Foae sătească, 1839-1840 (Anul 1, nr. 1-53)

1839-04-02 / nr. 1

î­n starea sănătății țarii.­­Dupa mesurile ce eau legiuni­le Fnăcătoriul de bane așezământ, țara sa părăire de mori și aire prima tănere carmutiniilor pe mina Dunarii, Mărunțu­l Mol­doveniască împin­se această saltura cu acea mai breanscă de lungaă pribigere, înpăt șin vivin ace de pe urmă îm­­părtăștire a Comptetuluii sănătății, ce pobzțuește aces­­te lucrării, să arată­ că e stare sănătății lăcritorilor atât din Moldova cum șii din țara Românieea că precum știii­puea a călătorilor aflatorii prini­d săbate carametrie, este­ împăcătoare. Lsenismile și la Constantiunopomi adecă Țarigrad nu sau însămnat nașii o­molopoșe, tip gheneral-gnepectorul 25 Mart 1859 Po. Ma înțiai. 1081. Pre lungă celelante îndatorniii puse asupra esatelor, ele bor­adă în toata vreme îngrijire ca ostașiii precă ciurule fe gios, ce sa bor­șeni sub numere­le slo­­vozșiți în congedie, și nu apor abă baleturile Polcum­ii (d­in­ ce ea vor elabora din Eșii), a Comandșiulurii păr­­țiți de Mișite aflătoare la Galașii (acii de acolo) și a Comandiiuluii Garșezonum­ii de la targul Oconii (acii de acolo) prinese în m­iet arm­i trecute, ezii prină șii sat tes­­minia ruiască la străbniiia țănutuluii, său „luă bagetele ce ar fi cu­­spre an­ tramete prin Depart, trebador din muntru, la giobu. Iar ace­­srra, ce ar pierge baleturile înainte împrieteii ba­­deleii. Nimi că despre aceata sănt poronșiii coman­­dăririi, ca odată cu ele cozitare bileturilor să împartă­­pliscă șai Reracții Folen entești măruri­­șu­ miță ge­nimul, numele, comandăa, lira (beletul) Iconomia sau gospodărie. înștăleptul au zes­orii cine poate aș face rău seu­me, adecă că norocul omuluii etă în mâna sa, șn porecla, fin care numarul baletuluii, lo­­cul unde are a merge șui bargeita, care aceste prin nu­­mita f­dlo ai­a sa aduce la cunoștinița Obștirii, apoii unor asemenee să ni să are pentru rămășiița badeniii a­­vebserință din parte neprăzmaieiui ținutale, sau una a satelor cu necămiturile și penețile sătești. Iar când, și după aceste adeberșițe ar întărziil peste soroc, să pețe­, m prmbugitoriun ocolul Bărladului VIAști coluni Srlimp, și la doii scriptorii a M­anas­toapa, ce au fost îngemnatorii șin stăruitori Jprii­­vere hțuluii, ea nu saă dee areptății cobnle adecă ca­­nuri. Această micjlociire a Obșteic­ii Gfunarii pripmau înalta încubincițare a Preînălțatuluii Domn, de N. Prottenișie­eau pus în lucrare spre a să aduce întru mpninte. -„-­­arev?! NE sticră szmițază întrâmplăriile SA. bidem pe uniii cariii trăesc f­ară a să îngri­­jară d­a un astiv de mane pana îni agiung bătrânețale bre o neputinnță, cătră aceste să maii adroge care înrădăișnăndu să rămâne Singura moștenire a fii­­lor. Sp vre­a să iem­ fe asemene întristătoare ur­­mării, că ne folosim de plda care avem înaintea ochii­­lor. Saream­ul lucrează primavara din bara, culege toamna rozul ca să aib­ă cu ce o să hreap iarna, ce ar face gospodarul împoborat cu o casă gre, de un sarfn îngriijint a ostens la breme? acele triji timpurii al a­­num­ii samănă cu tișterețiile omuluii, în care să cubine a lucra șin aluna pentru ca să nu facem mipsă la bătrâ­­ceță ce este sarca viețiii noastre. Tot omul, ceș iubeșc copiii, care le dorește a petrece misiunite bătrănețe, are îndestună vreme, pre lungă pmire datoriilor sale cătră ocărmunie și proprieta­­riul moșiii pe care să hrănește, a să îngruja de a ea a­­bere. Temeiul buneii sale petrecerii este maii întăiu a arăă o casă îngămănatacă, cu cheiurii bune pentru bnte, o mihaă cu eoiurii alese de pomii, și cu grădină de le­­gumii. Adese­orii aceste nu sa pot întemeii și păstra fmn prin­una măpezii s cu scumpeteii gurăurilor, care de­ja să fac, cu cât ea învechesc cu atâta să strică, șii au tribune să fe meremet, pentru acest cuvânt, în ță­­rile unde îmflorește stare lăcritorilor, în locul unor asemine îngrăziturii să întrebuimițază ezciurii sfu gardurii bie, care cu cât îmbătrânesc cu atâta să fac maii puternice. Scoposul acestor gardurii este ca și aceloralante a înci­ze locul, ci apara de buze sa­re prada oameniilor răii, precum și a fera pomiii mibezini de­aspram for­­tunelor. Pentru aceste szolurii să aleg copacii potri­­bații cu cotul pământuluii, carii creas­tufoșii, îndesații și a cărora rădziiță arept în gios împlintată, nu să înfunde spre bătămarea creșterii pomilor. Păducitul spinul, prunum șii amții de asemene fac cele maii bune săcurii. Goepoaariunuii, carele are miloada cău grădina sa cunțiurată cu gard vechii sau cu un șanțu, maii lesne , bine aș încrmgpun un asemene saclu. Pentru acest sfăr­­șnit în depărtare de 6 palme de la îngrăditură pe fiin­l luntru ba trăge pri­mădara o brazdă lată ca de 2 palme, șu în depărtare de o palmă sa răsădn ră­­zăcinșile copacenlor sus însămnații, rătehinduii mai i nainte șai lăsând, numaii o sinoapă „in a lor tulpină. După acea eă la acoperii rădacinna cu țărila așa încât să fie ca un igeas pentru adăpare rădăciui­lor cu apa ploei­. stuii săciu ca să nuii înăbușască burueniile creșere, toamna Vara trebuii ageseorii a prășii împregiurul ace­­seau primăvara următoare prăzzișiiile ce nu sar fii prins, și să dor îngeplinai

Next