Foaia poporului, 1898 (Anul 6, nr. 1-53)
1898-12-04 / nr. 48
Anul II. Sibiiu, Dumineci 22 noemvrie (4 Decemvrie) 1898 Nr. 48 Preţul abonamentului: Pe un an ........................3 fi. (6 coroane). Pa o jumătate de an . . . 1 fi. 50 cr. (3 coroane). Pentru RoMânia 15 lei anulL Abonamentele se fac la „Tipografia“, soc. pe acţiuni, Sibiiu. Apare în fiecare Duminecă INSERATE se primesc în biroul administraţiunii (strada Poplăcii nr. 15.) — Telefon nr. 14. Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Imperatul şi Regele nostru. Vineri, în 2 Dec. c. s’au împlinit zi cu zi 50 de ani, de când gloriosul nostru împărat şi Rege s’a urcat pe tronul strălucit al înaintaşilor sei. Erau grele vremuri atunci. Popoarele împărăţiei erau învrăjbite. Revoluţia începuse şi dieta maghiară din Dobriţin a declarat Ungăra neatîrnată şi dinastia habsburgică lipsită de tronul Ungariei. Popoarele credincioase, între cari a fost şi poporul român, au ţinut cu credinţă la tron şi s’au luptat şi jertfit pentru împărat. Atunci, la 1848, erau vremile aşa de grele, încât împăratul Ferdinand, unchiul împăratului nostru de acum, slăbit de bătrâneţe, a abzis de tron şi a încredinţat cu cârmuirea împărăţiei pe tinărul seu nepot, Francisc Iosif. Aceasta s’a întâmplat la 2 Decemvrie 1848 în oraşul Olmütz. Şi trecut-au de atunci ani 50, în acest restimp bunul împărat şi Rege şi dimpreună cu el popoarele monarchiei, prin multe au trecut, dar’ inştiinţa Lui preaînaltă a fost întotdeauna de a-’şi vede fericite şi îndestulite popoarele Sale. Şi în adevăr, că sub domnia Lui popoarele împărăţiei mult au înaintat în cultură, bunăstare şi In toate direcţiile. Astfel a înaintat şi poporul nostru atât noi, cei ce stăm sub oblăduire ungurească, cât şi fraţii noştri din Bucovina. Aproape tot ce avem, aşezăminte şi însoţiri culturale, s’au făcut sub domnia lui Francisc Iosif., căci înainte de 1848 puţine aveam de aceste. De aceea ziua de 2 Dec., ziua suitei pe tron a Împăratului-Rege al nostru este zi de sărbătoare, zi de bucurie şi pentru poporul român credincios tronului. La 1848-1898, acest termin al vremei, atât de însemnat în vieaţa Domnitorului nostru, venim a ne exprima cu sinceritate dorinţa inimei, ca D-zeu să ţie în deplină sănătate pe iubitul nostru Domnitor, Francisc Iosif I, în un şir lung de ani, ca să poată vedie îndestulă şi fericit şi pe credincios poporul seu român, după cum ştim, că eI o doreşte. La iubileul împărătesc, Sibiiu, 2 Decemvrie n. (c) împlinitu-s’au cincizeci de ani în ziua de 2 Decemvrie nou, de când înălţatul nostru împărat a luat în mână cârma ţărei şi ’şi-a pus pe frunte coroana împărătească. E cam mult de atunci... Bătrânii îşi vor aduce aminte de vremurile grele de atunci, car’ tinerii vor fi învăţat din cărţi, sau vor fi auzit din povestirea bătrânilor, ce vremuri grele vremuiau pe atunci. Ţeara întreagă era în picioare. Ungurii, stăpânii de astăzi,şi-au ridicat mânile în contra împăratului, care pe atunci era încă de tot tinăr. Şi au pustiit cu foc şi cu sabie pe toţi, cari mai ţineau la împăratul. Şi totuşi noi, ţăranii români cei obidiţi şi asupriţi, noi nu ne-am înfricat de ameninţările lor, şi dacă n’am avut arme ferecate la îndemână, ne-am luptat cu îmblăcii şi cu coase, şi astăzi ____ ne aducem cu evlavie aminte de Moţii, cari sub conducerea lui Iancu se luptau ca leii împotriva duşmanilor tronului, şi astăzi încă ni se încălzesc inimile, când ne aducem aminte de cuvintele pentru cari au luptat şi au murit atât de mulţi părinţi şi strămoşi de ai noştri. Cuvintele de isbândă a învingătorilor, şi strigătul din urmă a celor ce cădeau pe câmpul de luptă erau : Trăească imperatul! împăratul! Astăzi, când vijelia vre- J murilor s’a liniştit, când avem şi noi un cuvânt mângâietor în mijlocul atâtor năcazuri ce ne copleşesc de: „împăratul“. Puţine drepturi, puţine slobozenii ce biată avem şi noi, toate numai Impăratului avem să le mulţumim. Avem ,o biserică.... şi drepturile acestei sfinte biserici (atât uniţii cât şi neuniţii) le avem numai din îndurarea înălţatului nostru împărat. Să ne aducem aminte, că toate luptele noastre să învîrtesc în jurul aceleiaşi sfinte biserici, care ne-a fost singura mângăiere în zile de desnădâjduire. Să ne aducem aminte, că preoţii noştri sunt adevăraţii părinţi ai poporului — luându-se afară cei nevrednici — aceiaşi preoţi, cătră cari nemuritorul nostru poet Andreiu Murăşanu Francisc Iosif I.