Foaia poporului, 1899 (Anul 7, nr. 1-52)

1899-06-11 / nr. 22

FOAIA Preţul abonamentului: Pe un an......................................2 fl. (4 coroane). Pe o jumătate ile an...................1 fl. (2 coroane). Pentru România 10 lei anual. Abonamentele se fac la ,,Tipografia“, soc. pe acţiuni, Sibiiu. Apare in fiecare Duminecă îl Tit VII. Sibiiu, Duminecă, 30 Main (li Iunie) 1899. Nr. 22 ÎNSERATE se primesc în biroul administraţiunei (strada Poplăcii nr. 15). Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Lila tercilor române. ^iwra&xijHişiiraoo nl i în anul trecut am arătat la acest loc în ce stare grea se află biserica română gr.-orientală. în această stare grea adunarea cea mai înaltă a bisericei, congresul a hotărît să se primească întregirea venitelor preoțești dela stat. Că pare bună sau rea va fi în urmările ei această hotărîre, va arăta viitorul, dar’ la orice cas această hotărîre ne arată strîmtoarea în care se află biserica, că a fost silită a alege dintre două rele (primire ori neprimire) pe acela, care congresului ’i s’a părut mai mic, mai puţin stricăcios. Ceealaltă biserică naţională română, biserica suroră gr.-catolică, asemenea trece prin grele timpuri. Şi asupra acestei biserici, respective asupra preoţimei ei, ocârmuirea şi peste tot maghiarismul voeşte să-’şi câştige o înrîurire, ba are de gând se-ş i nimicească chiar neatîrnarea. Este ştiut, că biserica română gr.-cat. sau unită formează o provinţă metropolitană de sine stătătoare, adecă nesupusă primatelui catolic al Ungariei şi peste tot deopotrivă cu archiepiscopiile şi episcopiile catolice. Aşa a fost aceasta dela început. Acum fiind în pregătire autonomia bisericei romano-catolice, o comisiune de 9 inşi, care este însărcinată cu lucrările pentru autonomie, a făcut un plan în care biserica română gr.-cat. e luată ca aparţinătoare întru toate bisericei catolice, fără a ţine seamă de neatîrnarea bisericei române gr.-cat. şi de drepturile ei de a ave autonomie proprie, deosebită. Acesta este un atac foarte primejdios, îndreptat împotriva bisericei noastre unite. De aceea vedem, că capul bisericei, I. P. S. Sa Metropolitul Mihályi a făcut un protest contra lui, în privința aceasta foaia »Unirea« din Blaj, osândind manopera comisiunei, împărtăşeşte următoarele: »Aflăm că din partea capului provinţei noastre bisericeşti s’a înaintat protest energic în contra lucrărilor comisiunei de 9, care a pregătit proiectul autonomiei catolice fără a ţine seamă de neatîrnarea bisericei noastre şi de drepturile ei de a ave autonomie deosebită de a catolicilor de rit latin. Dacă comisiunea de 27 nu va lua în seamă acest protest, clerul şi poporul nostru îşi va şti face datorinţa«. Un alt atac sau am pute zice umilire a preoţimei române grecat, se încearcă acum din partea statului cu împărţirea ajutorului de stat, ce se dă preoţilor gr.-cat Statul până la altă rînduială dă preoţilor (cari îi convin lui) din vistieria ţerei ajutoare, dar’ pretinde ca chitanţele să fie ungureşti şi să fie iscălite şi de solgăbirei, făcând atîrnători pe slujitorii sfântului aîtat‘ de slujbaşii statului unguresc. Aceasta este o împrejurare umilitoare şi înjositoare şi împotriva ei a protestat preoţimea din mai multe sinoade protopopeşti. Tot asemenea ,şi-a ridicat glasul şi I. P. S. Sa Metropolitul, protestând la locurile mai înalte. Este întrebare, că aceste glasuri de protestare