harta spiritualității socialiste ! Nu este oare pentru prima oară în îndelungata sa istorie că ală­turi de cele 11 milioane de tone din ultimii 27 de ani Reșița a produs scriitori și compozitori, pictori și cîntăreți de operă! Și nu e puțin. De aceea, bicentenarul țean este, cred, o sărbătoare reși­­a întregii Românii socialiste. Iubești pămîntul pe care te-ai născut, pe care ai învățat, îm­­pleticindu-te, primii pași, pe ca­re și-au luat zborul primele vi­se, unde ai trăit întîia dragos­te și primele dări, pămîntul semne de între­copilăriei și a­­dolescenței­ tale. Dar atunci cînd acest pămînt te va învăța să-ți porți statura întotdeauna dreap­tă,­ impunîndu-ți ca supreme cri­terii ale Virtuții dragostea de oa­meni și maxima exigență față de tine însuți (în profesiune, în familie, în societate) atunci cest pămînt se va constitui pen­­­­tru tine în călăuză și măsură a tuturor acțiunilor tale. „Reșițean" a devenit un con­cept etic, iar „reșițeni" au deve­nit toți aceia care, indiferent de locul de naștere, și-au asimilat această spiritualitate de clasă în­temeiată pe demnitate umană și profesională, pe spirit înnoitor, revoluționar. Astfel, sărbătoare a întregii țări, bicentenarul ne pentru reșițeni un prilej de in­evaluare a drumului parcurs de și de scrutare a perspectivelor pe care directivele de partid le deschid dezvoltării viitoare. Iar pentru noi reșițenii, fizic ple­cați din bătrîna vatră dar per­manent reșițeni în spirit, mo­mentul bicentenar este un pri­lej să ne plecăm, încă o dată, plini de emoție și recunoștință pînă la pămînt, în fața Reșiței muncitoare, în fața Reșiței spi­ritului nostru și a oamenilor ei minunați. Prietenul harnicelor­­ viețuitoare j Poate că atunci cînd a fost atras prima dată de harni­cele vietăți, nici chiar el, Io­nel Almăjan din Milcoveni, nu-și închipuia că va veni o vreme cînd nu se vor mai des­părți. Ca orice pasiune a început modest. Cu o familie de albine. Apoi încă una și încă una. S-a îngrijit de stupi „după carte" și după cum a învățat de la alți crescători, cu răbdare, cu d­r­a­g­o­st­e. Și treptat, treptat, au devenit prieteni nedespărțiți. De la primele începuturi au trecut 20 de ani. Prima dată o familie, apoi două, a ajuns azi la 36 de stupi sistematici, în interiorul cărora sute de mii de albine construiesc cu mi­gala unui bijutier neasemuite căsuțe din ceară și miere. De curînd am fost oaspetele crescătorului de albine Ionel Almăjan. Privindu-i cu altă si­guranță lucrează mi-am dat seama că pasiunea de odinioa­ră s-a transformat într-o înde­letnicire constantă, cu rezultate remarcabile în privința pro­ducției de miere. Anul acesta, bunăoară, a contractat cu slo­iul — prin cooperativa de consum — 300 kg de miere unifloră și polifioră din care a și livrat jumătate. Fiind cunoscut și apreciat pentru activita­tea și rezulta­tele obținute, membrii cercu­lui apicol comu­nal l-au ales in mimmmmmum funcția de secre­tar, iar condu­cerea cooperativei de consum Berliște i-a acordat diploma de merit și insigna de fruntaș în cooperația de consum. Acum este preocupat de lărgirea cer­cului prin atragerea de noi membri, știut fiind că prin aso­ciație, apicultorii se pot bucura de sprijin calificat și multila­teral pentru dezvoltarea aces­tei ramuri. GH. JITA nsemnari FOLOSIREA METODELOR MODERNE DE ARMARE-CALE SIGURĂ DE CREȘTERE A EFICIENȚEI ECONOMICE Susținerea constituie un ele­ment de bază în activitatea mi­nieră subterană. în general, ea afectează atît durata ciclului de lucrări, cît și costul acestora (în proporție de circa 30—50 la su­tă). Totodată, această lucrare cere muncitori cu un grad ridi­cat de calificare, ceea ce pune în fața întreprinderilor proble­me de creștere a nivelului de calificare a muncitorilor prin trecerea lor pe măsura însușirii cunoștințelor corespunzătoare, cît și a acumulării