Foaia poporului, 1897 (Anul 5, nr. 1-52)

1897-09-19 / nr. 37

Pag 484 FOAIA POPORULUI Nr. 37 că nu vieaţaşi-a împlinit datoria cătră ai sei, cătră neamul seu şi cătră patrie. El era pregătit de moarte de mai nainte. Deja cu luni înainte a luat marele bărbat toate măsurile de lipsă în vederea catastrofei, a căruia apropriere o presimţia. Întreaga sa avere, vr’o 50.000 fi., a testat-o ţi aţi transpus-o capitlului gr.-cat. roman din Blaj, în scopuri culturale ţi filantropice. în deosebi aflăm, că averea e menită pentru stipendii pe seama copiilor de foşti grăniţeri din comitatele Sibiiu, Făgăraş şi Hunedoara. Până şi de bibliotecă s’a îngrijit, trimiţându-o din vreme la locurile cuvenite. înmormântarea, înmormântarea neuitatului baron Ursu s’a făcut Duminecă, în 12 Septemvrie c. la 3 ore d. a. cu pompă deosebită. Tot ce are Sibiiul mai ales şi mai fruntaş, a fost de faţă la actul înmormântării, petrecând la vecinicul locaş pe marele bărbat, încă de pe la două ore, strada în care să afla casa răposatului, era ticsită de lume. Cătră trei ore a sosit Excelenţia Sa Metropolitul Mihali, însoţit de o mare suită, între cei cari îl însoţeau erau: prepositul Ioan M. Moldovan, secretarul metropolitan Dr. Augustin Bunea, rectorul seminarului de băieţi Dr. Vasilie Hossu, canonicul Simeon, P. Mateiu, profesorii Aron Papiu, Fodor, Suciu, Ionuţ, exactorul C. Doniţa etc. Dintre membrii bisericei gr.-or. au fost de faţă 11. Lavicarul archidiecesei gr.-or. Ilarion Puţcariu, protopresbiterul Ioan Papiu, asesorii Zaharie Boiu şi Nicolae Cristea etc. Şcoala de fetiţe a representat-o directorul Dr. Vasilie Bologa şi câteva profesoare. Afară de aceştia au luat parte la înmormântare mulţi ţerani şi ţerance, din comunele grăniţereşti Orlat, Veţtem şi Racoviţa, apoi băieţii de şcoală din Veţtem şi Orlat. Toţi aceştia au venit în număr mare, ca să dea ultima cinste marelui lor protector. Şi le stetea bine ţeranilor noştri în frumoasele lor vestminte, curate şi încântătoare, înşiruiţi doi câte doi. Au fost apoi deputaţii grăniţereşti din mai multe comune, chiar şi din cele mai depărtate, precum din Haţeg, Cugir ş. a. în stradă lângă carul mortuar stătea înşirată o companie de onoare şi o baterie de răsboiu (8 tunuri), apoi mulţime de oficeri de toate soiurile de arme. Făcându-se prohodul, sicriul acoperit de mai multe cununi, a fost pus pe carul mortuar, tras de 4 cai dela tunari, îndată după car erau purtate decoraţiile răposatului, cină la număr, dintre cele mai însemnate. Cortegiul apoi s’a pus în mişcare, număros şi impunător, îndreptându-se spre cimiterul bisericii gr.-cat. din loc. Sosit in curtea bisericii s’a făcut obicinuitul serviciu de înmormântare, apoi secretarul metropolitan şi totodată membru în comitetul grăniţeresc, dl Augustin Bunea a rostit o frumoasă şi pătrunzătoare cuvântare, în care a arătat în trăsuri vii vieaţa răposatului, luptele şi faptele lui mari şi neperitoare, în urmă sicriul e lăsat jos în mormânt, în acest minut de pe câmpul alături de biserică, unde erau postate tunurile şi compania de infanterie, răsună salva de onoare a companiei, apoi una după alta opt bubuituri de tunuri, — și marele bărbat e lăsat de acum să-’și doarmă în pace somnul de veci..... FOIŢA. Șoferul*) la milleniu. Un Român a întrebat Pe şolerul cel din sat, Dacă vrea și el sa meargă La Pesta cu ciurda ’ntreagă? Sașii verzi nu vor să meargă, Milleniul ca să-’l vadă, Nu vor să se veselească Cu Jidani se dănţuiască. „Auzi, Rumun, ce spun la tine, „Uită-te bine la mine, „Io nu şvarţ, şi nice grup, „Io merge la Pesta hin. „Sé vod Jo acel minune, „Ce Árpád sdus pe lume, „Când cu Vunguri el venit, „Şi milleniul fost croit. „Şi mai spun la tine, zeu, „Că io duc la un cupeu, *) Şoler înseamnă învăţător săsesc. „Ca notar şi cu birou, „Cu fişpan şi fibirou“. Sâmbătă a şi venit, Şi când în sat a sosit, Odată s’a scuturat, Capul sus ’l-a ridicat Ear’ Saşii ce-’l întâlneau, Toţi de-a rându-’l agrâiau, „Azer breader băst tea cun, ‘) „Dela Pesta hel nebun?