vor fi luate în seamă ori ba? în orice caz în aceste împrejurări grele este de lipsă întrunirea unei adunări bisericeşti, a unui sinod archidiecesan sau chiar a unui sinod provincial, la care se fae parte trimişii din archidiecesă şi din diecese. »Unirea« în unul seu mai nou scrie următoarele în privinţa aceasta: »Cerem deci cu stăruinţă convocarea cât mai grabnică a sinodului archidiecesan, sinodului archidiecesan se-şi premeargă în fiecare tract protopopesc sinoade protopopeşti, cari să hotărască cu vot secret primirea, ori neprimirea ajutorului de stat după modalitatea, cu care se dă. Astfel se va ave un vot liber, neinfluenţat şi pe basa acelor voturi, sinodul va hotărî. Precum vedem deci lupta este încinsă pe toată linia, o luptă crâncenă între stat şi biserică, între cutropitori şi bisericile române. Timpurile prin cari trec bisericile noastre sânt grele, dar’ biserica română a mai trecut prin asemenea vifore, când răii voit-au se o surpe, dar’ n’au isbutit. Avem nădejdea că nu vor isbutî nici acum, că planurile lor se vor spulbera, dacă vom ave credinţa tare şi neclintită în D-zeul părinţilor noştri şi vom ţine strîns laolaltă capii bisericei, preoţimea şi poporul credincios şi mai departe, dacă vom da ascultare şi vom urma sfaturilor şi hotărîrilor, ce au luat şi vor lua adunările bisericeşti şi poveţelor ce ni le vor da archiereii şi mai marii bisericei. Fond naţional. Printre Slovacii din America se face propagandă pentru adunarea unui fond naţional pe seama conaţionalilor din Ungaria, în fruntea mişcărei s’a pus preotul Furdec, din America, care motivează FOIŢA. Poesii poporale. Din Opnişoara. Culese de Dumitru Iodroman, cantor. Dragostea din ce-’i făcută Din omul cu vorbă multă, Zice una zice alta Şi dragostea cată-’i gata. Urîtul din ce-’i făcut Din omul care-’i făcut, Zice una ş’apoi tace Vezi urîtul cum se face. Poate fi mândra frumoasă, Că hainele n’o apasă Nici aicia, nici acasă, Pe sub rudă poţi puşca, în ladă te poţi uita Că nimica nui vede, Numai brâul şi bearta Şi oala cu rumenele Cu oglinda lângă ele. Spune-’mi maică, spune-’mi bine ! Unde m’ai făcut pe mine? La tulpina nucului Se fiu frate cucului Şi sprijina vântului? Pân’ ce-’s neagră nu-’s Ţigană Că-’s viţă de Murăşană, Pân’ ce-’s neagră şi murguţă Nu-’s la tot ciuful drăguţă, Nu-’s frumoasă nici n’am fost Om frumos am făcut prost, Nu-’s frumoasă nici n’oiu fi Om frumos tot voiu iubi. Mei bădiţă pentru tine N’a rămas inimă ’n mine, Puţinică ce-a rămas Ş’aceea de dor a ars. Fá-me Doamne ce mi fape, Fá-me-o țântă mândră ’n grindă Se ved mândra cum se schimbă. Mândruța din graiu grăia: Fá-me Doamne ce mi face, Fă-me-o țântă mândră ’n poartă Se ved badea cum se poartă, De s’a purta cinășel Dă-mă maică după el. Bade bădișorul meu, Reu se teme neamul tău C’oiu peri pe capul teu, O veni ş’aceea vreme Tu mi cere eu n’oiu mere, C’oi sta ’n loc ș’oi socoti La ce focu-oi lăcomi. Nici nu-’s oi de dat, în strungă Fătu’ pipă cu teghe lungă, Nici nu-s vaci cu coarne largi Numai pipa cu conaci, Nici nu-’s junei cu coarne lungi Numai pipa ’n patru dungi, Nici nu-’s garduri streşinite Numai cisme potcovite. Bade prin ograda ta, Poţi umbla cu cisme roşii Că nu le-or întina porcii, Şi cu poale ’mpâturate Că nu s’or stropi de lapte, Şi poţi umbla tot desculţă Că nu-’l călca pe-o grăunţă, Că în locul stligiilui E urmuţa porcului, Şi în locul fânului E culcușul cânelui.