experienței practice o dată cu creșterea nu­mărului de ani lucrați — prin toate treptele calificării la locul de muncă cu ajutorul cursurilor de lungă durată. Astfel, dînd posibilitate muncitorilor să-și fundamenteze cunoștințele prac­tice dobîndite, întreprinderea își asigură un personal pregătit în vederea atacării unor proble­me noi în tehnica minieră, căror aplicare va avea în final și a o eficiență economică mai ridica­tă. Deci, pregătirea corespunzătoa­re a personalului care lucrează la susținere, este foarte impor­tantă, deoarece se știe că în afa­ra susținerii mecanizate a abata­jelor cu front lung, la minele de cărbuni și de minereuri, susține­rea abatajelor se realizează și manual. în ultimii 10 ani, în țara noas­tră, institutele de cercetări — în colaborare cu întreprinderile miniere interesate — au avut ca obiective principale înlocuirea lemnului de mină, pentru a-i ce­da unei valorificări superioare, perfecționarea tehnologiilor de susținere, promovarea unor me­tode de exploatare care să elimi­ne sau să reducă volumul sus­ținerii. Acestea au fost și obiectivele care au stat la baza preocupări­lor întreprinderii miniere Bocșa în direcția economisirii lemnu­lui de mină și a aplicării noilor metode de armare. Din totalul galeriilor susținute la I. M. Bocșa prin procedee mo­derne consacrate, 23,00 la sunt prin zidire cu bolțari, sută 7,10 la sută cu ancore și 2,70 la sută prin susținere cu profile-clopot metalice. Ultimul procedeu este pe cale de a fi extins la ambele mine ale întreprinderii, pe mă­sura posibilităților de procurare a acestor profile laminate. în curs de experimentare și extindere se află susținerea cu mortar de ciment proiectat, tor­cret, pentru care s-au terminat pregătirile. Incepînd cu luna iu­lie 1971 acest nou și economic procedeu de susținere a început să fie aplicat. In abatajele noastre, acolo un­de condițiile de zăcămînt au ce­rut-o, susținerea s-a realizat in­tegral cu lemn. Acesta însă nu a constituit un impediment în mecanizarea încărcării și trans­portului minereului, cît și a rambleului în unele abataje, prin folosirea unor mașini de încăr­cat cu cupă și siloz, ceea ce contribuit la creșterea producti­­­vității muncii. Preocuparea colectivului de conducere al I. M. Bocșa în ve­derea reducerii consumului lem­nului de mină în abataje se con­cretizează în prezent prin două obiective. Astfel, un colectiv de ingineri din întreprindere, sub conducerea inginerului-șef, elaborat o metodă de exploatare a pentru condițiile specifice de ză­cămînt ale mineralizației de mi­nereu complex de la mina Dog­­necea. Prin aceasta, consumul de lemn de mină se reduce doar la necesarul de cadre de suitor pentru ridicarea rostogoalelor de minereu și a umblătorilor, elimi­­nîndu-se complet consumul de lemn necesar susținerii abataju­lui. Metoda se aplică cu rezulta­te bune, care se concretizează într-o economie de lemn de mi­nă de 9 mc/1 000 tone, față de 11 mc/1 000 tone, cît prevedea norma. De asemenea, s-a înche­iat un contract cu Centrul de cercetări pentru minereuri nefe­roase Deva, în vederea experi­mentării pentru prima oară în țară a utilizării maselor plastice în susținerea minieră. Prin aceas­ta se urmărește înlocuirea ma­terialelor clasice de susținere — în cazul nostru, lemnul de mină —, obținerea elementelor de susținere cu rezistență superioa­ră și reducerea greutății ele­mentelor de susținere cu cel pu­țin 25 la sută. De menționat că prețul de cost al unor asemenea elemente de susținere este cu mult mai mic decât al celor de metal. Toate acestea sunt argumente care pledează pentru o preocu­pare și mai susținută în vederea extinderii folosirii metodelor mo­derne de armare, ceea ce contri­buie nemijlocit la creșterea siste­matică a eficienței economice a întregii activități miniere. Ing. FRANCISC ROST I. M. Bocșa

Next