*) Ear’ când a intrat în casă Mâncarea era pe masă, Şoleriţei îi vorbeşte, Dar’ tot numai ungureşte. „Bravo lelkem feleség, „Agyán Isten egéség, „Agyán Isten aldulás „Lelkem csinál paprikás“. Şoleriţa ’nfuriată, Strigă cât poate deodată: *) Fratele nostru ai venit. *) Dela Pesta cea nebună. „Watt der däivel bäst vereacht ?5) „Budapest Bei enst verfleacht,4) „Sprach enst imol ordentlich,5) „Nemi tachel angerich“.6) Atunci pe neobservate, O oală plină cu lapte De pe grindă cade, leap Tocma la şofer în cap. Mâhnit înjura săseşte. Siogii strigă româneşte: „Mo, Ioane, adu apă, „Se spală pe mini odată. După ce a fost spălat La masă s’a aşezat, Papricaşul ’l-a uitat, Şi cucheslaven a mâncat. Teodor Borza. Prigoane ? — Nu ne pasă! Stăpânirea ungurească făureşte la nouă ordine de prigonire contra Românilor, la arme şi mai barbare! Foaia nemţească „Deutsches Volksblattcare e a partidei lui Lueger, dă această veste. Ministrul unguresc al treburilor din lăuntru, Perezd, să fie zis unor prieteni, cu cari vorbia despre causa noastră naţională: „Veţi vedea cum voia înfrâna pe aceşti trădători de patrie! “ După cum s’aude — scrie foaia nemţească — e vorba despre o nouă ordinaţiune, care e în pregătire, în timpul din urmă au umblat prin ministerul de interne mulţi fişpani şi alţi funcţionari maghiari, mai ales de prin comitatele ardeleneşti. Serviciul de spion în ţinuturile locuite de Români a fost organisat de nou mai ţiret. La aceasta ea se mai adauge înmulţirea gendarmeriei în Ardeal şi în Ungaria-de-sud. Toate acestea sânt disposiţii, din cari se poate conchide la troul volnicii contra Românilor: Banffy şi Sârbii. Ştim, că congresul naţional bisericesc al Sârbilor a fost amânat, din pricină că majoritatea deputaţilor n’a voit să primească statutul, croit de guvern şi nu voeşte să sufere nici un amestec al guvernului în trebile bisericeşti. » în urma acestuia ministrul Bánffy a invitat pe mai mulţi fruntaşi Sârbi la trei conferenţe, chipul să le afle părerile despre starea de acum. La conferenţa dintâiu au fost invitaţi între alţii şi câţiva radicali. Aceştia au spus lui Bánffy, că nu primesc statutul, ce vrea să-l impună guvernul. Fruntaşul şi harnicul naţionalist sârb Dr. Folyt a făcut aspre imputări guvernului, că în toate afacerile bisericii sârbeşti vîră politică, şi a cerut, ca guvernul să nu-’şi bată capul cu autonomia sârbească, ci să o lase în grija Sârbilor; ei ştiu mai bine, că ce le trebue şi cum săşi-o facă. La a doua conferenţă au fost invitaţi Sârbi moderaţi, car’ la a treia Episcopii sârbeşti. Aceştia toţi au fost de părere, că congresul să nu se concheme de nou acum, ci mai târziu, căci oamenii sunt aţîţaţi. Episcopii au mai mărturisit, că starea şcoalelor sârbeşti, e rea. în conferenţa ţinută cu Episcopii s’a hotărît, la propunerea episcopului Nicolici, ca patriarchul să concheme la Carloveţ o conferenţă, la care să fie invitaţi toţi bărbaţii conducători ai partidelor congresuale şi aici să se încerce a se statori buna înţelegere. Ministrul Banffy a declarat, că va aştepta tinerea Aşadar, ca în vreme de revoluţie! Ne vor pune sub cea mai mare pază, ne vor păzi până şi în familie, şi ne vor mai da câteva sute de gendarmi, că-’s prea puţini câţi ne stau pe cap, gata să ne paşte şi să ne junghie în orice clipă! Şi ce-ar şi face altceva, după grozavele nedreptăţi ce ne-au făcut?! Nu se gândesc insă, ce poate urma după aceasta?! Nu se gândesc, că nu frică, ci mai mult curaj ne va cuprinde noua lor prigoană văzându-o şi simţindu-o?! Nu ştiu ei, că dacă puterea înăbuşe dreptul, tot ea îl şi dobândeşte!! *) Ce dracu eşti nebun. *) Budapesta fie afurisită. *) Vorbeşte acum odată la rânduială. *) Numai Îngâna ungurește.